Veac Nou, 1957 (Anul 13, nr. 1-51)
1957-01-04 / nr. 1
Proletari din toate țările, uniți-vă ! VEAC NOU Organ al Consiliului General A.RL.U.S. * ANUL XIII Nr. 1 Vineri 4 ianuarie 1957 4 PAGINI, 25 BANI Chezășie a succeselor noastre viitoare de In cadrul operei industrializare socialistă, în ultimii ani In țara noastră a luat o mare dezvoltare industria chimică. Această importantă ramură a economiei naționale este o creație a regimului democrat popular. Care era în acest domeniu situația din trecut ? Deși țara noastră dispune de bogate resurse naturale — sare, gaze naturale, petrol, cărbune, minereuri diferite și alte materii prime — guvernele burghezo-moșierești nu se îngrijeau de a crea condiții pentru industrializarea acestor bogății. Trusturile monopoliste străine, interesate să obțină profituri maxime, împiedicau pe toate căile dezvoltarea unei industrii chimice în țara noastră. Trustul german ,„I. G. Farbenindustrie“, de exemplu, acaparase piața de coloranți a țării noastre. Un alt trust monopolist, „Solvay“, împiedica orice încercare de a valorifica, în cadrul unei industrii autohtone, una din cele mai mari bogății a țării noastre — sarea. Aceeași soartă aveau și celelalte bogății naturale ale țării: ele erau exportate în stare brută la prețuri derizorii, păgubind astfel, an de an, economia națională. In același timp, pentru acoperirea nevoilor interne, țara noastră era nevoită, din cauza lipsei unei industrii chimice proprii, să importe produse finite la prețuri ridicate. Această rușinoasă stare de lucruri este acum de domeniul trecutului. In anii regimului democrat-popular, datorită investițiilor masive ale statului, a muncii însuflețite depuse harnica noastră clasă muncitoare, de a fost creată ,aproape pe loc gol, industrie chimică menită să valorifice o bogățiile naturale ale țării. Exploatării neraționale și anarhice de odinioară i-a luat locul valorificarea rațională și științifică în folosul întregului popor, a resurselor de materii prime: în locul atelierelor rudimentare de altădată au fost construite uzine și fabrici noi, înzestrate cu tehnică înaintată. In această muncă de mari proporții, deschizătoare de vaste perspective, am primit un ajutor multilateral și extrem de prețios din partea Uniunii Sovietice. Roadele acestui ajutor frățesc se pot găsi aproape în orice colț al țării. In regiuni ca Oltenia, Dobrogea și Moldova, care în timpul regimului burghezo-moșieresc au fost lipsite de viață industrială, se înalță acum noi fabrici, proiectate în U.R.S.S. — printre care multe ale industriei chimice. Astfel,tînăra industrie a îngrășămintelor chimice s-a îmbogățit în ultimii ani cu trei fabrici noi. Progresele acestei ramuri sînt cît se poate de concludente pentru ritmul accelerat în care se dezvoltă în prezent industria noastră chimică: în cursul primului cincinal, producția de îngrășăminte chimice a crescut de 7,5 ori 1 U.R.S.S. ne-a sprijinit nu numai prin proiectele și utilajele ce nu le-a furnizat, ci și prin livrarea unor importante materii prime necesare acestei producții. Ingrășămintele azotoase, ca de altfel și alți compuși ai azotului, sunt produse acum într-o mare unitate modernă, proiectată pe baza tehnicii sovietice și utilată cu instalații provenite din U.R.S.S.; la Năvodari este în curs (continuare în pag. 4-a) de ing. I. DANILA locțiitor al ministrului Industriei Chimice nsemnare 8 g 8 8 linainte de plecare... 