Viața Sindicală, octombrie-decembrie 1946 (Anul 3, nr. 94-106)
1946-10-06 / nr. 94
li Nr, 94 ESuminică 6 Octant, 1946 HEnAnTtl St »T»!*rTVTS**UTtJl Sir»«!* WiI*«H »—* Telein* r?9« 6 Pagini ABONAMENTE pe tut an: Pentru sindicaliști 9000 lei, pentru particular 2«.»<Wlei !«*«tnțH 106.W* ÖKfyavL SdptumA Hai ai CaniedeKatier Q&whaie, a cjLttftCt't din scamănta Muiacitorii și intelectualii de GALA GALACTION Intr'un capitol din nu mai știu care roman al lui Anatole France, apare un dulgher care drege ceva la dulapul uriaș, cu cariile romancierului. Anatole France îl privește , cu interes, lucrătorul a terminat și citește titlurile autorilor vechi și noui, adunați în rafturi... Este și el un om citit și numele nu-i sunt străine: MARCU-AURELIU, ROUSSEAU, VOLTAIRE, SCHOPENHAUER, TOLSTOI... Și lucrătorul zice, spre uimirea lui Anatole France : Toți au spus mereu cam aceleași lucruri înțelepte și frumoase, dar ce folos !„. ele au rămas și rămân în cărți și nu vor să coboare în viața împovărată și tristă... Și bietul om începe să-și povestească necazurile care îl rodeau. Această pagină din Anatole France trebuie mult meditată și comentată. Intelectualii citesc cărți, învață, scriu și tipăresc și creează, între catedră și bibliotecă, o lume aparte, din care ies cu greu sau nu mai ies niciodată. Dar viața e mult mai largă și mai bogată, mai pasionantă și mai dramatică decât ne-o descriu, ne-o documentează și ne-o grămădesc — nu cărți — înțelepții și scriitorii. Frumusețile, înțelepciunea și ideile adunate în biblioteci, trebuie, de altă parte, să fie și ele reîntoarse și revărsate în viață și anume în viața celor mulți. Nu putem să făgăduim că, în ceasul din față, între oamenii de carte și lucrătorii din toate compartimentele muncii producătoare, este destulă distanță și destulă lipsă de bune întâlniri. Omul de carte, printr'un fel de înstrăinare adânc regretabilă, nu mai știe să se descurce în mijlocul nevoilor lui practice și casnice. Muncitorul cu mâinile nu mai are timp și nu are abilitate să întoarcă paginile unei cărți... Și din această nedestoinicie, și într'o parte și în cealaltă, rezultă multă nemulțumire în viață, multă pagubă și destulă dezordine. Un intelectual care nu știe să umble cu ciocanul, cu toporul, cu tărăboanța... este de plâns .Tot așa, un lucrător care nu știe să deschidă o carte este un trist exemplu. Ne străduim azi — în vremurile de mari năzuințe pe care le-am ajuns — să desbrăcăm viața și societatea de nedreptățile și de ponoasele lor și să le facem mai drepte și mai suportabile. Intre diversele categorii de muncitori trebuie cunoaștere reciprocă și ajutor reciproc. Deși ar fi idealul, nu mă gândesc să îndemn pe intelectuali să învețe, neapărat, un meșteșug, o meserie manuală. Dar îndemn puternic și doresc ca orice muncitor să știe carte și încă bună carte. N'ar fi însă destul ca lucrătorul să nu fie ca totul străin într’o bibliotecă, nici ca intelectualul să știe să dreagă un robinet stricat. Este altceva care trebuie urmărit și realizat. Intre intelectuali și muncitori se cuvine să înmulțim ocaziile de întâlnire și schimburile sufletești. Intelectualii se cuvine să canalizeze spre adunările și școlile muncitorești, ideile științifice, preocupările nobile și tot ceea ce putem să popularizăm din comoara bibliotecilor. Muncitorii se cuvine să se simtă lângă intelectuali ca frați buni lângă frații lor, specializați în carte și în idei. Separatismul dușmănos pe care l-au adus și l-au tot sporit vremile trecute este aducător de mare pagubă. Intelectualii nu mai sunt întreținuții