Viața Sindicală, iulie-septembrie 1945 (Anul 2, nr. 28-41)
1945-07-01 / nr. 28
MWiL I No. 28 DuminVolt T lMta !•« S9mm mÜmS* ta. ■»„ OTl* PogJL ptSM* ta m»rob&rel Dir, 0-1« P- X T. HJM.WL REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 8tr. Wilson 7—9 Telefon S.79.85 IU Oaș qri Săptămânal al Comfnderației a Muncii din LEI 80 ABONAMENTE : Instituții: [ lunile] 4.090 Particulari: 3 luni. iei 400 Cont cec poștal 1393 Lupta unită a țăranilor și muncitorilor Congresul Frontului Plugarilor ce se desfășoară sub acoperișul fostei Camere a Deputaților, acolo unde In cursul lunei Ianuarie a avut loc primul congres liber al mișcării sindicale unite, marchează prin acest simplu fapt una dintre etapele istorice ale alianței ce va trebui să fie sudată pentru vecem dintre țărani și muncitori. După cum ne arată, cu bună dreptate, actualul președinte al Consiliului de Miniștri, d. dr. Petru Groza, legătura dintre țărani și muncitorii din România iși găsește rădăcini în țelurile comune ale ambelor categorii, cari gemeau sub jugul marilor moșieri și bancheri. Ajutorul pe care muncitorii ceferiști din Pașcani și cei din portul Galați l-au dat plugărimii cu prilejul răscoalei țărănești 1007 era expresia identității din de Interese dintre cele două mai importante pături producătoare ale țării noastre. Dacă revolta țăranilor s'a soldat cu o înfrângere ce a costat viața a 1100 țărani și ani grei de temnița pentru o parte din supraviețuitori, aceasta datorește desigur lipsei unei conduceri unitare și experimentate, numărului încă redus al muncitorilor din fabrici, dar mai ales faptului că legătura dintre muncitorii de pe oficare și cei din orașe nu avea tăria necesară, nu fusese transformată într'un sistem bine organizat, bine închegat. Această situație s'a schimbat Insă mult după trecutul războiu mondial, s'a schimbat fundamental in focul actualului războiu, fn cursul războiului anti-hitlerist, înțelegând că democrația și progresul nu pot fi asigurate fără emancipărea păturilor țărănești sărace, a acelor pături cari mai trăiau semi-iobage pe întinsele pământuri ale marii moșierimi, principala susținătoare a fascismului și reacțiunii românești, muncitorimea din România a înscris ca principal punct de program — In cadrul congresului ei Istoric — lupta pentru desăvârșirea reformei agrare, ajutorarea țăranilor cu unelte, etc. Acest punct de program n'a rămas literă moartă așa cum s'a întâmplat cu toate punctele înscrise fn programele așa ziselor „partide istorice** care n’aveau alt scop decât să înșele, să amorțească masfele țărănești ce se sbăteau sub harapnicul vătafilor moșierești și cizma jandarmilor. Muncitorimea, factorul cel mai consecvent și hotărât pe linia unei reale propășiri sociale și a unei adevărate democrații și-a mobilizat toate forțele întru ajutorarea fraților țărani, înfrângând toate piedicile, zdrobind rezistența pe care rămășițele fasciste, elementele reacționare în frunte cu Iuliu Ioanhi, o opuneau reformei agrare. Ajutorul acesta s'a concretizat in primul rând sub forma luptelor dusa pentru aducerea la cârma tării a unul guvern care să fie cu adevărat al poporului, care să realizeze în grabă reforma agrară, factor esențial pentru stabilirea și consolidarea unui regim democratic. In al doilea mulsarea lor de aidg ooA unelte, a echipelor de muncitori, a atelierelor volante etc. Numai din București au pornit 150 echipe de muncitori care au cutreerat satele, reparând uneltele agricole — și casnice chiar — ale țăranilor. Muncitorii din Capitală au dăruit: plugarilor 7 tractoare, peste 1600 pluguri, 480 prășitoare, 3800 sape, punând in stare de folosință alte câteva mii de unelte. Este acesta doar un singur exemplu al uriașului efort făcut de către muncitori sub Confederației Generale conducerea a Muncii pentru