Viața Sindicală, februarie 1948 (Anul 5, nr. 124-148)

1948-02-01 / nr. 124

2 „COPILUL DE TRUPA" Poetul VASILE FELEA Sunt luni de zile de când ne aplecăm asupra paginilor ce ne vin la redacție prin poștă sau PLn Sindicate. Scrise câteodiiliă la vreo mașină veche cu litera măruntă, sau, de cele mai multe ori, cu mama timidă, pe hârtie de o ni siriac, poizii sau schițe, ne prilej de vile atenție și de multe ori de simpate și emoții. Ochiul nofirii este un vânător pretenasc și ciudat: el nu vrea să ucidă ci dimpotrivă să dea viață prăzi literare pe care o pândește. Am găsit din când în când încercări Tăgăduitoare pe care le-am încurajat. Dar astăzi, iată că,din modestele rânduri, din sunt ca munci, din massa poporului, ne-au sosit două poezi care dovedise un talent portic sigur și original, cu toate unele influențe, care se resimt încă în proaspătul Lui vers-Este „copilul de trupă" Vasle Felea. Crescut de un regiment, la 18 ani — prin voință și putere de muncă — și-a încheiat studie secundare. Vine din popor, merge spre Universitate și are talent. Trei fapte, trei prilejuri de bucurie pentru noi Iți salutăm debutul cu afecțiuni și Interes, tinere poet Vasile Felea fiu al poporului! V„ Am'Sm Șirianu PETIȚIE Poeților — vă spun așa și nu Domnilor [UNK] poeți fiindcă, știu că vă place vocabularul inimii și că unealta grea cocanul greu, pila strunțuroasă, grebla și sapa — tractorul — palmele bătătorite și tuciumii mineri vă plac mai mut decât sticlele colorate inelele și oamenii palizi sau grași cu mâini albe și umezi... Știu că în locul aurului prețului cărbunii și’n locul sfioasei lumini a lunîi — care’n obscurul nopții maschează urâtul — preferați arzătorul soare al zilei... ..Da, știu — Știu multe lucruri știu că ați coborît în minunate despre voi — mvijloc ui străzii și’ncoronați umennd uriașe pleparde, a strigat: Ura, pentru cei mulți, pentru libertate pentru Republica Populară Română, pentru... și mi-a păcut să văd în aceiași apă cu noi — cu noi muncitorii — sobolii înmormântatelor zile!... Și tocmai de acea tovarăși — căci în această petiție tovărășia voastră o cer— eu, subsemnatul Vasile... (iertați-rrci vă rog prozaismul) care până ori am orice căit prin cotloane și la opaițul cu seu am vâslit peste valuri de slove scuipăndu-mi plămânii’n țârănă, eu, care tăind câinilor frunze (fiindcă pe atunci atunci era o rușine) mă credeam ostatec al nostaluui, culegeam patimi cu nespusă plăcere, mă hrăneam cu durere și mă lăsam dus de orice vănt ce m’arunca în fața urgiei, eu —, care ca un pom răsărit în gunoaele vremii, să mă apăr, mi-am făurit ghimpi din brațele mele uscate cântând în peisagii de toamnă păianjeni vă rog, dacă binevoiți a mă primi în cercul poeților, al poeților noi, al poeților muncii...Și la această înfrățire eu vin pocăit cu speranța in ziua de mâine, cu inima plină, în cântec cu ramuri de soare — lumină — cu sufletul meu care prețuește aurul viu : OMUL și cu el v’aduc viața — așa cum o am de la analfabeții mei, mamă și sat, iar din boabele adunate pe urma carelor voastre, și apoi semănate în ogoarele ascunse sub fruntea-mi, grâu de sămânță sau... pâine. ^ssâlc F"dea PAȘTII REDACȚIEI CULTURALE ALEXANDRU GOLDSTEIN, Linda Funcționarilor din magazine și birouri. — Aceleași observații ca mai sus. Deși d.ta cultivi ,genul” poeziei moderne în versur albe, „Colț luminos” abundă în lozinci. Lozinca frumoasă în poezie, atunci când e e poetic