Viaţa Românească, 1949 (Anul 2, nr. 1-12)

1949 / nr. 12

NOAPTEA DE LA IPOTEȘTI 49 — Bine, şovăi Stamatopol. Spuneţi ce vreţi. Oamenii erau acum la câţiva paşi. Se strânseră ciucure, în jurul lui Costache Gireadă. Dumitru Grindei începu, ocolit: — Cucoane, mitale poate-ai hi bun și nu-i da ascultare... — Tu să taci !, se repezi Maria Stamatopol. Să vorbească domnul Costea. Şi repede ! Printre oameni se iscă şopot. Se lipiră în umeri. Costache Gireadă ieşi: — Tăt om îi şi el de nu vă fac supărare. Iar de venit, am venit lal­altă. Maiorul îl întrerupse, diplomatic: — Lasă, moşule. Domnul învăţător e om cu carte, ştie să spună dea­­dreptul. Spune, domnule Costea. Doamna Stamatopol se întoarse spre dărâmătură, atrasă de liniştea din partea aceia. Soldații se uitau în jos, fără mişcare. Aşteptau parcă. — Și voi?, se răsti ea. De ce staţi? Ce v’a spus domnul maior? Vedeţi-vă de treabă voastră! Târnăcoapele prinseră iar să despice, fâşie cu fâşie, din zid. — Domnule maior, începu Costea. Aceasta e casa în care s’a născut marele nostru poet, Mihai Eminescu... — La Botoşani s’a născut, îl corectă Stamatopol. — Ştim şi ce spune actul dela Uspenia. Dar bătrânii noştri spun că aici s’a născut. Apoi, chiar dacă ar fi să ne luăm după actul bisericii din Botoșani, în orice caz copilăria aici și-a făcut-o... — Pe pământul meu!, sublinie doamna Stamatopol. Și sunt stă­până aici. Costea nu se lăsă intimidat de tonul ei tăios: — Tocmai de aceia am venit la dumneavoastră. Casa e pe pământul dumneavoastră. Cu pământul, puteţi face tot ce poftiţi. Aşa e legea şi noi.* n’avem ce spune. Dar casa aceasta, cu voia dumneavoastră, e şi a noastră. Aşa se cuvine, doamnă. Mihai Eminescu e al nostru, al tuturor. — Şi ce doriţi dela mine ? De ce nu vă duceţi la Dumbrăveni ? La Ghika ! Acolo a fost Eminescu, vechil. Costea se cutremură de vorba aceasta. II rănea ura aceasta, amestecată cu reaua credinţă sau neştiinţa proprietarei. Spuse mai departe: — Doamnă, Eminescu n’a fost vechil. Tatăl său, Gheorghe Eminovici, a lucrat pe moşia lui Baloș, la Dumbrăveni. Dar pe urmă a venit în părţile noastre. Iar Mihai Eminescu a fost un mare poet, doamnă. Cel mai mare, al nostru... — Poet, ne­ poet asta e !, se încruntă doamna Stamatopol, iritată de desvăluirea ignoranţei ei. Aşa a scris Ghika: că la el, pe moşie, s’a născut Eminescu al vostru !

Next