ajutorarea fraților țărani. Planul de fnsământare a putut fi realizat grație concursului neprecupețit în muncitorimii, care chemată la o viață nouă, știa că aceasta nu poate dura, decât având la bază înfrățirea prin muncă și luptă a tuturor celor ce muncesc pe ogoare, din uzine și in fabrici. Lupta pentru reforma agrară și reușita campaniei agricole, pentru zdrobirea ultimelor vestigii ale fascismului, pentru reconstrucția țării, a permis punerea unei temelii durabile alianței dintre muncitori și țărani. Această alianță presupune obligații reciproce pentru ambele pături. Ajutorul pe care muncitorimea manuală și cea intelectuală de la orașe l-a dat țăranilor, trebue să continue. Trebuește ridicat nivelul tehnic al agriculturii, trebue să înzestrăm pe plugari cu cele mai perfecționate unelte și mașini agricole, astfel ca randamentul muncii lor să fie ridicat la maximum pentru imbelșugarea țării. Trebuește mărită producția pentru ca țărănimea să primească tot ce-i este necesar pentru normala desvoltare a gospodarilor ei. Dar țărănimea trebue, la rândul ei, să-și mărească efortul de muncă pentru asigurarea unei juste valorificări a pământului, pentru asigurarea unei recolte bogate, condiție a victoriei democrației. Ea trebue, prin mijlocirea cooperativelor sătești, să îndestuleze muncitorimea de la orașe, poporul muncitor, cu toate cele necesare vieții, astfel ca să poată continua, într'un ritm tot mai viu, munca de redresare economică a țării noastre, fn parte distrusă de fasciști. Țărănimea are Insă afară de această îndatorire și pe aceea de a distruge ultimele rămășițe ale fascismului ce se mai găsesc azi infiltrate in anumite pături ale sale, camuflate in partidele istorice, să izgonească pe toți apostolii falși ai țărănismului, pe toți demagogii care deveniți peste noapte „adevărați" prieteni ai plugarilor, tulbură apele cu Intenția precisă de a împiedica adevăratul progres social al țării noastre. Impletindu-și eforturile pe linia măririi producției, a luptei pentru zdrobirea reactiunei, asigurând transferul de bunuri între sate și orașe, contribuind In egală măsură la îndeplinirea obligațiunilor ce decurg pentru noi din convenția de armistițiu, sprijinind In comun mai ales, opera guvernului de largă concentrare democratică In frunte cu d. dr. Petru Groza, țărănimea și muncitorimea vor realiza In fapt alianța lor de nezdruncinat care va asigura in România triumful unei democrații progresiste pentru propășirea și fericirea tuturor oamenilor muncii, a tuturor popoarelor ce trăesc în granițele țării noastre. Duminică 24 Iunie, capitala țării a cunoscut clipe de adevărată sărbătoare. Au venit aici țărani din toate colțurile pământului românesc săși asculte prietenii și conducătorii, să-și spună păsurile, să ducă acasă noui învățăminte. Treceau pe străzi, spre A N.E.F. coloane întregi purtând pancarte: „Trăiască frăția plugarilor și a muncitorilor” — „Trăiască Petru Groza, părintele plugărimii” — ..Prietenie veșnică cu U.R.S.S.”. Se scurg în cete dese, nesfârșite, purtând în frunte drapelele țării. Țăranii aceștia sunt delegații satelor cari au cunoscut până deunăzi numai boala și suferința pentru roadele pământului muncit de ei în sudoarea frunții. Beneficiile mergeau în magaziile, hambarele, silozurile speculanților. Tot avutul și prisosul țării se muta în băncile străinătății. Țăra-Erau de față reprezentanții guvernului, ai oficialităților sovietice, ai delegațiilor străine. Congresul a început prin concertul organizat de Confederația Generală a Muncii condus de tov. Anatol Albin. S-a procedat apoi la alegerea unui prezidium de onoare (având în frunte pe glorioșii șefi ai Națiunilor Unite) căruia i-a urmat alegerea unui prezidium activ în frunte cu dr. Petru Groza și având ca secretar pe prietenul Miron