exprimată. Citește-i pe Maiakovschi și te vei convinge. M. MĂRĂCINE. — Versuri eminesciene cu un conținut din trecutul — să-i zicem, apropiat. Te sfătuim să părăsești tragicele „AMINTIRI DIN 1944” și să sorbi seva poeziei, din faptele atât de numeroase ale anului 1947. Poporul are nevoie de artă sănătoasă, optimistă. Caută să înțelegi mai întăiu rosturile poeziei și apoi făurește-o. ELIZABETA RUSU. Funcționară. — Un poet compara poezia cu o piatră prețioasă de cel mai greu carat. Păstrându-i imaginea, îți cerem să șlefuiești viitoarele poezii și atunci sensibilitatea d-tale va căpăta o expresie într’adevăr poetică. CODIȚOIU DUMITRU, Coresp Sindical. — Cuvinte ca „fredona” nu merg într’o poezie populară- Pe de altă parte nu se spune „burjoiu” ci „burjui”. VIATA SINDICALA Vera Incher — poeta și prozatoarea care a vizitat antei trecut țara noastră — este socotită astăzi, alături de Wanda Vassilievna și Vera Panova, una dintre cele mai apreciate scriitoare ale Uniunii Sovietice. Dealtfel, printre numeroasele femei-scriitoare din U.R.S S, ale căror calități literare s’au afirmat după Revoluția din Octombrie ca : L'dira Seiful'ina, Marieta Saghiinian sau Margareta Aligher, Vera Incher s'a remarcat imediat prin originalitatea și sensibilitatea aparte a operelor sale. Născută la Odessa, pe țărmurile pitorești ale Mării Negre, Vera vie amintirea Inder a păstrat anlor trăiți în marele pont, resimți în numeroase ce se va pagini ale epeei sale. Mai apoi, călătoriile făcute în Apus, unde a putut vedea îndeaproape aspectele lumii capitaliste și — în sfârșit — frământata epocă a Revoluției au influențat considerabil .Ideologia scriitoarei. Fără a fi membră a Partidului Comunist (bolșevic), Vera Incher și-a indiicat o bună parte din opera sa muncii colective de reconstrucție a statului socialist Primul volum al scriitoarei a fost o culegere de poeme, publicate înaintea Revoluției» sub titlul „Vinul trist“ și în care văditele influențe ale poeziei simboliste franceze erau altoite pe un fond de sensibilitate proprie. Reîntoarsă în patrie, Vera Incher tipărește câteva volume de nuvele și schițe umoristice. Prima operă, care afirmă personalitatea unai scriitoare a Revoluției este .,Un loc sub soare“, care, alături de ,„Și a fost ziua doua“ a lui Ilia Ehrenburg, „Pământ desțelenit“ de Șolohov și lul“ de Gladkov, este „Cimenromanul sforțărilor popoarelor sovietice pentru reconstrucția pe baze socialiste a țării-Sensibilitatea delicată a scriitoarei reiese și din acel „Jurnal de călătorie“ din Georgia, publicat puțin timp înaintea războiului. Inceputul războiului de apărare a Patriei o prinde pe Vera Inber la Moscova. In 24 August 1941, scriitoarea ajunge cu ultimul tren,, care mai putea pătrunde» în Leningrad, orașul eroilor, în care trăește timp de trei ani sub ploaia de bombe, măreața epopee a rezistenței cetății asediate. Toată drama milioanelor de oameni înconjurați, suspuși unor nemiloase încercării, se reflectă în paginile jurnalului scris la acești trei anii și publicat sub titlul „Asediul“ (tălmăci în românește de Octav Mărgărit), precum și în marele poem „Meridianul din Pulkovo“.. Astăzi, Vera Inder este socotită drept unuia dintre cele mai reprezentative creatoare ale literaturii sovietice- Emil Suter SCRIITORII SI OPERA LOR VERA IN BEL VALERII l în îndrumător pe drumul culturii socialiste (Anul I, Nr. 1) Apariția noului periodic scos de către Institutul de