Viața Nouă, ianuarie-martie 1971 (Anul 27, nr. 8102-8176)
1971-01-03 / nr. 8102
Pag. a 2-a Nr. 8102 VIAȚA NOUĂ (Urmare din pag. 1) Dar să nu ne grăbim ! Nu e încă nici ora 21. Orașul se agită. Pe pîrtiile de lumină care curg din brazi, pe lingă stele ce strălucesc, calea atît de lungă a pregătirilor continuă încă. La „Alimentara" ultimii cetățeni își primesc cumpărăturile și lasă un „La mulți ani", la coafor — nici nu se putea altfel — lume multă, dar și tot atîtea zîmbete. Taximetrele aleargă fără odihnă, autobuzele își poartă grăbite călătorii. Și deodată, parcă la un semnal, pe la ora 22 observăm pe stradă o aparentă liniște. Apartamentele privesc toate cu ochi luminoși, forfota s-a mutat în bucătării, se plimbă prin fata oglinzii. In bucătării se întețește agitația. Sînt rînduite oale și cratițe mari pe care de abia le pot duce doi oameni. Georgică Lungu mai marele bucătarilor de la restaurantul „Dunărea" pregătește cu mult dichis parada bunătăților.. Acumi se arată primii musafiri. Complexul „Dunărea" stă să-i aștepte sub cupola de confetii și rîuri argintate de serpentine. Ora 22 și 15 minute. E" MOMENTUL PLECĂRII. Gheorghe Bălan, de la Șantierul naval se grăbește spre grădina publică, spre locul unde tinerețea din Galați și-a dat întîlnire cu veselia și noul an. Mecanicul Andreaș Toader și ajutorul său, Emil Mocanu, abia coborîți de pe Diesel, se despart în dreptul Depoului C.F.R. Tecuci cu un „La multi ani" Și în timp ce ei se grăbesc spre casă, un alt dieselist, Costică Diaconu, secondat de Nicolae Mocanu se grăbesc să întîmpine Anul nou. Și garnitura de tren se pierde în noapte. Cînd vor ajunge prin apropierea gării Tudor Vladimirescu vor saluta și ei cel mai tînăr pasager al plaiului românesc. Prim-topitorul Dumitru Grădinaru privește de la geamul mașinii orașul scăldat în lumini, zîmbește în sinea lui pentru fiecare grup văzut pe trotuar, dar se gîndește la șarjele Anului nou. Mașina se strecoară, părăsește străzile orașului și se înscrie pe magistrala spre Combinat. O să ne mai întîlnim cu Grădinaru și cu „ortacii" lui la ora cînd primele artificii ale fluidului metalic vor saluta în numele muncii tînărul abia intrat în drepturi. Se întretaie drumurile. Maistrul Ion Sima și inginerul Gheorghe Borțun (Trustul de construcții) grăbesc pasul spre noul hotel „Turist". Aici vor petrece ei și tovarășii lor de muncă revelionul. Nici nu era un loc mai nimerit decît acesta pe care ei, lucrătorii de la Trustul de construcții, l-au înălțat atît de mîndru pe harta edilitară a Galatiului. Nea Cărare — cum îi spun cei mai tineri — impiegatul de mișcare e acolo în gara Tecuci, face comanda de intrare noului An. — Cîte asemenea „trenuri" simbolice ați primit ? — Nu știu exact. Știu însă precis că acesta e ultimul. Cu el, cu anul 1971, sosește pensionarea mea Și omul se îndreaptă undeva la linia a III-a. Un tren e gata de plecare, ultimul din anul 1970. Cu bice, cu buhai, cu tot alaiul, plugarii trag la tot gospodarul o brazdă de belșug și sănătate. Răsună urarea tradițională la Bălășești, se aude pe ulițele comunei Măstăcani, își caută gazda primitoare din Berești și Galați. Dar unde nu poposește acum ? Cei din Șendreni se îndreaptă spre o uliță, cea a solidarității , au ei de făcut la 27 de familii de aici o urare a bucuriei. Apele i-au lovit crîncen, dar au sărit oamenii și i-au ajutat de stat acum în casă nouă. Și cum e obiceiul, gazda îi îmbie cu turte, cu nuci și covrigi. Mîineanul se-nnoiește Plugușorul