Viața Sindicală, mai 1948 (Anul 5, nr. 199-222)

1948-05-07 / nr. 202

m «ti Mali (atolii­­m­ »tfii dt­im­i aii Hi­sliliA Lutr’un articol datorit unui conducător al ITUC-ului (Mișcarea Sindicală Britanică), Iintitulat Sindicatele și Catolicii, autorul, Herbert Tracey, se ocupă cu foarte multă bunăvoință de încercările episcopiilor ca­tolici din Anglia de a constitui asociații ,,sindicale”. Noi știm că ■,vârfurile’’ societății brita­nice sunt buni negustori. Acest talent nu le lipsește nici conducătorilor de dreapta ai sindicatelor britanice. Pare ciudat că tocmai acești conducători, care în alte îm­prejurări încearcă să monopolizeze mișca­rea sindicală britanică, în cazul de față nu se tem de concurența paptiștilor. Dimpotri­vă, inițiativa bisericii catolice din Marea Britanie stârnește parcă o nouă speranță în rândurile lor. Cum se ex­pli­că această seninătate în fața concurenței în sutană ? Să fi devenit peste noapte oamenii lui Bovin, Attlee Morgan Philips totalmente de appărați de ve­șt­ieitatea de a stăpâni și mos loliza miș­­carea sindicală britanică, încât să vrea să im i­artă conducerea cu preoții catolicii ? Și de ce tocmai cu preoții catolici, când cato­licismul nu reprezintă decât o mică mino­ritate confesională în Marea Britanie, abia 6% din totalul populației ei? Purtătorul de cuvânt al conducerii de dreapta a sin­dicatelor britanice ne lămurește cu can­doare motive­le acestei seninătăți vorbind de asociațiile ,,sindicale’’ catolice: „Ele mai au ca scop să reziste la alegerea comuniș­tilor în pozițiile de frunte ale sinlcticatelor. Ele iși întrebuințează influența nu atât pentru a susține alegerea catolicilor, dar mai degrabă pentru a organiza sprijinul sindicalizaților catolici pentru candidații necomuni­ști”. A, acum începem să înțelegem! Oricât de puțini ar fi fost catolicii în Anglia, chiar dacă nu ar fi existat, ei ar fi trebuit să fie totuși inventați. Multe enciclice pa­pale au fost lansate împotriva mișcării muncitorești și împotriva comuniștilor, luptătorii din avangarda clasei muncitoare. Dar și papii laburismului britanic au lan­sat numeroase enciclice împotriva niștilor. Acest lucru nu le-a folosit la comu­ni­unic. Muncitorii englezi au continuat totuși să aleagă — și din ce în ce mai mulți­­— conducători comuniști în fruntea sindicate­­lor, nelasându-se înduioșați de faptul că aceasta produce mult sânge rău domnilor socialiști numai cu firmă : Attlee, Bovin , Co. Este firesc ca acolo unde papii socialiști de dreapta au dat faliment, ei să apeleze la sprijinul papilor cu sutană. Papii laburismului britanic au lansat en­ciclice și împotriva grevelor — greve pro­vocate de situația din ce în ce mai grea de pe urma binefacerilor aduse de „planul Marshall”. Nici acestea nu le-au folosit la nimic. Muncitorii britanici rus înțeleg să muncească în condițiile mizerabile dictate de guvernul laburist și de trusturile de peste Ocean. Așa fiind conducătorii labu­riști, privesc cu speranță la arhiepiscopul catolic, cardinalul Griffin care spune. ..noi condamnăm grevele... care fac atâta rău...’’ patronilor, desigur. De aceea zicem: chiar dacă n’ar fi exis­tat niciun c­atolic în Marea Britanie, ei ar fi trebuit să fie inventați de conducătorii social-democ­rației de dreapta. Pentru că după ce aceștia s’au compromis, să poată apela la sprijinul oamenilor Vaticanului­ Strașnic ,,socialiști­’! Strașnici luptători ai clasei muncitoare! Conducătorii de dreapta ai sindicatelor britanice invidiază și copiază metodele prietenilor lor din Ita­lia lui Gasperi-Saragat și din Franța lui Schuman-Blum! Așa cum sociail-democrații de dreapta din aceste țări au trădat