Viața Sindicală, iulie-septembrie 1945 (Anul 2, nr. 28-41)

1945-07-01 / nr. 28

MWiL I No. 28 DuminVolt T lMta !•« S9mm mÜmS* ta. ■»„ OTl* PogJL ptSM* ta m»rob&rel Dir, 0-1« P- X T. HJM.WL REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 8tr. Wilson 7—9 Telefon S.79.85 IU Oaș­ qri Săptămânal al Comfnde­­r­ației a Muncii din LEI 80 ABONAMENTE : Instituții: [ luni­le] 4.090 Particulari: 3 luni. iei 400 Cont cec poștal 1393 Lupta unită a țăranilor și muncitorilor Congresul Frontului Plugarilor ce se desfășoară sub acoperișul fostei Camere a Deputaților, a­­colo unde In cursul lunei Ianuarie a avut loc primul congres liber al mișcării sindicale unite, mar­chează prin acest simplu fapt una dintre etapele istorice ale alian­ței ce va trebui să fie sudată pen­tru vec­e­m dintre țărani și mun­citori. După cum ne arată, cu bună dreptate, actualul președinte al Consiliului de Miniștri, d. dr. Pe­tru Groza, legătura dintre țărani și muncitorii din România iși gă­sește rădăcini în țelurile comune ale ambelor categorii, cari ge­meau sub jugul marilor moșieri și bancheri. Ajutorul pe care muncitorii ce­feriști din Pașcani și cei din por­tul Galați l-au dat plugărimii cu prilejul răscoalei țărănești 1007 era expresia identității din de Interese dintre cele două mai im­portante pături producătoare ale țării noastre. Dacă revolta țăranilor s'a sol­dat cu o înfrângere ce a costat viața a 1100 țărani și ani grei de temnița pentru o parte din supra­viețuitori, aceasta­­ datorește desigur lipsei unei con­duceri uni­tare și experimentate, numărului încă redus al muncitorilor din fa­brici, dar mai ales faptului că le­gătura dintre muncitorii de pe o­­ficare și cei din orașe nu avea tă­ria necesară, nu fusese transfor­mată într'un sistem bine organi­zat, bine închegat. Această situație s'a schimbat Insă mult după trecutul războiu mondial, s'a schimbat fundamen­tal in focul actualului războiu, fn cursul războiului anti-hitlerist, înțelegând că democrația și pro­gresul nu pot fi asigurate fără e­­mancipărea păturilor țărănești sărace, a acelor pături cari mai trăiau semi-iobage pe întinsele pământuri ale marii moșierimi, principala susținătoare a fascis­mului și reacțiunii românești, muncitorimea din România a în­scris ca principal punct de pro­gram — In cadrul congresului ei Istoric — lupta pentru desăvârși­rea reformei agrare, ajutorarea țăranilor cu unelte, etc. Acest punct de program n'a ră­mas literă moartă așa cum s'a întâmplat cu toate punctele în­scrise fn programele așa ziselor „partide istorice** care n’aveau alt scop decât să înșele, să amor­țească masfele țărănești ce se sbăteau sub harapnicul vătafilor moșierești și cizma jandarmi­lor. Muncitorimea, factorul cel mai consecvent și hotărât pe linia u­­nei reale propășiri sociale și a u­­nei adevărate democrații și-a mo­bilizat toate forțele întru ajutora­rea fraților țărani, înfrângând toate piedicile, zdrobind rezis­tența pe care rămășițele fasciste, elementele reacționare în frunte cu Iuliu Ioanhi, o opuneau refor­mei agrare. Ajutorul acesta s'a concretizat in primul rând sub forma lupte­­lor dusa pentru aducerea la cârm­a tării a unul guvern care să fie cu adevărat al poporului, care să realizeze în grabă refor­ma agrară, factor esențial pentru stabilirea și consolidarea unui regim democratic. In al doilea mul­sarea lor­ de aidg ooA unelte, a echipelor de muncitori, a atelierelor volante etc. Numai din București au pornit 150 echi­pe de muncitori care au cutreerat satele, reparând uneltele agricole — și casnice chiar — ale țăranilor. Muncitorii din Capitală au dăruit: plugarilor 7 tractoare, peste 1600 pluguri, 480 prășitoare, 3800 sape, punând in stare de fo­losință alte câteva mii de unelte. Este acesta doar un singur exem­plu al uriașului efort făcut de că­tre muncitori sub Confederației Generale conducerea a