se pornește... Mesajul primăverii și el înnoitor pornește de la feciorii comunei către familiile care și-au făcut un rost și-și doresc fericirea lor și celor care cu inima și brațele au fost alături de ei în clipele de grea cumpănă. ANUL CARE PLEACĂ IȘI NUMĂRA MINUTELE. La marea masă a revelionului s-au adunat de acum toți. Undeva pe strada Cerbului, la nr. 15, în familia operatorului principal de dană din portul Docuri, Ion P. Vasile, e nespusă bucurie. Cei ai casei cu frații soției, veniți de peste Dunăre, se rînduiesc la felicitări. Ion le primește și nu fără emoție. Mai deunăzi, era onorat pentru merite deosebite în muncă cu „Ordinul muncii" clasa a IlI-a. O altă casă pe strada Traian nr. 373. Sunt aprinse toate luminile, dar e liniște. E o pace sufletească, o mulțumire de sine și o mare bucurie aici o trăiesc și o simt cei doi oameni Elisabeta și Vicențiu Bruck. Au trecut prin ani împreună, tot așa alături, iar revelionul de acum le-a adus cu el serbarea nunții lor de aur. Anii și-au spus cuvîntul, dar n-au putut îmbătrîni sentimentele. Fie ca alți și alți ani să-i găsească tot împreună. Moș Micu Panait și mătușa Nica și-au strîns în jur cele șapte fete cu soții lor și cei 14 nepotei. Doar Simion nu-i de față, întîmpină Anul nou la datorie. Și cum sau obișnuit de ani de zile, moș Panait hîtru cum e, lansează urarea : — Cîți sînteți, atîți strănepoți și sînt mulțumit să vă văd pe toți ! Minutele aleargă. Invitații sînt în așteptare. Atmosfera e densă, frazele sînt scurte. Deși e încă printre noi, deși mai are pînă cînd va părăsi arena vieții cotidiene se vorbește ca despre ceva lăsat de acum în trecut. — A fost un an roditor, se adresează tovarășului de alături Niculiță Spînu, brigadierul viticol. — A fost anul 20 al cooperativei noastre, — precizează Gheorghe Pintilie, și el brigadier al cooperativei agricole din Băleni. Și cinstește un pahar din vinul ăl bun. Uniți în muncă, cooperatorii au ținut ca și de revelion să fie împreună la aceeași masă încărcată cu bucatele rodite prin strădania lor. Ora 23 și 44 de minute. Asemenea țării întregi, într-un gînd și o dorință, oamenii muncii din județul Galați ascultă mesajul de Anul nou al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secretarul general al partidului nostru. Urarea de sănătate, de prosperitate, îndemnurile și cuvintele calde, ale secretarului general li se adresează și lor. Și simt încă o dată la ce preț se evaluează astăzi munca. — La mulți ani, ridică paharul Ion Raită. — La mulți ani și bucurie, bărbate, îi răspunde soția. Strînși în jurul mesei, al bradului, împreună cu cei 4 copii ai lor, soții Raită sînt mulțumiți. De cînd se știu, la I.T.G. mereu i-au căutat vorbele bune, iar acasă mereu a stat înțelegerea și buna dispoziție. — Să crească ei mari și voinici!. i se luminează ochii de bucurie soțului. E ORA 24. Se revarsă cascadele de urări, se întîlnesc cupele de șampanie, sirenele vapoarelor cheamă depărtările. Se aud dorințe, se repetă făgăduințe. Anul 1971 e concetățeanul nostru. Facem primul drum al anului spre locul unde se plămădește metalul. Ora 0,30. SEMNE BUNE ANULARE. La furnalul 2, maistrul Ilie Costiuc anunță : Elaborăm ! Prim-topitorul Dumitru Grădinaru acționează. La pupitrul de comandă o simplă apăsare și mașina de perforat a orificiului de evacuare a fontei este pusă în funcțiune. Eliberată, fonta se scurge rîu pe jgheab. Miliarde de artificii salută Anul nou. Furnaliștii își zîmbesc și-și permit vreme de