interesele mișcării sindicale, înjghebând cea de prin compromițătorul concubinaj treia forță” cu oame­nii Vaticanului reacționar, trimițând tan­curile și mitralierele împotriva muncitori­lor greviști care își revendică drepturile, așa conducătorii de dreapta ai sindicatelor britanice se oploșesc sub pulpana Vatica­nului spre a diviza și a slăbi forța de luptă a clasei muncitoare britanice. Rolul celei de a „treia forță” ,apare evi­dent ! Ea este menită să prelungească exis­tența regimului imperialist care înăbușe voința poporului muncitor, aspirațiile lui spre libertate și bunăstare. Nu este de mirare atunci că acești con­ducători de dreapta ai sindicatelor brita­nice au atitudinea pe care o au la sesiu­nea Federației Sindicale Mondiale ce are loc acum la Roma. Ei fac astăzi cor comun cu conducătorii de dreapta ai si­ndicatel­lor americane. Pe acești oameni nu-i interesea­ză lupta clasei muncitoare! Pe acești oa­meni nu-i interesează unitatea ei! Condu­cătorii de dreapta ai sindicatelor britanice, de pil­d­ă, acceptă cu slugărnicie porunca lui Lewis Brown, directorul unui trust ame­rican de construcții metalurgice, trebui să fie o datorie sfântă pentru „...ar­rea Britanie să coopereze ,la salvarea Ma­Eu­ropei RENUNȚÂND IMEDIAT LA PLA­NURILE SALE DE NAȚIONALIZARE”. Nu scopurile luptei de eliberare pe care o duc muncitorii îi interesează pe ei, nu Niculae Tiță (Continuare în pag. 4) Planul însămânțărilor de primăvară a fost realizat până în prezent cu 01 la sută Situația însămânțărilor de primăvară s’a prezentat până la data de 1 Mai în condi­­țiuni cât se poate d­e bune, din totalul de 0.661.086 ha. Cât prevede planul, S’a real­­­zat 6.068.300 ha,­­ceea ce în­seamnă 910/d. Trebue subliniat că între anii 19*1—*V, până la­­ Mal, media însămânțărilor de pri­măvară a fost de SV,850 la ceea ce înseamnă că însămâm­­țările curente t­rată <k depă­­rte S, 100,000 hectare față de media însămânțărilor m* mwth ^ i. Mai­ta Au luat parte la sărbătoarea zilei de 1 Mai la Moscova peste un milion de oameni. Manifestația a demonstrat dis­­ciplina și coeziunea oamenilor sovietici în jurul partidului Lenin-Stalin și a guvernului sovietic Metalurgiștii reșițeni au depășit producția la oțel cu 11 la sută față de program Depășirea programelor și la secțiile turnătorie și furnale 29 vagoane cu fier vechi au fost recuperate Construirea unor silozuri și a unui stadion 18.176 ore de muncă voluntară întâiul Mai din acest an a fost întâmpinat de muncitorii reșițeni cu realizări însemnate. Muncitorii și teh­nicienii, animați de dorința de a contribui la prosperitatea e­­conomică a Republicii, prin muncă planificată și îîntreceri, au reușit să ridice producția de la 12.000 tone de oțel, cât s’a produs în Ianua­rie 1947, la 17.301 tone în luna Martie 1948. In cinstea lui 1 Mai, a fost de­­pusă mai multă râvnă, astfel ca programul a fost depășit la oțel cu 11% fiind astfel respectate angajamentele luate de către mun­citori. Depășirea programului a fost­ dealtfel înregistrată și la alte secții, turnătorii, furnale, etc. La fabrica de motoare electrice programul prevedea 4 echipamente de macarale pe luna Aprilie. Până la 1 Mai au lucrat 6 echipamente. Turbo­dinamuri fiind prevăzute 8 pentru fabrica internă de locomoti­ve și 4 pentru fabrica de loco­motive 23 August (Malaxa-Bucu­­rești), aceasta din urmă a primit 2 turbo-dinamuri în plus. Munci­torii de la secția de montaj, au de­montat macaraua de șarjare de la oțelărie, trimițând-o oțelarilor de la Hunedoara cărora le era extrem de necesară. Angajamentele pentru 1 Mai au fost­­ îndeplinite în toate atelierele, avântul muncitorilor dovedindu-se și