Viața Nouă, aprilie-iunie 1958 (Anul 15, nr. 4151-4226)
1958-05-17 / nr. 4189
Hag. 2-a La ferma de păsări a G.A.S. Florești • 30.000 pui var fi crescuți în acest an. • Se va livra statului 300.000 ouă și 16.000 kg. carne de pasăre Una din ramurile de producție ale Gospodăriei agricole de stat Florești din raionul Focșani este și ferma de păsări. Ținînd seama de importanța pe care o prezintă mărirea producției de ouă și carne de pasăre, un colaborator al ziarului nostru a avut o convorbire cu tovarășa Tita Morozan, maistră avicolă la această gospodărie. ÎNTREBARE : Tov. Morozan, de cînd lucrați la ferma de păsări ? RĂSPUNS : In anul acesta împlinesc 10 ani. ÎNTREBARE: In acest caz, vă rugăm să împărtășiți, cite ceva din experiența dv. în creșterea păsărilor. RĂSPUNS : În creșterea păsărilor metodele de muncă diferă. Nu există un șablon matematic, dar există în schimb reguli științifice care ne călăuzesc în buna îngrijire și dezvoltare a sectorului avicol. Trebuie să spun că știința ne este la îndemînă acum mai mult ca oricînd și creșterea păsărilor nu este o meserie de ignorat. . ÎNTREBARE : Ce este mai important în creșterea păsărilor ? RĂSPUNS . . .Asolut totul este important, începînd de la grija față de hrană și pînă la culcușul păsărilor. ÎNTREBARE : Atunci vă rog să ne spuneți în ce constă hrana păsărilor și dacă această hrană se administrează după un program anumit. RĂSPUNS : Nici nu poate fi altfel. Știut este că substanțele hrănitoare administrate la ore anumite, deci după un program precis, exact și continuu, care nu permite nici o retușare, contribuie la sănătatea și în special la creșterea greutății păsărilor și a producției de ouă. Despre hrana păsărilor aș putea spune că ea ne preocupă îndeaproape pe noi, crescătoarele. Pe lângă substanțe organice, mai administrăm în hrana păsărilor și substanțe minerale. Ca substanțe organice noi le dăm făină de lucernă tocata, amestecată cu urluială de orz, de ovăz, mazăre, porumb și în plus substanțe minerale ca făină de cretă pentru calciu și praful de carne. De asemenea, noi completăm hrana păsărilor cu reziduri de la abator pe care le fierbem și le amestecăm cu concentratele pe care le-am pomenit mai sus. Pentru creșterea producției de ouă, noi le dăm uneori păsărilor sînge de la animalele sacrificate la abator, pe care-l fierbem. ÎNTREBARE : Cu cît s-a mărit producția de ouă pe cap de pasăre ? RĂSPUNS : La început producția de ouă era de 125 bucăți pe cap de găină pe an, iar acum a crescut la 180 bucăți. ÎNTREBARE : Ce factori mai determină creșterea producției de carne de pasăre și de care se ține seama 13 G. A. S. Florești ? RĂSPUNS : Trebuie să menționez că afară de hrana zilnică care se administrează de 5 ori pe zi, noi ținem seama printre altele și de densitatea păsărelor în padocuri, de felul cum se odihnesc și condițiile igienice în cotețe. Cînd păsările sînt prea dense, ele OOOOOOOOOOOOOOQOOOOOOOOOOOOOOOOC OOOOOOOOOOOOOOOO roprktfi oOOOOOOOOOOOOOGCiU^.-wOOOCOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO- slăbesc și nu se pot odihni. In acest caz, noi facem o selecție. Pe cele mai slabe dintre ele le izolăm și le administrăm hrană suplimentară și consistentă. Se dă lapte acru și concentrat pînă la 130 gr. In ceea ce privește odihna păsărilor se caută, întotdeauna ca culcușul să fie uscat, să existe o temperatură constantă. Iarna li se face foc în cotețe prin niște sobe comune. De două ori pe săptămînă se dezinfectează cotețele. Dacă munca fiecărei crescătoare de păsări începe de dimineață, ea continuă pină seara cînd trebuie să vegheze dacă toate păsările dorm pe platourile amenajate în mod special. Acest lucru este foarte important în odihna păsărilor. ÎNTREBARE : Ce ne puteți spune despre creșterea puilor în gospodărie ? RĂSPUNS : Cea mai frumoasă și cea mai gingașă muncă este creșterea puilor. Și ne purtăm de grijă la fel cum mamele se îngrijesc de copiii lor abia născuți. Mai întîi, ei sunt duși în cotețe special construite. Temperatura este de 30 grade și de multe ori măsurăm această temperatură cu termometrul. Aici există un așternut gros de paie. Hrana lor constă în primele zile din ouă fierte cu făină de mălai, urluială de orz și ovăz cernut, iar apa are temperatura camerei. La 4—5 zile li se administrează și cărbune iar de cele mai multe ori, în locul apei li se dă lapte acru. Am uitat să spun că în prima zi noi le dăm penicilină cîte 200.000 unități la 1.000 pui. ÎNTREBARE : La ce ajută penicilina ? RĂSPUNS : Atît la creșterea puilor cît și la prevenirea îmbolnăvirilor. In 1957 am crescut 28.000 de pui și 2500 păsări mari. ÎNTREBARE : Și care a fost producția de oru ä ? RĂSPUNS: Planul producției de ouă a fost de 310.000 bucăți iar noi am realizat 313.558 bucăți ouă. In acest an, avem ca plan 360.000 ouă deoarece matca este de 3.000 păsări ouătoare. Pînă acum am și livrat peste 190.000 bucăți ouă. De asemenea, noi am livrat în 1957 o cantitate de 16.000 kg. carne pasăre, ceea ce reprezintă o depășire față de plan, de 100 la sută. ÎNTREBARE: Care dintre muncitoare s-au evidențiat în creșterea păsărilor? RĂSPUNS: Aș putea să vă dau multe nume, deoarece toate sunt îndrăgostite de această ocupație. Dar printre cele mai vrednice sunt: Elena Manciu, Sanda Spătaru și Nastasia Stanciu. ÎNTREBARE: Ce planuri de viitor aveți ? RĂSPUNS : Să obținem o producție mai mare de ouă și carne de pasăre, pentru asigurarea fondului central al statului. Acesta este răspunsul nostru la chemarea Consfătuirii țăranilor și lucrătorilor din sectorul socialist, al agriculturii care a avut loc la Constanța, t Deseori tov. Marin Mocanu, președintele G.A.C. „7 Noiembrie" din satul Harei raionul Panciu, discută cu baciul colectivei tov. Toader Mîță (strigă) despre îngrijirea oilor. Traduc în fapte sarcinile consfătuirii de la Constanța Apariția în presă a documentelor Consfătuirii de la Constanța a țăranilor și lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii a fost urmată de o analiză temeinică de către cei ce muncesc pe ogoarele comunei Romanu, raionul Brăila, în vederea aplicării în viață a sarcinilor reieșite din consfătuire. De exemplu, în cadrul gospodăriei colective „Elena Pavel“, după ce tov. Petre Ghelase, președintele gospodăriei a împărtășit celorlalți colectiviști învățăminte de la consfătuire, s-a sfătuit cu ei cum poate fi sporită în acest an producția vegetală și animală în colectivă. Colectiviștii au ajuns la concluzia că prin aplicarea cu perseverență a regatelor agrozootehnice au posibilitatea să obțină în acest an 2.800 kg. porumb la hectar, în loc de 1.500 kg, cît au prevăzut inițial în planul de producție, să realizeze 2000 kg. grîu, în loc de 1.400 kg. la hectar. De asemenea, au hotărît să crească pînă la sfîrșitul anului 150 porci, 100 vaci și 1000 oi, și să contracteze cu statul 5.700 kg. carne de porc