Viața Sindicală, decembrie 1944 - ianuarie-martie 1945 (Anul 1, nr. 1-14)
1944-12-01 / nr. 1
ANUL 1 Nr. 1 REDACTIA $1 ADMINISTRAȚIA Str. Calomfirescu No. 8 Telefon: 39196_______ ORGAN AL MIȘCĂRII SINDICALE UNITE DIN ROMÂNIA ANGAJAMENT După ani de desbinare și frământări păgubitoare clasei muncitoare, după ani de străduințe, mișcarea muncitorească din România, a putut înscrie în istoria ei data de 1 Mai 1944, ziua înfăptuirii Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist din România și Partidul Social Democrat, încheiat după ani de neagră teroare, care a lovit întreaga muncitorime și toate organizațiile sale. Pe baza F. U. M., clasa muncitoare din România se organizează astăzi în sindicatele ei unite, punând în acțiune întreaga ei forță care își are izvorul dătător de putere uriașă în unitatea sindicală a tuturor celor ce muncesc. Cunoscând importanța covârșitoare pe care o reprezintă F. U .M. și unitatea sindicală ca punct de plecare și garanție a izbânzii în lupta clasei muncitoare pentru drepturile sale, ne luăm angajamentul să apărăm ca lumina ochilor noștri F. U. M. și unitatea sindicală. Nu vom admite și vom combate cu hotărîre orice încercare de spargere a unității sindicale, cât de timidă ar fi ea și vom lupta fără încetare pentru restabilirea unității clasei muncitoare, chezăria succesului în lupta pentru câștigarea tuturor drepturilor ei „VIATA SINDICALA“ ca organ al mișcării sindicale din Romania, își ia angajamentul sâ ducă în paginile sale o muncă de lămurire a tuturor celor ce muncesc, îndrumând muncitorimea manuală și intelectuală la organizare în sindicatele unite. Munca noastră, strâns legată de activitatea organizațiilor sindicale, va trebui să contribuie la înfăptuirea acelei sarcini a sindicatelor care tinde la înglobarea tuturor muncitorilor și funcționarilor în sindicatele unite. Ne luăm angajamentul să ducem această muncă de lămurire și îndrumare pentru ca să nu rămâie niciun muncitor manual sau intelectual neîncadrat în organizația sindicală, participând în mod activ la lupta clasei muncitoare pentru drepturile ei. • Rezoluția Comisiei de organizare a mișcării Sindicatelor Unite din România, elaborată la 1 Septembrie 1944, este călăuza activității și luptei organizațiilor sindicale și va fi și îndrumătorul „Vieții Sindicale“ — organ al mișcării sindicale unite, care-și pune ca sarcină să militeze pentru desvoltarea și întărirea spiritului solidarității internaționale a muncitorilor din toată lumea. .I.VIA]A SINDICALA“ are și menirea de a oglindi acțiunea hotărîtă pe care <»• duce clasa" muncitoare, ca factor hotărîtor în viața economică a țarii, pentru asigurarea și controlul producției și mărirea efortului de războiu, pentru nimicirea grabnică a hitlerismului cotropitor, împotriva căruia luptăm alături de Națiunile Unite, în frunte cu Uniunea Sovietică. Ne luăm angajamentul că vom sprijini cu toata puterea aceasta luptă pe care o duce muncitorimea în fruntea întregului popor pentru ca în interesul democratizării reale a țării, clasa muncitoare să devină un factor hotărîtor în viața politică și socială a Statului, să-și poată îndeplini sarcinile principale în situația actuală a țării, care cuprind și concentrarea, tuturor forțelor democratice în lupta pe care o duce întregul popor român pentru stârpirea din rădăcină a fasciștilor și reacționarilor dinăuntrul țării, pentru făurirea României libere, independente, înfloritoare, pentru România de mâine. BIROUL COMISIEI DE ORGANIZARE A MȘCĂRII SINDICALE UNITE DIN ROMÂNIA ALEXANDRU SENCOVICI Vice-Președinte VICTOR BRATFALEANU Președinte GHEORGHE Secretar APOSTOL ștencial I DESPRE FORMELE LUPTEI SINDICALE ; CAUZE.-LOCUL LUPTEI -PRILEJ DE MASACRU.-PREGĂTIRI ATACUL DUPĂ ATAC.-EPILOG.