Veac Nou, 1957 (Anul 13, nr. 1-51)

1957-01-04 / nr. 1

Proletari din toate țările, uniți-vă ! VEAC NOU Organ al Consili­ului G­e­ne­ral A.R­L.U.S. * ANUL XIII Nr. 1 Vineri 4 ianuarie 1957 4 PAGINI, 25 BANI Chezășie a succeselor noastre viitoare de In cadrul operei industrializare socialistă, în ulti­mii ani In țara noastră a luat o­­­­ mare dezvoltare industria chimică. Această importantă ramură a economiei naționale este o creație a regimului democrat popular. Care era în acest domeniu situația din trecut ? Deși țara noastră dispune de bogate resurse naturale — sare, gaze naturale, petrol, cărbune, mine­reuri diferite și alte materii prime — guvernele burghezo-moșierești nu se îngrijeau de a crea condiții pen­tru industrializarea acestor bogății. Trusturile monopoliste străine, intere­sate să obțină profituri maxime, îm­piedicau pe toate căile dezvoltarea unei industrii chimice în țara noastră. Trustul german ,„I. G. Farbenindus­­­trie“, de exemplu, acaparase piața de coloranți a țării noastre. Un alt trust monopolist, „Solvay“, împiedica orice încercare de a valorifica, în cadrul unei industrii autohtone, una din cele mai mari bogății a țării noastre — sa­rea. Aceeași soartă aveau și celelalte bogății naturale ale țării: ele erau exportate în stare brută la prețuri derizorii, păgubind astfel, an de an, economia națională. In același timp, pentru­­ acoperirea nevoilor interne, ța­ra noastră era nevoită, din cauza lip­sei unei industrii chimice proprii, să importe produse finite la prețuri ri­dicate. Această rușinoasă stare de lucruri este acum de domeniul trecutului. In anii regimului democrat-popular, da­torită investițiilor masive ale statu­lui, a muncii însuflețite depuse harnica noastră clasă muncitoare, de a fost creată ,aproape­­­ pe loc gol, industrie chimică menită să valorifice o bogățiile naturale ale țării. Exploatării nera­­ționale și anarhice de odinioară i-a luat locul valorifi­­­­carea­­ rațională și­­ științifică în folo­sul întregului popor, a resurselor de materii prime: în locul atelierelor rudimentare de altădată au fost con­struite uzine și fabrici noi, înzestra­te cu tehnică înaintată. In această muncă de mari­­ proporții, deschizătoare de vaste perspective, am primit un ajutor multilateral și ex­trem de prețios din partea Uniunii Sovietice. Roadele acestui ajutor frățesc se pot găsi aproape în orice colț al țării. In regiuni ca Oltenia, Dobrogea și Moldova, care în timpul regimului burghezo-moșieresc au fost lipsite de viață industrială, se înalță acum noi fabrici, proiectate în U.R.S.S. — prin­tre care multe ale industriei chimice. Astfel,tînăra industrie a îngrășămin­telor chimice s-a îmbogățit în ultimii ani cu trei fabrici noi. Progresele a­­cestei ramuri sînt cît se poate de con­cludente pentru ritmul accelerat în care se dezvoltă în prezent industria noastră chimică: în cursul primului cincinal, producția de îngrășăminte chimice a crescut de 7,5 ori 1 U.R.S.S. ne-a sprijinit nu numai prin proiec­­tele și utilajele ce nu le-a furnizat, ci și prin livrarea unor importante materii prime necesare acestei produc­ții. Ingrășămintele azotoase, ca de alt­fel și alți compuși ai azotului, sunt produse acum într-o mare unitate mo­dernă, proiectată pe baza tehnicii so­vietice și utilată cu instalații provenite din U.R.S.S.; la Năvodari este în curs (continuare în pag. 4-a) de ing. I. DANILA locțiitor al ministrului Industriei Chimice nsemnar­e 8 g 8 8 linainte de plecare...