Viața Sindicală, octombrie-decembrie 1946 (Anul 3, nr. 94-106)

1946-10-06 / nr. 94

l­i Nr, 94 ESuminică 6 Octant, 1946 HEnAnTtl St »T»!*rTVTS**UTtJl Sir»«!* WiI*«H »—* Telein* r?9« 6 Pagini ABONAMENTE pe tut an: Pentru sindicaliști 9000 lei, pentru par­ticular 2«.»<W­lei !«*«tnțH 106.W* ÖKfyavL SdptumA Hai ai CaniedeKatier Q&whaie, a cjLttftCt't din scamănta Muiac­i­t­o­r­i­i și intelectualii de GALA GALACTION I­ntr'un capitol din nu mai știu care roman al lui Anatole France, apare un dulgher care drege ceva la dulapul uriaș, cu car­iile romancierului. Anatole France îl privește , cu interes, lucrătorul a ter­minat și citește titlurile autorilor vechi și noui, adunați în rafturi... Este și el un om citit și numele nu-i sunt străine: MARCU-AURELIU, ROUSSEAU, VOLTAIRE, SCHOPENHAUER, TOL­STOI... Și lucrătorul zice, spre uimirea lui Anatole France : Toți au spus mereu cam aceleași lucruri înțelepte și fru­moase, dar ce folos !„. ele au rămas și rămân în cărți și nu vor să coboare în viața împovărată și tristă... Și bietul om începe să-și povestea­scă necazurile care îl rodeau. Această pagină din Anatole France trebuie mult meditată și comentată. Intelectualii citesc cărți, învață, scriu și tipăresc și creează, între catedră și bibliotecă, o lume aparte, din care ies cu greu sau nu mai ies nicio­dată. Dar viața e mult mai largă și mai bogată, mai pasionantă și mai dramatică decât ne-o descriu, ne-o documentează și ne-o grămădesc — nu cărți — înțelepții și scriitorii. Frumusețile, înțelepciunea și ideile adunate în biblioteci, trebuie, de altă parte, să fie și ele reîntoarse și re­vărsate în viață și anume în viața celor mulți. Nu putem să făgăduim că, în cea­sul din față, între oamenii de carte și lucrătorii din toate compartimen­tele muncii producătoare, este des­­tulă distanță și destulă lipsă de bune întâlniri. Omul de carte, printr'un fel de înstrăinare adânc regretabilă, nu mai știe să se descurce în mijlocul nevoilor lui practice și casnice. Mun­­citorul cu mâinile nu mai are timp și nu are abilitate să întoarcă pagi­nile unei cărți... Și din această nedestoinicie, și în­­tr'o parte și în cealaltă, rezultă multă nemulțumire în viață, multă pagubă și destulă dezordine. Un intelectual care nu știe să um­ble cu ciocanul, cu toporul, cu tără­­boanța... este de plâns .Tot așa, un lucrător care nu știe să deschidă o carte este un trist exemplu. Ne stră­duim azi — în vremurile de mari nă­zuințe pe care le-am ajuns — să desbrăcăm viața și societatea de ne­dreptățile și de ponoasele lor și să le facem mai drepte și mai suportabile. Intre diversele categorii de munci­tori trebuie cunoaștere reciprocă și ajutor reciproc. Deși ar fi idealul, nu mă gândesc să îndemn pe intelec­tuali să învețe, neapărat, un mește­șug, o meserie manuală. Dar îndemn puternic și doresc ca orice muncitor să știe carte și încă bună carte. N'ar fi însă destul ca lucrătorul să nu fie ca totul străin într’o biblio­tecă, nici ca intelectualul să știe să dreagă un robinet stricat. Este altceva care trebuie urmărit și realizat. Intre intelectuali și muncitori se cuvine să înmulțim ocaziile de întâl­nire și schimburile sufletești. Intelectualii se cuvine să canali­zeze spre adunările și școlile munci­torești, ideile științifice, preocupările nobile și tot ceea ce putem să popularizăm din comoara bibliote­cilor. Muncitorii se cuvine să se simtă lângă intelectuali ca frați buni lângă frații lor, specializați în carte și în idei.