-ÎNVĂȚĂM Trecuse mai bine de un an de la deslănțuirea revoluției rusești. Toate încercările făcute până atunci de a îneca în sânge libertatea cucerită cu atâtea jertfe de poporul rs, dăduseră greș. Revoluția rusă își continua mersul triumfal, zdrobind în cale-i toate armatele contrarevoluționare, întreaga Europă capitalistă era îngrijorată. Dar mai ales burgheziile țărilor din iemediata apropiere a Rusiei. La noi grevele se țineau lanț, ca o consecință a nepăsării stăpânilor față de suferințele și nevoile muncitorilor. La cârmă era Ionel Brătianu, asasinul de la 1907 al țărănimii. Examenul dat atunci, îl făcea omul zilei. Toate privirile dușmanilor muncitorimii se îndreptau spre el, ca spre un salvator. Toată reacțiunea era strânsă în jurul lui, întocmai ca la 1907, toate partidele politice uitaseră certurile și deosebirile de program și așteptau ca omul care nu-și ștersese bine mâinile de sângele țăranilor, și le moare din nou în sângele muncitorilor. Și omul care avea pe suflet asasinarea a 11.000 țărani, ca un nou Cezar, a lăsat degetul în jos, semn că muncitorimea din arena muncii poate fi asasinată. Scopul era suprimarea mișcării muncitorești, care trescuse enorm, creștea pe zi ce trece și prezenta un pericol pentru autori, fărădelegilor făptuite în timpul războiului și după războiu. Ca prilej de masacru, a fost aleasă greva tipografilor. Aceștia se traseseră în grevă din cauza condițiilor grele de trai, față de care patronatul privea cu nepăsare. PREGĂTIREA ATULUI LA Băneasa era cantonat un batalion de vânători, gata de luptă. Motocicletele rapide erau întri ua vecinie du-te vino, ducând ordine. Soldații erau nemâncați. Vine o căruță cu un butoi și câteva cazane. In butoi era țuică, e pusă imediat la fiert în cazan și împărțită soldaților. Iar în loc de mâncare, li se servește un discurs, în care li se spune că Regele a făgăduit să se dea pământ și se va ține de cuvânt, dar ei au datoria să răzbune sângele vărsat de frații lor, căci jidanii și dezertorii țin întruniri și vor să facă pe LOCUL CRIMEI Ca loc al crimei, ca loc de execuție a muncitorilor, a fost ales sediul organizațiilor muncitorești. Acesta era în str. Sf. Ionică, colț cu Str. Câmpineanu. Era o casă veche, dărâmată astăzi, așezată vis-a-vis de localul „Caraiman“ și „Vicola“. Către ea duceau patru drumuri — str. Sf. Ionică, de la Palat în jos, str. Sf. Ionică de la „Universul” în sus, str. Câmpineanu, de la Teatrul Național în jos și Str. Câmpineanu dela str. Luterană in sus. La intersecția tuturor acestor drum3(1). pitorești, mari se afla sediul organizațiilor munvoluție ca să continue războiul care i-a îmbogățit. Dar nu numai atât. Ei se opunea sa li se dea pământul pentru care au luptat. Țuica pe nemâncate și cu discursul și-au făcut în urmă efectul. In noaptea de 12 spre 13 Dec. se puseseră două mitraliere la „Universul“, cu țevile îndreptate spre sediul muncitorilor; alta în interiorul Teatrului Național, pe scara care duce la Cabinetul Directorului; alta în Pasagiul Român; alta în balconul localului de lângă Ministerul de Războiu, iar în dimineața zilei de 13 Decembrie, patru tunuri fuseseră așezate pe strada Brezoianu cu țevile în drept Const. Zețaru (Continuare în pag. 4-a) II Decembrie 1918: Masacrul * ABONAMENTE ANUAL Instituții Lei 5 000 Particulari:___ 1.000 ‘tlimmaínaMÉi11 «rthtnnhi» I ii »mii SALARIAȚII PUBLICI IN SINDICALIZARE O educație din cele merodte, făcută cu mu’ litate de către guvern trecut, a făcut ca sala brici să fie rupți de mast... ale poporului și să fie împinși ca să se considere o casta aparte o castă cu anumite privilegii, cât cuvinte deșarte, iar nouă sa Privilegiile n’au fost, însă, decât cuvinte deșarte, iar nouă, salariaților publici nerămânândune decât unul singur : “ acela dea ne roade coatele, de a umbla cu gulerul murdar, de a întoarce