cîteva strîngă în grupuri, secunde să se Cineva, după ce privește cadranul ceasului, domolește emoția. — Fraților am trecut în 1971. LA MULȚI ANI! Oamenii focului continuu și al temperaturilor înalte își string mîinile, se îmbrățișează, își urează noroc. Apoi își reiau locurile lor căci prima șarjă — rîu de foc — își urmează drumul și jurnaliștii țin să întrunească toate condițiile tehnice. Dincolo, la furnalul nr. 1, din aceeași atenție și pricepere a izvorît prima șarjă a anului. ORA 0,45 OȚELĂRIA, platforma convertizorului nr. 1. Inginerul Mihai Preda e la primul lui revelion al muncii. Cabina de comandă e pe recepție : „Insuflați 300 pe minut!", se aude comanda. O manetă manevrată și flacăra de la gura convertizorului revine la normal. Trec alte cîteva minute și... — Insuflați oxigen la cantitatea normală, se transmite din nou. — Carbon 379, siliciu 0,72, mangan 0,88, fosfor 0,14, sulf 00,50. — In ordine, răspunde omul de la masa de recepție a comenzilor. Au trecut 18 minute de cînd lancea insuflă oxigen, de cînd din convertizor irup flăcări și scîntei. Convertizorul e înclinat și topitorul Costache Dănăilă ia prima probă. O probă, a doua și oțelul curge în cupele vagoanelor. S-au plămădit primele 150 de tone de oțel ale anului. Ora 1:30." Lăsăm în urmă platoul de foc și descoperim orașul scăldat în lumini. Pe străzi se întilnește și se plimbă doar veselia care vine de peste tot și dă Galațiului un aer sărbătoresc. Vine de sus, de la Grupul școlar C.S.G., unde și-au dat întîlnire 400 de jurnaliști, oțelari, laminoriști, muncitori, ingineri și tehnicieni de la aglomerare, de la fabrica de refractare. Maistrul Gheorghe Pauliuc de la Laminorul de tablă groasă primește mulțumit felicitările grupurilor, dar nu se lasă de loc înduplecat la nici o glumă. — Nea Gheorghe, eu zic să mai lași și pe alții în frunte. — Nici nu mă gîndesc. Dar dacă vor să încerce n-au decît că tot o să piardă, le răspunde el tot cu o glumă. Și vorbele frumoase se adună, și clinchetul de pahare se întețește. Cei ce au dovedit prin fapte că țin la prestigiul cetății de metal nu se dezmint nici cînd e vorba de petrecere. Bucuria e alături de ei, este bucuria împlinirilor unui an rodnic, expresia gîndului înfrumusețat de perspectiva anului 1971, a cincinalului, a noului deceniu în care țara pășește cu atîtea promisiuni de împlinire. LA BRAȚ CU TINEREȚEA. Un brad viguros, pe măsura lor, coborît de pe crestele albite, domină sala peste care cad cascade de confetii. Cele 500 de fete tinere știu bine să se avînte și în iureșul horelor, dar nu le displace nici legănarea molcomă a tangoului, nu-și fac probleme la un concurs de cîntece. Totul e să perseverezi că și așa epigramele își găsesc adresanții. Undeva printre tinerii de la Uzina mecanică navală s-a încins o discuție de la care Ion Beznea se dă în lături. — Cum de te căsătorești ?, că ziceai... — Ei, trebuia că „floarea se poate usca de dor și de depărtare". Or, de la Uzina mecanică pînă la „11 Iunie" e cale lungă și cum Dafina mea e gingașă și nlăpîndă. .. — Ce mai, te-au cucerit florile. — De ce nu, și dacă ați vrea să știți îmi doresc și un boboc pe zi. Intr-un grup de studenți, Andrei Viorel din anul VI, facultatea de mecanică, e în centrul atenției. Pentru el anul 1970 a fost anul In care speranțele puse în realizarea dorințelor S-au împlinit. E cel mai bun student al secției construcții de nave, student care a primit la examene media 9,40. — Dacă ți s-ar da un culoar imaginar de