Muncii pentru ajutorarea fraților țărani. Planul de fnsământare a putut fi realizat grație concursului nepre­cupețit în muncitorimii, care che­mată la o viață nouă, știa că a­­ceasta nu poate dura, decât având la bază înfrățirea prin muncă și luptă a tuturor celor ce muncesc pe ogoare, din uzine și in fabrici. Lupta pentru reforma agrară și reușita campaniei agricole, pen­tru zdrobirea ultimelor vestigii ale fascismului, pentru recon­strucția țării, a permis punerea u­­nei temelii durabile alianței din­tre muncitori și țărani. Această alianță presupune obli­gații reciproce pentru ambele pă­turi. Ajutorul pe care muncitori­mea manuală și cea intelectuală de la orașe l-a dat țăranilor, tre­­bue să continue. Trebuește ridi­cat nivelul tehnic al agriculturii, trebue să înzestrăm pe plugari cu cele mai perfecționate unelte și mașini agricole, astfel ca randa­mentul muncii lor să fie ridicat la maximum pentru imbelșugarea țării. Trebuește mărită producția pentru ca țărănimea să primească tot ce-i este necesar pentru nor­mala desvoltare a gospodarilor ei. Dar țărănimea trebue, la rândul ei, să-și mărească efortul de mun­că pentru asigurarea unei juste valorificări a pământului, pentru asigurarea unei recolte bogate, condiție a victoriei democrației. Ea trebue, prin mijlocirea coope­rativelor sătești, să îndestuleze muncitorimea de la orașe, poporul muncitor, cu toate cele necesare vieții, astfel ca să poată continua, într'un ritm tot mai viu, munca de redresare economică a țării noas­tre, fn parte distrusă de fasciști. Țărănimea are Insă afară de a­­ceastă îndatorire și pe aceea de a distruge ultimele rămășițe ale fascismului ce se mai găsesc azi infiltrate in anumite pături ale sale, camuflate in partidele isto­rice, să izgonească pe toți apos­tolii falși ai țărănismului, pe toți demagogii care deveniți peste noapte „adevărați" prieteni ai plu­garilor, tulbură apele cu Intenția precisă de a împiedica adevăratul progres social al țării noastre. Impletindu-și eforturile pe linia măririi producției, a luptei pentru zdrobirea reactiunei, asigurând transferul de bunuri între sate și orașe, contribuind In egală măsu­ră la îndeplinirea obligațiunilor ce decurg pentru noi din convenția de armistițiu, sprijinind In comun mai ales, opera guvernului de lar­gă concentrare democratică In frunte cu d. dr. Petru Groza, ță­rănimea și muncitorimea vor re­aliza In fapt alianța lor de ne­­zdruncinat care va asigura in Ro­mânia triumful unei democrații progresiste pentru propășirea și fericirea tuturor oamenilor mun­cii, a tuturor popoarelor ce trăesc în granițele țării noastre. Duminică 24 Iunie, capitala țării a cunoscut clipe de adevărată săr­bătoare. Au venit aici țărani din toate colțurile pământului românesc să­­și asculte prietenii și conducătorii, să-și spună păsurile, să ducă acasă noui învățăminte. Treceau pe străzi, spre A­ N.E.F. coloane întregi purtând pancarte: „Trăiască frăția plugarilor și a muncitorilor” — „Trăiască Petru Groza, părintele plugărimii” — ..Prietenie veșnică cu U.R.S.S.­­”. Se scurg în cete dese, nesfârșite, purtând în frunte drapelele țării. Țăranii aceștia sunt delegații sa­­telor cari au cunoscut până deunăzi numai boala și suferința pentru roadele pământului muncit de ei în sudoarea frunții. Beneficiile mergeau în maga­ziile, hambarele, silozurile specu­lanților. Tot avutul și prisosul­ țării se muta în băncile străinătății. Țăra-Erau de față reprezentanții gu­vernului, ai oficialităților sovietice, ai delegațiilor străine. Congresul a început prin concertul organizat de Confederația Generală a Muncii condus de tov. Anatol Albin. S-a procedat apoi la alegerea unui prezidium de onoare (având în frunte pe glorioșii șefi ai Națiu­nilor Unite) căruia i-a urmat ale­gerea unui prezidium activ în frunte cu dr. Petru Groza și având ca secretar pe prietenul Miron