Viața Nouă, aprilie-iunie 1958 (Anul 15, nr. 4151-4226)

1958-05-17 / nr. 4189

Hag. 2-a La ferma de păsări a G.A.S. Florești • 30.000 pui var fi crescuți în acest an. • Se va livra statului 300.000 ouă și 16.000 kg. carne de pasăre Una din ramurile de producție ale Gospodăriei agricole de stat Florești din raionul Focșani este și ferma de păsări. Ținînd seama de importanța pe care o prezintă mărirea producției de ouă și carne de pasăre, un cola­borator al ziarului nostru a avut o convorbire cu tovarășa Tita Morozan, maistră avicolă la această gospodărie. ÎNTREBARE : Tov. Morozan, de cînd lucrați la ferma de păsări ? RĂSPUNS : In anul acesta împli­nesc 10 ani. ÎNTREBARE: In acest caz, vă ru­găm să împărtășiți, cite ceva din ex­periența dv. în creșterea păsărilor. RĂSPUNS : În creșterea păsărilor metodele de muncă diferă. Nu există un șablon matematic, dar există în schimb reguli științifice care ne călă­uzesc în buna îngrijire și dezvoltare a sectorului avicol. Trebuie să spun că știința ne este la îndemînă acum mai mult ca oricînd și creșterea păsărilor nu este o meserie de ignorat. . ÎNTREBARE : Ce este mai impor­tant în creșterea păsărilor ? RĂSPUNS . . .Asolut totul este im­portant, începîn­d de la grija față de hrană și pînă la culcușul păsărilor. ÎNTREBARE : Atunci vă rog să ne spuneți în ce constă hrana păsărilor și dacă această hrană se administre­a­­ză după un program anumit. RĂSPUNS : Nici nu poate fi altfel. Știut este că substanțele hrănitoare administrate la ore anumite, deci du­pă un program precis, exact și conti­nuu, care nu permite nici o retușare, contribuie la sănătatea și în special la creșterea greutății păsărilor și a producției de ouă. Despre hrana pă­sărilor aș putea spune că ea ne preo­cupă îndeaproape pe noi, crescătoarele. Pe lângă substanțe organice, mai ad­ministrăm în hrana păsărilor și sub­stanțe minerale. Ca substanțe orga­nice noi le dăm făină de lucernă to­cata, amestecată cu urluială de orz, de ovăz, mazăre, porumb și în plus substanțe minerale ca făină de cretă pentru calciu și praful de carne. De asemenea, noi completăm hrana păsă­rilor cu reziduri de la abator pe care le fierbem și le amestecăm cu con­centratele pe care le-am pomenit mai sus. Pentru creșterea producției de ouă, noi le dăm uneori păsărilor sînge de la animalele sacrificate la abator, pe care-l fierbem. ÎNTREBARE : Cu cît s-a mărit producția de ouă pe cap de pasăre ? RĂSPUNS : La început producția de ouă era de 125 bucăți pe cap de gă­ină pe an, iar acum a crescut la 180 bucăți. ÎNTREBARE : Ce factori mai de­termină creșterea producției de carne de pasăre și de care se ține seama 13 G. A. S. Florești ? RĂSPUNS : Trebuie să menționez că afară de hrana zilnică care se ad­ministrează de 5 ori pe zi, noi ținem seama printre altele și de densitatea păsărelor în padocuri, de felul cum se odihnesc și condițiile igienice în cote­țe. Cînd păsările sînt prea dense, ele OOOOOOOOOOOOOOQOOOOOOOOOOOOOOOOC OOOOOOOOOOOOOOOO roprktfi oOOOOOOOOOOOOOGCiU^.-wOOOCOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO- slăbesc și nu se pot odihni. In acest caz­, noi facem o selecție. Pe cele mai slabe dintre ele le izolăm și le ad­ministrăm hrană suplimentară și con­sistentă. Se dă lapte acru și concen­trat pînă la 130 gr. In ceea ce pri­vește odihna păsărilor se caută, întot­deauna ca culcușul să fie uscat, să existe o temperatură constantă. Iarna li se face foc în cotețe prin niște so­be comune. De două ori pe săptămînă se dezinfectează cotețele. Dacă munca fiecărei crescătoare de păsări începe de dimineață, ea continuă pină seara cînd trebuie să vegheze dacă toate păsările dorm­ pe platourile amenajate în mod special. Acest lucru este foarte impor­tant în odihna păsărilor. ÎNTREBARE : Ce ne puteți spune despre creșterea puilor în gospodărie ? RĂSPUNS : Cea mai frumoasă și cea mai gingașă muncă este creșterea puilor. Și ne purtăm de grijă la fel cum mamele se îngrijesc de copiii lor abia născuți. Mai întîi, ei sunt duși în cotețe special construite. Temperatura este de 30 grade și de multe ori mă­surăm această temperatură cu termome­trul. Aici există un așternut gros de paie. Hrana lor constă în primele zile din ouă fierte cu făină de mălai, urluială de orz și ovăz cernut, iar apa are temperatura camerei. La 4—5 zile li se administrează și cărbune iar de cele mai multe ori, în locul apei li se dă lapte acru. Am uitat să spun că în prima zi noi le dăm penicilină cîte 200.000 unități la 1.000 pui. ÎNTREBARE : La ce ajută penici­lina ? RĂSPUNS : Atît la creșterea puilor cît și la prevenirea îmbolnăvirilor. In 1957 am crescut 28.000 de pui și 2500 păsări mari. ÎNTREBARE : Și care a fost pro­ducția de oru ä ? RĂSPUNS: Planul producției de ouă a fost de 310.000 bucăți iar noi am realizat 313.558 bucăți ouă. In acest an, avem ca plan 360.000 ouă deoare­ce matca­ este de 3.000 păsări ouă­toare. Pînă acum am și livrat peste 190.000 bucăți ouă. De asemenea, noi am livrat în 1957 o cantitate de 16.000 kg. carne pasăre, ceea ce reprezintă o depășire față de plan, de 100 la sută. ÎNTREBARE: Care dintre muncitoa­re s-au evidențiat î­n creșterea păsă­rilor? RĂSPUNS: Aș putea să vă dau multe nume, deoarece toate sunt îndră­gostite de această ocupație. Dar prin­tre cele mai vrednice sunt: Elena Man­­ciu, Sanda Spătaru și Nastasia Stan­­ciu. ÎNTREBARE: Ce planuri de viitor aveți ? RĂSPUNS : Să obținem o produc­ție mai mare de ouă și carne de pa­săre, pentru asigurarea fondului cen­tral al statului. Acesta este răspunsul nostru la chemarea Consfătuirii ță­ranilor și lucrătorilor din sectorul so­cialist, al agriculturii care a avut loc la Constanța, t Deseori tov. Marin Mocanu­, președintele G.A.C. „7 Noiem­brie" din satul Harei raionul Panciu, discută cu baciul colecti­vei tov. Toader Mîță (strigă) despre îngrijirea oilor. Traduc în fapte sarcinile consfătuirii de la Constanța Apariția în presă a documentelor Consfătuirii de la Constanța a țăra­nilor și lucrătorilor din sectorul so­­­cialist al agriculturii a fost urmată de o analiză temeinică de către cei ce muncesc pe ogoarele comunei Roma­nu­, raionul Brăila, în vederea aplicării în viață a sarcinilor reieșite din con­sfătuire. De exemplu, în cadrul gos­podăriei colective „Elena Pavel“, după ce tov. Petre Ghelase, președin­tele gospodăriei a împărtășit celor­lalți colectiviști învățăminte de la consfătuire, s-a sfătuit cu ei cum poate fi sporită în acest an produc­ția vegetală și animală în colectivă. Colectiviștii au ajuns la concluzia că prin aplicarea cu perseverență a regatelor agrozootehnice au posibilita­tea să obțină în acest an 2.800 kg. porumb la hectar, în loc de 1.500 kg, cît au prevăzut inițial în planul de producție, să realizeze 2000 kg. grîu, în loc de 1.400 kg. la hectar. De aseme­nea, au hotărît să crească pînă la sfîrșitul anului 150 porci, 100 vaci și 1000 oi, și să contracteze cu statul 5.700 kg. carne de porc și 22.000 