Viața Sindicală, aprilie-iunie 1945 (Anul 2, nr. 15-27)
1945-04-01 / nr. 15
1 RiSe © la ®drist-is. A trăit acum câțiva ani între noi, Stingher, purtsindu-și destinul de vizionar și plămânii roși de oftică, între cetățenii indiferenți, pântecoși și înfricoșați de „socialiști“ și „bolșevici“, un om care-și zicea pictor și Nicolae Cristea. S’a născut la țară. A venit la oraș să-și întregească viața, dorul după frumos și adevăr. A învățat la liceul Sf. Sava, unde l-a cunoscut și pe Gh. Dinu, scriitorul. Au înjghebat împreună,acolo, un grup de tinerețe pasionată pentru artă și pentru progres. Se înfiripa de pe atunci în artistul și în cetățeanul Nicolae Cristea menirea lui de apostol, care tânjea si lupta pentru dreptățile călcate în picioare, scuipate și executate cu puști, revolvere, mitraliere sau tunuri, de exploatatori, de fasciști. Prin 1933—1934 Încep să apară in publicația de suspectată circulație „Cuvântul liber“, desenele lui Nicolae Cristea. Se întâmpla asta după ce în 1933, s’a tras cu sete, cu ură și cu nemernicie de fiare turbate și amenințate în tihna lor, de îmbuibați Împotriva muncitorilor. Se întâmpla asta în epoca tristă pentru omenirea întronării hitlerismului în inima unui popor de 10.S69.090 oameni, în epoca de grea amintire a strecurării de peste hotare în țara noastră a flagelului fascist. .. în România începeau să bântue furiile reacțiunii. Nicolae Cristea, Alexandra Sahia, Stoian Gh. Tudor, câtuși trei tineri, toți flămânzi să cunoască, să lupte și să apere omul în existența lui materială și sufletească, amenințată de fascism, toți răpuși de mizerie și de boală. Așa a înțeles să-i sprijine societatea, decăzuta, putreda și profesia societate românească de aCând Ror 1006 se Ban si a începea să aiuprimejdioasă a reacției, se mai găseau totuși insule de rezistență, minți și brațe, care să întrețină în grupuri mai mult sau mai puțin izolate, flacăra Adevărului. "Se mai gândea, se mai scria, se mai picta în România de atunci și pentru popor, în anii în care apărea cartea lui Sghia: U R. S. S. azi, apăreau în paginile revistei de luptă „Cuvântul liber“ și desenele lui Cristea. Linia și conținutul acestora nu erau trăsăturile delicate, concesiile făcute unei clase obșinuite să fure, să asuprească, să stăpânească. Nu era gingășie, nu era loc acolo pentru acțibuduri și tot filmil de înflorituri fără sens. Nu era, contravaloarea :fimuț pumn de galbeni ca să zugrăvească capetele de îngeri fardați ale cuconițelor,, burți strânse în corset, trupurile trase prin inel, brațele firave, picioarele sglobii și mai ales bine spălate ale domnilor și doamnelor. Nicolae Cristea desemna cu sânge. Cu fiecare linie, cu fiecare blid ciunt și sleit de resturile unui prânz sau ale unei cine infecte, cu fiecare sdreanță, cu fiecare proletar murdar, flămând, rupt, înghețat și bolnav pe care zugravul îi desprindea din viața lor de toatezilele și îi ascundea și închidea pe un petec de hârtie, cu toate strigătele care răcneau din desemnele lui strâmbe, hâde și întunecoase ca o groapă cu gunoaie, cu toate se împlinea destinul de revoltă și de luptător pentru cauza celor mulți și năpăstuiți, al lui Nicolae Cristea. A trăit și prin desenele lui sbuciumate de suferințele și de chinul poporului ținut în mizerie și întuneric, a lovit, a apărat. Viața. Nicolae Cristea și-a trăit-o ca un soldat și ca un apostol. Să nu piară niciodată din noi amintirea lui, tovarăși. Pentru dreptatea noastră a murit el acum 9 ani. Avea 27 de ani. Virriii ProifaM GHEORGHIU POGONEȘTI —Am cit cis atenție cele două poezii ale umirale „Prietenii" și „Muncitori“. Poeziei dumitale îi lipsește cheia centrală. Dumneata te lași radă imaginației necontrolate, vem impresia că preocuparea stare de căpetenie este aceea ele a găsi rima și ritmul, neglijând ceeace este esențial adică