Belea. Seria cuvântărilor a deschis-o prietenul Miron Belea care după ce subliniază importanța deosebită a acestui Congres, dă cuvântul d-lui prim-ministru dr. Petru Groza,. Groza. Făcând un scurt istoric al organizației Frontului Plugarilor, d-sa a spus printre altele: „Să punem pivotul unei noui ordine sociale, economice și politice, unei noui ordini în care exploatarea muncii multora de către cei puțini — să nu mai fie posibilă. Să nu se mai poată niciodată ca moșierimea trândavă, marii bancheri cari fug de o muncă serioasă să-și tragă traiul minunat din sudoarea plugărimii muncitoare și a proletariatului acestei țări”. Plugărimea, strâns unită cu intelectualii și muncitorii acestei țări vor reuși să formeze astfel un bloc de nescruncinat Au luat apoi cuvântul d. Kurkó Gyárfás din partea Uniunii Populare Maghiare și Darvas Iosif din partea vecinilor unguri, d. Ganef și Alexandru Obol diin partea bulgarilor. Și unii și alții se simt cu plugărimea și poporul înfrățiți român, prin jertfele date în trecut pentru libertățile populare. Vorbind în numele Comunist din România, Partidului tov. Gh. Gheorghiu Dej a spus: „Moșierii și reprezentanții lor politici, în frunte cu Mamim au ținut în cea mai hidoasă mizerie pe țăran pentru ca să poată stăpâni pământul răpit de la plugari prin toate mijloacele de teroare și prințul muncea ca un rob și răbda de foame. Femeia i se ofilea, mortalitatea ridicată făcea ravagii printre copii. „Talpa țării” care cuprindea covârșitoarea majoritate a populației României, asigura existența unui mănunchi de profitori. Astăzi, reforma agrară e o realitate. O luptă s’a câștigat, încep și continuă altele. Mințiți și manevrați de partidele ,,istorice” până nu de mult, ei se alătură azi luptei hotătrîte pentru libertatea întregei clase minucitoare. Am văzut plugari de la șes, plutași de pe râuri, munteni dârji, buciumași, căciulari. Cântau din viori și țimbale, din fanfarele lor țărănești. Erau mii, zeci de mii de țărani. Fâlfâiau sute de steaguri. Se striga mereu: Petru Groza ! Pertru Groza!riua țăranilor. Dușman al muncitorilor, Maniu a fost nu mai puțin um vrăjmaș al țăranilor”. D-sa a încheiat prin asigurarea susținerii hotărîte a guvernului în toate acțiunile sale de către Partidul Comunist. In numele partidului Social-Democrat a vorbit tov. Teodor Iordăchescu : vicleșugurile cunoscute lor. Tot ce s’a legiferat de către guvernul Maniu în 1928 a fost hnpot,.Guvernul Petru Groza este guvernul reîntregirii Ardealului la patria mumă, este guvernul consolidării cuceririlor muncitorești, este guvernul reformei agrare care a redat pământul celor ce-l muncesc. Guvernul Petru Groza este guvernul convențiilor cu U. R. S. S. menite să renască viața economică în țara românească”. Masiv și convingător vorbește apoi, în numele Confederației Generale a Muncii, tov. Gh. Apostol, care reamintește două din angajamentele luate de muncitori în ianuarie 1945 la Congresul General al Sindicatelor Unite: „Primul a fost acela de a ajuta țărănimea românească pentru ca pământurile pentru cari au luptat de atâta vreme și pentru care a curs sângele țăranilor și al fiilor lor, să fie al țăranilor. Și am ajutat țărănimea pentru imfătuirea reformei agrare. Al doilea angajament a fost acela de a vă ajuta pe voi, plugari, să însămânțați pământurile pe le-ați luat de la moșieri — și cari am reușit să îndeplinim această sarcină”. Numai priin unitatea de luptă a muncitorilor și țăranilor se va putea întări victoria asupra fascismului. Au mai vorbit, emoționant și categoric 11 Furcărescu Aurel din divizia „Tudor Vladimirescu”, câțiva țărrani, plugarul Ion Moga Filorm. Prima zi a Congresului s'a încheiat printr’o defilare care a stârnit admirația și entuziasmul celor peste 60.000 spectatori. In frunte mergea o unitate de Panduri. Urmau