și 22.000 litri lapte. Pe baza acestor obiective colectiviștii din G. A. C. „Elena Pavel" au chemat la întrecere toate gospodăriile colective din raion. Și membrii gospodăriei colective „înainte“ din această comună au hotărît să-și procure în acest an 40 vaci, 200 oi, și mai multe animale de muncă. Aceasta pentru un început deoarece gospodăria e de curînd înființată. Colectiviștii din Roma nu dovedesc în acest fel, că și-au însușit în practică sarcinile izvorîte din Consfătuirea de la Constanța. Eugenia Șerban, (corespondentă) ,VIAȚA NOUA din nou lăcseș ete cultua*u IN CLIȘEU : Casa raională de cultură „Mihail Eminescu" din Bujor a cărei construcție s-a terminat de curînd. Colectiva din Munteni Acum opt ani, în comuna Munteni de pe meleagurile raionului Tecuci, a luat ființă gospodăria agricolă colectivă „Calea spre socialism“. Atunci, 18 familii și-au unit de bunăvoie suprafața de 62 ha., hotărîte fiind să muncească in comun. Pe pamint, colectiviștii au mai adus lângă în gospodărie două căruțe, două perechi de boi și două pluguri. ..... Deși puțini la număr, membrii tinerei gospodării agricole colective din Munteni au luptat cu eforturi iite pentru creșterea prestigiului specolectivei lor și pentru o viață care să se deosebească cu mult de aceea pe care au trăit-o atîta amar de ani. Toamna, colectiviștii din Munteni au avut plăcuta satisfacție să se bucure de primul rod obținut în gospodărie, rod care a fost cu mult mai mare decit al țăranilor muncitori cu gospodărie individuală. Anii s-au scurs unul după altul aducînd în rîndul colectiviștilor numeroși țărani muncitori cu gospodărie individuală care s-au convins de avantajele muncii în comun și cu mijloace mecanizate. Cu toată familia în colectivă Printre țăranii muncitori din comuna Munteni, care au urmat calea gospodăriei agricole colective se numără și tov. Costache Manea. El a ținut să intre în colectivă împreună cu ceilalți 3 băieți ai săi, căsătoriți în aceeași comună. La venire, el a adus în gospodărie suprafața de 3 ha. teren arabil, o căruță cu boi și un plug. — Cum te simți în gospodărie? — l-am întrebat pe colectivistul Costache Manea. — Bine, taică. Și apropiindu-se îmi spuse: — Dragă nepoate. Eu sînt cel în vîrstă dintre colectiviști. Am mai 68 de ani, dar cînd e vorba de muncă nu mă dau bătut de loc. Pentru mine și băbuța mea, cei mai frumoși ani din viață, sînt aceștia, anii bătrîneții. Acum belșugul și bunăstarea a pătruns și-n casa noastră. Trăim bine taică și vom trăi și mai bine. Colectivistul Manea ar fi vrut să-mi spună mai multe, dar în clipa aceea se apropie de noi un tînăr ca la 25 —30 de ani. — Asta este Toader, feciorul meu cel mai mic, adică brigadierul gospodăriei noastre. Și după ce rosti aceste cuvinte, colectivistul Costache Manea plecă să-și vadă de treabă. Cu brigadierul Toader Manea n-am putut sta prea mult de vorbă. Era foarte ocupat. Stabilea cu doi ingineri veniți de la secția agricolă raională un lot experimental. De vorba cu un participant la Consfătuirea de la Constanța Noul meu interlocutor a fost tov. Ion Miron, președintele gospodăriei „Calea spre soialism“. Aflase de unde vin și pentru ce, așa că președintele gospodăriei începu să vorbească despre ceea ce îi este mai drag unui colectivist — despre colectiva sa. Vorba îi era clară și curgătoare. — Gospodăria noastră numără prezent 92 familii și posedă o supraînfață de 318 ha. Numai în acest an au