hainele pe don, de a fugi continuu după protecție pentru o bursă, pentru ca copiii noștri să poată să învețe, acela de a ne împrumuta când cu una, când cu alta de pe la vecini. Ne-au învățat stăpânii să stăm cu spatele încovoiat, să vedem in fiecare superior un stăpân, care trebuie lingușit, iar frica de de a nu fi asvârliți în cine știe ce colț de țară „în interes de serviciu” făcea ca murmurele noastre să nu fie auzite nici de noi înșine, de teama de a nu ne trăda. Așa am crescut. Așa ne-a vrut stăpânirea, fie Așa, însă, nu ne-au vrut și nu vor soțiile noastre, nu ne vor copiii noștri, așa nu ne mai vrea țara întreagă, așa nu ne mai vrem noi. Ce vrem? Vrem să înceteze cu dilu ambele cu care ne-am obișnuit, vrem să ieșim și noi la lumină, vrem să nu ne mai chirem de timpuriu din cauza mizeriei, mi mai vrem ca copiii noștri să umble goi, flămânzi, bolnavi și să fie pentru noi opzolvat. IX«— drepturile „ mai prin luptă. Și .... da numai în cadrul unei d&zații puternice, a acestei organizații al cărei scop este tocmui lupta pentru revendicările noastre." Nu mai vrem , umilință și milogeni. După 23 August muncitorimea s’a organizat de inducăm sindicate fără să întrebe de nimeni. Până se va face legea sindicatelor, ar fi putut muri du t oame. S’au aranjat, au obținut o parte din revendicările cerute, trăesc, își văd de lucru și nimeni nu poate să-i dărîme. Legea e forța lor organizată. Căsuțele noastre sunt goale, n’avem lemne în casă, datoriile cresc, foametea crește și boala și-a făcut culcuș în fiecare casa. Teama de a vorbi, teama de a-ți exprima un gând cinstit, curat, a făcut pe unii din noi ca să nu îndrăzuim să spunem colegului nostru ce ne doare și ce credem că ar fi bine să facem. Unii, puțini ce-i drept, nu îndrăznit, s’au organizat, au constituit un comitet de inițiativă. Au făcut o adunare generală, s’a ales un comitet de sindicat. S’a oprit gangrena. Di*. S. Qeriu (Continuare în pag. 4-a) In general, în lupta sindicatelor pentru revendicările economice profesionale ale muncitorilor manuali și intelectuali, formele de acțiune sau două înfățișări: Forme de acțiune pasivă, atunci când organizațiile sindicale muncitorești fac demersuri pașnice pe lângă patroni, organizații patronale sau guvern și forme de luptă activă, atunci când muncitorimea organizată, caută să determine prin forță patronatul de a satisface toate cerințele drepte ale ei. Una dintre cele mai răspândite și eficace forme de luptă activă, cunoscută in istoria mișcării sindicale din toată lumea, este greva. Dar, se pune întrebarea, dacă muncitorimea organizată poate recurge oricând și îț orice împrejurare la această formă , de luptă activă, adică la grevă? Fiindcă, ce s’ar întâmpla astăzi, de exemplu, când poporul român se găsește în plin războiu împotriva hitlerismului, muncitorimea din România, dacă în urma refuzului patronatului reacționar de a satisface revendicările formulate de organizațiile profesionale, ar declara greva generală, sau chiar parțială? Se știe că grevă înseamnă încetarea lucrului și deci încetarea producției industriale și transportului, înseamnă paralizarea vieții economice a țării. Printr’o asemenea acțiune, astăzi, frontul militar antihitlerist, armatele românești și Aliate care luptă pentru adrobirea definitivă a hoardelor fasciste- ar primi o lovitură de moarte și intr’un asemenea caz, acțiunea de luptă a muncitorilor ar servi în mod direct interesele celor mai înverșunați inamici ai poporului producător, adică fascismului hitlerist. Cu totul asa ar fi fost situatiunea, dacă sub regimul profascist al lui Antonescu s’ar fi organizat o acțiune de grevă. Numai atunci, prin încetarea totală sau parțială a lucrului, lovitura ar fi fost îndreptată împotriva bandelor hitleriste § deci acțiunea de grevă ar fi