litri lapte. Pe baza acestor obiective colec­tiviștii din G. A. C. „Elena Pavel" au chemat la întrecere toate gospodă­riile colective din raion. Și membrii gospodăriei colective „înainte“ din această comună au ho­tărît să-și procure în acest an 40 vaci, 200 oi, și mai multe animale de mun­că. Aceasta pentru un început deoare­ce gospodăria e de curînd înființată. Colectiviștii din Roma nu dovedesc în acest fel, că și-au însușit în practică sarcinile izvorîte din Consfătuirea de la Constanța. Eugenia Șerban, (corespondentă) ,VIAȚA NOUA din nou lăcseș ete cultua*u­ IN CLIȘEU : Casa raională de cultură „Mihail Eminescu" din Bujor a cărei construcție s-a terminat de curînd. Colectiva din Munteni Acum opt ani, în comuna Munteni de pe meleagurile raionului Tecuci, a luat ființă gospodăria agricolă co­lectivă „Calea spre socialism“­. Atunci, 18 familii și-au unit de bună­voie suprafața de 62 ha., hotărîte fiind să muncească in comun. Pe pamint, colectiviștii au mai adus lângă în gospodărie două căruțe, două perechi de boi și două pluguri. ..... Deși puțini la număr, membrii ti­nerei gospodării agricole colective din Munteni au luptat cu eforturi iite pentru creșterea prestigiului spe­co­lectivei lor și pentru o viață care să se deosebească cu mult de aceea pe care au trăit-o atîta amar de ani. Toamna, colectiviștii din Munteni au avut plăcuta satisfacție să se bucure de primul rod obținut în gospodărie, rod care a fost cu mult mai mare de­cit al țăranilor muncitori cu gospodă­rie individuală. Anii s-au scurs unul după altul a­­ducînd în rîndul colectiviștilor nume­roși țărani muncitori cu gospodărie in­dividuală care s-au convins de avan­tajele muncii în comun și cu mijloace mecanizate. Cu toată familia în colectivă Printre țăranii muncitori din comu­na Munteni, care au urmat calea gos­podăriei agricole colective se numără și tov. Costache Manea. El a ținut să intre în colectivă împreună cu cei­lalți 3 băieți ai săi, căsătoriți în a­­ceeași comună. La venire, el a adus în gospodărie suprafața de 3 ha. teren arabil, o că­ruță cu boi și un plug. — Cum te simți în gospodărie? — l-am întrebat pe colectivistul Costa­che Manea. — Bine, taică. Și apropiindu-se îmi spuse: — Dragă nepoate. Eu sînt cel în vîrstă dintre colectiviști. Am mai 68 de ani, dar cînd e vorba de muncă nu mă dau bătut de loc. Pentru mine și băbuța mea, cei mai frumoși ani din viață, sînt aceștia, anii bătrîneții. A­­cum belșugul și bunăstarea a pătruns și-n casa noastră. Trăim bine taică și vom trăi și mai bine. Colectivistul Manea ar fi vrut să-mi spună mai multe, dar în clipa aceea se apropie de noi un tînăr ca la 25 —30 de ani. — Asta este Toader, feciorul meu cel mai mic, adică brigadierul gospo­dăriei noastre. Și după ce rosti aceste cuvinte, colectivistul Costache Manea plecă să-și vadă de treabă. Cu brigadierul Toader Manea n-am putut sta prea mult de vorbă. Era foarte ocupat. Stabilea cu doi ingineri veniți de la secția agricolă raională un lot experimental. De vorba cu un participant la Consfătuirea de la Constanța Noul meu interlocutor a fost tov. Ion Miron, președintele gospodăriei „Ca­lea spre soialism“. Aflase de unde vin și pentru ce, așa că președintele gos­podăriei începu să vorbească despre ceea ce îi este mai drag unui colec­tivist — despre colectiva sa. Vorba îi era clară și curgătoare. — Gospodăria noastră numără prezent 92 familii și posedă o supra­în­față de 318 ha. Numai în acest an au pășit pragul acestei