și clienții unei clase sociale egoiste și exploatatoare. Ei sunt slujitorii poporului și dascălii fiilor poporului. Trebuie să grăbim această apropiere sufletească dintre cele două categorii. Lucrătorii care vor intra în săbie cu cărți ru trebuie să mai aibă sentimentul că acolo sunt adunate visuri, gânduri și basme irealizabile. învățătura să nu mai fie o grădină boierească, cu roade interzise sau greu accesibile celor ce muncesc, ci să fie o avere la îndemâna noastră a tuturora. Unii dascăli, alții elevi, să ne întâlnim în aceeași mulțumire, în aceeași iubire de cultură și în aceeași iubire de oameni. KUDMEl MMMMMM U LUCIII E ste un vechiu principiu stra*tegic* de a ataca acolo, unde rezistența dușmanului e mai slabă. Acolo, unde anumite contradicții și slăbiciuni pot fi ușor exploatate de atacator. Acolo unde rezistența nu pare omogenă și masivă. Acestea au fost probabil motivele reacțiunii române și maghiare pentru care au concentrat toate forțele ei, dealtfel sleite, în cele trei județe secuești pustiite de furia războiului și lovite acum de secetă. E neîndoelnic, că înainte de concentrarea forțelor lor în Țara Secuilor, cercurile reacționare interne și-au făcut socotelile și planurile lor, an neîndoelnic că aceste planuri fost bazate pe de o parte, pe nenorocirea masselor secuești, iar pe de altă parte pe propaganda șovină a revizioniștilor maghiari în urma hotărârii Conferinței Păcii de la Paris. Așa, s’au întâlnit în Țara Secuilor, înainte de alegeri, agenții revizioniștilor maghiari cu agenții lui Maniu și Brătianu secondați de câțiva mereapari ai lui Titel Petrescu. Așa s’a întâlnit Kiss Kelemen, un vechiu trădător al masselor maghiare, cu agenții lui Brătianu. Așa a fost încheiat pactul între Sebesi Janko (fost prefect și un vechiu dușman al democrației) și agentul lui Maniu, Dl. Titu Prescurea, pact patronat de Virgil Solomon membru în Biroul Permanent al Partidului Național Țărănesc. Așa a început Titel Petrescu propaganda sa electorală în Județul Odorhei, în numele Partidului Social Democrat Independent. PLANURI GREȘITE E de prisos să amintim că toți acești trădători ai popoarelor noastre nu au venit în Țara Secuilor cu buzunarele goale. Ei au venit cu zeci și zeci de milioane. Cu milioane care n’au fost cheltuite pentru a îndulci într’o măsură oricât de mică suferințele secuilor infometiați. Ei au cheltuit milioane pentru cumpărarea cozilor lor de topor ca să speculeze în comun mizeria masselor largi. INSA PLANURILE REACȚIUNII AU FOST RĂSTURNATE TOCMAI ACI Până când ei s’au tocmit, unii pentru mărirea, iar alții pentru micșorarea „arginților lui Juda“, au pornit vagoane de grâu spre județele înfometate. Au sosit caravanele de autocamioane trimise de muncitori încărcate cu alimente. Au venit delegațiile femeilor muncitoare pentru a organiza cantine și cămine de zi pentru copii, cu scopul de a primi mii de copii în regiunile ferite de secetă. Intre timp au sosit și miliardele trimise de guvern pentru cumpărarea fâneții necesare salvării parcului de vite din Țara Secuilor. Guvernul Groza. Comandamentul Unic pentru combaterea secetei nu a făcut nici o deosebire între Moldova și între județele secuești, locuite de maghiari. Muncitorii și muncitoarele române și maghiare n’au întrebat, spre care ținuturi pornesc ajutoarele lor. Solidaritatea României democrate în frunte cu muncitorimea, era indivizibilă, unanimă, generală, iar ungurii din secuime, au văzut că o țară întreagă stă în spatele lor. Desnădejdea produsă de agenții revizioniști, dezorientarea provocată de mercenarii