Studii Româno-Sovietic și înitulat: „Probleme de literatură și artă”, înseamnă pentru cultura noastră în plină prefacere, unul dintre cele mai îndreptate. Luându-și prețioase sarcina »,de a pune la dispoziția cititorului român» adunate într’un volum, cele mai bune și mai interesante studii și articole de critică literară, ce apar în „Rusia Sovietică“, noua revistă trimestrială timpe unul din golurile cele mai resimțite în sectorul artei și culturii românești. Pentru că în lupta ideologică ce se duce astăzi între cele două tabere, tabăra imperialistă anglo-americană și cea a popoarelor democratice, având în frunte pe Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, oamenii culturii din România, precizându-și pozițiile, s’au mobilizat în lupta antiimperialistă. Luptă aspră și grea în care adversarul se folosește de armele cele mai perfide, de metodele cele mai variate pentru recucerirea pozițiilor sale pierdute. Unul dinre cele mai vulnerabile sectoare, care poate servi drept cal troian manevrelor imperialismului „occidental“ este fără îndoială sectorul artei. Să ne amintim numai de veștia campanie susținută mai anul trecut în câteva ziare ale reacțiunii, în care se vântura de zor problema înfățișată ca un strigăt de alarmă, a unei așa zise „crize a culturii“. Reprezentanții unei ideologii de descompunere, sau foștii ciraci ai unei „,școli“ literare decadente, care vedeau apropiatul sfârșit al „artei“ lor făurite pentru o clică de snobi, au făcut o ultimă încercare de a înșela puticul cititor, sugerându-i ideea că această „criză a culurii“ s’ar datori unei cenzuri gândirii creatoare. Numai impuse vigilența presei cu adevărat democrate a puttut distruge din fașă încercarea aceasta diversioniste de a abate pe creatorii noștri de pe drumul adevăratei arte. Iată deci țelurile pe care și le propune revista „Probleme de literatură și artă“ și pe care le cristalizează într’un hotărî» și limpede „Cuvânt înainte“. Pentru că atunci când „arta sovietică și-a cucerit pe bună dreptate faima de a fi cea mai mobilizatoare și luptătoare artă din lume... este cât se poate ele firesc ca oamenii artei și scriitorii din România, punându-și sarcina de a făuri o artă rupătoare și mobilizatoare, să-și îndrepte privirile, căutând exemple și modele, spre arta realsmului socialist“. Primul număr publică articole de o mare actualitate literară semnate de către scriitorii sovietici: A. Fadeev, C. Simonov, A. Corneciuc, A. Bialik, A. Danin, precum și un articol al poetului și romancierului francez Louis Aragon, înregistrăm cu deosebită mulțumire apariția :,Problemelor de artă și literatură“ și vom reveni cu o analiză amănunțită a conținuului Bed FRAGMENT DIN ROMANUL „ Asediul de VERAINBER 7 NOEMBRIE 1941 Aseară am ascultat în cabinetul lui I. D. care posedă cel mai bun aparat de radio, discursul lui Stalin la Moscova Pentru acest scop am hotărît să încălzim puțin camera cea rece, insă n’a fost nimic de făcut. Am fost nevoiți să stăm în paltoane. Ardica totuși în sobă o mână de jăratec și răspândea o lumină caldă de la care nu ne puteam lua ochi, în timp ce afară noaptea era neagră, totală, plină de urletul sirenelor, al tirului antiaerienei, al vuietului avioanelor deasupra capului nostru. După ce a anunțat de două ori alarma, radioul a continuat să transmită discursul lui Stalin. El stăpânea bezna și alarmele, stăpânea noaptea. Era mai puternic decât totul. Și ascultam