­ 8 8 Era ultima zi pe care o petre­­c §­ceam la Tbilisi. La prinz urma să 8 g plecăm cu avionul spre „Riviera­­­­ C­aucazului", la Suhumi. I ^ Am pornit in oraș cu dorința ca 8 g in cele citeva ore care ne mai ră­­g 8 măseseră, să revăd locuri ce mă - l încintaseră. 8 g Se vestea o zi caldă. Pe străzi . 8 pășeau agale bărbați în sacouri 8 I albe de mătase sau bumbac și fe­­i­g­mei îmbrăcate în rochii de vară, g 8 ușoare și viu colorate. 8 I Furată de șuvoiul pietonilor, am­­ 8 pornit cu prudență, ca să nu mă g 8 rătăcesc, pe aceeași parte a străzii 8 g pe care se găsea hotelul nostru. § g Am ajuns în fața clădirii impu­­g­­­nătoare a ,,Muzeului gruzin de isto­­­ g­rie națională“ și m-am apropiat să § 8 descifrez pe plăcuța de la intrare g 8 ora deschiderii. 8 Odată cu mine s-a oprit Și o d­- g g nară care îmi ceru lămuriri în b­­­­­e­gătură cu muzeul, după cum mi-am­­ 8 dat seama. Mi-a venit să rid­ iată. # # mă luat drept localnică ! Ce­bucu- 8 8 rie... 8 8 l-am explicat cum am putut inter­­g g­locatoarei mele că sînt străină, că 8­­•8 fac parte dintr-o delegație română, § 8 că nici eu nu știu nimic în legătură g 8 g cu muzeul. — Sînteți romîncă ? îmi pare § 8 foarte bine că vă cunosc. Mă nu- g 8 ji mese Irina, Irina Kozaevoi. Noua mea cunoștință era medic 8 g 8 într-un oraș din Caucazul de Nord. g — Sunt osetină de origine — 8 8 îmi spuse ea. Mă aflu în concediu 8 8 și am venit la Tbilisi mai ales pen- 8 g­tru muzee și teatre. Dar acuma, # 8 8 mergem împreună. O priveam cu plăcere pe fata a­ 8 g ceasta înaltă, cu corp voinic și fru­­g 8 moș de om al munților, cu fața I, 8 albă și ochii albaștri, cu păr bogat, 8­8 g prins într-un coc iscusit pe ceafă, g Ne-am luat de braț și apărate 8 8 împotriva razelor fierbinți de om­ 8 g breluța ei de mătase albastră, am g 8 pornit-o prin piața Lenin. Acum Iri­­n­ei­na o făcea pe ghidul. Am vizitat 8 g magazine alimentare, ne-am oprit g 8 pe la vitrine, am discutat despre 8 I cărți și scriitori, despre pantofi și 8­8 îmbrăcăminte. Parcă o­ cunoșteam g 8 de cînd lumea pe Irina... 8 8 A ținut neapărat să intrăm în­­g 8­tr-o cofetărie, dar fiindcă înghe- 8 g rața nu era încă gata, mi-a­cum­ 8 a părat pentru drum ciocolată de va­­g 8­nilie. 8­8­0 g — Este cea mai bună — m-a­m­­ asigurat ea. 8 § M-a mișcat această atenție ve­­g 8­nită din partea unui om pe care 8­8 abea îl cunoscusem. 8 g Pînă la plecarea avionului nu 8 8 ne-am mai despărțit. Irina și-a lă­ 8 ți­sat baltă planurile personale, pen­­tr­u­tru care făcuse atîta drum, și 8 . 8 ne-a însoțit pretutindeni. Iată-ne și la aerodrom. 8 8 — Să vii și dumneața în țara 8 8 noastră — o invitarăm noi într-un 8 8 S[as.­­ 8 — Cu mare plăcere. Mai ales că | g acum am acolo prieteni — adăugă g 8 8 ea zîmbind. Despărțirea ne-a îndurerat pe | g amîndouă. g 8 Cu toată văpaia soarelui — erau | g peste 40 grade — Irina nu s-a g 8 mișcat de pe aerodrom pînă ce a­ 8 8­vionul nostru nu s-a îndepărtat. | g Iar umbreluța ei, ca o floricică 8 8 albastră, din ce în ce mai mică, 8 ji s-a agitat multă vreme în aer. g ZOE­RIGANI g 8­8 i\-oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooui O sărbătoare a frumosului De cîte ori am fost vizitați de Ansamblul de stat de dansuri popu­­lare din U.R.S.S. condus de Igor Moiseev, specta­colele ce ne-au fost prezentate au constituit adevă­rate prilejuri de desfătare artistică. Ansamblul întru­nește o sumă de calități deosebite, care ocazionează o desfășurare de­­săvîrșită a pro­gramelor, o înșiru­ire de cortegii co­regrafice ce se perindă admirabil gîndite și compuse. In egală măsură, spectatorii sînt