gospodării 24 fa­milii printre care cea a tov. Iancu Turcu, Vasile Vlad, Alexandru Miron, Ion N­ecula și alții. Vorbind despre muncile agricole de primăvară el dă în cunoștiință că folosindu-se cu pricepere fiecare oră bună de lucru în cîmp s-a reușit să se termine la timp însămînțările. S-a însămînțat floarea-soarelui, ovăz, sfe­clă de zahăr, orz 30 ha, cu diferite culturi pentru furaj, porumb. — Am vrea să știm ce măsuri ați luat în gospodărie odată cu reîntoarcerea de la Consfătuirea ce a avut loc la Constanța? — Pentru început vreau să arăt că pînă în prezent colectiviștii noștri s-au ocupat cu cultivarea cerealelor. A­­ceasta era preocuparea noastră de bază. In urma Consfătuirii de la Con­­stanța am înțeles mai bine cit de importantă este dezvoltarea sectorului zootehnic, extinderea stupăritului și creșterea păsărilor, care aduc veni­turi mari gospodăriei și contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață a po­porului muncitor. Reîntors , în gospodărie le-am vor­bit colectiviștilor despre noile sarcini ce ne stau în față și am hotărît să cumpărăm încă șapte vaci și să creș­tem 250 pui de găină. De asemenea, am introdus în cultura acestui an, planta tehnică soia, care aduce ve­nituri mari gospodăriei și am stabi­lit o suprafață de 2 ha, teren pe care în toamnă vom planta pomi fructi­feri. Tot în acest an vom construi din resurse locale un saivan pentru 500 oi, se va amenaja un eleșteu de pește pe o suprafață de 2,5 ha. In aceste zile se lucrează la terminarea mater­nității pentru scroafe. Acestea sînt numai cîteva măsuri pe care le-am luat în scopul în­tăririi economico-organizatorice a gos­podăriei noastre. Din discuțiile avute am mai că tov. Ion Miron a fost invitat aflat de membrii gospodăriei agricole colective „8 Martie“ din Ungureni și de înto­­vărășiții din comuna Munteni pentru a le vorbi și lor despre lucrările Cons­fătuirii ce a avut loc la Constanța. ★ G.A.C. „Calea spre socialism“ Mun­teni, este o unitate agricolă socialis­tă în fața căreia tive de dezvoltare se deschid perspec­dintre cele mai luminoase. C. PIRNOIU = PLIVITUL CULTURILOR = lucrare importantă pentru sporirea producției agricole Dintre lucrările de îngrijire a cul­turilor care se execută în această pe­rioadă la o serie de plante, plivitul prezintă o importanță deosebită. Prin plivit se distrug buruienile din cul­turile de păioase, lucerniere, mazăre, in, cînepă, etc. Ploile căzute în ultima vreme, în întreaga regiune, pe lingă efectul pozitiv în sensul asigurării unei re­zerve de umiditate în sol, au stimu­lat însă și apariția buruienilor într­­un procent foarte mare, cu deosebire în semănăturile de primăvară. Buruienile aduc pagube mari agri­culturii, prin aceea că dezvoltîndu-se mai repede, înăbușă semănăturile, con­sumă din rezerva de apă și hrană a solului, servind în același timp drept gazdă pentru tot felul de boli, larve și insecte dăunătoare culturilor. Prin mijlocirea buruienilor, se tran­smit unele boli cum ar fi rugina griului și a orzului. Alte buruieni ca: volbura, măzărichea sălbatecă prici­nuiesc căderea cerealelor deoarece în creșterea lor se agață de tulpinele plantelor, neghina, rapița sălbatecă, și altele, prin semințele ce se produc depreciază calitatea produselor agri­cole. In general, buruienile de tot felul micșorează recolta cantitativ și produc scăderea calității produselor. Distrugerea buruienilor se face prin plivitul cu m­îna, adică prin smulgerea lor, iar în cazul