politici ai lui Maniu, Brătianu și Titel Petrescu (Continuare în pag. IV-a) litre populația maghiară din Ardeal căreia îi solicită votul) ,,Ia de colea! Să nu știe „stânga” ce face „dreapta”. O REALIZARE URIAȘA -GAZUL METAN In crestele munților Carpați, prin pădurile dese de brazi, peste izvoarele cristaline și repezi, in granitul munților peste piedici naturale de netrecut, muncitorii din „gaz metan", pătrunși de importanța deciziei guvernului democrat d r. Petru Groza din 27 Maiu 1918, — ducerea prețiosului gaz metan in Valea Prahovei și București, — nu precupețesc nici energie și nici timp, pentru a realiza acest punct important, din Platforma B.P.D-ului. SFREDELITORII DE MUNȚI Munca este grea, eforturile colective sunt mărețe, realizările întrec orice așteptare. Râșnov-Sinaia — 36 km., reprezintă lungimea conductei. — Dacă azi lucrul a ’ajuns la Azuga, înseamnă că într’un timp record s’a reușit trecerea Carpaților. Când am ajuns la Azuga, muncitorii văzând că am intenția să-i fotografiez în timpul muncii, îmi spuneau care mai de care plini de mândrie și pătrunși de faptul că fiecare dintre dânșii au o contribuție importantă: — „Tovarășe, am trecut Carpații“. In ochhi fiecăruia licărea bucuria. Am cerut unui tovarăș sudor să-mi spună, după părerea lui, care dintre muncitori s’a evidențiat în chip vădit la această întrecere patriotică? Răspunsul mi-a venit prompt: „Tovarășe, noi cu toții am muncit la fel de bine, «aci ne ajutăm ca nimeni să nu rămână în urmă și cât mai repede să dăm Bucureștiului și Valei Prahovei combustibilul care va aduce atâtea mari economii țării: „Gazul Metan“. Debitul de gaze al conductei este de cca. 36.000 m3 pe oră, adică 190.000.000 m3 anual. Industriilor Predeal-Comarnic le-ar reveni cca. 60.000.000 m3 anual, iar populației, 30 milioane m3. Restul de 100.000.000 m3, rămâne disponibil Capitalei. ÎNTREȚINERE Muncitorii șantierului au întrecut cu mult ritmul in care se efectuau aceleași operațiuni înainte de 1941. Dacă înainte — în medie — o coloană de 39 muncitori realizau 300—330 m. țeava izolată, astăzi acelaș număr de muncitori fac 650—750 m. Acest rezultat se datorește în mare parte tov. Corobea din conducerea tehnică și tov. Marciu Gh., cu echipa. Când i-am întrebat pe acești tovi Atla izolare, care sunt cauzele că azi dau mai multă producție decât în trecut, un tov. plin de smoală, cu înfățișarea de arap, cu ochii și dinți strălucitori, plini de voioșie, — îmi răspunde cu o voce sigură și apăsat. — De n’am avea greutăți în aprovizionare cu materiale, atunci ați vedea voi cum înțelegem, să mărim producția... Acum nu mai lucrăm pentru, boem, avem drepturi.. Contract colectiv, economă!, toate acestea ni le-au dat și ni le asigură Guvernul nostru Dr. Petru Groza ; noi înțelegem, să grăbim aducerea gazului metan în București pentru a realiza țării economii mari de lemne și țiței, în ciuda ciocoilor reacționari, care vor să ne amăgească cu promisiuni și cu vorbe deșarte. Aceste economii se vor revărsa tot asupra noastră; noi muncitorii și țăranii vom benefeia de ele”. TRANSPORTURI Aoi, mai mult decât oriunde, gp resimte lipsa mijloacelor de transpot. Dar aceste lipsuri nu pot deveni hotărâtoare din cauză că câțiva șofeuri de tractoare și automobile de transport sunt, mereu prezență și fac eforturile, ca nici o echipă să nu stagneze lucrul. Tovarășii de la transport sunt peste tot, de remarcat tov. Gica Ion, Ferezan Ioan și Brândușa, șoferi, care s’au evidențat mai ales in greutățile cu trecerea Carpaților. SUDA. Colectivul echipelor de sudot, s’a întrecut