pășit pragul acestei gospodării 24 familii printre care cea a tov. Iancu Turcu, Vasile Vlad, Alexandru Miron, Ion Necula și alții. Vorbind despre muncile agricole de primăvară el dă în cunoștiință că folosindu-se cu pricepere fiecare oră bună de lucru în cîmp s-a reușit să se termine la timp însămînțările. S-a însămînțat floarea-soarelui, ovăz, sfeclă de zahăr, orz 30 ha, cu diferite culturi pentru furaj, porumb. — Am vrea să știm ce măsuri ați luat în gospodărie odată cu reîntoarcerea de la Consfătuirea ce a avut loc la Constanța? — Pentru început vreau să arăt că pînă în prezent colectiviștii noștri s-au ocupat cu cultivarea cerealelor. Aceasta era preocuparea noastră de bază. In urma Consfătuirii de la Constanța am înțeles mai bine cit de importantă este dezvoltarea sectorului zootehnic, extinderea stupăritului și creșterea păsărilor, care aduc venituri mari gospodăriei și contribuie la îmbunătățirea condițiilor de viață a poporului muncitor. Reîntors , în gospodărie le-am vorbit colectiviștilor despre noile sarcini ce ne stau în față și am hotărît să cumpărăm încă șapte vaci și să creștem 250 pui de găină. De asemenea, am introdus în cultura acestui an, planta tehnică soia, care aduce venituri mari gospodăriei și am stabilit o suprafață de 2 ha, teren pe care în toamnă vom planta pomi fructiferi. Tot în acest an vom construi din resurse locale un saivan pentru 500 oi, se va amenaja un eleșteu de pește pe o suprafață de 2,5 ha. In aceste zile se lucrează la terminarea maternității pentru scroafe. Acestea sînt numai cîteva măsuri pe care le-am luat în scopul întăririi economico-organizatorice a gospodăriei noastre. Din discuțiile avute am mai că tov. Ion Miron a fost invitat aflat de membrii gospodăriei agricole colective „8 Martie“ din Ungureni și de întovărășiții din comuna Munteni pentru a le vorbi și lor despre lucrările Consfătuirii ce a avut loc la Constanța. ★ G.A.C. „Calea spre socialism“ Munteni, este o unitate agricolă socialistă în fața căreia tive de dezvoltare se deschid perspecdintre cele mai luminoase. C. PIRNOIU = PLIVITUL CULTURILOR = lucrare importantă pentru sporirea producției agricole Dintre lucrările de îngrijire a culturilor care se execută în această perioadă la o serie de plante, plivitul prezintă o importanță deosebită. Prin plivit se distrug buruienile din culturile de păioase, lucerniere, mazăre, in, cînepă, etc. Ploile căzute în ultima vreme, în întreaga regiune, pe lingă efectul pozitiv în sensul asigurării unei rezerve de umiditate în sol, au stimulat însă și apariția buruienilor întrun procent foarte mare, cu deosebire în semănăturile de primăvară. Buruienile aduc pagube mari agriculturii, prin aceea că dezvoltîndu-se mai repede, înăbușă semănăturile, consumă din rezerva de apă și hrană a solului, servind în același timp drept gazdă pentru tot felul de boli, larve și insecte dăunătoare culturilor. Prin mijlocirea buruienilor, se transmit unele boli cum ar fi rugina griului și a orzului. Alte buruieni ca: volbura, măzărichea sălbatecă pricinuiesc căderea cerealelor deoarece în creșterea lor se agață de tulpinele plantelor, neghina, rapița sălbatecă, și altele, prin semințele ce se produc depreciază calitatea produselor agricole. In general, buruienile de tot felul micșorează recolta cantitativ și produc scăderea calității produselor. Distrugerea buruienilor se face prin plivitul cu mîna, adică prin smulgerea