­­ Separatismul dușmănos pe care l-au adus și l-au tot sporit vremile trecute este aducător de mare pagubă. In­telectualii nu mai sunt întreținuții și clienții unei clase sociale egoiste și exploatatoare. Ei sunt slujitorii po­porului și dascălii fiilor poporului. Trebuie să grăbim această apro­piere sufletească dintre cele două categorii. Lucrătorii care vor intra în săbie cu cărți r­u trebuie să mai aibă senti­mentul că acolo sunt adunate visuri, gânduri și basme irealizabile. învățătura să nu mai fie o grădină boierească, cu­ roade interzise sau greu accesibile celor ce muncesc, ci să fie o avere la îndemâna noastră a tuturora. Unii dascăli, alții elevi, să ne în­tâlnim în aceeași mulțumire, în a­­ceeași iubire de cultură și în aceeași iubire de oameni. KUDMEl MMMMMM U LUCIII E ste un vechiu principiu stra*­tegic* de a ataca acolo, unde rezistența dușmanului e mai slabă. Acolo, unde anumite contra­dicții și­­ slăbiciuni pot fi ușor ex­­­ploatate de atacator. Acolo unde rezistența nu pare omogenă și ma­sivă. Acestea au fost probabil motivele reacțiunii române și maghiare pentru care au concentrat toate forțele ei, dealtfel sleite, în cele trei județe secuești pustiite de furia războiului și lovite acum de secetă. E neîndoelnic, că înainte de con­centrarea forțelor lor în Țara Se­cuilor, cercurile reacționare interne și-au făcut socotelile și planurile lor, an­­ neîndoelnic că aceste planuri fost bazate pe de o parte, pe nenorocirea masselor secuești, iar pe de altă parte pe propaganda șo­vină a revizioniștilor maghiari în urma hotărârii Conferinței Păcii de la Paris. Așa, s’au întâlnit în Țara Se­­cuilor, înainte de alegeri, agenții revizioniștilor maghiari cu agenții lui Maniu și Brătianu secondați de câțiva me­reapari ai lui Titel Pe­­trescu. Așa s’a întâlnit Kiss Kelemen, un ve­chiu trădător al masselor ma­ghiare, cu agenții lui Brătianu. Așa a fost încheiat pactul între Sebesi Jank­o (fost prefect și un vechiu dușman al democrației) și agentul lui Maniu, Dl. Titu Prescurea, pact patronat de Virgil Solomon membru în Biroul Permanent al Partidului Național Țărănesc. Așa a început Titel Petrescu pro­paganda sa electorală în Județul Odorhei, în numele Partidului So­cial Democrat Independent. PLANURI GREȘITE E de prisos să amintim că toți acești trădători ai­ popoarelor noas­tre nu au venit în Țara Secuilor cu buzunarele goale. Ei au venit cu zeci­­ și zeci de milioane. Cu mili­oane care n’au fost cheltuite pen­tru a îndulci într’o măsură ori­cât de mică suferințele secuilor info­­­metiați. Ei au cheltuit milioane pen­tru cumpărarea cozilor lor de topor ca să speculeze în comun mizeria masselor largi. INSA PLANURILE REACȚIUNII AU FOST RĂSTURNATE TOCMAI ACI Până când ei s’au tocmit, unii pentru mărirea, iar alții pentru micșorarea „arginților lui Juda“, au pornit vagoane de grâu spre județele înfometate. Au sosit cara­vanele de autocamioane trimise de muncitori încărcate cu alimente. Au venit delegațiile femeilor mun­citoare pentru a organiza cantine și cămine de zi pentru copii, cu sco­pul de a primi mii de copii în re­giunile ferite de secetă. Intre timp au sosit și miliardele trimise de guvern pentru cumpărarea fâneții necesare salvării parcului de vite din Țara Secuilor. Guvernul Groza. Comandamen­­­tul Unic pentru combaterea secetei nu a făcut nici o deosebire între Moldova și între județele secuești, locuite de maghiari. Muncitorii și muncitoarele române și maghiare n’au întrebat, spre care ținuturi pornesc ajutoarele lor. Solidarita­tea României democrate în frunte cu muncitorimea, era indivizibilă, unanimă, generală, iar ungurii din secuime, au văzut că o țară în­­­treagă stă în spatele lor. Desnădejdea produsă de agenții revizioniști, dezorientarea provo­­­cată de mercenarii politici ai lui