8 8 Era ultima zi pe care o petrec §ceam la Tbilisi. La prinz urma să 8 g plecăm cu avionul spre „Riviera Caucazului", la Suhumi. I ^ Am pornit in oraș cu dorința ca 8 g in cele citeva ore care ne mai răg 8 măseseră, să revăd locuri ce mă - l încintaseră. 8 g Se vestea o zi caldă. Pe străzi . 8 pășeau agale bărbați în sacouri 8 I albe de mătase sau bumbac și feigmei îmbrăcate în rochii de vară, g 8 ușoare și viu colorate. 8 I Furată de șuvoiul pietonilor, am 8 pornit cu prudență, ca să nu mă g 8 rătăcesc, pe aceeași parte a străzii 8 g pe care se găsea hotelul nostru. § g Am ajuns în fața clădirii impugnătoare a ,,Muzeului gruzin de isto grie națională“ și m-am apropiat să § 8 descifrez pe plăcuța de la intrare g 8 ora deschiderii. 8 Odată cu mine s-a oprit Și o d- g g nară care îmi ceru lămuriri în begătură cu muzeul, după cum mi-am 8 dat seama. Mi-a venit să rid iată. # # mă luat drept localnică ! Cebucu- 8 8 rie... 8 8 l-am explicat cum am putut interg glocatoarei mele că sînt străină, că 8•8 fac parte dintr-o delegație română, § 8 că nici eu nu știu nimic în legătură g 8 g cu muzeul. — Sînteți romîncă ? îmi pare § 8 foarte bine că vă cunosc. Mă nu- g 8 ji mese Irina, Irina Kozaevoi. Noua mea cunoștință era medic 8 g 8 într-un oraș din Caucazul de Nord. g — Sunt osetină de origine — 8 8 îmi spuse ea. Mă aflu în concediu 8 8 și am venit la Tbilisi mai ales pen- 8 gtru muzee și teatre. Dar acuma, # 8 8 mergem împreună. O priveam cu plăcere pe fata a 8 g ceasta înaltă, cu corp voinic și frug 8 moș de om al munților, cu fața I, 8 albă și ochii albaștri, cu păr bogat, 88 g prins într-un coc iscusit pe ceafă, g Ne-am luat de braț și apărate 8 8 împotriva razelor fierbinți de om 8 g breluța ei de mătase albastră, am g 8 pornit-o prin piața Lenin. Acum Irineina o făcea pe ghidul. Am vizitat 8 g magazine alimentare, ne-am oprit g 8 pe la vitrine, am discutat despre 8 I cărți și scriitori, despre pantofi și 88 îmbrăcăminte. Parcă o cunoșteam g 8 de cînd lumea pe Irina... 8 8 A ținut neapărat să intrăm îng 8tr-o cofetărie, dar fiindcă înghe- 8 g rața nu era încă gata, mi-acum 8 a părat pentru drum ciocolată de vag 8nilie. 880 g — Este cea mai bună — m-am asigurat ea. 8 § M-a mișcat această atenție veg 8nită din partea unui om pe care 88 abea îl cunoscusem. 8 g Pînă la plecarea avionului nu 8 8 ne-am mai despărțit. Irina și-a lă 8 țisat baltă planurile personale, pentrutru care făcuse atîta drum, și 8 . 8 ne-a însoțit pretutindeni. Iată-ne și la aerodrom. 8 8 — Să vii și dumneața în țara 8 8 noastră — o invitarăm noi într-un 8 8 S[as. 8 — Cu mare plăcere. Mai ales că | g acum am acolo prieteni — adăugă g 8 8 ea zîmbind. Despărțirea ne-a îndurerat pe | g amîndouă. g 8 Cu toată văpaia soarelui — erau | g peste 40 grade — Irina nu s-a g 8 mișcat de pe aerodrom pînă ce a 8 8vionul nostru nu s-a îndepărtat. | g Iar umbreluța ei, ca o floricică 8 8 albastră, din ce în ce mai mică, 8 ji s-a agitat multă vreme în aer. g ZOERIGANI g 88 i\-oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooui O sărbătoare a frumosului De cîte ori am fost vizitați de Ansamblul de stat de dansuri populare din U.R.S.S. condus de Igor Moiseev, spectacolele ce ne-au fost prezentate au constituit adevărate prilejuri de desfătare artistică. Ansamblul întrunește o sumă de calități deosebite, care ocazionează o desfășurare desăvîrșită a programelor, o înșiruire de cortegii coregrafice ce se perindă admirabil gîndite și compuse. In egală măsură, spectatorii sînt cuceriți atît de iscusința maestrului de balet cît