servit, în mod indiscutabil și direct, intereselor muncitorimei. In situația de astăzi, muncitorimea din România, nu numai că n’are interesul să știrbească câtuși de puțin bunul mers al producției, ci dimpotrivă, luptă din răsputeri pentru asigurarea și ridicarea producției. Din cele arătate mai sus rezulta că muncitorii organizați și în special conducătorii organizațiilor sindicale trebuie să aibă capacitatea politică de a judeca situația dată, pentru a nu greși drumul just de luptă și pentru a nu face pe placul dușmanilor, pășind la vreo acțiune care ar veni împotriva intereselor muncitorimei și poporului român. De acord — nu s’ar putea obiecta, — dar, dacă prin târguieli pașnice nu vor putea fi rezolvate problemele muncitorești, iar situația politico-militară nu permite declararea grevei, atunci cum vor putea fi satisfăcute revendicările lucrătorilor și funcționarilor? Fără îndoială cu tocmelile pașnice, — chiar dacă n’au aspectul lingușirilor și ploconelilor față de patronat, — nu duc niciodată la rezultatele așteptate și necesare. Așa stând lucrurile, și întrucât la grevă nu se poate recurge, care sunt formele de luptă activă, ce trebuie să determine prin forță satisfacerea dreptelor cerințe economice , profesionale și culturale ale muncitorilor. Nu mai departe, acum câteva săptămâni, massele de lucrători manuali și intelectuali, au făcut să se cutremure Capitala, demonstrând cu sutele de mii pentru alungarea fostului guvern căptușit cu reacționari și profasciști și pentru realizarea platformei Frontului Național Democrat, înfăptuirea căreia garantează satisfacerea doleanțelor masselor largi muncitoare și populare. Uriașele și impresionantele manifestații făcute în ultimul timp de zecile de mii de membri ai Sindicatelor Unite, împreună cu celelalte organizații M î ale Frontului National constituie una dintre Democratic, cele mai frumoase forme de luptă activă pentru revendicările muncitorilor, funcționarilor și oamenilor de știință din România. Rezultatul imediat al acestei lupte active a fost izgorirea guvernului reacționar dimpreună cu Aldea și Compania. Și cu siguranță, că demonstrațiile muncitorești din această perioadă de luptă Încordată cu fascismul extern și legionarismul din interiorul țării noastre, vor fi înscrise la loc de cinste în istoria mișcării sindicale din România. Dar nu numai demonstrațiile de stradă constitue formele de luptă, activă duse de muncitorimea organizată în sindicate. Noua situație militară și politică a României, creată în urma ruperii legăturilor de prietenie cu țările fasciste și întoarcerea armelor împotriva adevăraților dușmani ai poporului român, a făcut să ia naștere noi forme de luptă activă. De exemplu, atunci când s’a dovedit că anumiți miniștri din guvernul Blocului Național Democrat, ca generalul Aldea și mai apoi ministrul de Interne Penescu din următorul guvern, nu vroiau să ia măsuri pentru epurarea hitleriștilor din întreprinderi, muncitorimea organizată s’a văzut nevoită să ia singură măsurile necesare pentru înlăturarea din fabrici, uzine, ateliere și birouri, a indivizilor cunoscuți ca militanți legio îaro-fasciști, împiedicarea pătrunderii în fabrici și alungarea de la conducerea întreprinderilor, a sabotorilor hitleriști, face parte din acțiunile de luptă sindicală activă, luptă activă cerută de interesele vitale , ale muncitorimei și poporului român. Războiul antifascist dus de poporul român, alături de marile puteri democratice, ducerea acestui războiu la o cât mai rapidă și definitivă zdrobire a fascismului, cere mărirea efortului de războiu, sporirea producției, asigurarea, transportului, și aprovizionării. Producția țării nu poate fi asigurată și sporită dacă în conducerea întreprinderilor vor rămâne sabotori fasciști. Deci acțiunile de luptă