pălămidei, prin re­tezarea plantei cît mai actinc în pă­­mînt, cu ajutorul unui otic. Pirul se distruge prin grăpări repetate, exe­cutate timp de mai mulți ani. Plivi­tul bur­uienilor este o lucrare care trebuie să se execute în termen scurt, orice întîrziere fiind dăunătoare plan­telor de cultură. De aceea, plivitul se repetă de 2—3 ori, la 10—12 zile pentru a distruge în acest fel și bu­ruienile care se ridică între timp. Momentul executării plivitului în fie­care l an, se alege în funcție de starea culturlor și de gradul de dez­voltare al buruienilor. Pentru a nu stînjeni dezvoltarea plantelor, este necesar ca în timpul plivitului să evităm călcatul plante­lor de cultură, oprind apariția imediat după ploaie cînd plantele sînt mai fragede și se rup ușor. In lanurile de grîu, odată cu buruienile se vor smul­ge și tufele de secară, orz și ovăz, operație care se face cînd au început să bea în spic și înainte de a da spi­cul griului, care deobicei întîrzie cu 10—12 zile. La in, rapiță, cînepă, ma­zăre — plivitul începe cînd plantele au atins 7—8 cm. și se repetă atîta timp cît se poate intra în cultură fără a se produce stricăciuni prin culcare. Ca regulă generală, toate buruienile trebuie distruse pînă la înflorire și fruc­tificare, deci înainte de a face să­­mînță, care altfel s-ar împrăștia pe loc, sau ar fi transportată prin dife­rite mijloace în alte culturi. In Uniu­nea Sovietică plivitul la păioase se face de la înfrățire pînă la înspicare, repetîndu-se de 4—5 ori, după nevoie. Lupta contra buruienilor nu trebuie dusă numai în lan, ci pretutindeni un­de se găsesc. In condițiunile de lucru din regiunea noastră, răzoarele și dru­murile din vecinătatea culturilor, mai ales acolo und­e se aruncă bălegarul, sînt un izvor nesecat de buruieni care produc sămînță, dînd astfel posibilta­­tea înmulțirii lor din an în an. Cu alte cuvinte, degeaba ne ostenim cu plivitul în lan și cu prășitul, dacă nu distrugem și buruienile din vecinăta­tea lanului. In anii din urmă, la stațiunile expe­rimentale și în alte unități agricole socialiste — care dețin suprafețe mari — au fost extinse cu rezultate foarte bune tratamentele chimice prin stropi­ri cu ierbicide (2,4­­, 2 M—4 G, și altele), Ierbicidele sînt preparate chi­mice care prin stropire sub formă de soluții, distrug buruienile fără să va­­tăme culturile. Cu aceste preparate, se pot trata cu rezultate bune culturile de cereale păioa­se ca: grîu, orz, ovăz, mei, dughie, orez, precum și porumbul. La fel pot fi tratate­ ceapa, usturoiul și ierburile perene din familia gramineelor. Nu se pot trata: culturile de floarea-soare­­lui rapița, cultivată, cînepă, sfecla, bumbacul, fasolea, tutunul și culturile de legume (în afară de ceapă și us­turoi). Culturile de mazăre și lucernă se pot trata cu 2,4 C sau cu 2 M—4 C, numai pentru combaterea rapiței, folo­sind o concentrație redusă. Ierbicidele au un efect puternic, in special asupra rapiței care este cea mai sensibilă, în acest caz se folosesc doze de 0,350—0,900 kg./h­a. In cazul buruienilor mai rezistente, sau care lăs­­tăresc puternic,­ ca pălămida, sau urda vagii, se folosesc doze de 2—4 kg.ha., după stadiul de dezvoltare al buruie­nilor. In general combaterea buruienilor cu ierbicide se face mai ușor înainte de înflorire, adică atunci cînd sînt mai tinere și se găsesc în perioada activă de creștere. In cazul rapiței, — buruiană foarte răspîndită în regiunea noastră, — momentul cel mai potrivit