Be­lea. Seria cuvântărilor a deschis-o prietenul Miron Belea care după ce subliniază importanța deosebită a acestui Congres, dă cuvântul d-lui prim-ministru dr. Petru Groza,. Groza. Făcând un scurt istoric al orga­nizației Frontului Plugarilor, d-sa a spus printre altele: „Să punem pivotul unei noui or­dine sociale, economice și politice, unei noui ordini în care exploata­rea muncii multora de către cei puțini — să nu mai fie posibilă. Să nu se mai poată niciodată ca mo­șie­rimea trândavă, marii bancheri cari fug de o muncă serioasă să-și tragă traiul minunat din sudoarea plugărimii muncitoare și a prole­tariatului acestei țări”. Plugărimea, strâns unită cu intelectualii și mun­citorii acestei țări vor reuși să formeze astfel un bloc de nescrun­­cinat Au luat apoi cuvântul d. Kurkó Gyárfás din partea Uniunii Popu­lare Maghiare și Darvas Iosif din partea vecinilor unguri, d. Ganef și Alexandru Obol diin partea bul­garilor. Și unii și alții se simt cu plugărimea și poporul înfrățiți român, prin jertfele date în trecut pentru libertățile populare. Vorbind în numele Comunist din România, Partidului tov. Gh. Gheorghiu Dej a spus: „Moșierii și reprezentanții lor politici, în frunte cu Mamim au ținut în cea mai hidoasă mizerie pe ță­ran pentru ca să poată stăpâni pă­mântul răpit de la plugari prin toate mijloacele de teroare și prin­țul muncea ca un rob și răbda de foame. Femeia i se ofilea, morta­litatea ridicată făcea ravagii prin­tre copii. „Talpa țării” care cuprindea co­vârșitoarea majoritate a populației României, asigura existența unui mănunchi de profitori. Astăzi, reforma agrară e o reali­tate. O luptă s’a câștigat, încep și continuă altele. Mințiți și manevrați de partidele ,,istorice” până nu de mult, ei se alătură azi luptei hotătrîte pentru libertate­a întregei clase minuci­­toare. Am văzut plugari de la șes, plu­tași de pe râuri, munteni dârji, buciumași, căciulari. Cântau din viori și țimbale, din fanfarele lor țărănești. Erau mii, zeci de mii de țărani. Fâlfâiau sute de steaguri. Se striga mereu: Pe­tru Groza ! Pe­rtru Gro­za!­riua țăranilor. Dușman al muncitorilor, Maniu a fost nu mai puțin um vrăjmaș al țăranilor”. D-sa a încheiat prin asigurarea susținerii hotărîte a guvernului în toate acțiunile sale de către Parti­dul Comunist. In numele partidului Social-De­mocrat a vorbit tov. Teodor Iordă­­chescu : vicleșugurile cunoscute lor. Tot ce s’a legiferat de către gu­vernul Maniu în 1928 a fost hnpot­,.Guvernul Petru Groza este gu­vernul reîntregirii Ardealului la patria mumă, este guvernul con­solidării­ cuceririlor muncitorești, este guvernul reformei agrare care a redat pământul celor ce-l mun­cesc. Guvernul Petru Groza este gu­vernul convențiilor cu U. R. S. S. menite să renască viața economică în țara românească”. Masiv și convingător vorbește apoi, în numele Confederației Ge­nerale a Muncii, tov. Gh. Apostol, care reamintește două din angaja­mentele luate de muncitori în ia­nuarie 1945 la Congresul General al Sindicatelor Unite: „Primul a fost acela de a ajuta țărănimea ro­mânească pentru ca pământurile pentru cari au luptat de atâta vreme și pentru care a curs sân­gele țăranilor și al fiilor lor, să fie al țăranilor. Și am ajutat țărănimea pentru imfătuirea reformei agrare. Al doilea angajament a fost acela de a vă ajuta pe voi, plugari, să însămânțați pământurile pe le-ați luat de la moșieri — și cari am reușit să îndeplinim această sar­cină”. Numai priin unitatea de luptă a muncitorilor și țăranilor se va pu­tea întări victoria asupra fascis­mului. Au mai vorbit, emoționant și ca­tegoric 11 Furcărescu Aurel din di­vizia „Tudor Vladimir­escu”, câțiva țărrani, plugarul Ion Mog­a Filorm. Prima zi a Congresului s'a în­cheiat printr’o defilare care a stâr­nit admirația și entuziasmul celor peste 60.000 spectatori. In frunte mergea o unitate de