lor, iar în cazul pălămidei, prin retezarea plantei cît mai actinc în pămînt, cu ajutorul unui otic. Pirul se distruge prin grăpări repetate, executate timp de mai mulți ani. Plivitul buruienilor este o lucrare care trebuie să se execute în termen scurt, orice întîrziere fiind dăunătoare plantelor de cultură. De aceea, plivitul se repetă de 2—3 ori, la 10—12 zile pentru a distruge în acest fel și buruienile care se ridică între timp. Momentul executării plivitului în fiecare l an, se alege în funcție de starea culturlor și de gradul de dezvoltare al buruienilor. Pentru a nu stînjeni dezvoltarea plantelor, este necesar ca în timpul plivitului să evităm călcatul plantelor de cultură, oprind apariția imediat după ploaie cînd plantele sînt mai fragede și se rup ușor. In lanurile de grîu, odată cu buruienile se vor smulge și tufele de secară, orz și ovăz, operație care se face cînd au început să bea în spic și înainte de a da spicul griului, care deobicei întîrzie cu 10—12 zile. La in, rapiță, cînepă, mazăre — plivitul începe cînd plantele au atins 7—8 cm. și se repetă atîta timp cît se poate intra în cultură fără a se produce stricăciuni prin culcare. Ca regulă generală, toate buruienile trebuie distruse pînă la înflorire și fructificare, deci înainte de a face sămînță, care altfel s-ar împrăștia pe loc, sau ar fi transportată prin diferite mijloace în alte culturi. In Uniunea Sovietică plivitul la păioase se face de la înfrățire pînă la înspicare, repetîndu-se de 4—5 ori, după nevoie. Lupta contra buruienilor nu trebuie dusă numai în lan, ci pretutindeni unde se găsesc. In condițiunile de lucru din regiunea noastră, răzoarele și drumurile din vecinătatea culturilor, mai ales acolo unde se aruncă bălegarul, sînt un izvor nesecat de buruieni care produc sămînță, dînd astfel posibiltatea înmulțirii lor din an în an. Cu alte cuvinte, degeaba ne ostenim cu plivitul în lan și cu prășitul, dacă nu distrugem și buruienile din vecinătatea lanului. In anii din urmă, la stațiunile experimentale și în alte unități agricole socialiste — care dețin suprafețe mari — au fost extinse cu rezultate foarte bune tratamentele chimice prin stropiri cu ierbicide (2,4, 2 M—4 G, și altele), Ierbicidele sînt preparate chimice care prin stropire sub formă de soluții, distrug buruienile fără să vatăme culturile. Cu aceste preparate, se pot trata cu rezultate bune culturile de cereale păioase ca: grîu, orz, ovăz, mei, dughie, orez, precum și porumbul. La fel pot fi tratate ceapa, usturoiul și ierburile perene din familia gramineelor. Nu se pot trata: culturile de floarea-soarelui rapița, cultivată, cînepă, sfecla, bumbacul, fasolea, tutunul și culturile de legume (în afară de ceapă și usturoi). Culturile de mazăre și lucernă se pot trata cu 2,4 C sau cu 2 M—4 C, numai pentru combaterea rapiței, folosind o concentrație redusă. Ierbicidele au un efect puternic, in special asupra rapiței care este cea mai sensibilă, în acest caz se folosesc doze de 0,350—0,900 kg./ha. In cazul buruienilor mai rezistente, sau care lăstăresc puternic, ca pălămida, sau urda vagii, se folosesc doze de 2—4 kg.ha., după stadiul de dezvoltare al buruienilor. In general combaterea buruienilor cu ierbicide se face mai ușor înainte de înflorire, adică atunci cînd sînt mai tinere și se găsesc în perioada activă de creștere. In cazul rapiței, — buruiană foarte răspîndită în regiunea noastră, — momentul cel mai