și de execuția ireproșabilă a soliștilor, precum și a întregului mănunchi de dansatori stăpîni pe o tehnică desăvîrșită. Programul bine alcătuit, echilibrat și gradat cuprinde scene coregrafice cu temă, ca și suita de dansuri ale popoarelor U.R.S.S. ce ne înfățișează specificul diferitelor regiuni, ca și tablouri din viață,"„cu tot ce cuprinde ea mai caracteristic și mai firesc. De la primele dansuri, te surprind în mod deosebit două calități proprii unui ansamblu coregrafic de mare clasă : omogenitatea și disciplina. Dansatorii evoluează armonios, într-o perfectă aliniere, avînd toți atunci cînd este necesară o aceeași mișcare uniformă a tuturor coeziune și egalitate în mișcare, remarcîndu-se apoi cu deosebire parcursul plastic și muzical al brațelor, care adăugat la execuția perfectă a pasului de dans dă acea îmbinare fericită care te face să simți o compoziție echilibrată, viabilă și foarte bine pusă la punct. In momentele de lirism, sau atunci cînd pasajele muzicale se succed calm, aceeași liniște se reliefează și în corpul executantului dansator, ceea ce îți prezintă cu și mai multă evidență siguranța tehnicii și a interpretării sale. Iar atunci cînd ritmul se dezlănțuie pe viteză, admiri deopotrivă trepidația și execuția „cu brio“ a pasului, cît mai cu seamă claritatea ce și-o păstrează pasul în ciuda acestui ritm deosebit de repede și de vioi. Dansul belarus, cadrilul orășenesc, dansul sportiv „Fotbal“ ca și tabloul „Partizanii“, pe lîngă realizările lor coregrafice de valoare, au scos în evidență calitățile mimetice și expresive ale dansatorilor, adăugînd compoziției dansurilor emoția unor bune interpretări artistice. Dansurile de ansamblu „Poenița“, „Suita moldovenească“ ca și dansul final „Suită ucraineană“ ne-au demonstrat cu prisosință știința și fantezia maestrului de balet Igor Moiseev, care știe să conducă și să gradeze în mod inteligent compozițiile sale. tijlu, „ HItAA l« ăPWjiM (fif V»’Ț Salut pe cititorii gazetei „Veac nou“, le doresc succes în noul an 1957. I. MOISEEV II felicităm mai ales pentru spectacolul minunat pe care ni l-a oferit și in mod deosebit pentru admirabila reușită care este „Brîul“ și care ne-a emoționat atît pentru faptul că am recunoscut un dans al nostru, cît și pentru „ținuta romînească“ a dansatorilor sovietici. încă o dată maestrul Igor Moiseev s-a dovedit a fi un artist plin de fantezie și talent. Totodată, am avut bucuria să ne reîntîlnim,cu un ansamblu omogen, însuflețit de rîvnă și entuziasm, plin de dragoste pentru artă, pentru frumos. FLORIA CAPSALI-DUMITRESCU „Suita ucraineană" - aplaudate de spectatori Două grațioase dansatoare interpretează cunoscutul „dans chinezesc cu eșarfe," unul din dansurile cele mai Jumătate de milion de în dimineața aceea sute de telefoane din Moscova au sunat cu o insistență nemaipomenită... Și ca aruncați de niște ciudate resorturi spre aparate s-au năpustit și Petia și Vaniușa și Ledlea, prichindei de-o șchioapă, care mai că nu dormiseră aproape toată noaptea așteptînd țîrîitul numai de ei știut. Chiar și micuța Musicika, pentru care uriașul vocabular al limbii ruse se reduce abia la cuvintele „Mama", „Papa" a făcut ochii mari, zgîindu-se curioasă spre misteriosul telefon. — „A sosit ? A sosit ?" — atîta întrebau micuții năzdrăvani. Și la mii de metri, alți Vaniușka și alți Pelia răspundeau la fel de înfrigurați : ,,Da" „A sosit !