pe sine însuși. Dacă înainte vreme un sudor făcea deja 3-5 sudori de 300-350 mm. pe zi, astăzi aproape toți sudorii fac 14—16 sudori zilnic de 300— 350. Cei mai buni sudori sunt: Coșa Ludovic, Popa Virgil, Casieni Dumitru Cămpeanu I. și Cosma Petre. Sudorii s’au dovedit un colectiv bine închegat, pătrunși de importanța muncii lor. Când s’au trecut Carpații, sus și crestele munților, unde era cea mai grea muncă din cauza terenului accidentat tov. Ludovic și Popa, într’o săptămână, au dat câte 52 sucturi, iar în ultimele zile, ei realizase câte 17 suduri zilnic. Aceste recorduri în muncă nu ar fi posibile, dacă muncitorii nu ar fi convinși că numai prin muncă, fără preget, prin mărirea producției, se poate realiza viitorul fericit al muncitorilor și țăranilor. MONTAJ In calea acestor tovarăși, granitul,apele, munții, pădurile, nu au fost o piedică. . . . In munca lor de montare a conductei, au ținut pas cu celelalte echipe de specialitate. Deoarece transportul mecanic până sus, prin terenul abrupt și uneori aproape vertical, era totalmente nerealizabil. Muncitorii au cărat pe brațele lor, cu eforturi supraomenești, toate uneltele mecanice, lemnărie și uneori I* Gorun (Continuare în pag. 1.L-a)bligațiunilor rezultate din clauzele JUX» «/»»I*TM T*’** ** n-i»...*» <*>*tor« uprotiSrH Olt í3-f*l#PT. t ft. sc tan im I. IFI 9.IV ALEGERILE MIȘA LEVIN Membru în Comitetul Executiv al bru în Comitetul Executiv al C.G.M. armistițiului, cereau nu numai prioritate dar și o încordare a tuturor resurselor. Intre timp a mai survenit aceea întorsătură neprevăzută și stupidă a naturii — seceta — care a fost și este încă o adevărată calamitate, absolut gratuită, pe capul guvernanților. Orice om de bună credință va recunoaște — astfel fiind lucrurile — că amânarea alegerilor era necesară. Excepție de la aceasta fac partidele „istorice“ care ’n goană bună popularitate și după arme eficace împotriva guvernului speculează cu deosebită persistență greutățile de tot felul pentru a-și urca șansele în alegeri- Acestea, neavând nici o răspundere reală, nici spirit de răspundere, au reclamat mereu alegeri de frică că situația se va îmbunătăți cu timpul și elementele diversioniste vor dispărea. Iată prin urmare situația și explicația ei. Dacă totuși am ajuns în preajma alegerilor, fără ca datele problemei să se fi schimbat simțitor, asta se datorește faptului că ele nu se mai pot amâna — în acest sens făcându-se presiuni considerabile Și ■ că guvernul se află la capătul unei perioade grele dar și fructuoase de conducere a țării care îl îndreptățește a cere poporului să-i reînoiască încrederea pe încă un timp, ne-cesară desăvârșirii operei pe care a inițiat-o. Din acest punct de vedere viitoarele alegeri nu ne pun în fața dilemei : trecutul oligarhic (istoric) sau viitorul necunoscut, ci suntem puși a ne pronunța intre trecutul „istoric“ (pe care-l cunoaștem prea bine) și actuala conformație guvernamentală, exprimată prin formula 1 Blocului Partidelor Democrate, care pentru noi conține — în starea lor de deplină desfășurare, — toate elementele destinate a lărgi orizontul 1l social și politic al țării. Când noi — muncitorii — suntem puși în fața acestei dileme, nu putem răspunde logic, dar pasiv, prin ■ apliicarea ștampilei asupra listei care întrunește năzuințele și speranțele noastre. Așa ar fi cazul să procedezi într’o stare normală. Astăzi, disputându-se o hotărîre istorică, ■ care trebue să imprime pentru o lungă durată cursul desvoltării României, sub toate raporturile, așteptarea pasivă a votului nu e suficientă