Maniu, Brătianu și Titel Petrescu (Continuare în pag. IV-a) litre populația maghiară din Ardeal căreia îi solicită votul) ,,Ia de colea! Să nu știe „stânga” ce face „dreap­­ta”. O REALIZARE URIAȘA -G­AZUL METAN In crestele munților Carpați, prin pă­durile dese de brazi, peste izvoarele cristaline și repezi, in granitul munților peste piedici naturale de netrecut, mun­citorii din „gaz metan", pătrunși de im­portanța deciziei guvernului democrat d­ r. Petru Groza din 27 Maiu 1918, — ducerea prețiosului gaz­ metan in Valea Prahovei și București, — nu precupe­țesc nici energie și nici timp, pentru a realiza acest punct important, din Plat­forma B.P.D-ului. SFREDELITORII DE MUNȚI Munca este grea, eforturile colective sunt mărețe, realizările întrec orice aș­teptare. Râșnov-Sinaia — 36 km., reprezintă lungimea conductei. — Dacă azi lucrul a ’ajuns la Azuga, înseamnă că într’un­ timp record s’a reușit trecerea Carpa­­ților. Când am ajuns la Azuga, muncitorii văzând că am intenția să-i fotografiez în timpul muncii, îmi spuneau care mai de care plin­i de mândrie și pătrunși de faptul că fiecare dintre dânșii au o con­tribuție importantă: — „Tovarășe, am trecut Carpații“. In ochhi fiecăruia lică­rea bucuria. Am cerut unui tovarăș sudor să-mi spună, după părerea lui, care dintre­ muncitori s’a evidențiat în chip vădit la această întrecere patriotică? Răspunsul mi-a venit prompt: „Tovarășe, noi cu toții am muncit la fel de bine, «aci ne ajutăm ca nimeni să nu rămână în ur­mă și cât mai repede să dăm Bucureș­­ti­ului și Valei Prahovei combustibilul care va aduce atâtea mari economii ță­rii: „Gazul­ Metan“. Debitul de gaze al conductei este de cca. 36.000 m3 pe oră, adică 190.000.000 m3 anual. Industriilor Predeal-Comarnic le-ar reveni cca. 60.000.000 m3 anual, iar populației, 30 milioane m3. Restul de 100.000.000 m3, rămâne disponibil Capi­talei. ÎNTREȚINERE Muncitorii șantierului au întrecut cu mult ritmul in care se efectuau aceleași operațiuni înainte de 1941. Dacă înainte — în medie — o coloană de 39 muncitori realizau 300—330 m. țeava izolată, astăzi acelaș număr de muncitori fac 650—750 m. Acest rezultat se datorește în mare parte tov. Corobea din conducerea teh­nică și tov. Ma­rciu Gh., cu echipa. Când i-am întrebat pe acești tovi At­­la izolare, care sunt cauzele că azi dau mai multă producție decât în trecut, un tov. plin de smoală, cu înfățișarea de arap,­­ cu ochii și dinți strălucitori, plini de voioșie, — îmi răspunde cu o voce sigură și apăsat. — De n’am avea greutăți­­ în­­ aprovi­zionare cu materiale, atunci ați­ vedea voi cum înțelegem, să mărim producția... Acum nu mai lucrăm pentru, boem­, a­­vem drepturi.. Contract colectiv, econo­­mă!, toate acestea ni le-au dat și ni le asigură Guvernul nostru Dr. Petru Groza ; noi înțelegem, să grăbim aduce­rea gazului­ metan în București pentru a realiza țării economii mari de lemne și țiței, în ciuda ciocoilor reacționari, care vor să ne amăgească cu promisiuni și cu vorbe deșarte. Aceste economii se vor revărsa tot asupra noastră; noi munci­torii și țăranii vom benefeia de ele”. TRANSPORTURI Aoi, mai mult decât oriunde, gp re­simte lipsa mijloacelor de transpo­­t. Dar aceste lipsuri nu pot deveni hotărâtoare din cauză că câțiva șofeuri de tractoare și automobile de transport sunt, mereu prezență și fac eforturile, ca nici o echi­pă să nu stagneze lucrul. Tovarășii de la transport sunt peste tot, de remarcat tov. Gica Ion, Ferezan Ioan și Brândușa, șoferi, care s’au evidențat mai ales in greutățile cu trecerea Carpaților. SUDA. Colectivul echipelor d­e sudot, s’a în­trecut pe sine însuși. Dacă înainte vre­me