pentru com­batere este în faza de rozetă, adică înaintea apariției tulpinei, cînd frunzele stau întinse și lipite de sol. Stropirile cu ierbicide se pot face cu: pompe de spate, pompe carosabile, motopompe și acolo unde sînt suprafețe mari, din avion. Tratamentele au cea mai mare efica­citate, cînd temperatura aerului este cuprinsă între 15—25 grade C. Intru­­cît ploile căzute imediat după trata­ment, reduc eficacitatea, trebuie să se folsească de preferință un timp uscat. Folosirea ierbicidelor necesită în gene­­ral cunoștințe mai avansate, fapt pen­tru care trebuie să se ceară spriji­nul specialiștilor. Pentru regiunea noastră, problema folosirii ierbicidelor își găsește aplica­­rea pentru moment numai în unitățile socialiste mari, care au condiții pen­tru aplicarea tratamentelor. In gospodăriile individuale și în uni­tățile socialiste care dispun de brațe de muncă, — lupta contra buruieni­lor din culturi trebuie să se ducă și manual prin organizarea de echipe și executarea lucrărilor la timpul , po­trivit. Ing. R. POPES­CU Ar. 4289 Asociații­­ pentru contractarea de cereale cu statul in regiunea noastră, numeroși colectiviști, întovărășiți și ță­rani muncitori cu gospodărie in­dividuală au constituit asociații pentru contractarea de produse cerealiere cu statul. In raionul Focșani, de exemplu, întreaga cantitate de 1.100 tone grîu, porumb și floarea-soarelui a fost contractată de membrii a­­sociațiilor. Pînă în prezent, în regiune au fost constituite 320 asocia­ții pentru contractarea de grîu, porumb și floarea-soarelui, cu 136 asociații mai mult decît în anul trecut. Membrii aces­tor asociații au contractat 3.154 tone grîu, 3.438 tone porumb și 1.057 tone floarea-soarelui. Can­titățile contractate de asociații reprezintă mai mult de 50 sută din volumul total al cerea­la­lelor contractate prin unitățile cooperației de consum­. Mari cantități de cereale au fost con­tractate în raioanele Liești, Căl­­mățui și altele. De asemenea, sînt în curs de constituire alte 155 asociații. Membrii asociațiilor au pri­mit ca avansuri pe­ntru contrac­tele încheiate peste 2.500.000 tei. Elevă fruntașă—instructoare destoinică Elena Mitu este elevă în clasa X, la școala medie din Macin. Aceasta însă nu o împiedică să fie și o bună instructoare de pionieri, ba, dimpotrivă, succesele pe care le ob­ține la învățătură, constituie exemplu, pentru, majoritatea din pionierii deta­șamentului ei. Am fost profund impresionant de felul cum această instructoare știe să organizeze adunări educative cu pionierii. Subiectele pe care le dis­cută la astfel de adunări sunt alese cu multă grijă. De un real folos în educarea pionierilor au fost adună­rile la care s-au făcut „Călătorii imagi­nare pe harta lumii“ sau referatul cu tema: „Din realizările regimului demo­crat-popular“. Am întrebat-o pe tov. Elena Mitu, dacă-i place această muncă. Stinje­­nită, mi-a răspuns că-i place să mun­cească cu pionierii, să-i educe, să se ocupe de felul cum se formează ei ca viitori cetățeni. Despre succesele ei personale nu mi-a spus însă nimic, a început să-mi înșire în schimb suc­cesele pionierilor din detașamentul său. Mi-am dat seama că e foarte modestă și nu am mai insistat. Mi-a mărturisit apoi că este instruc­­toarea acestui detașament încă d­e cînd pionierii erau în cl.