cu­ceriți atît de iscu­sința maestrului de balet cît și de exe­cuția ireproșabilă a soliștilor, pre­cum și a întregu­lui mănunchi de dansatori stăpîni pe o tehnică desăvîrșită. Programul bine alcătuit, echilibrat și gradat cuprinde scene coregrafice cu temă, ca și suita de dansuri ale popoarelor U.R.S.S. ce ne înfățișează specificul diferitelor regiuni, ca și ta­blouri din viață,"„cu tot ce cuprinde ea mai caracteristic și mai firesc. De la primele dansuri, te surprind în mod deosebit două calități proprii unui ansamblu coregrafic de mare cla­să : omogenitatea și disciplina. Dansa­torii evoluează armonios, într-o per­fectă aliniere, avînd toți­­ atunci cînd este necesară o aceeași mișcare unifor­mă a tuturor­ coeziune și egalitate în mișcare, remarcîndu-se apoi cu deose­bire parcursul plastic și muzical al brațelor, care adăugat la execuția per­fectă a pasului de dans dă acea îm­binare fericită care te face să simți o compoziție echilibrată, viabilă și foar­te bine pusă la punct. In momentele de lirism, sau atunci cînd pasajele muzicale se succed calm, aceeași liniște se reliefează și în corpul executantului­ dansator, ceea ce îți prezintă cu și mai multă evidență siguranța tehnicii și a inter­pretării sale. Iar atunci cînd ritmul se dezlănțuie pe viteză, admiri deopotri­vă trepidația și execuția „cu brio“ a pasului, cît mai cu seamă claritatea ce și-o păstrează pasul în ciuda aces­tui ritm deosebit de repede și de vioi. Dansul belarus, cadrilul orășenesc, dansul sportiv „Fotbal“ ca și tabloul „Partizanii“, pe lîngă realizările lor coregrafice de valoare, au scos în e­­vidență calitățile mimetice și expresi­ve ale dansatorilor, adăugînd compo­ziției dansurilor emoția unor bune in­terpretări artistice. Dansurile de ansamblu „Poenița“, „Suita moldovenească“ ca și dansul fi­nal „Suită ucraineană“ ne-au demons­trat cu prisosință știința și fantezia maestrului de balet Igor Moiseev, care știe să conducă și să gradeze în mod inteligent compozițiile sale. tijlu, „ HItAA­ l« ăPWjiM (f­if V»’Ț Salut pe cititorii gazetei „Veac nou“, le doresc succes în noul an 1957. I. MOISEEV II felicităm mai ales pentru specta­colul minunat pe care ni l-a oferit și in mod deosebit pentru admirabila reușită care este „Brîul“ și care ne-a emoționat atît pentru faptul că am re­cunoscut un dans al nostru, cît și pen­tru „ținuta romînească“ a dansatori­lor sovietici. încă o dată maestrul Igor Moiseev s-a dovedit a fi un artist plin de fan­tezie și talent. Totodată, am avut bucuria să ne reîntîlnim,cu un ansam­blu omogen, însuflețit de rîvnă și en­tuziasm, plin de dragoste pentru artă, pentru frumos. FLORIA CAPSALI-DUMITRESCU „Suita ucraineană" - aplaudate de spectatori Două grațioase dansatoare interpre­tează cunoscutul „dans chinezesc cu eșarfe," unul din dansurile cele mai Jumătate de milion de în dimineața aceea sute de tele­foane din Moscova au sunat cu o insistență nemaipomenită... Și ca aruncați de niște ciudate resorturi spre aparate s-au năpustit și Pe­­tia și Vaniușa și Ledlea, prichin­dei de-o șchioapă, care mai că nu dormiseră aproape toată noaptea așteptînd țîrîitul numai de ei știut. Chiar și micuța Musicika, pentru care uriașul vocabular al limbii ruse se reduce abia la cuvintele „Ma­ma", „Pa­pa" a făcut ochii mari, zgîindu-se curioasă spre misteriosul telefon. — „A sosit ? A sosit ?" — atîta întrebau micuții năzdrăvani. Și la mii de metri, alți Vaniușka și alți Pelia răspundeau la fel de înfrigu­rați : ,,Da­­" „A sosit !