coloanele de țărani. Cei din Ardeal îi aveau în frunte pe iubiții lor conducători: Romulus Zăroni, Moga Filéra, Miron Belea. Defilarea a fost încheiată de Sindicatele Metalo Chimic și C. F. R. La un moment dat primul ministru Petru Groza s-a rdicat și a înălțat ceva în mâinile întinse spre plugărime. Se arăta și darul oferit de muncitori: o placă de bronz simbolizând înfrățirea muncitorilor cu țăranii. Desbaterile de la Parlament A doua zi, Luni 25 Iunie, clădirea Parlamentului a primit între zidurile sale delegații unei alte mari categorii de oameni ai muncii decât în luna Ianuarie. Au venit de astădată țăranii. S’au Intonat imnurile țărilor aliate, imnul regal român și Internaționala. Luând cuvântul d. prof. Mihail Ralea a făcut întâi un expozeu al victoriei obținute de țărănime prin legiferarea reformei agrare și subliniat apoi necesitatea crererii a cooperativelor de desfacere, a asociațiilor de producție, și a unei cooperații temeinice. " D-sa a continuat: „Frontul Plugarilor este pentru dreptul de sindicalizare al plugarilor. Muncitorii agricoli vor fi organizați în sindicate de muncitori cuprinși în Confederația Generală a Muncii. Dl. Petru Groza făcând istoricul luptei pline de jertfe duse de țărănime și de muncitorime pentru o viață mai bună, pomenind de răscoala lui Doja, a lui Horia, Cloșca și Crișan, de cele 11.000 jertfe de țărani din 1907, spune: „La Pașcani, lucrătorii C. F. R., la Galați muncitorii din port, în alte părți grupuri locale au sărit în ajutorul țăranilor pentru bunul motiv că fondul social al răscoalei și țelurile ei erau atunci aceleași”. Astăzi când reforma agrară s’a înfăptuit, trebuie să mai realizăm și alte sarcini: mecanizarea agriculturii spre a se obține cu minimum de efort, maximum de producție, încadrarea și activitatea politică în viitor a țărănimii, resnectarea și împlinirea Convenției de Armstițiu — acestea sunt câteva din obiectivele expuse și desvoltate de primul ministru. După cuvântarea d-lui C. Agiu, subsecretar de Stat la Agricultură, a vorbit tov. Semcovici, secretar general al Confederației Generale a Muncii. Dacă țărănimea n’a putut isbândi în lupta ei pentru pământ, până astăzi și nici proletariatul industrial în revendicările lui asta se datorește slabei organizări și lipsei de unitate a acestei lupte. Așa au căzut țăranii în 1907. Așa au fost înșelați prin reformele din 1918—1921 de toate dnlicile guvernamentale, istorice, profitoare pe spinarea poporului. Tov. Sencovich a înfățișat apoi victoria obținută în Martie 1945, de țărănime, ajutată de muncitori. „Din toate orașele, din toate fabricile și uzinele (Continuare în pag. 4-a) In luna Septembrie se va ține la Paris conferința internațională a sindicatelor. La conferință vor fi prezenți delegații mai multor țări din toate colțurile lumii. Această conferință va fi un eveniment istoric pentru mișcarea sindicală. Deci e logic că trebue să ne pregătim pentru această conferință —acum o cere importanța ei. Ce probleme trebue să ne preocupe pe noi în legătură cu această conferință mondială ? Iată câteva din ele, mai importante : 1. UNITATEA SINDICALA. Mișcarea noastră sindicală trebue să fie mai unită decât oricând până acuma. In măsura în care vom reuși să cimentăm unitatea sindicală din țara noastră, în aceeași măsură vom reuși să depunem o muncă sănătoasă pentru unitatea mișcării sindicale din întreaga lume. Ruptura sindicală din România care s-a produs la Congresul din Cluj în 1923 a fost plătită cu jertfe grele de către clasa muncitoare. Reacțiunea din România a avut o situație mult ușurată, din cauza lipsei unității sindicale, în nefasta politică de mânare a țării pe drumul fascismului. Din cauza lipsei sale, toate grupurile unității sindisindicale au rămas sectare, nereușind să cuprindă masele largi