plecare pe anul 1971 ? — Mi-aș lua o navă al cărei motor să fie proiectat și montat de mine, tocmai tema proiectului de stat la care lucrez. , Pe aproape, un alt grup, de data aceasta de elevi. Intrăm în vorbă cu Petre Căruceru din anul V de la liceul economic. — Ce-ți dorești pentru anul 1971 ? — Să iau bacalaureatul și să reușesc la facultate. — Atît !? — Ce e puțin !?, răspunde el mirat și ne amuzăm împreună. La o masă cîțiva tineri cîntau, deși acele ceasornicului nu anunțaseră încă sosirea noului an. — Mulți ani trăiască! Tînărul Teodor Vulcan de la I.A.S. Smîrdan, primea cu emoție onorurile colegilor, împlinea în această seară de schimb de ștafetă vîrsta de 23 de ani. Toți se amuză și cu toții se avîntă în dans. NE CHEAMĂ FLUVIUL. Un popas în mijlocul celor care își au emisari pe atîtea mări și țări. Constructorii navighează la ora aceasta între voie bună și veselie. In fiecare an, în primele ore de început, constructorii de nave - oamenii care se cunosc și se prețuiesc, unii de o viață — își dau întîlnire pentru a fi și cu acest prilej împreună. — Dacă am mai făcut revelionul cu tovarășii mei de muncă ? repetă întrebarea mirat brigadierul mecanic Gheorghe Iosif. Mai bine am socoti de cîte ori nu l-am făcut împreună. ...Dacă mă gîndesc bine asta nu s-a întîmplat decît o dată sau de cel mult două ori. Dar să vă fac cunoștință: Ion, fratele meu, și el mecanic în atelierul nostru de mecanică-montaj, colegul, Ștefan Coțofană, familiile noastre. Și brigadierul cuprinde roată cu mîna întreaga sală, sărbătorește împodobită a restaurantului „Galați", locul de petrecere al navaliștilor. Gestul lui cheamă spre sine un pahar ridicat de maistrul Gheorghe Stoica, un altul cinstit de lăcătușul Toader Chiriac... — Noroc și numai bucurii, își doresc oamenii. Dunărea se strecoară parcă sfioasă pe lîngă orașul cu toate luminile aprinse. In port un zvon de clipocit de valuri, cu cîntece — cum numai marinarii știu să le trimită undeva, departe. Stau la descărcare 28 de nave maritime. Marinarii greci și panamezi, englezi și români au acostat în anul 1971, aici în „Orașul de la Dunăre". Și ca orice fiu, dornic ca Anul nou să-l găsească între ai săi, cargoul „Galați" se află acasă, încheie un deceniu acolo de unde a plecat să poarte mesajul de hărnicie pe mări și oceane. Linii, puncte duc prin eter aceleași cuvinte încărcate de emoție. „La mulți ani!" pleacă amonte spre Oltina, se grăbește pînă la Mare și zăbovește la comanda navei împingător „Alba" care s-a desprins de chei de un an și va ajunge în zorii altui an la destinație. La comandă, căpitanul Nicolae Ion. In primul minut dispecerul Ștefan Stoicovici lansează către toate navele DNF „Navrom" Galați ordinul permanent pentru 366 de zile : „SĂNĂTATE, SUCCESE, SATISFACȚII !“ Pe recepție, navele aflate în porturi și nava împingător „Alba", aflată la confluența dintre ani, la km. 200, primesc ordinul și toastează după obiceiul marinăresc. — La mulți ani, nea Bolboceanu, se adresează comandantul pilotului. — Toată viteza înainte. Petre. Am intrat în apele lui ’71, pleacă apoi comanda spre Petre Crainic din sala mașinilor. ORA 3 ȘI 45 DE MINUTE. Aveți legătura cu primul fiu al anului, glumește medicul de gardă Gheorghe Ionescu. Se simte excelent printre noi. Bine făcut, Silviu nu-și găsește astîmpăr, refuză să se culce. Mama — Paula Covrig — îl mîngîie cu zîmbete. Silviu a și împlinit... 