potrivit pentru combatere este în faza de rozetă, adică înaintea apariției tulpinei, cînd frunzele stau întinse și lipite de sol. Stropirile cu ierbicide se pot face cu: pompe de spate, pompe carosabile, motopompe și acolo unde sînt suprafețe mari, din avion. Tratamentele au cea mai mare eficacitate, cînd temperatura aerului este cuprinsă între 15—25 grade C. Intrucît ploile căzute imediat după tratament, reduc eficacitatea, trebuie să se folsească de preferință un timp uscat. Folosirea ierbicidelor necesită în general cunoștințe mai avansate, fapt pentru care trebuie să se ceară sprijinul specialiștilor. Pentru regiunea noastră, problema folosirii ierbicidelor își găsește aplicarea pentru moment numai în unitățile socialiste mari, care au condiții pentru aplicarea tratamentelor. In gospodăriile individuale și în unitățile socialiste care dispun de brațe de muncă, — lupta contra buruienilor din culturi trebuie să se ducă și manual prin organizarea de echipe și executarea lucrărilor la timpul , potrivit. Ing. R. POPESCU Ar. 4289 Asociații pentru contractarea de cereale cu statul in regiunea noastră, numeroși colectiviști, întovărășiți și țărani muncitori cu gospodărie individuală au constituit asociații pentru contractarea de produse cerealiere cu statul. In raionul Focșani, de exemplu, întreaga cantitate de 1.100 tone grîu, porumb și floarea-soarelui a fost contractată de membrii asociațiilor. Pînă în prezent, în regiune au fost constituite 320 asociații pentru contractarea de grîu, porumb și floarea-soarelui, cu 136 asociații mai mult decît în anul trecut. Membrii acestor asociații au contractat 3.154 tone grîu, 3.438 tone porumb și 1.057 tone floarea-soarelui. Cantitățile contractate de asociații reprezintă mai mult de 50 sută din volumul total al cerealalelor contractate prin unitățile cooperației de consum. Mari cantități de cereale au fost contractate în raioanele Liești, Călmățui și altele. De asemenea, sînt în curs de constituire alte 155 asociații. Membrii asociațiilor au primit ca avansuri pentru contractele încheiate peste 2.500.000 tei. Elevă fruntașă—instructoare destoinică Elena Mitu este elevă în clasa X, la școala medie din Macin. Aceasta însă nu o împiedică să fie și o bună instructoare de pionieri, ba, dimpotrivă, succesele pe care le obține la învățătură, constituie exemplu, pentru, majoritatea din pionierii detașamentului ei. Am fost profund impresionant de felul cum această instructoare știe să organizeze adunări educative cu pionierii. Subiectele pe care le discută la astfel de adunări sunt alese cu multă grijă. De un real folos în educarea pionierilor au fost adunările la care s-au făcut „Călătorii imaginare pe harta lumii“ sau referatul cu tema: „Din realizările regimului democrat-popular“. Am întrebat-o pe tov. Elena Mitu, dacă-i place această muncă. Stinjenită, mi-a răspuns că-i place să muncească cu pionierii, să-i educe, să se ocupe de felul cum se formează ei ca viitori cetățeni. Despre succesele ei personale nu mi-a spus însă nimic, a început să-mi înșire în schimb succesele pionierilor din detașamentul său. Mi-am dat seama că e foarte modestă și nu am mai insistat. Mi-a mărturisit apoi că este instructoarea acestui detașament încă de cînd pionierii erau în cl.V-a. Acum, îmi spune, îmi va veni greu să mă despart de ei. Am stat de vorbă apoi cu cadrele didactice ale școlii care mi-au vorbit despre ea numai cu cuvinte