un sudor făcea deja 3-5 sudori de 300-350 mm. pe zi, astăzi aproape toți sudorii fac 14—16 sudori zilnic de 300— 350. Cei mai buni sudori sunt: Coșa Lu­dovic, Popa Virgil, Casieni Dumitru Cămpeanu I. și Cosma Petre. Sudorii s’au dovedit un colectiv bine închegat, pătrunși de importanța mun­cii lor. Când s’au trecut Carpații, sus și cres­tele munților, unde era cea mai grea muncă din cauza terenului accidentat tov. Ludovic și Popa, într’o săptămână, au­ dat câte 52 sucturi, iar în ultimele zi­le, ei realizase câte 17 suduri zilnic. Aceste recorduri în muncă nu ar fi posibile, dacă muncitorii nu ar fi con­vinși că numai prin muncă, fără pre­get, prin mărirea producției, se poate realiza viitorul fericit al muncitorilor și țăranilor. MONTAJ In calea acestor tovarăși, granitul,­­a­­pele, munții, pădurile, nu au fost o pie­­dică. . . . In munca lor de montare a conductei, au ținut pas cu celelalte echipe de spe­cialitate. Deoarece transportul mecanic până sus, prin terenul abrupt și uneori aproape vertical, era totalmente nerea­lizabil. Muncitorii au cărat pe brațele lor, cu eforturi supra­om­enești, toate u­­neltele mecanice, lemnărie și uneori I* Gorun (Continuare în pag. 1.L-a)­bligațiunilor rezultate din clauzele JUX» «/»»I*TM­­ T*­’** ** n-i­».­..*» <*>*­tor« uprotiSrH Olt í3-f*l#­P­T. t­­ ft. sc tan­ im I. IF­I 9.IV ALEGERILE MIȘA LEVIN Membru în Comitetul Executiv al bru în Comitetul Executiv al C.G.M. armistițiului, cereau nu numai prio­ritate dar și o încordare a tuturor resurselor. Intre timp a mai survenit aceea întorsătură neprevăzută și stupidă a naturii — seceta — care a fost și este încă o adevărată cala­mitate, absolut gratuită, pe capul guvernanților. Orice om de bună credință va re­cunoaște —­ astfel fiind lucrurile — că amânarea alegerilor era nece­sară. Excepție de la­­ aceasta fac partidele „istorice“ care ’n goană bună popularitate și după arme e­­ficace împotriva guvernului specu­lează cu deosebită persistență greu­tățile de tot felul pentru a-și urca șansele în alegeri- Acestea, neavând nici o răspundere reală, nici spirit de răspundere, au reclamat mereu alegeri­ de frică că situația se va îmbunătăți cu timpul și elementele diversioniste vor dispărea. Iată prin urmare situația și ex­plicația ei. Dacă totuși am ajuns în preajma alegerilor, fără ca datele problemei să se fi schimbat simțitor, asta se datorește faptului că ele nu se­ mai­­ pot amâna — în acest sens făcân­­du-se presiuni considerabile Și ■ că guvernul se află la capătul unei­­ perioade grele dar și fructuoase de conducere a țării care îl îndreptă­țește a cere poporului să-i reînoias­­­­că încrederea pe încă un timp, ne-­­­cesară desăvârșirii operei pe care­­ a inițiat-o. Din acest punct de vedere viitoa­rele alegeri nu ne pun în fața dile­mei : trecutul oligarhic (istoric) sau­­ viitorul necunoscut, ci suntem puși a ne pronunța intre trecutul „isto­­­­ric“ (pe care-l cunoaștem prea bine) și actuala conformație guverna­­­­mentală, exprimată prin formula 1 Blocului Partidelor Democrate, care pentru noi conține — în starea lor­­ de deplină desfășurare, — toate ele­mentele destinate a lărgi orizontul 1­l social și politic al țării. Când noi — muncitorii —­ suntem puși în fața acestei dileme, nu pu­­­­tem răspunde logic, dar pasiv, prin ■ apliicarea ștampilei asupra listei ca­­­re întrunește năzuințele și speran­țele noastre. Așa ar fi cazul să pro­cedezi într’o stare normală. Astăzi,­­ dis­putându-se o hotărîre istorică, ■ care t­rebue să imprime pentru o­­ lungă durată cursul desvoltării Ro­­­mâniei, sub toate raporturile, aș­teptarea pasivă a votului nu e