“, „E în gara Sibirskaia !". Peste câteva clipe, evenimentul a căpătat proporții de nedescris. Sute de copii din diferite cartiere au venit să vadă minunea. ,,Anco­rat" pe trei platforme speciale, la Moscova sosise Uriașul păduri­lor, un brad gigantic de douăzeci de metri. Cel mai frumos exemplar de arbori coniferi din vestitele pă­duri ale Siberiei. — Să știi că și Moș Gerilă trebuie să fie undeva pe aproape !“ — i-a șoptit Vaniușa, aprins de admirație, Senocikăi. — Aș, încă nu e Anul Nou ! Și pe urmă, ce, parcă vine cu tre­nul?... Are el telegarii lui mai iuți decit vîntul... Au trecut citeva zile. Ultimele zile ale anului 1956. Milioanele de copii ale Țării Socialismului trăiesc clipele de neuitat ale vacanței de iarnă. Marea Capitală a îmbrăcat haina imaculată. Și ninge și ninge, ca în basmul lui Ivan Susanin. Parcă însăși natura ar vrea să participe cu toate darurile ei la marea sărbătoare a celor mici. Pomul de iarnă de Anul Nou. In ultima dimineață a anului și Petra și Vaniușa și alți mii de copii au fost treziți din somn de o voce groasă : — Aici locuiește cetățeanul Pe­­lla ?... Dar tovarășa Manicika ?... — Aici, aici au răspuns copiii nedumeriți, primind din mina poș­tașului câte un carton pe care scria cu litere aurite „Invitație". Și în aceeași după amiază au pornit cu toții de mină. Deocamdată pe strada lor nu se simțea nimic. Omăt și omăt ! Și oameni veseli. Și atîta tot. Doar în stație sosiră două autobuse, unul după altul. Gemeau de năzdrăvani de-o șchioa­pă ca ei. Peste puțin toți s-au convins că în mod hotărit copiii luaseră cu asalt toate mijloacele de locomoție din oraș. Sute și sute de autobuse și metroul transportau pe cei 14.000 de tineri cetățeni ai Moscovei, in­vitați la Pomul de iarnă. Dar dacă mulți, foarte mulți dintre ei se pu­teau lăuda cu strășnicie că au fost și­ în anii trecuți la Pomul de la Kremlin sau la cel de la Casa Sindicatelor, de astădată nici unul nu ar fi cutezat să spună că a văzut uriașul Pom de iarnă din Palatul Sporturilor de la Lujniki. Și iată că s-a deschis o poartă vrăjită. Să fie împărăția basme­lor? Țara piticilor? Mii și mii de ochi sorb cu uimire feericele pri­veliști pe care e greu să le cuprinzi în cuvinte. In plin stadion a crescut o adevărată pădure. O su­tă de brazi împodobiți cu globuri de toate culorile, cu artificii care ard continuu, cu beteală aurie au fost înălțați pentru bucuria celor mici. In mijlocul sălii celei mai mari a Palatului, lingă un lac strălucitor ca oglinda, lingă coș­­melia Babei Cloanța, înconjurată de ursuleți, lingă motanul cotoș­man se ridică mîndru Uriașul pă­durilor. Cel mai mare Pom de iarnă din lume. Pentru împodobi­rea lui a fost nevoie de două ma­carale speciale. Iar pentru ilumi­narea lui s-au instalat luminări e­­lectrice care consumă zilnic trei­zeci de kilowați, cît consumă un mare teatru cu sute de becuri. — Hai­ copii, dezbrăcați-vă — altfel gazdele care vă primesc — iepurilă, Veverița și Vulpea cea isteață — se vor supăra. Doar mai au de primit atîtea zeci de mii de oaspeți ai poveștilor la Pomul de iarnă de la Lujniki. Nu degeaba s-au tipărit peste o jumătate de milion de invitații. Și deodată marea sală a Palatu­lui începe să vuiască de rîsete. Cu tunete de aplauze, miile de copii îl întîmpină pe Moș Gerilă care sosește în troică trasă de cai de foc. Unde să mai privești ! Pre­tutindeni se intîmplă cîte ceva ve­sel, plăcut. Peste șapte sute de ar­tiști de la toate teatrele din Mos­cova îi distrează pe micii oaspeți ai lui Moș Gerilă. Chiar și în văz­duh, la o înălțime de 13 metri, pe o estradă așezată între nori