Panduri. Urmau coloanele de țărani. Cei din Ardeal îi aveau în frunte pe iubiții lor conducători: Romulus Zăroni, Moga Filéra, Miron Belea. Defilarea a fost încheiată de Sin­dicatele Metalo Chimic și C. F. R. La un moment dat primul ministru Petru Groza s-a rdicat și a înălțat ceva în mâinile întinse spre plu­­gărime. Se arăta și darul oferit de muncitori: o placă de bronz sim­bolizând înfrățirea muncitorilor cu țăranii. Desbaterile de la Parlament A doua zi, Luni 25 Iunie, clădi­rea Parlamentului a primit între zidurile sale delegații unei alte mari categorii de oameni ai muncii decât în luna Ianuarie. Au venit de astădată țăranii. S’au Intonat imnurile țărilor a­­liate, imnul regal român și Inter­naționala. Luând cuvântul d. prof. Mihail Ralea a făcut întâi un expozeu al victoriei obținute de țărănime prin legiferarea reformei agrare și subliniat apoi necesitatea crererii a cooperativelor de desfacere, a aso­ciațiilor de producție, și a unei coo­perații temeinice. " D-sa a continuat: „Frontul Plugarilor este pentru dreptul de sindicalizare al pluga­rilor. Muncitorii agricoli vor fi or­ganizați în sindicate de muncitori cuprinși în Confederația Generală a Muncii. Dl. Petru Groza făcând istoricul luptei pline de jertfe duse de ță­rănime și de muncitorime pentru o viață mai bună, pomenind de răscoala lui Doja, a lui Horia, Cloșca și Crișan, de cele 11.000 jertfe de ță­rani din 1907, spune: „La Pașcani, lucrătorii C. F. R., la Galați muncitorii din port, în alte părți grupuri locale au sărit în a­­jutorul țăranilor pentru bunul mo­tiv că fondul social al răscoalei și țelurile ei erau atunci aceleași”. Astăzi când reforma agrară s’a înfăptuit, trebuie să mai realizăm și alte sarcini: mecanizarea agri­culturii spre a se obține cu mini­mum de efort, maximum de pro­ducție, încadrarea și activitatea politică în viitor a țără­nimii, res­­nectarea și împlinirea Convenției de Armstițiu — acestea sunt câ­teva din obiectivele expuse și des­­voltate de primul ministru. După cuvântarea d-lui C. Agiu, subsecretar de Stat la Agricultură, a vorbit tov. Semcovici, secretar general al Confederației Generale a Muncii. Dacă țărănimea n’a putut isbândi în lupta ei pentru pământ, până astăzi și nici proletariatul indus­trial în revendicările lui asta se datorește slabei organizări și lipsei de unitate a acestei lupte. Așa au căzut țăranii în 1907. Așa au fost înșelați prin reformele di­n 1918—1921 de toate dnlicile guver­namentale, istorice, profitoare pe spinarea poporului. Tov. Sencovich a înfățișat apoi victoria obținută în Martie 1945, de țărănime, aju­tată de muncitori. „Din toate ora­șele, din toate fabric­ile și uzinele (Continuare în pag. 4-a) In luna Septembrie se va ține la Paris conferința internațională a sindicatelor. La conferință vor fi prezenți de­legații mai multor țări din toate colțurile lumii. Această conferință va fi un eve­niment istoric pentru mișcarea sin­dicală. Deci e logic că trebue să ne pre­gătim pentru această conferință —­­a­cum o cere importanța ei. Ce probleme trebue să ne pre­ocupe pe noi în legătură cu această conferință mondială ? Iată câteva din ele, mai impor­tante : 1. UNITATEA SINDICALA. Miș­carea noastră sindicală trebue să fie ma­i unită decât oricând până acu­ma. In măsura în care vom reuși să cimentăm unitatea sindicală din țara noastră, în aceeași măsură vom reuși să depunem o muncă sănă­toasă pentru unitatea mișcării sin­dicale din întreaga lume. Ruptura sindicală din România care s-a produs la Congresul din Cluj în 1923 a fost plătită cu jertfe grele de către clasa muncitoare. Reacțiunea din România a avut o situație mult ușurată, din cauza lipsei unității sindicale, în nefasta politică de mânare a țării pe dru­mul fascismului. Din cauza lipsei sale, toate grupurile unității sindi­sindicale au rămas sectare, nereușind să cu­prindă masele