de laudă. Aflu de la tov. director Cornel Mustață, care se mîndrește cu o elevă ca dînsa că tot ea e și dirijoarea ansamblului pionierilor și că tot dînsa a sprijinit mult unele acțiuni sportive și culturale ale pionierilor. Pentru activitatea pe care o depune în munca de educare a pionierilor, cît și pentru succesele sale personale la învățătură, tov. instructoare de detașament Elena Mitu merită deplină apreciere atît din partea cadrelor didactice, cît și din partea pionierilor ei. Cosma Dumitru a corespondent Fructificării artistice a vieții din porturile noastre, atît de strălucit realizată de Panait Istrati în proză — îi corespunde în poezie prezentul poem al lui George Dan. E interesant și îmbucurător de constatat cum materialul experienței de viață s-a cristalizat poetic într-un poem de largă respirație, ca formă de vers popular, de o valoare impunătoare, insumînd calități de epopee, și versuri, ce par că izbucnesc direct din tezaurul liric, viu, al poporului nostru. Sub forma unei cîntări de aer, tatăl poetului povestește viața grea, în condițiile exploatării burgheze, exodul rural, destinul țăranilor, care nevoiți să-și caute de lucru, părăsesc ocupația de țapinari pe Bistrița și ajung hamali în Galați și Brăila. Cadrul viziunii sale poetice ce se desfășoară cronologic, grupat pe evenimente, susținute de o încordare intensă de epopee. Poetul și tovarășii săi de copilărie, Ghindă și Radu Burcea participă la toate evenimentele descrise. Durerea despărțirii de orizontul natal, necesitatea de a părăsi locurile copilăriei, sunt redate impresionant, asociindu-li-se luciditatea prematură, care constată exploatarea capitalistă, distrugătoare a frumuseții naturii, a munților împăduriți: „O voi brazilor blajini,! Pingeți și voi cu rășini,/ C-am ajuns printre străini. Dacă voi ați fi știut, Mai bine n-ați fi crescut / La fel noi dacă știam / Mai bine nu ne nășteam!". Țapinarii, plutașii de pe Bistrița, schimbînd meserie după meserie, ajung căruțași, birjari, hamali, în port, sub apăsătoarea stihie a capitalismului devastator nu numai al codrilor dar și al sufletelor. Patronii, proprietarii de cherestea și vapoare intensifică ritmul încărcărilor: „Citu-i Dunărea de mare, / Largă și șerpuitoare —/ Curge de pe noi sudoare, / Cind cu biată-ne spinare / Burdușim mii de vapoare. /". „De aici la marea albastră / Tot sudoare de a noastră! / Și sudoarea-n țări străine / Se preschimbă in sterline...., Ura împotriva exploatatorilor se transformă în imprecație violentă: „Cline să te arză-un foc!! Să te văd cum arzi de viu,/ Să n-ai scindări la sicriu". Zadarnic patronii încearcă să cumpere conștiințele unor muncitori, pentru a nu face grevă: „Dar cu galbenii, nu noi/ Ne-ndulcim, ci voi, ciocoii...! Vreți să-ncetăm grevele/ Și toate glcerele?/ Goniți lipitorile/ Ce ne sug sudorile! . Poetul redă în imagini puternice, pregnante — lumea exploatatorilor — reflectată în conștiința exploataților — în proporții cosmice: „O planetă-i pare nava,/ O planetă de păpuși:/ Jos stau robii in câtuși,/ Robi cu brațele voinice./ Peste ei, vătafi cu bice,/ Iar la cizmă, stau nababii.../ Cilici vor fi puternici slabii,/ Să gonească-această bandă/ Din cabina de comandă — / De la crincenii stăpinil Cizma s-o apuce-n mini?/ ...Mai apuc eu oare ora/ Să-i văd lumii AURORA?