“, „E în gara Sibirskaia !". Peste câteva clipe, evenimentul a căpătat proporții de nedescris. Sute de copii din diferite cartiere au venit să vadă minunea. ,,Ancorat" pe trei platforme speciale, la Moscova sosise Uriașul pădurilor, un brad gigantic de douăzeci de metri. Cel mai frumos exemplar de arbori coniferi din vestitele păduri ale Siberiei. — Să știi că și Moș Gerilă trebuie să fie undeva pe aproape !“ — i-a șoptit Vaniușa, aprins de admirație, Senocikăi. — Aș, încă nu e Anul Nou ! Și pe urmă, ce, parcă vine cu trenul?... Are el telegarii lui mai iuți decit vîntul... Au trecut citeva zile. Ultimele zile ale anului 1956. Milioanele de copii ale Țării Socialismului trăiesc clipele de neuitat ale vacanței de iarnă. Marea Capitală a îmbrăcat haina imaculată. Și ninge și ninge, ca în basmul lui Ivan Susanin. Parcă însăși natura ar vrea să participe cu toate darurile ei la marea sărbătoare a celor mici. Pomul de iarnă de Anul Nou. In ultima dimineață a anului și Petra și Vaniușa și alți mii de copii au fost treziți din somn de o voce groasă : — Aici locuiește cetățeanul Pella ?... Dar tovarășa Manicika ?... — Aici, aici au răspuns copiii nedumeriți, primind din mina poștașului câte un carton pe care scria cu litere aurite „Invitație". Și în aceeași după amiază au pornit cu toții de mină. Deocamdată pe strada lor nu se simțea nimic. Omăt și omăt ! Și oameni veseli. Și atîta tot. Doar în stație sosiră două autobuse, unul după altul. Gemeau de năzdrăvani de-o șchioapă ca ei. Peste puțin toți s-au convins că în mod hotărit copiii luaseră cu asalt toate mijloacele de locomoție din oraș. Sute și sute de autobuse și metroul transportau pe cei 14.000 de tineri cetățeni ai Moscovei, invitați la Pomul de iarnă. Dar dacă mulți, foarte mulți dintre ei se puteau lăuda cu strășnicie că au fost și în anii trecuți la Pomul de la Kremlin sau la cel de la Casa Sindicatelor, de astădată nici unul nu ar fi cutezat să spună că a văzut uriașul Pom de iarnă din Palatul Sporturilor de la Lujniki. Și iată că s-a deschis o poartă vrăjită. Să fie împărăția basmelor? Țara piticilor? Mii și mii de ochi sorb cu uimire feericele priveliști pe care e greu să le cuprinzi în cuvinte. In plin stadion a crescut o adevărată pădure. O sută de brazi împodobiți cu globuri de toate culorile, cu artificii care ard continuu, cu beteală aurie au fost înălțați pentru bucuria celor mici. In mijlocul sălii celei mai mari a Palatului, lingă un lac strălucitor ca oglinda, lingă coșmelia Babei Cloanța, înconjurată de ursuleți, lingă motanul cotoșman se ridică mîndru Uriașul pădurilor. Cel mai mare Pom de iarnă din lume. Pentru împodobirea lui a fost nevoie de două macarale speciale. Iar pentru iluminarea lui s-au instalat luminări electrice care consumă zilnic treizeci de kilowați, cît consumă un mare teatru cu sute de becuri. — Hai copii, dezbrăcați-vă — altfel gazdele care vă primesc — iepurilă, Veverița și Vulpea cea isteață — se vor supăra. Doar mai au de primit atîtea zeci de mii de oaspeți ai poveștilor la Pomul de iarnă de la Lujniki. Nu degeaba s-au tipărit peste o jumătate de milion de invitații. Și deodată marea sală a Palatului începe să vuiască de rîsete. Cu tunete de aplauze, miile de copii îl întîmpină pe Moș Gerilă care sosește în troică trasă de cai de foc. Unde să mai privești ! Pretutindeni se intîmplă cîte ceva vesel, plăcut. Peste șapte sute de artiști de la toate teatrele din Moscova îi distrează pe micii oaspeți ai lui Moș Gerilă. Chiar și în văzduh, la o înălțime de 13 metri, pe o estradă așezată între nori se desfășoară