conținutul. Te fătimi ca înainte de a pune mâna pe contrei, să gândești și să reflect ai lire la creare vrei să spui. Desigur că este mai greu să găsești ii vintele cere să exprime idei și enlursente decât să te lași târît deuvintele care vin de la sine atrase e anumite asociații muzicale încarcă, ținând seamă de cele spuse aai sus, ai cu atât mai mulți sorți ă reușești, fiind ă te va «iuta ușuri ta iluminiîe de a versifica. I NEGURĂ. — Poezia D-tale „Să ăm mâna" este întemeiată pe o iieie nelalocul ei. D-ta chemi toat S umea, „de pe ogoare și din mine, devin fabrici și uzine să se ducă.. ■irfect la Berlin. Or, numai Armata este are bifuț direct pentru Berin... noi ceilalți avem numai datora și sarcina de a face tot ce se cate acolo unde suntem pentru ajuta Armata Roșie să ajungă, cât mai repede la Berlin și însă uneleersuri rare ne-au plăcut mult pentu originalitatea lor Astfel : Nemțoaice ce s’au fudulit Cu soțul aprig și cumplit Și-au curățat, ternii blond Cu săpun din «eu de... vagabond. Dar cu n rândunică nu se face rimăvară ți o strofă nu salvează o ."■C?. (t AIV.I f.ACTONTEAN,—Din :«pul locului, îți mărturisim că senoarea d-tele .nsi-a plărat mai .ecât poezia Intr’adevăr. interesul a care dumneata ne spui »S astenti •■unsul nostru, precum si nrin>frica rea ne care ne-o faci trădură lin paripa d-tale cele mai lăudabila reocupări. In primii rând am vrea s ă fii cuvins că-ți vom răspunde cu«««5 ipceritatea și dorința de ai fi de folos, așa cum ne-am propus de ând am înființat această rubrică, aceea nu trebuie—doamne ferefei— să aștepți cu bărbăție „atacurile“. Noi nu am atacat niciodată un muncitor, fiindcă niciodată un muncitor conștient nu atacă pe alt muncitor. Noi am atacat și nu vom obosi s’o facem, numai pe dușmanii clasei muncitoare, întorcând a ne da propunerea pe care ne-o faci, te rugăm să fii mai explicit.. D-ta nt sugerezi ideia de a publica in fiecare număr câte o conferință. Nu ne spui însă la ce fel de conferință te gândești, despre ce ai vrea să trateze și cum... Ne-ar place să mai primim o scrisoare dele d-ta, unde să ne lămurești propunerea în sensul celor scrise mai sus. In ce privește poezia desprindem la d-ta multe însușiri Ele sunt însă în prima fazi. Trebuie ca să dai deoparte încă multe stângăcii și confuzii Trebuește să eviți în primul rând de a scrie altceva decât este în intenția d-tale, ceea ce ți se întâmplă câteodată. Te sfătuim să recitești ce ai scris cu cea mai multă atenție și vei descoperi singur că s’rii câteodată altceva decât ceea ce ai vrut.., Pentru ea să-ți poți valorifica însușirile d-tale, îți trebuie cât mai rine ît exercițiu și tot atât de necesar este să citești. Citește, tovarășe, cât poți mai mult, ELISABETA RASCHOFZSKI - Nu merge la noi, € o mimă rusă Lângă orașul, din Polonia într’o baracă de femei, dintr’un lagăr de concentrare german, murise o croitoreasă, o făptură micuță, slabă, cu o față prelungă. Tr zicea Clara și era din Praga. După ce paznicii i-au scos cadavrul, târându-i pe pământ, în colțul unde murise femeea, paele care îi serviseră drept așternut, începură să se miște și la lumina slabă a felinarului apăru un căpșor blond, cu părul sburlit. Era fetița Clarei, Eli. Ședea in culcușul de pae și tăcea, dând din cap ca o babă. Câteodată spunea câte o frază neînțeleasă, cu o voce slabă, înceată care se sfârșea cu un oftat jalnic, apoi dădea iar din cap. Era greu să-i ghicești vârsta. Putea să aibă 5 ani. Dar puteai să-i dai și mai mult. Pielea gingașă a feței ei de copil era încrețită și înegrită. In jurul ochilor avea cearcăne negre. Veni noaptea. Femeile s’au întins pe podeaua de ciment și au adormit, căzând într’un somn greu, trudit. Nu dură mult și liniștea se înstăpâni în baracă. Numai în colțișorul ei, fetița Clarei continua să dea din cap, și din când în când, suspina adânc. O femeie se ridică de jos și pășind cu atenție printre femeile adormite, se apropie de fetiță. Ea luă în brațe trupșorul slăbănog, îl strânse la piept și-i șopti vorbe de mângâiere, netezindu-i buclele învălmășite. Eli nu înțelegea limba în care îi vorbea femeia, dar se lipi cu toată încrederea de ea și încetă de a mai suspina. Femeia aceasta nu sosise de multă vreme un lagăr. Ea avea un nume rusesc greu de pronunțat, Maria Osipovna. Atât oamenii câ t și copii nu prinseseră decât prima silabă a numelui, înțeleasă în toate limbile:.. ,,Ma !