printr’o vastă acțiune de cură­țire a uzinelor, recuperându-se 29 vagoane fier vechi, 15 vag. strun­­gături precum și 47 vagoane dife­rite rămășițe. Construirea unor silo­zuri și a unui stadion uriaș prin munca voluntară Trebue să consemnăm și unele însemnate realizări datorite muncii voluntare. Punându-se problema construirii unor silozuri pentru de­pozitarea materialelor prime nece­sare uzinei, s-a găsit că terenul cel mai potrivit ar fi cel pe care se află stadionul de sport Reșița. Muncito­ri și-au luat angajamentul de a construi un alt stadion mult mai impunător pe „Valea Domnu­lui” și totodată să construiască si­lozurile pe terenul sus amintit. Până la 27 Aprilie s’au prestat 17.408 ore de muncă voluntară, reușind să se deplaseze Lilvm. c. pământ, necesar nivelării terenului și con­struirii silozurilor. Cu toate înfăptuirile de mai sus, nu a fost neglijată nici munca de ajutorare a muncitorilor de pe ogoare. In cursul lunii Aprilie 13 echipe de muncitori, în frunte cu comi­tetul și activul sindicatului, au re­parat unelte și pluguri în 768 ore de muncă voluntară. — gdl. — Șantierul national „Gh. Gh­norgim-Dtj” cm despre «mm rumour. SAG CEN­SI GMSTIM­I MIE FERATA PE VREM l­ela trimisul nostr­u special . O parte din populația noastră trăiește sus la muntte, unde și-a înjghebat gospodării și a îndră­git traiul aspru de acolo. Aceas­ta este valabil pentru aproape toate regiunile de munte ale ță­rii. Alta e însă situația în munții Jiului. In altă parte, mai găsești din loc în foc către un cătun, mai Poți schimba o vorbă cu­ câte un suflet de om. Munții Jiului însă sunt lipsiți de oa­meni, cea mai mare parte anului. Deși lanțul acesta stân­a­cos este propriettatea­ ob­stei din Kumbofiti, locuitorii nu urcă în muinți decât prin Mai-Iunie, și e&boară apoi înapoi, atunci când vrem­ea posomolită vestește a­­primierea iernii. In timpul verii, localnicii trăesc într’un fel de ..’caria ce“. oafe pe după un colț tree stenep. Așa îi zice acolo bor­deiului de bârne: conac. Curiozi­tăți ale grâi­ei... De jur împre­jur, pe o suprafață de 10—20 m, p­­este semănat porumb, sau se îngrijesc niște pruni uscă­țivi. Din când în­ când, urșii dau năvală peste semănături și omul își vede zădărnicită strădania. Așa e viața în munții­ Jiului, as­pro, mult prea aspră. Calea ferată ce se construește va înviora această regiune. In afară că se va reduce simțitor costul cărbunelui, prin oftinirea prețului de transport, se vor putea exploata cu ușurința, pă­durile bune pentru lemne d­e foc. Cu banii risipiți de „istorici“ iar Btumbești s’ar fi putut const­ui o cale ferată București—Pa­ris Scriam nu de mult: „Calea fe­rată Bu­u­bești-Livezeni are „cân­tecul” ei. Un cântec „istoric”, bo­gzat în potlogării de tot felul. În­cepută în urmă cu 20 de ani, a înghițit sume fabuloase. Cu banii risipiți, s’ar fi putut construi o cale ferată București-Paris” ! Ceea ce am văzut însă cu ochii noștri, întrece orice închipuire. Fe­lul cum s’a încercat — zîcem , s’a încercat — să se construiască li­nia ferată, constitue pur și simplu o bătie de joc și un jaf în avutul țării. S’a pornit construirea Meii ferate de la ambele capete, dinspre Bumbești, ajungându-se până la Meri­a și dinspre Livezeni, până la Fabian. In rest? Au lucrat acolo circa 12 „antreprize particu­lare”, printre care două cu răsunet: Pra­ger și Mareș. Cum conduceau lu­crările, oamenii „antreprizelor par­ticulare” ? Fiecare antrepriză construia câte unul sau două viaducte, străpungea vreun tunel stingher. Apoi, când vedea că lucrarea necesită eforturi prea mari, cerea lichidarea, după ce în prealabil casele lor de bani fu­seseră umplute cu