sufi­­­cientă pentru a ne putea considera i achitați de datorie. Este necesara­t o avântare viguroasă și dezintere­­­sată în bătălia electorală, pentru a ■ lămuri și convinge pe cei în ne­știre sau dubiu, în așa fel ca ziua­­ alegerilor să nu fie pentru noi ziua ■ marei dileme, ci ziua marei certi­­­­tudini. In scurtă vreme va fi convocat corpul electoral. Apropierea zilei decisive — căci astăzi nu se mai în­­doiiește nimeni că nu e vorba de a­­legeri obișnuite ci de o hotărîre e­ pocală — necesită o reexaminare a problemei alegerilor sub aspectul ei social și politic. Să începem întâi cu o constatare și să căutăm a-i descifra sensul. România este ultima dintre toate țările eliberate de sub ocupația germană care nu a făcut încă alegeri și prin urmare nu are încă Parla­ment.Această situație specifică a țării a cauzat enorme greutăți guvernu­­lui în îndeplinirea speranțelor ce și-au pus în el marile masse, iar pe de altă parte ea a contribuit la ac­centuarea acțiunii opoziției atât în afară cât și înlăuntrul țării. Dar nu numai în domeniul poli­tic ci și în cel economic — con­tractarea de legături comerciale — cu alte țări s’au întâmpinat enorme greutăți din cauza situației provi­zorii a guvernului român. De ce s’a întârziat atâta? Va fi prima întrebare a omului nedu­merit. Răspunsul nu poate fi altul decât că, această situație specifică își are origina în împrejurări poli­tice deopotrivă de specifice. România nu este numai o țară care a întârziat cu alegerile, Ro­mânia a întârziat și cu eliminarea din compartimentele principale ale vieți publice și private vestigiilor fascismului, fiind și în acelaș timp singura țară în care dela început opoziția „istorică“ s’a pus de peur­­mezișul oricărei inovațiuni legisla­tive sau administrative, uneltind cu toate armele perfide și veninoa­se ce se găsesc în tolba trecutului oligarhic. Un element în plus — de o deo­sebită importanță pentru noi în fa­voarea unei judecăți obiective —­ îl constitue faptul că rezistența activă a poporului români, față de cotropi­torii naziști și față de quislingii an­­tonescieni, este departe de a fi com­parabilă cu cea a altor popoare, care s’au aflat într’o situație asemă­nătoare. Din această cauză noi am moște­nit un dușman, ieșit destul de spra­­văn din vizuina „istorică“ în care a iernat în timpul perioadei dicta­toriale propriu-zise. In afara condițiilor interne care concură la caracterizarea situației politice din România au mai fost activi, și factori externi care au ce­rut ca răfuiala alegerilor să fie a­­mânată: întoarcerea frontului împotriva Germaniei naziste; respectarea o­. „ N­ mmm«« .. ], ■ [UNK] ■ [UNK]­­­­---------------­­ J. ---------------- - STATUTUL Funcționarilor Publici la Monitorul Oficial cu Nr. 220, par­tea I-a, din 22 Septembrie anul acesta, a apărut Decretul Lege Nr. 746 pentru Statutul Funcționarilor Publici. Acest Statut vine să ia locul fostului Cod care s’a dovedit a nu mai cores­punde timpurilor democratice de astăzi. El este opera tuturor salariaților Sta­tului organizați în sindicate. Inițiativa pentru alcătuirea lui a fost luată de către Comitetul Executiv al Uniunii Sa­lariaților Publici la care au fost che­mați să-și dea cuvântul și delegați ai sindicatelor funcționărești din toată țara, precum și reprezentanți ai diferi­telor categorii de salariați publici con­stituiți­­ în corpuri speciale. A trebuit să se depună o muncă în­cordată din partea sindicatelor și a tre­­bu­it să se scurgă și un timp destul de îndelungat până ce această muncă să­­ dea rezultate concrete luând formă reală de Statut legiferat. De altfel era o sarcină a conducerii Uniunii