“ Nu trecu mult și mult o italiancă, lăsând un băiețel de 2 ani. Copilul sperios își ascundea fața în mâini când se apropia cineva de el răcnea și zgâria. Dar când veni lângă el „Ma“ o lăsă să-l ia și să-l ducă în colțul unde se afla Eli. El o împinse pe fetiță cu ciudă la o parte și se așeză chiar lângă Ma, cuprinzând-o cu brațele. Simone, o fetiță franțuzoaică de opt ani, veni Singură la Ma. Paznicii nu ridicaseră îndată cadavrul mamei ei, care murise de istovire. Simone își suflase toată noaptea în mâini ca să și le încălzească, apoi le punea pe obrazul mamei sale. Dimineața, fetița foarte îndurerată, luă o mână de paie și acoperi fața mamei, apoi trecu în colțul unde stătea Ma și-i spuse: „Doamnă dă-mi voie să stau lângă d-ta, pot să car apă și să îngrijesc de copiii mici“. Ma nu, știa franțuzește , ga strânse fetița la piept și o sărută. Când, în colțul Mariei se aciuă și un ‘al patrulea copil, micul și frumosul Stas din Varșovia, femeile din lagăr o poreclita „Mama tuturor copiilor“. De atunci toate mamele care simțeau, că li se apropie ,sfârșitul, o chemau pe Maria, îi, sărutau mâinile cu buzele lor Veci și-i șopteau cuvinte de rugăciune și de mulțumiri.«..Lasă dragă, nu-i pe-voie, spunea „Mama tuturor copiilor“ smucindu-și mâna. N’oi lăsa doar copiii să se prăpădească... Firește că o să văd de ei!“ Nemții nu dădeau copiilor rații de alimente, 100 de grame, de pâine, de tărâțe și jumătate, de litru de apă chioară în loc de ciorbă nu căpătau decât acei care munceau. Copiii erau sortiți să moară de foame. In timpul mesei „Mama tuturor copiilor“ lua o basma și făcea ocolul baracei, arătând numai cu un gest spre orfanii ei. Femeile dădeau cât puteau, dar era prea puțin Noaptea, copiii nu puteau adormi și scânceau, frecându-și burțile umflate. Baraca femeilor era despărțită printr-o sârmă ghimpată de aceea a bărbaților. Odată, întorcându-se de la muncă „Mama tuturor copiilor“ se apropie de sârma ghimpată și strigă : „Cine dintre voi sunt ruși să ajute pe copii. Aruncați pâine peste sârmă, în groapă !“ Pentru apelul acesta „Mama tuturor copiilor“ a căpătat douăzeci și cinci lovituri de nuiele Fără să scoată o vorbă, ea și-a scos bluza și s-a întors cu spatele spre paznică, o nemțoaică zdravănă cu mănuși de piele, care avea sarcina să bată pe deținute. După a douăzeci și cincea lovitură „Mama tuturor copiilor“ și-a pus bluza pe trupul însângerat și s-a întors în baracă. Văzând-o plină de sânge, Simone începu să plângă și să se svârcolească. „Mama tuturor copiilor“ o mângâie, zâmbind, ca să o liniștească și începu să-i împletească codițele care se desfăcuseră. Simone se uită bănuitoare în fața ei, neavând încredere în zâmbetul și în cuvintele vesele pe care Mai le spunea. Mama tuturor cornilor îi făcu un semn, arătând spre copiii mai mici și spuse . ..Hieb, hieb, acum vom avea pâine“. — Pâine! Simone dădu din cap și se liniști. Știa ce înseamnă cuvântul „hreb“ Ea îi ajută lui Ma să împartă bucățelele adunate în basma și învățase, ca o adevărată mamă, să-și ia cea mai mică bucățică de pâine-In barăcile bărbaților Mama tuturor copiilor era cunoscută. Peste sârmă începură să sboare în groapă bucățele de pâine, mai întâi dela Ruși, apoi de la Polonezi, Cehi, Francezi, Italieni. , „Dar pâinea mai trebuia, scoasă p Țin groapă, fără ca să observe nemții. „Mama tuturor copiilor““ eșea noaptea din baracă- se târa până la groapă și scotea pâinea. Lumina puternică a invectorului pipăia pereții, pământul- Pe zidurile înconjurătoare erau posturi de mitraliere. Paznicii observau orice mișcare, prindeau orice sunet. Mama tuturor copii,bir sfida moartea și patru luni.