pentru a ne putea considera i achitați de datorie. Este necesarat o avântare viguroasă și dezinteresată în bătălia electorală, pentru a ■ lămuri și convinge pe cei în neștire sau dubiu, în așa fel ca ziua alegerilor să nu fie pentru noi ziua ■ marei dileme, ci ziua marei certitudini. In scurtă vreme va fi convocat corpul electoral. Apropierea zilei decisive — căci astăzi nu se mai îndoiiește nimeni că nu e vorba de alegeri obișnuite ci de o hotărîre e pocală — necesită o reexaminare a problemei alegerilor sub aspectul ei social și politic. Să începem întâi cu o constatare și să căutăm a-i descifra sensul. România este ultima dintre toate țările eliberate de sub ocupația germană care nu a făcut încă alegeri și prin urmare nu are încă Parlament.Această situație specifică a țării a cauzat enorme greutăți guvernului în îndeplinirea speranțelor ce și-au pus în el marile masse, iar pe de altă parte ea a contribuit la accentuarea acțiunii opoziției atât în afară cât și înlăuntrul țării. Dar nu numai în domeniul politic ci și în cel economic — contractarea de legături comerciale — cu alte țări s’au întâmpinat enorme greutăți din cauza situației provizorii a guvernului român. De ce s’a întârziat atâta? Va fi prima întrebare a omului nedumerit. Răspunsul nu poate fi altul decât că, această situație specifică își are origina în împrejurări politice deopotrivă de specifice. România nu este numai o țară care a întârziat cu alegerile, România a întârziat și cu eliminarea din compartimentele principale ale vieți publice și private vestigiilor fascismului, fiind și în acelaș timp singura țară în care dela început opoziția „istorică“ s’a pus de peurmezișul oricărei inovațiuni legislative sau administrative, uneltind cu toate armele perfide și veninoase ce se găsesc în tolba trecutului oligarhic. Un element în plus — de o deosebită importanță pentru noi în favoarea unei judecăți obiective — îl constitue faptul că rezistența activă a poporului români, față de cotropitorii naziști și față de quislingii antonescieni, este departe de a fi comparabilă cu cea a altor popoare, care s’au aflat într’o situație asemănătoare. Din această cauză noi am moștenit un dușman, ieșit destul de spravăn din vizuina „istorică“ în care a iernat în timpul perioadei dictatoriale propriu-zise. In afara condițiilor interne care concură la caracterizarea situației politice din România au mai fost activi, și factori externi care au cerut ca răfuiala alegerilor să fie amânată: întoarcerea frontului împotriva Germaniei naziste; respectarea o. „ N mmm«« .. ], ■ [UNK] ■ [UNK]--------------- J. ---------------- - STATUTUL Funcționarilor Publici la Monitorul Oficial cu Nr. 220, partea I-a, din 22 Septembrie anul acesta, a apărut Decretul Lege Nr. 746 pentru Statutul Funcționarilor Publici. Acest Statut vine să ia locul fostului Cod care s’a dovedit a nu mai corespunde timpurilor democratice de astăzi. El este opera tuturor salariaților Statului organizați în sindicate. Inițiativa pentru alcătuirea lui a fost luată de către Comitetul Executiv al Uniunii Salariaților Publici la care au fost chemați să-și dea cuvântul și delegați ai sindicatelor funcționărești din toată țara, precum și reprezentanți ai diferitelor categorii de salariați publici constituiți în corpuri speciale. A trebuit să se depună o muncă încordată din partea sindicatelor și a trebuit să se scurgă și un timp destul de îndelungat până ce această muncă să dea rezultate concrete luând formă reală de Statut legiferat. De altfel era o sarcină a conducerii Uniunii pe care și-o