un basm: pionierii Pella și Lena în luptă cu zmeul Filmn. Dar acum ce se-ntîmplă oare ? S-o fi supărat Moș Gerilă ? Iată-l că își ia sacul uriaș, se aruncă în troică, dă bici telegarilor de foc și dispare într-un nor de zăpadă, începe o feerie de iarnă. Ea e prezentată simultan în marea sală a Palatului, pe stadion și în alte săli. La sfîrșitul feeriei trîmbiți și clopote îl anunță iar pe Moș Gerilă ! Dar de asta-dată nu mai e vechiul, tradiționalul Moș Gerilă care sosește cu o sanie. Apare o coloană lungă de motocicliști, îmbrăcați în cele mai nostime costume. Minute în șir copiii aplaudă escorta lui Moș Gerilă. Și îa sfîrșit, iată-l! Moșul a preferat un automobil ultramodern, ultima realizare a tehnicii sovietice. Și automobilul e plin de un munte de pachete. împărțirea darurilor a început printr-o clipă de neuitat, una din marile surprize ale Pomului de iarnă de la Lujniki. Grupul de motocicliști a lansat în trecere mii și mii de aeromodele, planoare de diferite mărimi care plutesc prin uriașa incintă. Fiecare dintre copii are voie să ,,prindă" planorul care îi aterizează în apropiere. Este primul dar al lui Moș Gerilă, fiindcă peste puțin ajutoarele lui Moș Gerilă încep să circule printre bănci cu coșurile pline de pachete, daruri, ale Țării Socialismului pentru vlăstarele viitorului. Și zi de zi petrecerea sărbătorească nu se mai încheie căci este imens de mare numărul prietenilor lui Moș Gerilă, chemați să se bucure, să rîdă și să capete daruri de preț la cel mai mare Pom de iarnă din lume. MIHAIL COSMA La serbarea Pomului de iarnă micuțele s-au împrietenit repede. Ce interesant este să-ți compari coifurile, să arăți darurile primite... In interiorul gazetei: Waldemar Lutkis : Tînăra poezie letonă. Mircea Popescu : In jurul unor probleme, ale artei plastice sovietice. (pag. 2-a) . — Ștefan Simion: „Inlocuitorii“.in industria ușoară sovietică. (pag. 3-a) — Boris Polevoi : Prietenia va birui ura. (pag. 4-a) ■ Hotărîri deschizătoare de largi perspective Poporul român a pășit în noul an 1957 încrezător în forțele sale, însuflețit de voința de a munci și lupta cu toată hotărîrea pentru a obține noi realizări pe drumul dezvoltării economiei naționale și al făuririi unei vieți îndestulate, fericite. In lupta pentru înfăptuirea cu succes a acestor obiective, o mare importanță prezintă hotărârile plenarei C.C. al P.M.R. care a avut loc în zilele de 27-29 decembrie 1956. Hotărîrile adoptate, care privesc cele mai importante probleme ale construcției socialiste, constituie o ilustrare vie a modului în care Partidul Muncitoresc Român îndeplinește rolul de forță conducătoare, dezvăluind și studiind problemele complexe ce se livesc in procesul construirii noii orînduiri, organizînd masele pentru rezolvarea acestor muncitoare probleme, întregul nostru popor vede în aceste hotărîri o nouă expresie a justeței liniei politice a partidului, care exprimă necesitățile vitale ale dezvoltării economice și sociale a țării. Plenara a făcut o amplă analiză a economiei naționale și a adoptat hotărîri de mare însemnătate, menite să asigure dezvoltarea continuă a tuturor ramurilor economiei. Aceste hotărîri sunt străbătute ca un fir roșu de grija permanentă pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale clasei muncitoare. Această grijă izvorăște din însuși caracterul partidului clasei muncitoare, din caracterul statului democrat popular, stat al oamenilor muncii de la orașe și sate. Ridicarea nivelului de trai al