bani destinați l­iniei ferate. Direcția generală C.F.R. se declara deîndată de a­­cord. Ciudat, nu ? Ciudat, și nu prea. Fiindcă este știut că „antre­prizele particulare” lucrau mână în mână cu oamenii sus puși, ai regimurilor „istorice”. O altă „an­trepriză particulară” își lua sarcina de a termina lucrările, dar și ea abandona după o vreme. Iată de ce am avut prilejul unic să privim tuneluri și viaducte prin care linia ferată nu poate comu­nica, din pricină că între ele tre­buiesc construite alte tuneluri și viaducte. S’a lucrat fără nici un plan, așa, ca să fie. Lucrările de mare artă, cari cereau eforturi spe­ciale au fost pur­­ și simplu aban­donate. Ca și cum linia ferată ar fi putut trece prin aer, sau trenu­rile ar fi avut mijloace să sboare, deasupra stâncilor. B­um­be­ști-Livezeni șantier național La 1 Aprilie 1948 calea ferată Bumbești-Liv­ezeni a fost declarată șantier național. Actualmente, 3690 tineri voluntari, încadrați de o ar­mată de circa 2000 tehnicieni ce­feriști, lucrează la terminarea liniei In cursul acestei luni numărul bri­gadierilor se va ur­ca la 5000,­­astfel ca linia ferata lor poată fi­­ ter­minată până la data de 7 ijjiie pu­­bsie a. c., conform angajamentului lua­t. Sunt numeroase tuneluri ca:un cer multă băgare de seamă, ca de pildă Lespezi, lung de 294 metri, tunel în care oamenii lucrează bi­ciuiți de șuvoaiee puternice de apă ce izvorăsc din sânul munte­lui... Ori tunelul Murga Mare, de 500 metri lungime. Dar cel mai dificil tunel de con­­stituit, este Dragalinia. Deși nu are mai mult de 90 metri, el prezintă o situație specială. Trebuind să stră­bată un teren mișcător,­ „antrepri­zele particulare” l-au abandonat— împreună cu atâtea altele — prin N. Holtean (Continuare în pag. 3) REPREZENTATIVELE SPORTIVE MUNCITOREȘTI ALE R.P.R. AU PLECAT IERI SPRE PARIS Pe peron, înainte de plecare antrenorul federal de atletism Mathias Farcaș dă ultimele sfaturi lui Ion Moina (Citiți reportajul în pag. 3-a) KEOAGTSA și ADMINISTRA 5*1 A București. Ro 6 Martie 2­1 TELEFOANE -CENTRALA 6,34,60 PROVINCIA 37159 ADMINISTRAȚIA MAREA PUBLICITATE 3 79 85 ȘI ABONAMENTELE INDIVIDUALE 3­57 14 STRADA BREZOIANU Nr 13 Taxa plătită în numerar conform aprobării Dir­i­rale P. T T. Nr. 58/129 1945 Prin mărirea producției și a productivității muncii Puterea de cumpărare a salariilor este în permanent creștere - Conștiința și sforțările clasei muncitoare au dat o lecție de economie practică, tutu­or acelora care se îndoiau sau încercau să discrediteze principiile sănătoase, care stau la baza organizării economice a regimului de democrație populară­­ Gavrilă Ioan, e muncitor la fa­brica de explozivi din Făgăraș. A venit la București să aducă celor doi copii pe care i-a dat la școa­lă, niște merinde... Cu desaga în spate, aștepta tramvaiul în fața Gării de Nord. Își numărase bine bănișorii și-i ținea strâns un pumn, șase­­ ei. Așteptând, se mira de forfoteala pe care o vedea în jurul său. Lângă el um măturător­­ de stradă citea cu mare atențiune un ziar sprij­nit de cărucior. Gavrill Ioan s’a apropiat d­e el și l-a întrebat: — Tovarășe, ce noutăți mai scrie la gazetă ? — Nu știi? Au scăzut prețu­rile!... Gavrilă loan­cu a mai avut timp ala citească și el. Dar în tramvai a rămas mir­at, când ta­xatoarea i-a pus odată cu biletul și un leu în palmă... „numai cine. DeSa 1 Mai s-a eftinit și tram­vaiul...