se des­fășoară un basm: pionierii Pella și Lena în luptă cu zmeul Filmn. Dar acum ce se-ntîmplă oare ? S-o fi supărat Moș Gerilă ? Iată-l că își ia sacul uriaș, se aruncă în troică, dă bici telegarilor de foc și dispare într-un nor de zăpadă, în­cepe o feerie de iarnă. Ea e pre­zentată simultan­ în marea sală a Palatului, pe stadion și în alte săli. La sfîrșitul feeriei trîmbiți și clo­pote îl anunță iar pe Moș Gerilă ! Dar de asta-dată nu mai e vechiul, tradiționalul Moș Gerilă care so­sește cu o sanie. Apare o coloană lungă de motocicliști, îmbrăcați în cele mai nostime costume. Mi­nute în șir copiii aplaudă escorta lui Moș Gerilă. Și îa sfîrșit, iată-l! Moșul a preferat un automobil ul­tramodern, ultima realizare a teh­nicii sovietice. Și automobilul e plin de un munte de pachete. împărțirea darurilor a început printr-o clipă de neuitat, una din marile surprize ale Pomului de iarnă de la Lujniki. Grupul de mo­tocicliști a lansat în trecere mii și mii de aeromodele, planoare de diferite mărimi care plutesc prin uriașa incintă. Fiecare dintre copii are voie să ,,prindă" planorul care îi aterizează în apropiere. Este primul dar al lui Moș Gerilă, fiindcă peste puțin ajutoarele lui Moș Gerilă încep să circule prin­­tre bănci cu coșurile pline de pa­chete, daruri, ale Țării Socialismu­lui pentru vlăstarele viitorului. Și zi de zi petrecerea sărbăto­­rească nu se mai încheie căci este imens de mare numărul priete­nilor lui Moș Gerilă, chemați să se bucure, să rîdă și să capete da­ruri de preț la cel mai mare Pom de iarnă din lume. MIHAIL COSMA La serbarea Pomului de iarnă micuțele s-au împrietenit repede. Ce interesant este să-ți compari coifurile, să arăți darurile primite... In interiorul gazetei: Waldem­ar Lutkis : Tînăra poe­zie letonă. Mircea Popescu : In jurul unor probleme, ale artei plastice sovie­tice. (pag. 2-a) . — Ștefan Simion: „Inlocuitorii“­.in industria­­ ușoară sovietică. (pag. 3-a) — Boris Polevoi : Prietenia va birui ura. (pag. 4-a) ■ Hotărîri deschizătoare de largi perspective Poporul român a pășit în noul an 1957 încrezător în forțele sale, însufle­țit de voința de a munci și lupta cu toată hotărîrea pentru a obține noi realizări pe drumul dezvoltării econo­miei naționale și al făuririi unei vieți­­ îndestulate, fericite. In lupta pentru înfăptuirea cu succes a acestor obiec­tive, o mare importanță prezintă ho­tărârile plenarei C.C. al P.M.R. care a avut loc în zilele de 27-29 decem­brie 1956. Hotărîrile adoptate, care privesc cele mai importante probleme ale construcției socialiste, constituie o ilustrare vie a modului în care Parti­­­­dul Muncitoresc Român îndeplinește­­ rolul de forță conducătoare, dezvăluind­­ și studiind problemele complexe ce se l­ivesc in procesul construirii noii orîn­­­­duiri, organizînd masele­­ pentru rezolvarea acestor muncitoare probleme,­­ întregul nostru popor vede în aceste hotărîri o nouă expresie a justeței li­­­­niei politice a partidului, care exprimă necesitățile vitale ale dezvol­tării economice și sociale a țării. Plenara a făcut o amplă analiză a economiei naționale și a adoptat ho­­tărîri de mare însemnătate, menite să asigure dezvoltarea continuă a tuturor ramurilor economiei. Aceste hotărîri sunt străbătute ca un fir roșu de grija permanentă pentru îmbunătățirea con­dițiilor de muncă și de viață ale cla­sei muncitoare. Această grijă izvorăște din însuși caracterul partidului clasei muncitoare, din caracterul statului de­mocrat popular, stat al oamenilor mun­cii de la orașe și sate. Ridicarea