pe care și-o luase în fața sindicatelor cu pri­lejul congresului din August anul Vs­cat. Statutul, despre care vorbim, regle­mentează situația tuturor salariaților publici din România democratică. De aceia, la alcătuirea lui, sa ținut sea­ma de toate celelalte statute apărute după data de 6 Martie 1945, in special­­ de Statutul salariaților C.F.R., care a fost luat chiar ca model întrucât își dovedise superioritatea. Statutul are 166 de articole grupate in cinci părți și anume : Partea V-a, care se ocupă cu dispo­­zițiuni generale ; Partea IV-a, care se ocupă cu intra­rea în serviciu ; Partea III-a, care se ocupă cu înda­toririle funcționarilor; • Partea IV-a, care se ocupă cu dispo­zițiuni speciale; Partea V-a, care se ocupă cu dispo­­țiuni transitorii. Caracterul democratic al­­ Statutului rezultă din fiecare capitol, din care se poate observa preocuparea de a se asi­gura salariaților Statutului un regim cât mai echitabil, pentru a-i pune în situația de a-și exercita în condițiuni optime funcțiunile ce le sunt încredin­țate. ■­­ Astfel, de pildă, personalul serviciilor publice se compune din personal per­manent și din personal temporar. Dis­pozițiile prevăzute în Statut, cu excep­ția celor privitoare la salarizare și ta­belele anexe care fac parte integrantă din el, nu se aplică funcționarilor pu­blici aparținând altor corpuri consti­tuite organizate pe bază de legi spe­ciale, dacă în legile organice respective se prevăd alte dispozițiuni. Deasemenea salariații Statului cari intră sub im­periul altor statute, apărute după 6 Martie 1945, nu intră în prevederile lui. Numirile se fac pe baza unui con­curs de admitere, in llocurile vacante prevăzute în legile organice sau în le­gile speciale și numai în clasa și func­țiunea prevăzută în tabela funcțiunilor de numire anexă. Statutului. Funcționarul public are dreptul un salariu corespunzător clasei și fund­­a­țiunii ce deține; iar acest salariu este produsul rezultat din înmulțirea sala­riului de bază corespunzător clasei din tabela anexă Nr. 2 cu coeficientul de funcțiune din tabela anexă Nr. 3.­ Sa­lariul de bază este produsul rezultat din înmulțirea minimului de existență cu coeficientul corespunzător clasei din tabela anexă Nr. 2 cu coeficientul de funcțiune din tabela anexă Nr. 3. Sa­lariul de bază este produsul rezultat din înmulțirea minimului de existență­­ cu coeficientul corespunzător clasei din tabela anexă Nr. 2. Cât privește capitolele în care se vor­bește despre înaintare și chemare în funcțiune superioară, acestea cuprind de asemenea inovații de o însemnătate deosebită. E destul să amintim că îna­intarea in clasele de salarizare se face automat după îndeplinirea unui stagiu de 2 ani în fiecare clasă Clasele de sa­larizare sunt și ele în funcție de studii și vechime. Iar din punct de vedere al­­ studiilor, salariații se împart în 10 cla­se. Deasemenea chemările în funcțiuni­­­ superioare se fac pe baza unei­ propu­neri pornită din partea­ Comisiei de pro­puneri din care delegatul sindicatului este nelipsit. Funcțiunile­ sunt împărțite și cele­ în 20 de categorii cărora le co­respund anumiți coeficienți. La catego­risirea funcțiunilor s’a avut în vedere ierarhia, răspunderea și munca grea, pe care o desfășoară cei chemați să exer­cite funcțiunea publică. Ceva mai mult, pentru a se da posibili­tate ca și elementele capabile, dar fără studii academice, să ajungă la posturile de conducere, s’a prevăzut că, în cazuri excepționale, se va putea atribui func­țiunea vacantă oricărui salariat din ad­ministrație, chiar dacă aceasta nu în­deplinește condițiile de studii, insă dacă dă dovadă de