populației este cu putință pe măsura progreselor realizate în dezvoltarea economică a țării. In cursul anului 1956, de pildă, producția industrială a crescut cu peste 10% față de 1955. Datorită investițiilor făcute au fost date în producție o serie de fabrici și alte obiecte industriale. A avut loc o îmbunătățire calitativă a activității industriei, exprimată prin creșterea productivității muncii și reducerea cheltuielilor de producție și de circulație. Toate acestea au permis partidului și guvernului să vină cu o serie de măsuri îndreptate spre îmbunătățirea condițiilor de viață ale oamenilor muncii. Plenara C.C. al P.M.R. din decembrie a examinat rezultatele obținute în ultimul timp, avînd în centrul atenției sale sarcinile trasate de Congresul al 11-lea al partidului — îmbunătățirea sistematică a condițiilor de viață și de muncă ale oamenilor muncii. Pe baza acestei analize, plenara a adoptat o serie de hotărîri de cea mai mare însemnătate, cu privire la planul de stat și bugetul statului pe anul 1957, la măsurile pentru îmbunătățirea actualului sistem de salarizare, precum și cu privire la înlocuirea actualului mod de constituire a fondului centralizat de produse agricole prin extinderea relațiilor comerciale între oraș și sat. In scopul ridicării nivelului de trai al populației, plenara a stabilit că în perioada care urmează, continuînd dezvoltarea cu precădere a industriei producătoare de mijloace de producție, este necesar să se pună în centrul atenției sarcina dezvoltării sistematice și hotărîte a agriculturii și industriei producătoare de bunuri de consum, concentrînd în aceste ramuri în mai mare măsură decit pînă acum mijloace materiale și financiare. Plenara a dezbătut problema sporirii cîștigurilor tuturor categoriilor de muncitori pe calea îmbunătățirii sistemului actual de salarizare și normare. A fost adoptată hotărîrea de a se trece la revizuirea actualelor rețele tarifare, de a se majora salariile tarifare ale muncitorilor în același timp cu o mărire a nivelului cîștigului. Ca urmare a măsurilor propuse, salariul mediu tarifar pe întreaga economie națională va putea crește în medie cu 36%, creșterea netă a cîștigului mediu față de cîștigul mediu actual urmînd a fi de cca. 15%. Creșterea cîștigului mediu va fi mai accentuată la categoriile de muncitori cu salarii mici. O deosebită însemnătate pentru dezvoltarea agriculturii în cadrul dezvoltării generale a economiei naționale, pentru întărirea bazei economice a alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare și îmbunătățirea continuă a traiului populației, prezintă hotărîrea de a înlocui actualul sistem de cote obligatorii la majoritatea produselor agricole prin organizarea schimbului între oraș și sat pe baze comerciale. Statornicirea legăturilor între industrie și agricultură pe baze comerciale lărgește cointeresarea materială a gospodăriilor țărănești in creșterea producției agricole și a cerealelor-marfă, mărește interesul și inițiativa în producție a țărănimii. Aceasta reprezintă un sprijin puternic pe care țărănimea muncitoare îl primește din partea clasei muncitoare, din partea statului democrat-popular. Plenara a acordat cea mai mare atenție problemelor dezvoltării agriculturii, ramură a economiei de care depinde în mare măsură creșterea nivelului de trai al populației. Este necesar ca pînă la începutul celui de-al treilea cincinal să obținem o producție anuală de 15 milioane tone de cereale și sporuri însemnate de