nivelului de trai al popu­lației este cu putință pe măsura pro­greselor realizate în dezvoltarea eco­nomică a țării. In cursul anului 1956, de pildă, producția industrială a cres­cut cu peste 10% față de 1955. Dato­rită investițiilor făcute au fost date în producție o serie de fabrici și alte o­­biecte industriale. A avut loc o îmbu­nătățire calitativă a activității indus­triei, exprimată prin creșterea produc­tivității muncii și reducerea cheltuieli­lor de producție și de circulație. Toate acestea au permis partidului și guver­nului să vină cu o serie de măsuri îndreptate spre îmbunătățirea condiții­lor de viață ale oamenilor muncii. Plenara C.C. al P.M.R. din decem­brie a examinat rezultatele obținute în ultimul timp, avînd în centrul aten­ției sale sarcinile trasate de Congresul al 11-lea al partidului — îmbunătă­țirea sistematică a condițiilor de viață și de muncă ale oamenilor muncii. Pe baza acestei analize, plenara a adoptat o serie de hotărîri de cea mai mare însemnătate, cu privire la planul de stat și bugetul statului pe anul 1957, la măsurile pentru îmbunătățirea ac­tualului sistem de salarizare, precum și cu privire la înlocuirea actualului mod de constituire a fondului centra­lizat de produse agricole prin extin­derea relațiilor comerciale între oraș și sat. In scopul ridicării nivelului de trai al populației, plenara a stabilit că în perioada care urmează, continuînd dezvoltarea cu precădere a industriei producătoare de mijloace de producție, este necesar să se pună în centrul a­­tenției sarcina dezvoltării sistematice și hotărîte a agriculturii și indus­triei producătoare de bunuri de consum, concentrînd în aceste ra­muri în mai mare măsură de­cit pînă acum mijloace materiale și financiare. Plenara a dezbătut problema spori­rii cîștigurilor tuturor categoriilor de muncitori pe calea îmbunătățirii siste­mului actual de salarizare și normare. A fost adoptată hotărîrea de a se trece la revizuirea actualelor rețele tarifare, de a se majora salariile tarifare ale muncitorilor în același timp cu o mă­rire a nivelului cîștigului. Ca urmare a măsurilor propuse, salariul mediu tarifar pe întreaga economie naționa­lă va putea crește în medie cu 36%, creșterea netă a cîștigului mediu față de cîștigul mediu actual urmînd a fi de cca. 15%. Creșterea cîștigului me­diu va fi mai accentuată la categoriile de muncitori cu salarii mici. O deosebită însemnătate pentru dez­voltarea agriculturii în cadrul dezvol­tării generale a economiei naționale, pentru întărirea bazei economice a a­­lianței dintre clasa muncitoare și ță­rănimea muncitoare și îmbunătățirea continuă a traiului populației, prezin­tă hotărîrea de a înlocui actualul sis­tem de cote obligatorii la majoritatea produselor agricole prin organizarea schimbului între oraș și sat pe baze comerciale. Statornicirea legăturilor între industrie și agricultură pe baze comerciale lărgește cointeresarea ma­terială a gospodăriilor țărănești in creșterea producției agricole și a ce­­realelor-marfă, mărește interesul și inițiativa în producție a țărănimii. Aceasta reprezintă un sprijin puternic pe care țărănimea muncitoare îl pri­mește din partea clasei muncitoare, din partea statului democrat-popular. Plenara a acordat cea mai mare a­­tenție problemelor dezvoltării agricul­­turii, ramură a economiei de care de­pinde în mare măsură creșterea nive­lului de trai al populației. Este nece­sar ca pînă la începutul celui de-al treilea cincinal să obținem o producție anuală de 15 milioane tone de cereale și sporuri