Viaţa Romînească, 1929 (Anul 21, nr. 1-6)

1929 / nr. 5-6

294 VIAŢA ROMÎNEASCĂ care—incomparabil mai bine înarmaţi ca ea—veneau sa predice continuarea războiului pană la ultimul efort. Femeia decăzută —aşa cum o credeau naivi bătrînii, cum o spuneau, fără s’o creadă însă, cei mulţi—e însăşi revolta sufletului popular în contra vorbelor adormitoare. Cetind paginile, în care procesul disoluţiei şi dezorganizării unei vieţi de mult intrate în agonie apare evident, o dublă im­presie te pătrunde. Intăiu aceia a fatalităţii decizive, fără putinţă de renunţare şi revenire, care transformă totul cu o forţă mai mult decît umană. Apoi aceia a necesităţii inexorabile, ce duce la reorganizarea societăţii în nuclee puternice, în care spre deo­sebire de lumea politică dispărută,pulsează un suflet nou, un spirit de iniţiativă şi de entuziastă determinare activă. Virinega e cel mai devotat membru al noii organizări sociale. „Pumnii ţăranului rus“—spune ea—„vor restabili ordinea şi vor impune voinţa poporului“. Şi în adevăr, ea suferă martiriul luptelor, în care curge sîngele alături de izbucnirile entuziasmului popular. Cînd moare — urmărită pentru credinţa ei şi sfîşiată între dorinţa de a-şi revedea copilul părăsit şi aceia a datoriei înde­plinite—simţi că a dispărut un suflet de elită, pe care voinţa şi energia personală nu l-au părăsit pănă în ultimul moment. * * * Sînt în acest roman pagini de duioşie alături de bestialitate sau viciu. Dar nu se va putea niciodată nega impresia de rea­litate vie pe care o lasă lumea aceia viguroasă şi primitivă, pe care o populează „iluminaţii“ creatori de secte şi erezii ce merg pănă la crimă şi anarhie, ţărani docili, robuşti şi muncitori,—dar mai ales chipul de expresivitate aleasă şi forţă excepţională, pe care îl reprezintă Virineya. In această evocare puternică şi adequată a realităţii, pe care a cunoscut-o, constă talentul de psiholog şi de stilist al Lydiei Seyfoulina. Mircea Mancaş

Next