fără să ne luăm ochii îl de la foc. ȘAPTE SEARA Nu e apă. Ce se va întâmpla dacă mâine , fabrica de pâine” încetează să funcționeze, chiar numai o singură zi ? Astăzi nu e supă, nimic altceva decât o fiertură. Azi dimineață am puttut face cafea, însă nu vom mai avea alimente lichide. Cât despre apă ne-a rămas aproape o jumătate de oală pe care o păstrăm în nisp cald, o jumătate crată (mică) pentru spălat Și un sfert de sticlă pentru matoc, Asta-i tot. Primesc tot timpul vizite ; odată vine unul, odată vine altul să mă vadă. Deschid ușa sobei și le ofer puțină căldură. E tot ce am de dat- Natașa Tolstoi a venit să mă vadă Și mi-a spus că Iulia Ivanova este la ei, pe moarte. Ii dau pentru ea un deget de cacao. Ar fi să ia și puțină glucoza , însă imposibili de găsit... Pentru prima dată am plâns de foame și de furie : din greșeală am răsturnat pe sobă o natița cu fiertură. I. D. a băut totuși câteva linguri amestecate cu funingine. Tot fără pâine. In schimb am scris trei strofe bune : sfârșitul cântului. Căldură și lumină. Niciodată n’am lucrat atât de bine, însă noaptea dorm rău : extremitățile degetelor îmi sunt amorțite. La început parcă ar fi niște înțepături fine de ac, apoi durerea devine puternică, și mai puternică... în cele din urmă degetele, toată mâna sunt ca moarte. (Traducere de Octav Mărgărit — Editura de Stat). Diversitatea temelor pe care le găsim dezbătute în filmul sovietic, își află o nouă și strălucită pildă în „Valerii Cicalov”. „Valerii Cicalov”, este un film închinat marelui aviator erou al Uniunii Sovietice, primul aviator din lume care a executat zborul U. R. S. S.America peste Polul Nord. Dar, spre deosebire de filmele de aviație americane sau nemțești, care înveșniciseră imaginea omului, ce disprețuiește viața preferând sacrificiul inutil al unei prăbușiri spectaculoase „Valerii Cicalov”, oferă un nou conținut și aruncă o critică privire asupra zburătorului Cicalov. Valerii Cicalov, era unul dintre cei mai buni piloți militari din U. R. S. S. capabil de a duce la bun sfârșit misiunile cele mai periculoase și grele. Dar pasiunea pentru zbor se confunda la el cu disprețul absurd pentru o viață atât de prețioasă serieîn care trăia. Spiritul său aventuros și indisciplina față de ordine îl împinge până la eliminarea lui din rândurile aviației militare. Pornind de la acest fapt scenariul adoptă o poziție critică din cele mai juste. Valerii Cialov nu renunță dorul de aventură : el confundază eroismul cu fizicul fără de rost al vieții. Eliminat din rândurile aviației Valerii Cicalov, este angajat ca pilot de probă al marilor avioane. Intr’un zbor de probă al unui nou tip de avion la un meeting aviatic la care asistă Consiliul Miniștrilor în frunte cu martie Stalin, roata avionului se defectează și Cicalov nu mai poate ateriza. Stalin îi ordonă să se salveze cu parașuta dar Cicalov refuză să asculte ordinul. El izbutește să pună în stare de funcțiune trenul de aterisaj și să scape nevătămat. Dar Stalin într-o convorbire pe care o are cu el, îl dojenește pentru acest dispreț față de viață. El îi atrage atenția că viața lui este mult prea prețioasă colectivizații, pentru ca să și-o irosească în acte de bravură inuutilă. Convorbirea cu Stalin transformă în întregime caracterul nestatornic al lui Valerii Cialov. Conștient că viața și talentul său trebuiesc închinate patriei, el va executa acela strălucite și excepțional de grele zboruri