însemnate de producție la celelalte culturi. De cea mai mare în­semnătate este dezvoltarea și lărgirea continuă a sectorului socialist al a­­griculturii, care trebuie să joace un rol tot mai mare în aprovizionarea cu cereale-marfă și produse agro-alimen­­tare. Călăuzindu-se după principiul cen­tralismului democratic în viața de stat și economică, plenara a stabilit o se­rie de măsuri pentru înlăturarea cen­tralismului excesiv, îmbunătățirea și simplificarea planificării producției, lărgirea drepturilor și atribuțiilor sfa­turilor populare și conducerilor de în­treprinderi socialiste din industrie și agricultură, în vederea stimulării ini­țiativei creatoare a maselor de oameni ai muncii. Hotărîrile plenarei sunt primite cu multă însuflețire și călduros aprobate de masele de oameni ai muncii de la orașe și sate. Deschizătoare de largi perspective, ele vor determina un nou avînt în activitatea oamenilor muncii, pentru dezvoltarea economiei națio­nale și ridicarea nivelului de trai al întregului popor muncitor. Am în fața mea o carte poștală i­­lustrată. Pe ea, o mînă încă nu pe deplin stăpînă asupra condeiului, a scris: „Ca amintire scriitorilor ro­­mîni, de la pionierii din Ungheni". Ca amintire... Dragi pionieri ai Un­­gheniului, păstrez această amintire și ceva mai mult de­cît ea. Dincolo de slovele stîngace revăd chipurile voas­tre vesele, privirile pline de îndrăz­neală ; revăd minunata voastră gară cu părculețul bine îngrijit, cu restau­rantul de prim rang; îmi răsună și astăzi aplăcut în urechi primele cu­vinte rostite de funcționarul de la vamă, după ce am trecut frontiera : „Prietenii dumneavoastră vă așteaptă în Ungheni“. Prietenii... Da, erau în gară de la cei mici pînă la cei vîrstnici. Ne-am îmbrățișat. Eram pe pămînt sovietic și primele impresii prindeau să fie dăltuite în suflete. Poetul Emilian Bukov spune în unul din poemele sale: Țara-i Imbrăcată-n schele Omul face­ un propriu cer. Ard pe ziduri-n alte stele Și mai sus mereu se cer. Imaginea aceasta a țării îmbrăcată în schele am avut-o permanent în fața ochilor în răstimpul — din păcate scurt — pe care l-am petrecut în R.S.S. Moldovenească. Cu mulți ani în urmă am avut pri­lejul să mai vizitez aceste locuri. Pe atunci meleagurile acestea erau so­cotite drept o semicolonie. Pe atunci oamenii nu aveau preț. Bun preț a­­veau doar produsele acestui mănos pămînt. Analfabetismul înfrățit cu mizeria tronau ca la ele acasă. A fost deci firesc ca să mă cuprindă mi­rarea și mai cu seamă bucuria cînd mi s-au înfățișat tablouri cu totul noi, uimitoare. Iată cîteva aspecte prinse într-un foarte scurt răgaz. Chișinău... Nu poți vorbi despre inima R.S.S. Moldovenești fără a po­meni mai întîi de Prospectul Lenin. Minunat bulevard. Lărgimea acestei artere principale, ansamblul arhitec­tural al blocurilor ce-o străjuiesc, lu­necarea lină pe asfaltul neted a tro­­leibuselor și a zecilor și a zecilor de taxiuri și turisme, nenumăratele re­clame cu neon­ curățenia, gustul cu care sunt amenajate numeroasele ma­gazine, toate contribuie să te simți într-un mare oraș modern, civilizat. Și cînd te gîndești că acum zece ani de-a lungul bulevardului nu exis­tau decît ruine !... La Chișinău, ca și în alte părți ale Republicii Moldovenești, am auzit des propozițiuni semnificative ca acestea: „Aici s-a construit... Aici se va con­strui... Aici se construiește“... Tot timpul m-a urmărit imaginea înalte­lor macarale împînzite mai în tot o­­rașul. Se construiește. Repede, trai­nic, frumos și util. Case din blocuri de piatră. Locuințe