producție la celelalte culturi. De cea mai mare însemnătate este dezvoltarea și lărgirea continuă a sectorului socialist al agriculturii, care trebuie să joace un rol tot mai mare în aprovizionarea cu cereale-marfă și produse agro-alimentare. Călăuzindu-se după principiul centralismului democratic în viața de stat și economică, plenara a stabilit o serie de măsuri pentru înlăturarea centralismului excesiv, îmbunătățirea și simplificarea planificării producției, lărgirea drepturilor și atribuțiilor sfaturilor populare și conducerilor de întreprinderi socialiste din industrie și agricultură, în vederea stimulării inițiativei creatoare a maselor de oameni ai muncii. Hotărîrile plenarei sunt primite cu multă însuflețire și călduros aprobate de masele de oameni ai muncii de la orașe și sate. Deschizătoare de largi perspective, ele vor determina un nou avînt în activitatea oamenilor muncii, pentru dezvoltarea economiei naționale și ridicarea nivelului de trai al întregului popor muncitor. Am în fața mea o carte poștală ilustrată. Pe ea, o mînă încă nu pe deplin stăpînă asupra condeiului, a scris: „Ca amintire scriitorilor romîni, de la pionierii din Ungheni". Ca amintire... Dragi pionieri ai Ungheniului, păstrez această amintire și ceva mai mult decît ea. Dincolo de slovele stîngace revăd chipurile voastre vesele, privirile pline de îndrăzneală ; revăd minunata voastră gară cu părculețul bine îngrijit, cu restaurantul de prim rang; îmi răsună și astăzi aplăcut în urechi primele cuvinte rostite de funcționarul de la vamă, după ce am trecut frontiera : „Prietenii dumneavoastră vă așteaptă în Ungheni“. Prietenii... Da, erau în gară de la cei mici pînă la cei vîrstnici. Ne-am îmbrățișat. Eram pe pămînt sovietic și primele impresii prindeau să fie dăltuite în suflete. Poetul Emilian Bukov spune în unul din poemele sale: Țara-i Imbrăcată-n schele Omul face un propriu cer. Ard pe ziduri-n alte stele Și mai sus mereu se cer. Imaginea aceasta a țării îmbrăcată în schele am avut-o permanent în fața ochilor în răstimpul — din păcate scurt — pe care l-am petrecut în R.S.S. Moldovenească. Cu mulți ani în urmă am avut prilejul să mai vizitez aceste locuri. Pe atunci meleagurile acestea erau socotite drept o semicolonie. Pe atunci oamenii nu aveau preț. Bun preț aveau doar produsele acestui mănos pămînt. Analfabetismul înfrățit cu mizeria tronau ca la ele acasă. A fost deci firesc ca să mă cuprindă mirarea și mai cu seamă bucuria cînd mi s-au înfățișat tablouri cu totul noi, uimitoare. Iată cîteva aspecte prinse într-un foarte scurt răgaz. Chișinău... Nu poți vorbi despre inima R.S.S. Moldovenești fără a pomeni mai întîi de Prospectul Lenin. Minunat bulevard. Lărgimea acestei artere principale, ansamblul arhitectural al blocurilor ce-o străjuiesc, lunecarea lină pe asfaltul neted a troleibuselor și a zecilor și a zecilor de taxiuri și turisme, nenumăratele reclame cu neon curățenia, gustul cu care sunt amenajate numeroasele magazine, toate contribuie să te simți într-un mare oraș modern, civilizat. Și cînd te gîndești că acum zece ani de-a lungul bulevardului nu existau decît ruine !... La Chișinău, ca și în alte părți ale Republicii Moldovenești, am auzit des propozițiuni semnificative ca acestea: „Aici s-a construit... Aici se va construi... Aici se construiește“... Tot timpul m-a urmărit imaginea înaltelor macarale împînzite mai în tot orașul. Se construiește. Repede, trainic, frumos și util. Case din blocuri de piatră. Locuințe