3 ore. A venit pe lume o dată 1971. Medicul se grăbește cu anul spre sala de naștere a maternității din Galați, acolo unde împreună cu personalul de gardă ajută sosirea pe lume a cetățenilor începutului de deceniu. ORA 4. INTERURBAN 20. „La mulți ani, 1" Aveți convorbirile cu Sinaia, Tușnad, motel „Timiș" și Borsec. — Faceți o excepție de la regulă și spuneți cui să-i mulțumim la ceas de bucurie. — Ar trebui s-o faceți de șapte ori. Mesajele de bucurie le-am transmis la Oradea și București, la Baia Mare și Iași. Marilena Petrea, Roșu Persida, Sofia Stoicescu, Lina Iosifescu, Cristina Holoștenco, Elena Meran și Eugenia Sîrbu. — Fiecăruia un buchet de cuvinte frumoase. — Rămînem la telefon. Sinaia ca și Borsecul comunică un revelion la înălțime pentru gălățenii care au întîmpinat aici noul an. De la familia tehnicianului Manea Iancu, de la I.C.G. aflată la motelul „Timiș" primim confirmarea acomodării cu atmosfera încărcată de glume. La Izvorul Mureșului, muntele grăiește din frunză de cetină celor cîteva zeci de tineri gălățeni plini de imensitățile primelor zori din acest an, „bătrîn" de cîteva ore. Tehniciană Georgeta Lovin și profesoara Marioara Manu sînt de părere că cei ce se logodesc cu harul alpin poartă cu ei, timp de un an de zile, setea de verde, de viață și proaspăt. Avem pe fir Moscova. E o convorbire cu imaginația despre o realitate. Pe străzile largi ale capitalei sovietice, desfășurate sub un superb evantai de lumini, se află 30 de oaspeți români sosiți de pe malurile unui fluviu călător, cu legănare de doină străbună. Prin bucuria inginerului Nicolae Barbil, de la I.A.S. Berești și a asistentei medicale Baia Marin, Galațiul și Dunărea noastră salută în clinchet de pahare și în grai românesc la atîtea mii de km noul an. ORELE TREC ȘI CHEAMĂ ZORILE. Ce repede fuge timpul ! Sus, pe bulevardul Coșbuc revelionul constructorilor de la șantierul nr. 31 al I.C.M.S.G. nu ține seama de vreme. Preocupat cu ale mesei rosturi, maistrul principal, Eugen Pamfil numai de discuție nu mai are timp. Se vede bucuria și rostul satisfacției e știut i a executat montajul liniilor de tăiere din secția ajustaj a laminorului de benzi la rece și le-a predat beneficiarului înainte de termeni In preajma soților Goraș îl zărint pe Nicolae Doru, omul care a condus lucrările la gospodăria de iapă. De la aceeași masă îmbelșugată nu se făcea să lipsească ing. Petre Cristescu, șeful șantierului. Nume bine cunoscute, nu o dată eroii reportajelor noastre în deceniul de existență a I.C.M.S.G. Pe aproape, șefii de echipă Ilie Caraibot, Dumitru Ciobanu, Gh. Tocileanu și Alexandru Volici toastează pentru succesele lor, toastează pentru izbmzile care Și le doresc în noul an. ’ " * Fiecare își dorește pe lîngă urarea tradițională și... — Sănătate fraților! Apoi și furnalul ! — Se face1 să auzi așa ceva aici, unde „specialitatea casei" ” (Continuare în pag. a III-a) 27 de familii din comuna Șendreni ale căror case au fost distruse de apele dezlănțuite ale Siretului au sărbătorit revelionul în case noi, situate acum pe strada Solidarității. In ultima zi a anului urătorii au ținut să-și oprească plugușorul și la casa lui Ion Pintilie. ORELE REVELIONULUI Ultimii cumpărători și ultimele cumpărături la supermagazinul din Mazepa. O urare sinceră în noaptea de revelion tinerilor căsătoriți : Miluca și Petre Bujeniță. Pregătiri pentru parada bunătăților la restaurantul „Dunărea". In „familia" constructorilor — clipele de voie bună și antrenvelion de la șantierul 31 al I.C.M.S.G. au fost atributele nopții de re A v Iv t 4 1