Și jumătate reuși să-și hrănească copiii Ea slăbise de puteai sle sufli, parcă era o fetiță de douisprezece ani- Lucrul cel mai greu era să-și învingă somnul. Când se întorceau istovite de la muncă, femeile cădeau pe ciment și adormeau „Mama tuturor copiilor“ se culca, dar ochii îi rămâneau deschiși, în așteptarea momentului când paznica va adormi sau va eși din baracă. Uneori trebuia să aștepte foarte mult. Iar ziua, „Mama tuturor copiilor“ trebuia, să-și adune toate puterile pentru a îndeplini norma de muncă, destul de mare chiar pentru trei bărbați. Nu voia cu nici un preț să fie trecută în rândul celor „slabi“ sau ,,nesupuși“. Aceștia nu mai aveau multe zile și moartea ei ar fi însemnat moartea a unsprezece copii. In prima săptămână a lunii a cincea proectorul prinse în lumină umbra ei, care se lipise de pământ. Lumina se îndepărtă, apoi iar se opri asupra ei- Paznicul din postul cel mai apropiat puse un disc proaspăt în pistolul automat... Copiii au așteptat două zile. De grijă Simonei i se înfundaseră ochii în cap Ea căuta să le facă de joacă copiilor , se fabrica păpuși din zdrențe și alte jucării. Dar în mijlocul jocului fetița își frângea mâinile și începea să plângă ca un om mare. A treia zi a luat basmaua, singurul lucru care rămăsese de la „Mama tuturor copiilor“ și a pornit prin baracă. Simone arăta spre basma și spre copii, repetând „Doamnă, vă rog, cât de puțină pâine, că nu mai pot copiii să rabde“. din O săptămână și jumătate femeile, prea puținul lor, au adunat câte o fărâmă de pâine pentru copilași. Atunci au venit trupele sovietice. Simone, cu o expresie de om bătrân, a întrebat pe un locotenent tânăr și vesel : Ce să fac cu copilașii ?“. Locotenentul a chemat un tălmaciu, căruia fetița și-a spus păsul Locotenentul răspunse : „Micuții vor fi trimiși la soiia.! Uite doctorul, tocmai a intrat în baracă Dar de rusoaică ce știi ? Să mergem la colonel. O să-i povestești tu singură ce știi“Peste câteva ceasuri soldații și ofițerii ruși s’au adunat la groapa de lângă sârmă ca să cinstească amintirea Mariei. Mormântul „Mamei tuturor copiilor“ nu reușiseră să descopere, pentru că din acea noapte neuitată fuseseră împușcați foarte mulți oameni. După ce s’au tras salve în cinstea moartei, din grupul de localnici care priveau ceremonia, s’a desprins un polonez care s’a adresat colonelului: — Domniile Voastre au cinstit un mare om al rușilor. — Da, a răspuns colonelul, scuturându-și zăpada de pe genunchi. A fost Un mare om !... — Cum se numea, domnule colonel ? întreabă polonezul, scoțându-și pălăria cu respect. — Mama rusă !... Taftaua Oks (Armata operativă) Reprodus din „Graiul Nou“ .TEATRE OPERA: Liliacul tora 17). NAȚIONAL (Sf Sava), Gaițele fora 17); (M. Basarab): Școala femeilor (ora 17). STUDIO: Actul al șaselea, Intre filologi „Cine răspunde“ (ora 14) ; Platon Krecet( ora 17). CENTRAL: Mireasa ci.fi Tărăscău (ora 17 30). MUNICIPAL : Manasse fora 17 30). BARAȘEUM: Viața e frumoasă (ora 1S). MUNCITORESC- Căsătoria (ora 18' ATENEUL ROMAN: Adrenne Lecouvreur (ora 17 13) MARIA FILOTE1: 25 de ani de ieri COLE eite (ora 18). NOSTRU : Anna Gristle: (ora 18). REVISTE GIOCONDA Bal la Giocanda (partea II-a) (ora 18). PALAŰIUM: Ca la Tănase (ora 17). CINEMATOGRAFE ARO: Scrisori anonime, CAPITOL: Condamnata. ' î ' TRIANON: Fiori: t.inereței. ' FANTASIO! Capricii, SCALA: Rivala și Jurnal American. ARPA: Asul de pică. FEMINA : Tarzan în exT: TIVOLI: Ordin de chemare, REGAL: Două ulmi și un sărut. ¥ lofss Sindica"ä Coapte seculară ,«» veacuri ucide, răpune Veninul « lume. Prin înnuruta y* bătrâna noapte A cursului de ■ veacuri. Cu f tacuri zbucnesc din puri. Lozinci de viață libertate, Ziar se sting... Par să rămână fără ecou... Apoi cu trudă, răsună din nou. Suflă ssi urlă furtuna într'una Scânteia dorinții de viață Să stingă. i .Tronează de veacuri călușul, ‹ f?iraniul tăcerii.