Moscova-Insula Wokl și vestitul zbor pesta Polul Nord străbătând într-un timp record distanța Moscova-New-York, zboruri care au înălțat gloria Statului Sovietic. „Valerii Cicalov” film asupra căruia vom mai reveni — cu o cronică specială, când va fi programat — este un omagiu adus aviației sovietice și eroilor săi, care știu totuși să rămână oameni în cele mai grele împrejurări. ” Fosil Curesarie UN MARE FILM SOVIETIC DE AVIAȚIE CICALOV O scenă din filiiul sovietic Valerii Cicalov care va fi prezentat în curând de „Sovromfilm“ CUM SE JOACA O PARTIDA DE ȘAH (Lecția ll-a) O partidă de șah e interesantă, de la început până la sfârșit, când ambii adversari cunosc teoria jocului. Despre deschiderea și finalul partidelor s-au tipărit zeci și sute de cărți iar în fiecare an se fac nouă studii comparative și analize de mișcări. La șah, nebunii stau alături de rege și regină, așa cum în poezia —1907 — a lui Vlahuță, minciuna sta cu regele la masă- Nebunii șahului sunt însă figuri de forță la astac, întrecuți doar de regină și de turnuri. Cele 16 figuri ale fiecărui jucător sunt următoarele în ordinea importanței loc : 1. Regele e piesa cea mai înaltă și are cea mai mare valoare. Toată lupta se dă pentru această figură. Nu poate fi luată nici schimbată cu altă piesă. La nevoie se jertfesc pionii, caii, nebunii, turele și chiar regina- Numai la șah există un rege democrat pentru că ia parte în lupta alături de tot poporul său. Regele se notează în partidă prin litera R. 2. Regina e a doua figură ca înălțime și importanță. Are cea mai mare putere, fiind mai tare în toată decât regele ca atâtea regine din istorie- Șahiștii o numesc daing și o notează prin litera D. 3. Turnul sau tura, e figura cilindrică asemănătoare unui turn. Are cea mai mare putere la șah după regină. Fiecare jucător are câte două ture, dar numai un rege și o regină. Tura se notează cu litera T. 4. Calul. E piesa cea mai veche a jocului de șah și cea mai impresionantă, mai ales prin mișcările ei. E untica figură care poate sări deasupra pieselor amice și chiar inamice, ceea ce impresionează pe începători și uneori, in lupta grea, chiar pe jucătorii rutinați. Valoarea calului e mai miă decât a turnului. Fiecare jucător are doi cai. Se notează cu litera C. 5. Nebunul seamănă cu regina, dar e mai mic în dimensiune și valoare. Seamănă și cu pionii, fiind însă mai mare ca ei. Un nebun are aceiaș valoare cu un cal. Fiecare jucător are doi nebuni- Se notează fiecare nebun cu litera N. 6. Pionul e piesa cea mai mică și ca dimensiune și ca valoare. Fiecare jucător are 8 pioni, la meroe cad toți în luptă. Ei merg numai înainte și nu pot da înapoi. Toate celelalte figuri pot fi mutate însă și înapoi, în retragere, în caz de primejdie. Pionii nu se notează cu o literă, ci se înregistrează doar cu cifrul câmpului pe care se găsesc. Sfârșim aciorma secții una, care e cea mai ușoară. Toți cititorii rubricei noastre de șah să-și procure de urgență piese și tabla. Toate cercurile de șah din țară, îndeosebi cele muncitorești, să urmărească regulat această rubrică, să ne trimită știri scurte și probleme ce vor fi tipărite treptat în spațiul, rezervat acestui sport al minții. ^In cremca viitoare vom arata cum se așează figurile, mișcărilor, strategia șahului și scopul urmărit. Vom pubica și o partidă originală, în care autorul acestor rânduri a dat matt pe un începător în două mutări. Jucătorii tari, să