largi ale salariați. Totuși ne amintim cu mândrie de măreață luptă a muncitorilor C.F.R. în frunte cu cei de la atelierele Grivița din Februarie 1933, când muncitorii sindicaliști s’au unit pentru a înfrânge tendința reac­­țiunei de-a se introduce în rându­rile ceferiștilor. Până la urmă însă reacțiunea a reușit să dizolve toate organizațiile sindicale. Faptul că sindicatele noastre cu­prind azi — după 10 luni de la în­ființare — peste un milion de sala­riați se datorește în mare măsură împrejurării că mișcarea noastră a învățat din trecut și a pornit hotă­­rît pe drumul unității sindicale. Problema unității sindicale este o problemă vastă. Fiecare membru al­ sindicatului, indiferent de func­ția ce o îndeplinește, are datoria să privească această problemă nu numai în mod general, ci și în mod concret, sub toate aspectele ei. Uni­tatea sindicală trebue să fie asigu­rată și de sus în jos, și de jos în sus. Nu e suficient ca numai con­ducerea să aibă oameni pătrunși de importanța unității sindicale, conducătorii tuturor organelor sin­d­­­icale trebue să depună o muncă în așa fel ca fiecare membru al sindicatului să fie pătruns de im­portanța unității sindicale. Care depunem noi o muncă hotă­­rîtă, largă, cu astfel de conținut . Este munca noastră de clarificare satisfăcătoare . Cred că nu. Insă dușmanii unității sindicale nu dorm. Ei depun o muncă sistematică, pentru distrugerea unității noastre. Pentru ei nu se pune problema de unde să înceapă spargerea unității sindicale : de sus sau de jos. Ei în­cep aceasta acolo unde pot,­­ unde condițiunile le sunt favorabile, un­de frontul unității sindicale este mai slab ,acolo unde slăbește vigi­lența, munca noastră. Trebue să știm să depunem o muncă permanentă pentru ca toți membrii sindicatelor noastre să va­dă dezastrul la care a dus lipsa uni­tății sindicale. Trebue să știm să explicăm masselor largi — și tre­bue să luăm toate măsurile con­crete pentru aceasta — care sunt repercusiunile pe care le are uni­tatea sindicală, asupra desvoltării rapide a bunei stări materiale, a desvoltării libertății, a ridicării, stării sanitare, culturale, a tuturor salariaților, ba chiar a poporului nostru întreg. Trebuie să dovedim că asigurarea păcii, buna vecinătate a popoare­lor, desvoltarea gospodăriilor fie­căruia. Înlăturarea pericolului răz­boai­elor Și multe alte lucruri, de­pind în mare măsură de unitatea sindicală, de unitatea de luptă a clasei muncitoare internaționale. Trebue să știm să demascam pe toți dușmanii unității sindicale, să arătăm în fața masselor în toată goliciunea lor pe acești agenți ai reacțiunei și dușmani de moarte ai salariaților. Trebie să știm să de­punem o muncă concretă în contra lor, ca acești oameni să fie izolați de massă, să fie urîți de toți. Trebue să știm să ducem o mun­că sistematică pentru unitatea noastră, pentru ca agenții reacțiunii mondiale, așa zisele figuri interna­ționale din sânul mișcării sindicale internaționale, sfi fie complect izo­lați de țara noastră, să nu aibe priză în masse, să nu aibe cine să-i urmeze. Astfel trebue s­i se prezinte sin­dicatele noastre la conferința mon­dială. 2. SOLIDARITATEA INTERNA­ȚIONALA. Trebue să știm să des­­voltăim spiritul de solidaritate in­ternațională în rândurile sindica­liștilor din țara noastră. Muncitorimea din România tre­bue să cunoască luptele, jertfele, pe care le-a dat muncitorimea din alte țări, ca: U. R. S. S., Franța, Polonia, Jugoslavia, Bulgaria, Ce­hoslovacia, America, Anglia, — pentru libertatea noastră. Solidaritatea internațională a muncitorilor nu este ceva senti­mental. Ea trebue să fie ceva con­știent, isvorât din aceleași idealuri, din aceleaș doctrine, din aceleaș concepții ale Clasei muncitoare din lumea întreagă. Muncitorii din lumea întreagă vorbesc diferite limbi, dar ei trebue să fie un sin­gur trup, un singur suflet. Nu