­­V-a. Acum, îmi spune, îmi va veni greu să mă des­part de ei. Am stat de vorbă apoi cu cadrele di­dactice ale școlii care mi-au vorbit despre ea numai cu cuvinte de laudă. Aflu de la tov. director Cornel Mus­tață, care se mîndrește cu o elevă ca dînsa că tot ea e și dirijoarea an­samblului pionierilor și că tot dînsa a sprijinit mult unele acțiuni sportive și culturale ale pionierilor. Pentru activitatea pe care o depune în munca de educare a pionierilor, cît și pentru succesele sale personale la învățătură, tov. instructoare de de­tașament Elena Mitu merită deplină apreciere atît din partea cadrelor di­dactice, cît și din partea pionierilor ei. Cosma Dumitru a corespondent Fructificării artistice a vieții din porturile noastre, atît de strălucit rea­lizată de Panait Istrati în proză — îi corespunde în poezie prezentul poem al lui George Dan. E interesant și îmbucurător de con­statat cum materialul experienței de viață s-a cristalizat poetic într-un poem de largă respirație, ca formă de vers popular, de o valoare impunătoare, insumînd calități de epopee, și versuri, ce par că izbucnesc direct din tezau­rul liric, viu, al poporului nostru. Sub forma unei cîntări de aer, tatăl poetului povestește viața grea, în con­dițiile exploatării burgheze, exodul ru­ral, destinul țăranilor, care nevoiți să-și caute de lucru,­­ părăsesc ocupa­ția de țapinari pe Bistrița și ajung hamali în Galați și Brăila. Cadrul viziunii sale poetice ce se desfășoară cronologic, grupat pe eve­nimente, susținute de o încordare intensă de epopee. Poetul și tovarășii săi de copilărie, Ghindă și Radu Burcea participă la toate evenimentele descrise. Durerea despărțirii de ori­zontul natal, necesitatea de a părăsi locurile copilăriei,­­ sunt redate im­presionant, asociindu-li-se luciditatea prematură, care constată exploatarea capitalistă, distrugătoare a frumuseții naturii, a munților împăduriți: „O voi brazilor blajini,! Pingeți și voi cu rășini,/ C-am ajuns printre străini. Dacă voi ați fi știut,­ Mai bine n-ați fi crescut / La fel noi dacă știam / Mai bine nu ne nășteam!". Țapinarii, plutașii de pe Bistrița, schimbînd meserie după meserie, ajung căruțași, birjari, hamali, în port, sub apăsătoarea stihie a capitalismului devastator nu numai al codrilor dar și al sufletelor. Patronii, proprietarii de cherestea și vapoare intensifică ritmul încărcărilor: „Citu-i Dunărea de mare, / Largă și șerpuitoare —/ Curge de pe noi sudoa­­­re, / Cind cu biată-ne spinare / Bur­dușim mii de vapoare. /". „De aici la marea albastră / Tot su­doare de a noastră! / Și sudoarea-n țări străine / Se pre­schimbă in sterline...., Ura împotriva exploatatorilor se transformă în imprecație violentă: „Cline să te arză-un foc!! Să te văd cum arzi de viu,/ Să n-ai scindări la sicriu".­ Zadarnic patronii încearcă să cumpere conștiințele unor munci­tori, pentru a nu face grevă: „Dar cu galbenii, nu noi/ Ne-ndulcim, ci voi, ciocoii...! Vreți să-ncetăm grevele/ Și toate gl­cerele?/ Goniți lipitorile/ Ce ne sug sudorile! . Poetul redă în imagini puternice, pregnante — lumea exploatatorilor — reflectată în conștiința exploataților — în proporții cosmice: „O planetă-i pare nava,/ O planetă de păpuși:/ Jos stau robii in câtuși,/ Robi cu brațele voini­ce./ Peste ei, vătafi cu bice,/ Iar la cizmă, stau nababii.../ Cilici vor fi puternici slabii,/ Să gonească-această bandă/ Din cabina de comandă — / De la crincenii stăpinil Cizma s-o a­­puce-n mini?/ ...Mai apuc eu oare ora/ Să-i văd lumii AURORA?