urmărească de asemenea rubrica regulat, având pentru eî material interesant al ultimelor progrese realizate în șah până la 1948. in9" Lazăr Florin Am văzut Grecia la lupta bătând pe mercenarii Americhi 1 V Mai tare decât bomba atomică A stă seară mă găsii într’o cabană care-mi părea nemaipomenit de luxoasă pentru că avea o ușe, o ferestruică cu geamuri, și chiar lumină electrică : răsuciți butonul aparatului de radio și nimerit emisiunea franceză din Atena. Spicherița cu glasul ei încântător vorbea despre llupta împotriva bandiților. Oare bandiți? Și deodată înțelesei , monarho-fasciștii și-au însușit vorba domnul l un Churchill care în Decembrie 1944 lansând pe generalul Soobîe cu trupele sale la Atena împotriva Andariilor E.L.A.S.F.F.I. ai grecilor, — aceia care eliberează treaga Grecie, înainte ca însă fi debarcat un singurr soldat engez tuna și fulgera împotriva acestor „bandiți coborâți din munnți“. Atunci isbucni în râs și ridicai ochii , erau doar aici chiar în fața mea ,,bandiții munților“. I privit pe Lefterias, comandantul regiunei, cu ofițerii săi de stat major în juru-i. Și apoi i-am întrebat, voiam să știu cine erau, cărui partid aparțineau acești oameni, care-l indignaseră atât pe domnul Churchill înainte de a-l scandaliza pe inimosul domn Truman. Popularul Lefterias de la cari toți Andarții primeau cu un zel atât de vădit ordineleacest fermecător băiat de 28 de ani, atât de plin de spirit de veselie, și de o așa subțiată inteligență era student la drept când Mussolini îi de SIMONE TERY ataca Sp patria, și de ani el h’a încetat deloc șapte să lupte. Tatăl său este un proprietar înstărit, ferole este înscris în partidul agrarian. Teophilos, rădică republican era magistrat înainte de a fi fost Andatit și păstrase gravitatea profesiune!, Crrtos cu fruntea pleșuvă este avocat ortodox, practicant și fără partid, Alekos institutor este socialist, în sfârșit, Epaminonda lucrător la textile și Theodoros croitor care a stat șapte ani în închisoare, sunt comuniști. „UNTCA NOASTRA PREUCA“ drept vorbind, au părut cu toții mirați când le-am pus aceste întrebări. ..Noi suntem cu toții Andarți, mi-a spus și singura noastră politică este să ne luptăm și să ne eliberăm țara! „Și e adevărat. .In această Grecie eliberată am fost foarte surprinsă de a nu fi auzit niciodată — așa cum se întâmplă atât de des în răsboiul spaniol — o singură discuție poliitică. In ceia ce-i privește pe comuniști ei folosesc arareori cuvântul „camarad“ care ar părea că-i deosebește de ceilalți. Toată lumea este unită cu un singur cuvânt care strânge la un loc pe toți, democrații oricare le-ar fi ideile și „Sinagoniste“ adică credințele , tovarăș de luptă, acela care luptă împreună cu voi, într’un rând combatant dacă i se restitue acestei vorbe frumosul înțeles etimologic. Aș vrea să vă fac să simțiți cum am simțit eu însumi unitatea exemplară a acestui popor, pe care nimeni nu a reușit să-l dezbine, unanimitatea de necrezut a flăcării sale paleofice, a eroismului său în loptă. Iată a doua zi a călătoriei mele pe munți, când după ce străbătusem crestele deja, înzăpezite regăsind pe coasta« împădurite pieptănătura firavă blondă arămie a toamnei și atinsei în pădure primul meu sat de Andarți, mă așteaptă o tulburătoare surpriză. FEMEILE e o colină, nouii voluntari cari tocmai sosiseră pe munte învățau mânuirea puștii. Și iată că printre acești Andarți era un număr uimitor de femei ! Purtau pantalonii de băeții în afară de trei dintre ele careși mai păstrau încă sărmanele fuste subțiri din viața civilă. — Ei îmi spuse un Andart, un atac ca luimea și ie aducem la întoarcere frumoase uniforme americane ! Cele mai multe erau tinere țărănci zdravene dar erau printre ele și orășence, muncitoare, liber - profesioniste, studente. Câte am mai văzut de atunci din aceste Andante! Există printre toate unitățile ! Cred că se consituie 15 °/« dintre membrii armatei democratice.