ale salariați. Totuși ne amintim cu mândrie de măreață luptă a muncitorilor C.F.R. în frunte cu cei de la atelierele Grivița din Februarie 1933, când muncitorii sindicaliști s’au unit pentru a înfrânge tendința reacțiunei de-a se introduce în rândurile ceferiștilor. Până la urmă însă reacțiunea a reușit să dizolve toate organizațiile sindicale. Faptul că sindicatele noastre cuprind azi — după 10 luni de la înființare — peste un milion de salariați se datorește în mare măsură împrejurării că mișcarea noastră a învățat din trecut și a pornit hotărît pe drumul unității sindicale. Problema unității sindicale este o problemă vastă. Fiecare membru al sindicatului, indiferent de funcția ce o îndeplinește, are datoria să privească această problemă nu numai în mod general, ci și în mod concret, sub toate aspectele ei. Unitatea sindicală trebue să fie asigurată și de sus în jos, și de jos în sus. Nu e suficient ca numai conducerea să aibă oameni pătrunși de importanța unității sindicale, conducătorii tuturor organelor sindicale trebue să depună o muncă în așa fel ca fiecare membru al sindicatului să fie pătruns de importanța unității sindicale. Care depunem noi o muncă hotărîtă, largă, cu astfel de conținut . Este munca noastră de clarificare satisfăcătoare . Cred că nu. Insă dușmanii unității sindicale nu dorm. Ei depun o muncă sistematică, pentru distrugerea unității noastre. Pentru ei nu se pune problema de unde să înceapă spargerea unității sindicale : de sus sau de jos. Ei încep aceasta acolo unde pot, unde condițiunile le sunt favorabile, unde frontul unității sindicale este mai slab ,acolo unde slăbește vigilența, munca noastră. Trebue să știm să depunem o muncă permanentă pentru ca toți membrii sindicatelor noastre să vadă dezastrul la care a dus lipsa unității sindicale. Trebue să știm să explicăm masselor largi — și trebue să luăm toate măsurile concrete pentru aceasta — care sunt repercusiunile pe care le are unitatea sindicală, asupra desvoltării rapide a bunei stări materiale, a desvoltării libertății, a ridicării, stării sanitare, culturale, a tuturor salariaților, ba chiar a poporului nostru întreg. Trebuie să dovedim că asigurarea păcii, buna vecinătate a popoarelor, desvoltarea gospodăriilor fiecăruia. Înlăturarea pericolului războaielor Și multe alte lucruri, depind în mare măsură de unitatea sindicală, de unitatea de luptă a clasei muncitoare internaționale. Trebue să știm să demascam pe toți dușmanii unității sindicale, să arătăm în fața masselor în toată goliciunea lor pe acești agenți ai reacțiunei și dușmani de moarte ai salariaților. Trebie să știm să depunem o muncă concretă în contra lor, ca acești oameni să fie izolați de massă, să fie urîți de toți. Trebue să știm să ducem o muncă sistematică pentru unitatea noastră, pentru ca agenții reacțiunii mondiale, așa zisele figuri internaționale din sânul mișcării sindicale internaționale, sfi fie complect izolați de țara noastră, să nu aibe priză în masse, să nu aibe cine să-i urmeze. Astfel trebue si se prezinte sindicatele noastre la conferința mondială. 2. SOLIDARITATEA INTERNAȚIONALA. Trebue să știm să desvoltăim spiritul de solidaritate internațională în rândurile sindicaliștilor din țara noastră. Muncitorimea din România trebue să cunoască luptele, jertfele, pe care le-a dat muncitorimea din alte țări, ca: U. R. S. S., Franța, Polonia, Jugoslavia, Bulgaria, Cehoslovacia, America, Anglia, — pentru libertatea noastră. Solidaritatea internațională a muncitorilor nu este ceva sentimental. Ea trebue să fie ceva conștient, isvorât din aceleași idealuri, din aceleaș doctrine, din aceleaș concepții ale Clasei muncitoare din lumea întreagă. Muncitorii din lumea întreagă vorbesc diferite limbi, dar ei trebue să fie un singur trup, un singur suflet. Nu