luase în fața sindicatelor cu prilejul congresului din August anul Vscat. Statutul, despre care vorbim, reglementează situația tuturor salariaților publici din România democratică. De aceia, la alcătuirea lui, sa ținut seama de toate celelalte statute apărute după data de 6 Martie 1945, in special de Statutul salariaților C.F.R., care a fost luat chiar ca model întrucât își dovedise superioritatea. Statutul are 166 de articole grupate in cinci părți și anume : Partea V-a, care se ocupă cu dispozițiuni generale ; Partea IV-a, care se ocupă cu intrarea în serviciu ; Partea III-a, care se ocupă cu îndatoririle funcționarilor; • Partea IV-a, care se ocupă cu dispozițiuni speciale; Partea V-a, care se ocupă cu dispoțiuni transitorii. Caracterul democratic al Statutului rezultă din fiecare capitol, din care se poate observa preocuparea de a se asigura salariaților Statutului un regim cât mai echitabil, pentru a-i pune în situația de a-și exercita în condițiuni optime funcțiunile ce le sunt încredințate. ■ Astfel, de pildă, personalul serviciilor publice se compune din personal permanent și din personal temporar. Dispozițiile prevăzute în Statut, cu excepția celor privitoare la salarizare și tabelele anexe care fac parte integrantă din el, nu se aplică funcționarilor publici aparținând altor corpuri constituite organizate pe bază de legi speciale, dacă în legile organice respective se prevăd alte dispozițiuni. Deasemenea salariații Statului cari intră sub imperiul altor statute, apărute după 6 Martie 1945, nu intră în prevederile lui. Numirile se fac pe baza unui concurs de admitere, in llocurile vacante prevăzute în legile organice sau în legile speciale și numai în clasa și funcțiunea prevăzută în tabela funcțiunilor de numire anexă. Statutului. Funcționarul public are dreptul un salariu corespunzător clasei și fundațiunii ce deține; iar acest salariu este produsul rezultat din înmulțirea salariului de bază corespunzător clasei din tabela anexă Nr. 2 cu coeficientul de funcțiune din tabela anexă Nr. 3. Salariul de bază este produsul rezultat din înmulțirea minimului de existență cu coeficientul corespunzător clasei din tabela anexă Nr. 2 cu coeficientul de funcțiune din tabela anexă Nr. 3. Salariul de bază este produsul rezultat din înmulțirea minimului de existență cu coeficientul corespunzător clasei din tabela anexă Nr. 2. Cât privește capitolele în care se vorbește despre înaintare și chemare în funcțiune superioară, acestea cuprind de asemenea inovații de o însemnătate deosebită. E destul să amintim că înaintarea in clasele de salarizare se face automat după îndeplinirea unui stagiu de 2 ani în fiecare clasă Clasele de salarizare sunt și ele în funcție de studii și vechime. Iar din punct de vedere al studiilor, salariații se împart în 10 clase. Deasemenea chemările în funcțiuni superioare se fac pe baza unei propuneri pornită din partea Comisiei de propuneri din care delegatul sindicatului este nelipsit. Funcțiunile sunt împărțite și cele în 20 de categorii cărora le corespund anumiți coeficienți. La categorisirea funcțiunilor s’a avut în vedere ierarhia, răspunderea și munca grea, pe care o desfășoară cei chemați să exercite funcțiunea publică. Ceva mai mult, pentru a se da posibilitate ca și elementele capabile, dar fără studii academice, să ajungă la posturile de conducere, s’a prevăzut că, în cazuri excepționale, se va putea atribui funcțiunea vacantă oricărui salariat din administrație, chiar dacă aceasta nu îndeplinește condițiile de studii, insă dacă dă dovadă de capacitate. Despre