Și nu cumva să credeți că sunt păstrate în spatele frontului, la serviciile auxiliare. Nu, aceste locuri sunt rezervate și celor slabi. Ele bătrânilor împărtășesc cu totul viața aspră a Andaliților și fac împreună cu ei marșurile acelea istovitoare pe munte, ele luptă și mor alături de ei. Voi cari mai credeți încă în ..sexul slab‘: duceți-vă dar în Grecia lui Markos și vedeți-l de este în stare . Aș vrea să vă vorbesc mai mult despre aceste minunate femei, despre această veselă Crisula S... întâlnită astă seară și care nu deabia poate dansa acele haros numai pentru că ea este una cele 'vșci'“ — douăzeci dintre de ani! — ci pentru că' una dintre cele trei răni nu este încă vindecată...despre tânăra câpităneasă din nouăsprezece ani cu obrazul copilăresc Marika C. institutoare care cântă atât de frumos ; despre frumoasa Katina Vinotripidu ciaire la 25 August a pătruns în fruntea celor două mii de oameni în orașul Grevena lăsându-se eroic de a fi ucisă, de sute sau de mii... De vreme ce femeile eie însăle au o patimă atât de arzătoare pentru a părăsi tot ceia ce este viața lor pentru a lua pușca, în mâinile lor firave, pentru a trage și pentru a muri aceiaștia dovedește nu e așa?, ca tot poporul s’a ridicat împotriva agresorului și că domnului Truman cu dolarii și tancurile sale, după domnul Churchill îi va zdrobi dinții. ȘI TINERII... ar tinerii Membrii Tinereții Democratice grecești cari au 16 până la 25 de ani — băeți și fete — constituie numai el 80“/6 din Armata Democratică. Da, 16 ani. Dar asta nimic. Pentru că mai sunt acei aetopu’os, „puii de vultur“. Până acum crezusem că „copilul grec“ era doar un frumos poem de Victor Hugo. Da nu e numai un poem. De câte ori nu i-am întâlnit pe munți mai viu decât niciodată, copilul grec ! Primul săt art fi avut zece ani, o tichie roșie pe cap, ochi mari și frumoși de andaluz, obraji de piersică buze strânse. Demontase o armă pe care o lustruita ca un om mare. „Și știi să te folosești de ea ?“ M’a privit fără să surâdă uimit, supărat aproape : „Vrei să vezi Cu greu a fost împiedicat să tragă. Și puștiul ăsta de 12 ani Flavos agentul de lgătură al Generalului Markos atât de grațios cu obrazul de ștrengar care-și scoate revolverele că să-mi arate cât de bine știe să țintească. „Și știu să trag și cu mitraliera!“ Dar Giorgios unul dintre cei mai buni combatanți ai batalionului său, pe care l-am găsit încins cu o banderolă de gloanțe de mitraleră preocupat să tae lemne. S’a salvat din propria-i casă ]a 14 ani, maică-sa a venit să-i „Ești prea mic“. „Vreau caute, să bai pe fasciștii’. Și l-a lăsat. Este Andart de nouă luni și a luat parte până acum ’n «noisprezece atacuri și atâți... alții... Văzând Pe toți acești ștrengari întreprinzători acești pici cu ochi gravi, cu pușca la umăr, am înțeles că inima unui eonii grec are, într’adevăr mai mută putere decât, bomba atomică și că Grecia nu va îngenunchi niciodată. . (Va urma) P