și instituții de u­­tilitate publică. Dacă în clădirea nouă a Teatrului de operă, dramă și balet te simți în­­cîntat vizionînd piesa „Sînziana și Pepelea“ a lui Alecsandri, dacă la hotelul „Moldova“ te impresionează amănuntul că fiecare cameră este îmbrăcată în minunate scoarțe mol­dovenești, atunci cînd te duc pașii spre noul Parc al Comsomol­ului, zici: „strașnici oameni“. Lacul imens, creația mîinilor omenești, cascada ar­tificială, miile de pomi plantați în împrejurimi, terasele străjuite de co­loane, toate acestea dovedesc grija deosebită de a face viața mai fru­moasă, mai plăcută. De aici, din Parcul Comsomolului, de sus de la „izvoarele“ cascadei, dacă privești drept înainte peste i­­mensitatea lacului, ochii prind în o­­biectivul lor un mare cartier munci­toresc format din locuințe individuale. Un cartier nou, ca și viața oamenilor. In orașul pe străzile căruia au ră­sunat pașii lui Pușkin, în orașul care cinstește deopotrivă personalitatea marelui voevod al Moldovei Ștefan și aceea a legendarului luptător comu­nist Kotovski, în orașul în care peste puțină vreme un nou bulevard va Negruzzi, viața de o poștă. Pași înaintează în­purta numele lui înaintează cu pași comuniști. Cu asemenea pași treaga republică. Să te fi încumetat cu ani în urmă să faci un drum pînă în părțile Or­­heiului — și mai cu seamă în mașină — ar fi fost o îndrăzneală. Astăzi a­­cest lucru este o plăcere. Șoseaua asfaltată unduiește ca un uriaș șarpe din poveste printre nesfîrșitele tar­lale ale colhozurilor și Un peisaj al construcției sovhozurilor­ socialiste , nici o fîșie răzleață de pămînt. Un peisaj care inspiră măreție, putere. La Orhei un tovarăș mi-a dat cî­teva explicații cu privire la viața raionului. Am reținut că multe colho­zuri sunt milionare. Țărani milionari ! Nu e rău. Am vizitat un colhoz din raion. Nu am întrebat dacă e milionar sau nu, dar am vizitat expoziția de toamnă a colhozului, în care erau expuse o mare varietate de produse : cereale și legume, vite cornute și porci, stru­guri, fructe, tutun și cîte altele. Col­hoznicii spuneau că anul acesta a fost un an cam slab. Dacă e așa, mi-am zis, atunci țăranii aceștia sunt oameni deosebit de harnici, de price­puți și chiar dacă nu sînt milionari, vor fi în scurtă vreme. Pe fețele lor am citit buna dispo­ziție, i-am văzut bine îmbrăcați. A­­cestea sunt semnele unei vieți îmbel­șugate. Era duminică, era toamnă și cum e și firesc în colhoz, era și o nuntă. O nuntă cu vornicei gătiți cu panglici și tradiționalele ștergare. Am gustat și noi din chiseaua cu dulceață și am băut, după străvechiul obicei, două pahare cu vin , unul în sănătatea mi­relui, altul în a miresei. Să mai po­menesc că am și jucat ? Parcă poți scăpa de la nuntă fără a te prinde într-o horă ori într-un brîu moldove­nesc ? ! Cîțiva colhoznici mai vîrst­nici ne-au amintit, clipind șiret din ochi, să nu uităm a veni și la cume­trie. De ce nu ? Cu plăcere... Am plecat din colhoz veseli, din­tre oameni veseli. Insera. Mașinile lunecau pe șosea cu oarecare încetineală. Se lăsase o ceață lăptoasă. Atenție mărită Pe șo­selele R.S.S. Moldovenești circulația este deosebit de animată. Un amă­nunt , pe tot parcursul am întîlnit puține căruțe. Numai autobuse, ca­mioane și turisme. Pămînt sovietic, viață sovietică. DUMITRU IGNEA În­ oîg de drum La prietenii din Chișinău Numeroase clădiri moderne, frumoase și confortabile au fost înălțate în ultima vreme în Chișinău. Printre el e­xecutiv­ al Sovietului orășenesc se numără și clădirea comitetului e­

Next