„ ♦ Alene se deapănă firul> g Cel negru al durerii, J Clocotește de ani ♦ larva în vulcani. % Călușul de lut $ înfundă craterul« £ Fierul, arama, plumbul, argintul. * Aii se unesc și pornesc ! In valuri nebune, # Să lupte prin lună. ♦ Suflă și urlă furtuna într'una. ! If minereul topit și arzând ? Curge prin lume, ♦ Lumină făcând. !. FLDF15M % zugrav * ARTA $1 LUPTA Poezia simplă și sinceră A apărut de curând volumul de poezii „Ne vine dreptatea“ datorat poetului A. Toma. Poesia lui A. Toma este crescută din însăși viața celor mulți și este dăruită celor mulți. Temele de inspirație sunt culese din viața de toate zile a omului care trăește din brațele lui; munca, lupta muncitorului, năzuința spre dreptate a celor mulți. Teme simple dar care închid în ele tot sbuciumul timpurilor noastre.. Iar A. Toma le tratează cu mijloace simple, fără să caute efecte sau originalități deosebite. Dar poezia aceasta simplă, directă și evocatoare. Vorbește oricărei inimi și mai ales oricărui suflet de muncitor. Câteodată , poetul găsește accehte puternice revoluționare, câteodată sentimentul durerii și al chinului îl copleșește pe cititor, iar câteodată nădejdea sănătoasă de mai bine te cuprinde și te întărește. A. Toma reușește să strecoare toate aceste simțăminte în sufletul cititorului, fiindcă poesia sa este întemeiată pe sinceritate. . . . Există ideia greșită că poesia de calitate ,poesia cea mai bună este pretențioasă. Cea îndelung meșteșugită, în care cuvintele și împerechierile de cuvinte își pierd înțelesul pe care îl și în limba cea de toate zilele, încât poesia nu mai are sens și înțelegere decât pentru cei foarte puțini, care sunt inițiați în tainele ei. Iată insă că poetul poate să vorbească simplu și direct pentru orice om cu oricâtă instrucție ar avea și totuși să facă poesie din cea mai bună. Poesia lui A Toma, simplă și cumpătată, vorbește tuturor inimilor și în frumusețea ei curată și pură reușește să transmită toate intențiile bune ale poetului. Poesia lui A Tema este o poesie pe care o apreciem și pe care o recomandăm tuturor. Festivalul Tineretului Similești In cadrul săptămânii mondiale a tineretului antifascist, Confederația Generală a Muncii, secția tineret, a dat o șezătoare în sala Victoria. Poate că datoria noastră este să facem o analiză critică a șezătorii Să spunem ce a fost bun și ce a fost rău. Și să subliniem ceea ce a fost rău, dând explicațiile cuvenite Mărturisim că deși ne cunoaștem datoria noastră de spectatori obiectivi care nu trebue să precupețim laudele când avem de judecat ceva bun și nici să ascundem criticile care se cuvin, când lucrările nu sunt bune, totuși festivalul dat de Tineretul Sindical ne-a anihilat orice fel de discernământ critic. Era prea mult entuziasm în sala arhiplină și toți tinerii spectatori erau prea dornici să aplaude și să aclame și,, într’adevăr n’au fost zgârciți cu aplauzele și ovațiile, încât să te poți detașa de atmosfera să fii și să poți cântări și drămui meritele artistice cu sânge rece și luciditate Era la „Victoria“ prea multă căldură și elan tineresc pentru ca să nu te lași târît de entuziasmul prea colectiv și să nu te trezești aplaudând până ce te frigeau palmele și strigând din toți rărunchii „Bravo Cartea“ (adică corul tinerilor muncitori și muncitoare de la „Cartea Românească“) și țipând cu toată convingerea „bis“ și iar ..bis“, până ce dorința era satisfăcută fără