capacitate. Despre pensionare s’a stabilit princi­­piul că pentru timpul maxim servit, funcționarul pensionat are dreptul la o pensie egală cu salariul funcționarului in serviciu. S’au prevăzut, de asemenea, o serie de măsuri menite să ocrotească familia salariatului. In sfârșit, dat fiind rolul pe care tre­­bue să-l joace sindicatul în apărarea funcționarilor publici, precum și cola­borarea ce trebue să existe între sindicat și instituția respectivă pentru promova­rea intereselor colectivității, s’a consa­­crat un capitol în care s’au precizat drepturile sindicatului și îndatoririle autorităților ,față de sindicatul din care fac parte funcționarii lor. Astfel se pre­vede că autoritățile sunt obligate a cere­­ sindicatelor să trimită delegați în toate­­ comisiunile în care se discută chestiuni privind pe funcționarii publici, cum ’sunt comisiunile de propuneri, comisiu­­nile de examinare, concursuri,­­comisiuni jusărcinate cu, alcătuirea de proiecte de lege, etc.’ Iar , mai departe , se spune că nu­­ toate chestiunile privind interesele profesionale și economice ale funcționa­rilor publici din departamentele și insti­tuțiile publice autonome, șefii adminis­trațiilor vor lua hotărâri cu avizul U­­nturiilor de salariați publici respective. Intr’un cuvânt, peste tot, se poate ve­dea din plin. grija de a se reglementa­­ drepturile și îndatoririle funcționarilor publici în cel mai curat spirit democra­tic. Confederația Generală a Muncii, participat în mod permanent la alcătui­­­a­rea acestei legi, căci, prin reprezentanții săi ,plini de experiență, a dat, ori de câte­­ori a fost nevoie, sprijinul atât moral cât și material, făcând ca toate piedici­le ce­ se­ iveau să fie înlăturate, dându­­se astfel posibilitatea Uniunii și Sindi­catelor de funcționari publici să-și ter­mine cu succes munca începută pe linia sindicală. Acum salariații Statului au un statut propriu. Ei au o datorie: Să vegheze la aprerirea strictă a tuturor prevederi­­or.liiî. Dr. Anton Veleu. Primul meeting al Mulțimea de femei care s’a adunat în Piața Universității e veselă și vie, stăpânindu-și cu greu avântul: fiecare are de spus ce a realizat, ce sarcini și-a luat, ce greutăți întâmpină, și peste tot, încredere și voie bună, luminate de soa­rele generos de toamnă. Prin mulțime trec numele vorbitori­lor, o femeie strigă veselă: „Am ajuns ,,noi“ și ministru, adică de ce să nu îngrijim „noi“ de sănătate, dacă noi suntem cele care dăm viața „Așa este, — răspund multe — vom arăta că­ știm să luptăm, să facem noi gospodărie bună în țară". La tribuna înflorită iau loc reprezen­tantele cele mai de seamă ale Federa­ției Femeilor, luptătoare vechi care prin vrednicia lor au impus drepturile femeilor. Și lumea așteaptă nerăbdătoare din cursurile. Iată vorbește d-na Mona Rosetti, aducând salutul cald și plin de re­cunoștință al femeilor democrate din România față de guvernul de­mocrat al țării care prin numirea d-nei dr. Bagdasar în forul de con­ducere al țării a arătat că înțeleg să­­ sprijine puternic egalitatea în drepturi a femeilor. Tovarășa Vladina Maria, mun­citoare seteristă, aduce noului mi­nistru al țării, dr. Florica Bagda­sar, salutul plin de speranță și en­tuziasm al femeilor muncitoare. „Suntem sigure — spune d-sa. ..că prima femee ministru își va face datoria față de țară, așa cum ne-o facem fiecare fața de copiii noș­tri. Noi toate creștem copii, ne tru­dim pentru ei, dar ne-a întrebat oare cineva până acum ce soartă vrem să li se pregătească? Ne-a întrebat dacă vrem să-i vedem u­­ciși sau schiloziți în războaie ne­drepte? Istoricii și moștenitorii lor fasciști nu ne-au dat