“. Gavrilă loan a dat o mirare din c­ap. Când ajuns la gazda copiilor, a citit în „Viața Sindicală“, că firele de bumbac costă 236 lei in loc de 260, cuiele 80 în loc de 90, si punul 96 în loc de 105, stamba 95 în loc de 112, docul 146 în loc de 192, că toate taxele comunale și abonamentele de tram­vai s’au redus și că la înapoiere trenul îl va costa mai puțin. „Mai mult Fer însemnează mai multă pâine, iar mai multă pâine și fier însemnează ieftinirea tra­iului“, iată ceva foarte adevărat, a gândit tov. Gavrilă Ion. Milioane de oameni au aflat vestea cea bună în aceiași zi, în care guvernul s’a îngrijit să le dea și sprijinul material — (avansuri­le) — pentru a putea beneficia de bulte prețuri și în foar­te nume­roase gospodării bugetul familiar a putut acoperi m­a­i multe chel­tuiri din aceleași venituri. Leul bsslrit e mai putern­cic ca oricând! ...fiindcă peste acoperirea lui în aur, p­uterea lui de cumpărare este ridicată , de zi, de sforțările fără preget ale muncitorilor din uzine și de pe ogoare, care îi dau cea mai sigură garanție: eforturile cla­­­sei muncitoare... ★ In fața fabricei SET, tovarășul Gheorghe Piatrică chibzuește, în mijlocul unui grup de muncitori, cu cât a crescut puterea de cum­părare a salariului său. , iar tovarășul Amariei Constan­­tin și-a făcut toate socotelile gos­podăriei și le spune, că în liga reducerilor de taxe comunale îi ră­mân aproape 800 lei pentru alte nevoi. To r Tovarășa Niculina Mașca, taxa­toare la STB se pregătește să in­tre în magazinul de stat „Bucu­rești“. — Cumpăr cioc. Șase metri mă costă cât patru și jumate, înainte de 1 Mai. Nu intrați, ne întrea­bă pierzându-se în mulțimea cum­părătorilor. * „Străduințele întregului popor, în frunte cu clasa muncitoare a­­ început să dea roade” a spus iov. ministru Teohari Georgescu in seara zilei de 1 Mai, adresându­­se prin radio țării, îndeplinirea și depășirea programelor de produc­ție, întrecerile și inovațiile în mun­că, conștiinciozitatea muncitorilor d­e pretutindeni și aleșilor săi de la conducerea țării, au dus la a­­ceastă realizare pe care nu a pu. M. Boeriu (Consstiuttre în pag. 3) Succesul împrumutului național de refacere și consolidare a economiei în U. R. S .S. Împrumutul național­ de refa­cere și consolidare a economiei U. R. S. S., lansat acum, în cursul celui de al treilea­ an al premisiuni­­ cincinai­­ de du­pă răz­boi, are ca scop să mobilizeze mijloacele financiare ale­­ popoa­relor sovietice pentru realizarea integrală înainte de termen a planului cincinal, în toate do­meniile, atât în domeniul eco­nomic, cât și în cel cultural. Acest împrumut este cel de al treilea împrumut național de­­la terminarea războiului, pri­mele două împrumuturi depă­șind, cu mult și într'un timp foarte scurt plafonul inițial al­­­ emisiunii, bucurrându-se de , un succes dintre cele astfel mai mari. Numai în Uniunea Sovietică, unde condițiunile economiei so­ciial­iste asigură pe zi ce trece creșterea salariului real al mas­­elor muncitoare, a fost posibilă subscrierea totală a­ celor două împrumuturi anterioare într'o du­rată de , timp record, neîntân­­nită încă în niciuna din țările lumii. Știrile sosite din Moscova, a­­rată că imediat ce s'a aflat ves­tea lansării împrumutului națio­nal, au avut loc manifestații în mai toate fabricile și uzinele, după care s'a pășit la subscrie­rea împrumutului. Pretutindeni entuziasmul era de nedescris, ceea ce arată conștiința înaltă a oamenilor sovietici, care știu, a­șa cum a declarat scriitorul sovietic Boris Gorbatov că : „Noul împrumut înseamnă nouă fabrici și uzine sovietice, noui centrale electri­ce, școli noui; el înseamnă bu­nă stare și viață ușoară pentru milioane de țărani, muncitori, intelectuali sovietici“. Entuziasmul cu care fiecare cetățean sovietic a ținut să participe la subscrierea împru­muturilor naționale de până a­­cum, ca și avântul cu care oa­menii sovietici au primit știrea emisiunii celui de ali treilea îm­prumut națion­­l de refacere și consolidare economică, arată înaltul patriotism al oamenilor sovietici. feta tovarășilor Gh. Gheorghiu­-Dej și Chivu Stoica la Hunedoara In ziua de 2 Mai uzinele I. IM. S.