doar și poate corurile ar fi putut fi mai bine puse .la punct, declamațiile ar fi putut să fie mai potrivit alese și mai artistic declamate și s’ar fi putut înjgheba un program mai variat și mai îngrijit.... dar criticile și observațiile simt nelalocul lor, când intențiile crior care au umanizat șezătoarea se vedeau atât de bine și toată lumea le-a înțeles le-a apreciat și le-a aplaudat cu frenezie. Dar să nu uităm ultima parte a programului: călușarii. Ei au plăcut tuturor și chiar dacă ar fi să facem pe pretențioșii tot ar trebui să mărturisim că ne-au plăcut. In concluzie, a fost bine, deși ar fi putut fi și mai bine. Apărarea Moscovei a apărut în editura Cartea Rusă „Apărarea Moscovei“, datorită scriitorului sovietic Simonov care este autorul celebrei epopei a Stalingradului „Zile și Nopți“. In câteva pagini, Simonov reușește să zugrăvească tabloul dramatic al suferințelor, jertfelor și abnegației locuitorilor Moscovei, care și-au apărat orașul cu o vitejie de legendă. Dragostea pătimașe a Moscovii,lor pentru orașul lor, pe care Simonok, ne-o descrie în cuvinte simple și calde, luminează și face să înțelegem eroismul cu care cetățeni sovietici și-au apărat capitala. Apărarea Moscovei a început înainte ca nemții să ajungă in apropierea orașului. Fiecare bucăț că de pământ, de care se încleștau soldații sovietici, era un kilometru pe drumul Moscovei. In timp ce soldații sovietici își dăruiau sângele și sufletul lor. Moscoviții formau miliile populare, care porneau voluntari, pe front, să-i întâmpine, pe Nemți. Atunci au plecat la simpli soldați, profesori și agregați, șefi de mari administrații și directori de trusturi. Moscoviți care au făcut răsboiul civil foști șefi și comisari de divizie și regimente. Bombardamentele nemțești asupra Moscovei erau groaznice. Oamenii nu mai dormeau nopți întregi. Atunci populația Moscovei a dat dovadă de un spirt de sacrificiu și de un eroism nemenîntâlnit. Simonov povestește că pentru salvarea hambarelor de grâu, lovite de bombele nemțești, pompierii au înaintat în mijlocul flăcărilor, descărcând furtunele pe care le umplea apa și fiecare stingea în gura furtunului, hainele aprinse ale celui din fața sa întreaga Moscovă lucra cot la cot cu pompierii. Războiul creiază profesiuni noui. Bombardamentele asupra Moscovei au iscat creiarea unor batalioane care aveau misiunea de a scoate capsele de la bombele neexploadate Profesie primejdioasă, pe care moscoviți au îndeplnit-o nenumărați cu curaj, stăruință și sânge rece Scoaterea unei bombe intrată la mare adâncine și care la cea mai mică nebăgare de seamă putea pricini moartea a zeci de oameni, s'a făcut de către moscoviți, cu mâinile, scormonind pământul cu unghiile ceasuri întregi. Apărarea Moscove, este una din cele mai glorioase pagini din istoria măreață pe care a scris-o poporul sovietic din acest război. De vorbă cu spectatorul cînemator grafic S’a spus că cinematograful este arta veacului al 20-lea Intr’adevăr cinematograful este arta cea mai reprezentabilă și caracteristică a vremurilor noastre. Pe de o parte, cinematograful mai mult decât poezia, pictura, sculptura sau oricare altă formă a artei, poate să cuprindă și să ilustrezele varietatea și densitatea vieții pe care o trăim noi astăzi. Iar pe de altă parte, nici o altă formă a artei nu este mai la îndemână mulțimilor decât cinematograful. De aci isvorăște acea mare preocupare și acel covârșitor interes pentru cinematograf care se vădește în Uniunea Sovietică și marile democrații, așa cum sunt de pildă Statele Unite Or, filmul care se adresează milioanelor de oameni de pretutindeni și care de multe ori constitue singura hrană culturală a omului obișnuit, se cuvine să fie nu numai o distracție ușoară, ci mult mai mult decât atât. Abordând această problemă tov, Victor Iliu face următoarele