Viaţa Românească, 1986 (Anul 81, nr. 1-12)
1986 / nr. 10
VERSURI Femei cu paşi de grine, foc din stîni, Prin case, Verb, în veac să mă amîni, Din clipă-afară şi din temple-afară, Unde luceferi suie, sori coboară, Iar altfel, nici tu iad şi nici tu rai; Doar geamul deschis larg, la care stai Şi Dunărea, unde, Ronsard, Ovidiu ! Acum numai cu pană de iridiu Durezi un pod. In descriptiv, sublim... Şi unde, Noapte, presimţim, nu ştim. SCRIS CU PANA Găsesc o pană de pasăre in grădină pe jos printre foi In superbe degradeuri de gri O iau în mină amiroase a cer In ce leagăne Dumnezeu copil Fug în casă o înmoi în cerneală Şi ca de o mie de ani scrie CIND TRECI PARCUL SPRE CASĂ, MAI NOU, ALTFEL vezi două eleve în uniforme, ca pinguini, vorbind lîng-un plop bătrîn vezi un filolog între două vîrste, în pantaloni grena 45