și instituții de utilitate publică. Dacă în clădirea nouă a Teatrului de operă, dramă și balet te simți încîntat vizionînd piesa „Sînziana și Pepelea“ a lui Alecsandri, dacă la hotelul „Moldova“ te impresionează amănuntul că fiecare cameră este îmbrăcată în minunate scoarțe moldovenești, atunci cînd te duc pașii spre noul Parc al Comsomolului, zici: „strașnici oameni“. Lacul imens, creația mîinilor omenești, cascada artificială, miile de pomi plantați în împrejurimi, terasele străjuite de coloane, toate acestea dovedesc grija deosebită de a face viața mai frumoasă, mai plăcută. De aici, din Parcul Comsomolului, de sus de la „izvoarele“ cascadei, dacă privești drept înainte peste imensitatea lacului, ochii prind în obiectivul lor un mare cartier muncitoresc format din locuințe individuale. Un cartier nou, ca și viața oamenilor. In orașul pe străzile căruia au răsunat pașii lui Pușkin, în orașul care cinstește deopotrivă personalitatea marelui voevod al Moldovei Ștefan și aceea a legendarului luptător comunist Kotovski, în orașul în care peste puțină vreme un nou bulevard va Negruzzi, viața de o poștă. Pași înaintează înpurta numele lui înaintează cu pași comuniști. Cu asemenea pași treaga republică. Să te fi încumetat cu ani în urmă să faci un drum pînă în părțile Orheiului — și mai cu seamă în mașină — ar fi fost o îndrăzneală. Astăzi acest lucru este o plăcere. Șoseaua asfaltată unduiește ca un uriaș șarpe din poveste printre nesfîrșitele tarlale ale colhozurilor și Un peisaj al construcției sovhozurilor socialiste , nici o fîșie răzleață de pămînt. Un peisaj care inspiră măreție, putere. La Orhei un tovarăș mi-a dat cîteva explicații cu privire la viața raionului. Am reținut că multe colhozuri sunt milionare. Țărani milionari ! Nu e rău. Am vizitat un colhoz din raion. Nu am întrebat dacă e milionar sau nu, dar am vizitat expoziția de toamnă a colhozului, în care erau expuse o mare varietate de produse : cereale și legume, vite cornute și porci, struguri, fructe, tutun și cîte altele. Colhoznicii spuneau că anul acesta a fost un an cam slab. Dacă e așa, mi-am zis, atunci țăranii aceștia sunt oameni deosebit de harnici, de pricepuți și chiar dacă nu sînt milionari, vor fi în scurtă vreme. Pe fețele lor am citit buna dispoziție, i-am văzut bine îmbrăcați. Acestea sunt semnele unei vieți îmbelșugate. Era duminică, era toamnă și cum e și firesc în colhoz, era și o nuntă. O nuntă cu vornicei gătiți cu panglici și tradiționalele ștergare. Am gustat și noi din chiseaua cu dulceață și am băut, după străvechiul obicei, două pahare cu vin , unul în sănătatea mirelui, altul în a miresei. Să mai pomenesc că am și jucat ? Parcă poți scăpa de la nuntă fără a te prinde într-o horă ori într-un brîu moldovenesc ? ! Cîțiva colhoznici mai vîrstnici ne-au amintit, clipind șiret din ochi, să nu uităm a veni și la cumetrie. De ce nu ? Cu plăcere... Am plecat din colhoz veseli, dintre oameni veseli. Insera. Mașinile lunecau pe șosea cu oarecare încetineală. Se lăsase o ceață lăptoasă. Atenție mărită Pe șoselele R.S.S. Moldovenești circulația este deosebit de animată. Un amănunt , pe tot parcursul am întîlnit puține căruțe. Numai autobuse, camioane și turisme. Pămînt sovietic, viață sovietică. DUMITRU IGNEA În oîg de drum La prietenii din Chișinău Numeroase clădiri moderne, frumoase și confortabile au fost înălțate în ultima vreme în Chișinău. Printre el executiv al Sovietului orășenesc se numără și clădirea comitetului e