sindicală au fost întreprinse dintr’un sentiment de înalt patriotism. Desigur că ar fi fost cu mult mai bine, dacă la cârma țării noastre, după 23 August, ar fi venit un guvern care să ia, din proprie inițiativă, măsuri energice pentru lichidarea complectă a fostului regim antonesciano-fascist. S’a întâmplat cu totul altfel: o parte din miniștrii fostelor guverne, nu numai că nu luau nici o măsură împotriva fasciștilor, ci din contră, căutau să-i acopere și să-i sprijine în activitatea lor destructive. Intr’o asemenea situație, organizațiile sindicale muncitorești, nu puteau rămâne în pasivitate. Minea Stan iffiTKY Wimk RELAȚIILOR îmi mnci TMti s mmonin Comitetele de fabrica sunt alese celor intelecte din rândurile muncitorilor, cele de birou din sânul funcționarilor, însă ambele sunt formate din reprezentanții celor ce lucrează în aceiași fabrică sau întreprindere. Comitetele de fabrică cât și comitetele de întreprinderi dintr’o uzină, reprezintă pe acei a căror muncă este folosită de acelaș patron, aceeași direcțiune. El înaintează memoriile de revendicări aceluiaș for, se apără, le susține și aptă pentru satisfacerea lor împotriva refuzului sau nesocotirii din partea aceluiași Patron sau direcțiune. Aceasta este starea de fapt care trebue să fie clară atât munci-Este justiționarului a fomată prin situ în trecut „spet muncii. Se con.”.„„,„ — ....... nărul nu e nici muncitor, nici patron, între acești doi oscează. Această mentalitate a fost alimentată de patronat care folosea muncitorimea intelectuală ca o massă de manevră cu scopul de a creia neîncredere și vraibă intre aceste două categorii de salariați, urmărind divizarea lor pentru a putea mai lesne lovi și în unii și în ceilalți. In realitate însă funcționarul nu e decât o forță de muncă exploatată de acelaș patronat, care exploatează și pe muncitorul din abrică. Și muncitorii manuali și cei intelectuali sunt salariați. Dacă această latură a problemei este lămurită, atunci încercările disperate pe care le fac acei ce propovăduesc „armonia socială” vor rămâne zadarnice,căci se vor sfărîma de zidul puternic al unității sindicale, a unității de luptă a muncitorilor manuali și intelectuali, împotriva a Melifta Sevler (Continuare in pag. 4 al 13 Decembre 1914: Comemorarea in Pia}a Teatrului CONVOCARE Comisia de Organizare a Mișcării Sindicale Unite din România convoacă pentru zilele de 5-6 ianuarie 1945 la București CONGRESUL GENERAL al Mișcării Sindicale Unite din România, având următoarea ORDINE DE ZI: 1. Constituirea Biroului și alegerea Comisiunilor. 2. Raportat moral și material al Comisiei de Organizare. 3. Raportul Comisiei de Cenzori. 4. Hotărîrea de constituire a Confederației Generale a Muncii din România și votarea Statutului.5. Alegerea Comitetului de Conducere și a Comisiei de Cenzori a CONFEDERAȚIEI. 6. Legislația Muncii și fixarea celor mai apropiate țeluri de Mișcării Sindicale. 7. Diverse. La congres vor putea participa toate Uniunile ce se vor constitui în Congresele, ce se vor ține în zilele de 31 Decemvrie 1944 și 1, 2 și 3 Ianuarie 1945, deasemenea și Sindicatele, care până la această dată nu s’au putut constitui în Uniuni, fiind reprezentate fiecare la acest Congres în proporție cu numărul membrilor la curent cu plata cotizației. Delegații la acest Congres vor fi aleși în spiritul Frontului Unic Muncitoresc de către Congresele de constituire ale Uniunilor ce vor avea loc în zilele de 31 Decemvrie 1944, 1, 2 și 3 Ianuarie 1945, după cum urmează: Până la 5.000 de membri 5 delegați, de la 5.000 membri în sus, după fiecare 5.000 membri, încă un delegat. Sindicatele neconstituite în Uniuni, vor trimite până la 2000 membri un delegați peste 2000 membri încă un delegat. COMISIA DE ORGANIZARE A MIȘCĂRII ._____ SINDICATE UNITE DIN ROMANIA