aprecieri judicioase și pline de miez: "„Nu e destul să-ți placă pur și simplu o operă de artă sau un film după cum nu-i destul să- ți placă o stofă, de piaâă, numai după înfățișare și s’o cumperi uneori sugestionat de reclamă- Ceea ce-i important în toate cazurile e să știi să deosebești și să apreciezi un lucru după calitatea lui, după valoarea lui reală. La cinematograf nu trebuie să te duci mintal ca să petreci o oră, două, plăcute, pentru o distracție ieftină și comodă, sau să fii victima uurui negustosi de iluzii. La cinematograf, într’un mod cu totul aparte, ai ocazia să înveți ceva, să-ți adâncești înțelegerea, cunoștințele, sentimentele. Cinematograful te face Să iei contact, direct aproape cu imensa linie a obiectelor, cu oamenii, cu cele mai diferite realități“, . Răsjrup derea speGlaus.rokii In acelaș al col tov. Victor Iliu se ocupă apoi de spectatorul cinematogrjaic, de .rostul.,și de.— nu vă sper ® Ț„— de .răspunderea lui: „Gândiiți-vă că acelaș film pe care-l vedeți, aceleași personagii aceleași obiecte, aceleași gesturi , vorbele aud și le văd poate în acelaș moment, alte mii și chiar milioane de spectatori. Gândiți-vă la această mare uriașă comunitate a spectatorilor care descifrează cu privirea acelaș limbaj universal al imaginlor, aceleași sensuri sociale și politice cuprinse în ele. De aceea fiecare atât spectatorul ,cât și creatorul de fime, trebue să abă un sentiment de respect, de gravitate și de răspundere în fața acestui complex de imagini și sunete de ale căror combiații felurite ies valori artistice. Nici spectatorul, nici producătorul de filme nu sunt singuri ,’n fața operii de artă cinematografică. Fiecare răspunde într’un fel față de miile de spectatori, care văd filmul. Pentru că un film e ca un meeting uriaș la care iau parte mari mulțimi de oameni. Ideile, sentimentele, înțelesurile cuprinse în succesiunea imaginilor au valoarea psihologică și ideologica a unor lor noi care trebuie să exprime doar aspirațiile profunde și juste ale mulțimilor“. S5551 It [UNK]IX [UNK] [UNK]<* :♦ I C ÄDETEA ZILEI Ei Forumiya Etkreiurg „CĂDEREA FARMI., o descompunere, cât și oamenii noui ai viitorului cari luptă cu hotărîra împotriva pericolului fascist» LA „CARTEA RUSA“ a apărut puternica carte a lui N. Ostrovski : Așa s’a călit oțelul. Autor încă a unei cărți de mare succes: „Născuți în furtună“, N. Ostrovski ne prezintă in„Așa s’a călit oțelul“ viața de luptă, și de sacrificii și de nestrămutată credință in victorie, a tineretului sovietic, a komsotitoților. Frământările războiului civil, cele din vremea N.E.P.-ului, cele din perioada luptei antitroțkiste, împotriva ccutra-revoluționarilor toate aceste împrejurări în care tineretul sovietic a fost mereu prezent și combatant, scriitorul le-a înregistrat și analizat cu amănunțime și dragoste. Prezentată în condițiuni tehnice alese, cartea aceasta compactă, de aproape 10O pagini, curat tradusă, trebue să fie citită de câți mai mulți dintre tinerii noștri In cartea aceasta încă puțin cunoscut ,la noi, din viața toria oamenilor sovietici, a tineretului sovietic asupra naturii, asupra „albilor“, împotriva tuturor câți li s’au pus în cale. BATALIA i Noua carte a scriitorului american în fobii.. Sternhețk,...înfățișează, un aspect încă ..puțin;'cnoscut .1. noi, din,„ viața și lupta ‘ muncitorilor americani. E vorba în această carte de organizarea unei greve în mijlocul muncitorimii flotante de pe o plantație cu pomi fructiferi. Salariile urmând a le fi scăzute, cele câteva sute de oameni încep a se strânge și organiza în jurul conducăttorilor veniți de la oraș. Lupta, de organizare a muncitorilor amenințați in drepturile lor, este analizată de J. Steinbeck cu amănunțime, urmărind acțiunea de unificare a muncitorimii, stăruind asupra eforturilor depuse de sindicaliștii