pensionare s’a stabilit principiul că pentru timpul maxim servit, funcționarul pensionat are dreptul la o pensie egală cu salariul funcționarului in serviciu. S’au prevăzut, de asemenea, o serie de măsuri menite să ocrotească familia salariatului. In sfârșit, dat fiind rolul pe care trebue să-l joace sindicatul în apărarea funcționarilor publici, precum și colaborarea ce trebue să existe între sindicat și instituția respectivă pentru promovarea intereselor colectivității, s’a consacrat un capitol în care s’au precizat drepturile sindicatului și îndatoririle autorităților ,față de sindicatul din care fac parte funcționarii lor. Astfel se prevede că autoritățile sunt obligate a cere sindicatelor să trimită delegați în toate comisiunile în care se discută chestiuni privind pe funcționarii publici, cum ’sunt comisiunile de propuneri, comisiunile de examinare, concursuri,comisiuni jusărcinate cu, alcătuirea de proiecte de lege, etc.’ Iar , mai departe , se spune că nu toate chestiunile privind interesele profesionale și economice ale funcționarilor publici din departamentele și instituțiile publice autonome, șefii administrațiilor vor lua hotărâri cu avizul Unturiilor de salariați publici respective. Intr’un cuvânt, peste tot, se poate vedea din plin. grija de a se reglementa drepturile și îndatoririle funcționarilor publici în cel mai curat spirit democratic. Confederația Generală a Muncii, participat în mod permanent la alcătuiarea acestei legi, căci, prin reprezentanții săi ,plini de experiență, a dat, ori de câteori a fost nevoie, sprijinul atât moral cât și material, făcând ca toate piedicile ce se iveau să fie înlăturate, dânduse astfel posibilitatea Uniunii și Sindicatelor de funcționari publici să-și termine cu succes munca începută pe linia sindicală. Acum salariații Statului au un statut propriu. Ei au o datorie: Să vegheze la aprerirea strictă a tuturor prevederior.liiî. Dr. Anton Veleu. Primul meeting al Mulțimea de femei care s’a adunat în Piața Universității e veselă și vie, stăpânindu-și cu greu avântul: fiecare are de spus ce a realizat, ce sarcini și-a luat, ce greutăți întâmpină, și peste tot, încredere și voie bună, luminate de soarele generos de toamnă. Prin mulțime trec numele vorbitorilor, o femeie strigă veselă: „Am ajuns ,,noi“ și ministru, adică de ce să nu îngrijim „noi“ de sănătate, dacă noi suntem cele care dăm viața „Așa este, — răspund multe — vom arăta că știm să luptăm, să facem noi gospodărie bună în țară". La tribuna înflorită iau loc reprezentantele cele mai de seamă ale Federației Femeilor, luptătoare vechi care prin vrednicia lor au impus drepturile femeilor. Și lumea așteaptă nerăbdătoare din cursurile. Iată vorbește d-na Mona Rosetti, aducând salutul cald și plin de recunoștință al femeilor democrate din România față de guvernul democrat al țării care prin numirea d-nei dr. Bagdasar în forul de conducere al țării a arătat că înțeleg să sprijine puternic egalitatea în drepturi a femeilor. Tovarășa Vladina Maria, muncitoare seteristă, aduce noului ministru al țării, dr. Florica Bagdasar, salutul plin de speranță și entuziasm al femeilor muncitoare. „Suntem sigure — spune d-sa. ..că prima femee ministru își va face datoria față de țară, așa cum ne-o facem fiecare fața de copiii noștri. Noi toate creștem copii, ne trudim pentru ei, dar ne-a întrebat oare cineva până acum ce soartă vrem să li se pregătească? Ne-a întrebat dacă vrem să-i vedem uciși sau schiloziți în războaie nedrepte? Istoricii și moștenitorii lor fasciști nu ne-au dat cuvânt. Azi, guvernul