/ Lumea a citorva e azi,/ Miine-o fi a tuturora!... Accentele revoluționare, certitudinea proletară că lumea se va transforma sub loviturile clasei muncitoare sunt sezisate de poet cu claritate și adecvat redate prin eroii poemului. Sensul vieții nu e dezarmarea și desnădejdea, abandonarea idealului de libertate și luptă. Societatea așezată pe alte rosturi de umanitate și dreptate nu e un vis absurd, ci va fi rezultatul luptelor celor înfometați, exploatați, care transpiră și cad sub povara exploatării din portul Galați. Radu Burcea, moș Buțurcă, Manga zis Urangutanii se string in jurul sindicatului, care în condițiile mediului istoric descris — dinamizează și unifică energiile proletare. Moartea hamalului, căzut de pe punte, în Dunăre, zdrobit de povară, moartea lui Cenușă între tampoane — nu descurajează, ci tonifică. Tovarășii lor de muncă nu sunt învinși, nici descurajați de predicile mieroase ale lui Popa Noapte, nici de ademenirile cinicilor cîrciumari, — ce fac parte din aceeași clasă odioasă a lui Radu Portocală. Acesta incendiază depozitele de scânduri — deoarece despăgubirea plătită de Societatea de Asigurare și aducea o sumă mai mare decit nivelul comercial al afacerilor. Sindicatul e forma vie, eficace de luptă pentru drepturile lor. In inima tuturor îndemnul lui Ștefan Gheorghiu: „Organizați-vă, luminați, vă răsună ca o chemare permanentă. Greva ce are loc e o demonstrație a forței muncitorești a unirii și a organizării luptei împotriva capitalului, care ca o caracatiță suge sîngele celor mulți . Masivitatea luptei muncitorilor, necesitatea solidarității transpusă analogic in imaginile „codrului de ramuri“ —dau poemului un ritm dinamic și valori metaforice remarcabile. Poetul nu se pierde în ditirambice compoziții, discursive și gratuite afirmații, ci știe să prindă plastic mișcarea și viața reală a hamalilor, cu îndoielile, șovăielile și izbînzile lor. Apariția mijloacelor mecanizate c firesc să producă descurajare și spaimă deoarece în condițiile capitalismului— acestea nu constituie o pîrghie de ameliorare a condiției muncitorești", ci o intensificare a ritmului de exploatare. E logic și rațional actul lui Radu Burcea de a pune dinamită elevatoarelor. Durerea Voichii, etapele monstruoase de chinuire și pedepsire a lui Burcea, de organele Siguranței ating în descripția lor — pateismul și proporțiile dramei mioritice: „Salcie ce plingi și picuri / Lacrimă de albe chiciuri, / Unde-l duc? La abatoare? / Oare vor să ni-l omoare? / — Dunăre cu sloiuri, neagră, / Care alergi spre Marea Neagră,/ Unde-l duc pe Radu, unde — / Maică Dunăre, răspunde: / Sloiuri, lucii se ciocnesc./ Se roiesc și surd trosnesc... Iată-acuma mi-l opresc/Sub cea salcie pletoasă, / Scorburoasă, bhiciuroasă, / Lună albă, stele-n cer, Jos, luceferi albi de ger. / Pe sub tălpi mă frige neaua. / Parcă-i pune-n tălpi dangaua. / Mimnile mi-apăs pe pintec—/ Junghiurile iar mă spintec,/ Pruncu-n măruntaie-mi mișcă—/ Simte gerul? Frigul pișcă? / Ia broboada s-o-nășor / Peste bietu-mi puișor. / Dar picioarele mi-s goale —/ Un cuțit mă arde-n șale. / ". Sunt numeroase asemenea fragmente de valoare antologică în poemul lui George Dan. Finalul e axat în realitatea istoriei contemporane. Lupta în care unii din eroii hamali au căzut, e în „toi“. Invincibilul steag al internaționalismului proletar e afirmat triumfal: „Și-n curind pe-al lumii glob / N-or mai fi ciocoi și robii". Poemul „Hamalii” afirmă un poet la amiaza vîrstei sale de creație. NOTA BIBLIOGRAFICA George Dan: HAMALII / y