/ Lu­mea­ a citorva e azi,/ Miine-o fi a tu­turora!... Accentele revoluționare, certitudinea proletară că lumea­ se va transforma sub loviturile clasei muncitoare sunt sezisate de poet cu claritate și adec­vat redate prin eroii poemului. Sensul vieții nu e dezarmarea și desnădejdea, abandonarea idealului de libertate și luptă. Societatea așezată pe alte rosturi de umanitate și dreptate nu e un vis absurd, ci va fi rezultatul luptelor celor înfometați, exploatați, care transpiră și cad sub povara ex­ploatării din portul Galați. Radu Burcea, moș Buțurcă, Manga zis Urangutanii se string in jurul sin­dicatului, care în condițiile mediului istoric descris — dinamizează și uni­fică energiile proletare. Moartea hama­lului, căzut de pe punte, în Dunăre, zdrobit de povară, moartea lui Cenu­șă între tampoane — nu descurajează, ci tonifică. Tovarășii lor de muncă nu sunt învinși, nici descurajați de predicile mieroase ale lui Popa Noapte, nici de ademenirile cinicilor cîrciu­­mari, — ce fac parte din aceeași clasă odioasă a lui Radu Portocală. Acesta incendiază depozitele de scânduri — deoarece despăgubirea plătită de Socie­tatea de Asigurare și aducea o sumă mai mare decit nivelul comercial al afacerilor. Sindicatul e forma vie, efica­­ce de luptă pentru drepturile lor. In inima tuturor îndemnul lui Ștefan Gheorghiu: „Organizați-vă, luminați­, vă­ răsună ca o chemare permanentă. Greva ce are loc e o demonstrație a forței muncitorești a unirii și a or­ganizării luptei împotriva capitalului, care ca o caracatiță suge sîngele celor mulți . Masivitatea luptei muncitorilor, nece­sitatea solidarității transpusă analogic in imaginile „codrului de ramuri“ —dau poemului un ritm dinamic și valori­­ me­taforice remarcabile. Poetul nu se pier­de în ditirambice compoziții, discursive și gratuite afirmații, ci știe să prindă plastic mișcarea și viața reală a ha­malilor, cu îndoielile, șovăielile și iz­­bînzile lor. Apariția mijloacelor mecanizate c firesc să producă descurajare și spaimă deoarece în condițiile capitalismului— acestea nu constituie o pîrghie de a­­m­eliorare a condiției muncitorești", ci o intensificare a ritmului de exploa­tare. E logic și rațional actul lui Ra­du Burcea de a pune dinamită eleva­toarelor. Durerea Voichii, etapele monstruoase de chinuire și pedepsire a lui Burcea, de organele Siguranței ating în des­cripția lor — pateismul și proporțiile dramei mioritice: „Salcie ce plingi și picuri / Lacrimă de albe chiciuri, / Unde-l duc? La abatoare? / Oare vor să ni-l omoare? / — Dunăre cu slo­iuri, neagră, / Care alergi spre Marea Neagră,/ Unde-l duc pe Radu, unde — / Maică Dunăre, răspunde: / Sloiuri, lucii se ciocnesc./ Se roiesc și surd tros­nesc... Iată-acuma mi-l opresc/­Sub cea salcie pletoasă, / Scorburoasă, bhiciuroasă, / Lună albă, stele-n cer, Jos, luceferi albi de ger. / Pe sub tălpi mă frige neaua. / Parcă-i pune-n tălpi dangaua. / Mimnile mi-apăs pe pintec—/ Junghiurile iar mă spintec,/ Pruncu-n măruntaie-mi mișcă—/ Simte gerul? Frigu­l pișcă? / Ia broboada s-o-n­ășor / Peste bietu-mi puișor. / Dar picioarele mi-s goale —/ Un cu­țit mă arde-n șale. / ". Sunt numeroase asemenea fragmente de valoare antologică în poemul lui George Dan. Finalul e axat în rea­litatea istoriei contemporane. Lupta în care unii din eroii hamali au că­zut, e în „toi“. Invincibilul steag al internaționalis­mului proletar e afirmat triumfal: „Și-n curind pe-al lumii glob / N-or mai fi ciocoi și robii". Poemul „Hamalii­” afirmă un poet la amiaza vîrstei sale de creație. NOTA BIBLIOGRAFICA George Dan: HAMALII / y

Next