cuvânt. Azi, guvernul democratic ne acordă dreptul de a ne afirma și noi în viața politică, de a hotărî de soarta copiilor noștri". Izbucnesc aplauze, strigăte bucu­roase . „Bag-da-sar“. Și d­-na Florica Bagdasar vorbește femeilor de tim­puriie nu prea îndepăr­tate când ele nu aveau alt drept decât să muncească, să sufere în tăcere, să crească copii cu grele sacrificii, care apoi să le fie uciși sau schiloziți in răz­boaie. Azi femeile se bucură de drepturi largi, de întreg sprijinul guvernului, D-sa face apel la femei să-și dea tot concursul in opera de ridicare a sănă­ femeilor tații poporului, a nivelului cultural și în general a nivelului de trai, ce tre­­bue duse la bun sfârșit de guvern cu sprijinul întregului popor. Deodată atenția mulțimii e atrasă spre un anumit punct. Izbucnesc urale pu­ternice, ovații prelungi: dr. Petru Gro­za, primul ministru al țării, vine să ia parte la sărbătorirea primei femei mi­nistru. Străbate zâmbitor, prin mulți­mea femeilor entuziaste, strânge mâi­­nele ce i se întind. Este o atmosferă de bucurie, de­ încredere, poate mai­­ accen­tuată decât la orice alt meeting. In cuvântul său, des întrerupt de o­­vațiile femeilor, primul ministru al ță­rii a arătat cum guvernul a luptat și luptă împotriva tendinței istoricilor de a menține pe femei în situația de „mi­­nore“. Aduce elogii femeilor, care în ultimul războiu au dat dovezi de capa­citate devotament și eroism, întrecând de multe ori pe bărbați Face apoi apel către femei, să ajute țara să meargă pe calea democratizării. Salutul cald al Armatei democrate — și ea considerată „minoră politică“ ca și femeia de către regimurile reacțio­­­nare,, ,e, aduse de către d. general Petres­cu Alexandru. Dar mulțimea femeilor, după ce a ascultat pe toți oratorii cere insistent: ..Să vorbească Ana Pauker“. Și marea luptătoare spune :­­ „E. adevărat, că noi femeile am fost ani de zile lipsite de dreptul de a ne spune cuvântul și azi când glasul nostru este ascultat suntem însetate și dornice de a vorbi, dar­ fapta noastră este aceea care se vede. Prin fapte să arătăm tu­turor că ducem țara cu un pas înainte“. Târziu se împrăștie massa de femei, umplând străzile cu cântece și lozinci. Resortul Central de femei din C. G M. D­l Prim minstru Petru Groza rostindu-și cuvântarea Tovarăși, Nici un vot pentr a BESNA REACȚIUNII toate voturile pent­r­u SOARELE LUMINOS al viitorului no­itx­t» OAMENI CARE MUTA MINTII de CONST.­IETARII Expoziția C. F. R. nu e o expo­ziție de artă, în care oamenii mun­cii din această mare instituție să-și arate talentele lor. Nu* Expoziția din sala Dalles este mărturia unei lupte, începută la 23 August și ne­sfârșită încă, după cum dovedesc graficele înșirate pe pereții sălii. Am putea spune că C. F. R. au fost refăcute din cenușa lor. Ce erau ele la 23 August și după această dată? Am morman de moloz, de fiare îndoite și de cărămizi risipite. Să ne uităm puțin la fotografia care îi­ înfățișează stația București- Triaj și magaziile B. M. Nemții le prefăcuseră în pulbere, în ura lor sălbatecă- Și azi, când trenul ne duce prim dreptul lor, nimic, dar absolut nimic din dezastrul de odinioară nu se mai arată ochilor. Dar tunelurile dela Gîumeni, Me­­stecăniși, Boj, Sângiorgiu, Războeni, Timiș, etc..* O puzderie de dărâmă­turi, încât o problemă a fost chiar lucrările de susținere ca să se poată lucra dedesubt. Dar podurile... Vai și amar! Dar atelierele dețin diferite puncte ale țării... Vandalii trecuseră pe acolo și răsturnaseră totul cu josul în sus. a Săm­ăceșii,MesHt nt mam nm om (Continuare în pag. 4-a) D-na ministru dr. Florica Bagdasar în timpul cuvântări

Next