indicați să-i lumineze. Sunt pagini în această carte de puternică drartoste pentru om- pagini de adânc adevăr, dealungul cărora sa sbate mulțimea celor cari muncind pretind și dreptul la o viață omenească Bună „Fructele mâniei“ și .,Nopți fără lună“ celelalte două cărți traduse din operele Isis .John Steinbeck, cartea aceasta din care se desprinde voința de afirmare a drepturilor ei, a muncitortihîi, o nouă carte plină de gânduri, de fapte și de luptă. PROCESUL BET A i BIPZIG apărut de asemenea la, Cartea, Rusă“, aduce nouă lumini , prin scrisori, documente și relatări iluore, procesului incendierii Rpîehstanului proces în care a fost implicat fruntașul comunist membre al Comitetului Central al Partidului Comunist din Bulgaria, Gh. Dimitroff învățăm din acest proces și din această «ute cum falsificam și acuzau bitleriștii cum se a,pârâu și luptau oamenii cinstiți, închiși sau puși la zid prin decretele și sentințele de teroare fascistă. Asupra acestei cărți vom reveni mai pe larg, apertulare Banca Populară .Crângaș” va „tine adunarea generală in portp 8 Aprie. 1945 ora 93.0 in localul băncii de șos. Curel No.,65, care va fi prezidată .de tov. Stanca C-tin, președintele băncii In caz că nu se va întruni numărul de membrii cerut de stabil. Re amână fti ziua de 15 Aprilie 1945 rarei se va ține cu orice număr de membrii prezenți, la aceiași oră și acelaș local, a apărut: „Căderea Parisului“, impresionanta evocare a scriitorului ’ Tiga Ehrenburg, despre prăbușirea Franței. Sunt analizate cu migală, demascând și acuzând, situațiile și oamenii Franței, cari din preajma Frontului popular și până la izbucnirea războiului au subminat interesele și existența patriei lor. Dar vom reveni asupra acestei cărți impresionante, căreia i s-a decernat premiul Stalin pe 1942, carte in care se perindă o întreagă societate in CULTURA Acest cuvânt este un cuvânt misterios pentru muncitorime, mai ales că ea n’a știut niciodată ce este aceasta Cultura este un mijloc de desvoltare a cunoștințelor asupra vieții. Ea se poate desvolta prin cărți, conferințe, teatru, cinematograf, sport etc. Muncitorii până acum nu au avut drept la cultură și chiar dacă li s’a dat voe să citească, li s’a dat numai un anumit fel de cărți Aceste cărți erau împotriva intereselor sale, muncitorești, erau cărți fasciste. Astăzi noi avem posibitatea să citim cărți și despre țări străine, să știm și ce se i l tâmplă și în cealală parte a lumii care pentru noi era închisă până acum. Toate organizațiile democratice în frunte cu Sindicatele au început lupta pentru ridicarea nivelului cultural al muncitorului prin șezători, conferința libere, filme și altele. La fabrici se duce lupta pentru organizarea de biblioteci care să fie la, dispoziția muncitorilor» " S’au înființat școli pentru combaerea analfabetismului, aceasta pentru ca, mai ales la noi în țară acesta este într’o măsură foarte mare si trez We desființat. Dear ca muncitorii care nu știu carne sunt rugați sa nu piardă ocazia și să învețe. Nu este nici o rușine chiar dacă ești tânăr au bătrân. pu este vina noastră că nu știm Cultura este un lucru foarte important pentru muncitori, de care ei nu pot si nu trebuie să se lipsească. Nu trebuie să ne lăsăm ea până acum întunecați, ci trebuie să fim Prezenți la orice manifestație culturală de la care mi avem decât de câștigat» ROVINA 7.A« MAN“ (Din ziarul de perete, al muncitorilor de la fabrica Mioara') «SE’&S'dofiä abrii F3bWSlJ- Har® F©$tî¥al Sindicatul Metalo-Chimic, resortul cultural, organizează pentru Duminica 1 Aprilie a. r. un mare festival urmat de dans în saloanele Cercului Militar. Vor dai concursul jazul r muncitoresc de la A.SA M.Pipera, precum și orchestra 23 August (Malaxa) Un program bine pus la punct din întreprinderile metalurgice și chimice Festivalul va începe la ora 3 da,