a fost întâmplător faptul că un număr destul de mare de mun­citori au pornit în luptă contra Uniunii Sovietice, pentru a nimici „hoardele bolșevice“. Puțin, foarte puțin a știut muncitorimea noastră despre starea reală a lucrurilor din U. R. S. S. Puțin a știut despre faptele nespus de mari, pline de jertfe, ale proletariatului din Rusia, de la Revoluția din 1905 și până în zilele noastre. Și puțin știe și as­tăzi. A știut și știe puțin despre lupta pe care a dat-o proletariatul din lumea întreagă pentru libertatea popoarelor Nu e suficient ca să fim insufle­­tiți, numai atunci când vine câte o delegație din Uniunea Sovietică, Bulgaria sau Franța. Desvoltarea spiritului de solidaritate interna­țională trebue să primească un con­ținut larg, dar concret și în acelaș timp și un caracter permanent. 3. ÎNTĂRIREA ORGANIZATO­RICA. Trebue să ne organizăm în așa fel să ne întărim cât mai mult La conferința internațională trebue să ne prezentăm cu un număr cât mai mare de membri organizați. Dar, în acelaș timp, trebue sub­liniat că cifrele trebue să fie exacte. La conferința internațională nu putem veni cu date aproximative. Trebue să luăm în mod cu totul serios statutele sindicatelor noastre. Nu toți cari sunt înscriși în sindi­cate sunt membri buni, adevărați, ai sindicatelor. Plătirea cotizațiilor este o condiție importantă nu nu­mai din punct de vedere material ci și din punct de vedere moral, politic. Prin aceasta, muncitorul își ajută organizația sa de luptă. Insă orice organizație se com­pune din indivizi, din oameni. Nu trebue să neglijăm munca unui om- Trebue să luptăm contra acelei mentalități, acelei atitudini, care pune chestiunea cam „așa Mare lucru, cu un om sau cu zece oa­meni mai puțini. Nu contează“. Ba da, contează! Nu e vorba de um om sau de zece, ci despre o con­cepție greșită. Dacă am lăsa să „în­florească“ o asemenea mentalitate — atunci sindicatele noastre ar deveni anemice, un fel de conto ar unde vin­ul trec oamenii. (Continuare în pag. IV a) al doilea rând, a dâgd legii pentru reforme foune ajutorării C-tin Topciu Primul Congres General al Frontului Plugarilor Destiiderea Congresu­lii Pentru pregătirea conferinței Sindicale Internationale de ALE­XANDRU SENCOVICI Secretar al Comitetului Executiv al Confederației Generale a Muncii Placheta omagială oferită de Sin­dicatul Metaloch­imic din Bucu­rești, primului ministru dr. Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor Pe marginea confe­inței sindicatelor ceferiste T­ranspo­rt­urile, un sector economic hotarîtor Ea lupta pentru acnoatizarea vieții economice, un loc cu totul medal­ii de primă importanță , ocupă pro­blema transporturilor. Nci nu avem destule râuri navigabile la Interio­rul țării, iar pe Dunăre — care de­servește numai marginea de Sud a țării, mijloacele noastre de transport sunt destul de sărace. Rețeaua de drumuri bune este și ea redusă și afară de acestea războiul a redus a­­proape la nimic parcul nostru de mijloace de transport automobile. Deacee­a rezolvarea problemei tran­sporturilor privește la noi în primul rând transporturile pe calea ferată. Din aceastf­ cauză, conferința sindi­catelor ceferiste are o deosebită im­portanța. Ceferiștii sunt cel mai Înaintat de­tașament al clasei muncitoare ro­mane. Ei au dat dovadă, în nenumă­rate ocazii. In toate vremurile, de o Înaltă conștiință politică, de un de­votament fără margini cauzei popo­rului, democrați«!­ Atât d. prim-mi­nistru Groza cât și tov. Maurer — subsecretarul de stat la comunicații, la ședința de deschidere a confe­rinței, le-au arătat greutățile mo­(Continuare în pag. 4-a) Aspecte ddn Congresul „Frontului Plugarilor“; 1) Defilarea organizațiilor; 2) Tov. Gh. Gheorgh­iu-Bej vorbind în numele C. C. al Partidului Comunist; fail Fm<ÜÁuh; 3) Delegații muncitorimii defilând; 4) Tov. T. Iordăchescu aduce salva

Next