a fost întâmplător faptul că un număr destul de mare de muncitori au pornit în luptă contra Uniunii Sovietice, pentru a nimici „hoardele bolșevice“. Puțin, foarte puțin a știut muncitorimea noastră despre starea reală a lucrurilor din U. R. S. S. Puțin a știut despre faptele nespus de mari, pline de jertfe, ale proletariatului din Rusia, de la Revoluția din 1905 și până în zilele noastre. Și puțin știe și astăzi. A știut și știe puțin despre lupta pe care a dat-o proletariatul din lumea întreagă pentru libertatea popoarelor Nu e suficient ca să fim insufletiți, numai atunci când vine câte o delegație din Uniunea Sovietică, Bulgaria sau Franța. Desvoltarea spiritului de solidaritate internațională trebue să primească un conținut larg, dar concret și în acelaș timp și un caracter permanent. 3. ÎNTĂRIREA ORGANIZATORICA. Trebue să ne organizăm în așa fel să ne întărim cât mai mult La conferința internațională trebue să ne prezentăm cu un număr cât mai mare de membri organizați. Dar, în acelaș timp, trebue subliniat că cifrele trebue să fie exacte. La conferința internațională nu putem veni cu date aproximative. Trebue să luăm în mod cu totul serios statutele sindicatelor noastre. Nu toți cari sunt înscriși în sindicate sunt membri buni, adevărați, ai sindicatelor. Plătirea cotizațiilor este o condiție importantă nu numai din punct de vedere material ci și din punct de vedere moral, politic. Prin aceasta, muncitorul își ajută organizația sa de luptă. Insă orice organizație se compune din indivizi, din oameni. Nu trebue să neglijăm munca unui om- Trebue să luptăm contra acelei mentalități, acelei atitudini, care pune chestiunea cam „așa Mare lucru, cu un om sau cu zece oameni mai puțini. Nu contează“. Ba da, contează! Nu e vorba de um om sau de zece, ci despre o concepție greșită. Dacă am lăsa să „înflorească“ o asemenea mentalitate — atunci sindicatele noastre ar deveni anemice, un fel de conto ar unde vinul trec oamenii. (Continuare în pag. IV a) al doilea rând, a dâgd legii pentru reforme foune ajutorării C-tin Topciu Primul Congres General al Frontului Plugarilor Destiiderea Congresulii Pentru pregătirea conferinței Sindicale Internationale de ALEXANDRU SENCOVICI Secretar al Comitetului Executiv al Confederației Generale a Muncii Placheta omagială oferită de Sindicatul Metalochimic din București, primului ministru dr. Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor Pe marginea confeinței sindicatelor ceferiste Transporturile, un sector economic hotarîtor Ea lupta pentru acnoatizarea vieții economice, un loc cu totul medalii de primă importanță , ocupă problema transporturilor. Nci nu avem destule râuri navigabile la Interiorul țării, iar pe Dunăre — care deservește numai marginea de Sud a țării, mijloacele noastre de transport sunt destul de sărace. Rețeaua de drumuri bune este și ea redusă și afară de acestea războiul a redus aproape la nimic parcul nostru de mijloace de transport automobile. Deaceea rezolvarea problemei transporturilor privește la noi în primul rând transporturile pe calea ferată. Din aceastf cauză, conferința sindicatelor ceferiste are o deosebită importanța. Ceferiștii sunt cel mai Înaintat detașament al clasei muncitoare romane. Ei au dat dovadă, în nenumărate ocazii. In toate vremurile, de o Înaltă conștiință politică, de un devotament fără margini cauzei poporului, democrați«! Atât d. prim-ministru Groza cât și tov. Maurer — subsecretarul de stat la comunicații, la ședința de deschidere a conferinței, le-au arătat greutățile mo(Continuare în pag. 4-a) Aspecte ddn Congresul „Frontului Plugarilor“; 1) Defilarea organizațiilor; 2) Tov. Gh. Gheorghiu-Bej vorbind în numele C. C. al Partidului Comunist; fail Fm<ÜÁuh; 3) Delegații muncitorimii defilând; 4) Tov. T. Iordăchescu aduce salva