­Hunedoara au fost vizitate de tovarășii Gh. Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica și I. Gh. Maurer care s-au interesat îndeaproape de mersul lucrărilor l­a cel de al patrulea furnal, ce ur­mează să fie pus în curând in funcțiune. Totodată oas­peții au vizitat șantierele orașului mun citoresc aflat In curs de construire. C. BUTANCHE Goresp. sindical j DELEGAȚIA HQTM­ R BEGAU VIZITA LA MNEA TEXTILA Marți 4 Mai o delegație de mun­citori bulgari compusă din: Anton D­iceff, Cioleff Măcole și Atanase Mavroff Ivanov, a vizitat Uniunea Sindicatelor Textile și îmbrăcămin­te. Delegația bulgară a fost pri­mită de activul Ursiunii, în frun­te cu tovarășii: Sencovici Elisabe­­ta, Vichi Ionescu, Radu Ionescu, Istrate Nicolae, Mihai Andreescu. S’a procedat la un schimb de experiențe folositoare, delegații bulgari dând relații ample despre felul cum se duce munca în țara prietenilor noștri de peste Du­năre. Colaborarea strânsă dintre mun­citori și tehnicieni este azi un fapt îndeplinit, aceasta datorită muncii intense de lămurire, dusă în­­ spe­cial de sindicatele respective. Deasemenea, pe șantierele na­ționale tineretul bulgar duce muncă dintre cele mai eroice, a­­­­coperindu-se de glorie. La plecare, delegații bulgari s’au oprit în fața portretelor iubiților conducători ai muncitorimii noas­tre, spunând: „Așa precum îl cu­noaștem pe Dimitrov, tot așa cu­noaștem și pe tovarășii Gh. Gheor­­ghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu și Gh. Apostol. Delegația muncitorilor bulgari la sediul Uniunii Sindicatelor Textile și îmbrăcăminte Nouă angajamente în muncă luate de muncitorimea din întreaga țară Telegramele primite de Confederația Generală a Muncii Ziua de 1 Mai sărbătorită cu atâta entuziasm, a constituit și un nimerit prilej de nouă an­gajamente în vederea măririi eforturilor pentru consolida­rea economică și reconstruc­ția țării. Telegramele primite cu a­­ceastă ocazie de către Confe­derația Generală a Muncii, confirmă noua atitudine a­­ muncitorimii, exprimată prin alte noui angajamente care privesc întărirea disciplinei în muncă și mărirea producției — prin ridicarea productivi­tății. Iată una din aceste sute de telegrame: ,,Noi, muncitorii și muncitoarele, tehnicienii și funcționarii fabricii de ciment S. A. Turda, cu ocazia înm.- T.A.; Consiliul sindical Bu­­nării premiului 2 pe prin: steagul roșu,. predat tară,­zău; muncitorimea I.M.S. Măr. de gineamca, cetățenii orașului către Uniunea Sindicatelor Construcții-Lemn - Forestier, pentru efortul dispus în munca de scădere a­­ prețului cimen­tului, ne luăm angajamentul de a schimba atitudinea noa­stră față de muncă prin re­ducerea orelor la zona Clin­ker, economisirea combustibi­lului, întărirea disciplinei­­ î­n muncă și ridicarea continuă a producției. Comitetul de fabrică al Fabricii de ciment Turda Telegrame asemănătoare au trimis: Comitetul sindical I. Câmpulung; sindicatul sanitar Olt; locuitorii comunei Tudor Vladimirescu din jud. Tecuci; salariații Uzinelor Reșița; sa­lariații societății Astra-Româ­­nă-Constanța, Concordia și Steaua Română-Țintea; Consi­liul sindical Târnăveni; salaria­ții uzinelor Vlahița; salariații din Abrud; salariații fabrici­lor de hârtie Bușteni și Le­­tea; Consiliul sindical Mureș; ceferiștiii din Arad; muncito­rii fabricii de postav Buhuși; muncitorii fabricii Dermata din Cluj; sindicatele P.T.T. și SART. din Deva; etc. ! u

Next