democratic ne acordă dreptul de a ne afirma și noi în viața politică, de a hotărî de soarta copiilor noștri". Izbucnesc aplauze, strigăte bucuroase . „Bag-da-sar“. Și d-na Florica Bagdasar vorbește femeilor de timpuriie nu prea îndepărtate când ele nu aveau alt drept decât să muncească, să sufere în tăcere, să crească copii cu grele sacrificii, care apoi să le fie uciși sau schiloziți in războaie. Azi femeile se bucură de drepturi largi, de întreg sprijinul guvernului, D-sa face apel la femei să-și dea tot concursul in opera de ridicare a sănă femeilor tații poporului, a nivelului cultural și în general a nivelului de trai, ce trebue duse la bun sfârșit de guvern cu sprijinul întregului popor. Deodată atenția mulțimii e atrasă spre un anumit punct. Izbucnesc urale puternice, ovații prelungi: dr. Petru Groza, primul ministru al țării, vine să ia parte la sărbătorirea primei femei ministru. Străbate zâmbitor, prin mulțimea femeilor entuziaste, strânge mâinele ce i se întind. Este o atmosferă de bucurie, de încredere, poate mai accentuată decât la orice alt meeting. In cuvântul său, des întrerupt de ovațiile femeilor, primul ministru al țării a arătat cum guvernul a luptat și luptă împotriva tendinței istoricilor de a menține pe femei în situația de „minore“. Aduce elogii femeilor, care în ultimul războiu au dat dovezi de capacitate devotament și eroism, întrecând de multe ori pe bărbați Face apoi apel către femei, să ajute țara să meargă pe calea democratizării. Salutul cald al Armatei democrate — și ea considerată „minoră politică“ ca și femeia de către regimurile reacționare,, ,e, aduse de către d. general Petrescu Alexandru. Dar mulțimea femeilor, după ce a ascultat pe toți oratorii cere insistent: ..Să vorbească Ana Pauker“. Și marea luptătoare spune : „E. adevărat, că noi femeile am fost ani de zile lipsite de dreptul de a ne spune cuvântul și azi când glasul nostru este ascultat suntem însetate și dornice de a vorbi, dar fapta noastră este aceea care se vede. Prin fapte să arătăm tuturor că ducem țara cu un pas înainte“. Târziu se împrăștie massa de femei, umplând străzile cu cântece și lozinci. Resortul Central de femei din C. G M. Dl Prim minstru Petru Groza rostindu-și cuvântarea Tovarăși, Nici un vot pentr a BESNA REACȚIUNII toate voturile pentru SOARELE LUMINOS al viitorului noitxt» OAMENI CARE MUTA MINTII de CONST.IETARII Expoziția C. F. R. nu e o expoziție de artă, în care oamenii muncii din această mare instituție să-și arate talentele lor. Nu* Expoziția din sala Dalles este mărturia unei lupte, începută la 23 August și nesfârșită încă, după cum dovedesc graficele înșirate pe pereții sălii. Am putea spune că C. F. R. au fost refăcute din cenușa lor. Ce erau ele la 23 August și după această dată? Am morman de moloz, de fiare îndoite și de cărămizi risipite. Să ne uităm puțin la fotografia care îi înfățișează stația București- Triaj și magaziile B. M. Nemții le prefăcuseră în pulbere, în ura lor sălbatecă- Și azi, când trenul ne duce prim dreptul lor, nimic, dar absolut nimic din dezastrul de odinioară nu se mai arată ochilor. Dar tunelurile dela Gîumeni, Mestecăniși, Boj, Sângiorgiu, Războeni, Timiș, etc..* O puzderie de dărâmături, încât o problemă a fost chiar lucrările de susținere ca să se poată lucra dedesubt. Dar podurile... Vai și amar! Dar atelierele dețin diferite puncte ale țării... Vandalii trecuseră pe acolo și răsturnaseră totul cu josul în sus. a Sămăceșii,MesHt nt mam nm om (Continuare în pag. 4-a) D-na ministru dr. Florica Bagdasar în timpul cuvântări