Viața Studențească, aprilie-iunie 1974 (Anul 19, nr. 14-24)

1974-05-29 / nr. 22

PARADA VS Nume înscris la ora actuală în disputa pentru suprema­ție. Un grup cu o istorie aparte­ Ia ființă în urmă cu aproape 6 ani, rămînînd doar puțin timp în zona densă (pe atunci) a formațiilor ce-și căutau un stil. In ’70—’71 atră­­gînd atenția printr-o muzică complet diferită de ceea ce se cînta la noi la acea oră, începe să-și cîștige recunoașterea în cercuri tot mai largi. De atunci, în cluburile studențești, în diverse spectacole sau festivaluri muzica „Sfinx“-ului este primită foarte bine. Urmează apoi, în decembrie ’72, apariția primului lor disc cu „Șir de cocori“ și „Languir me fais“, disc ce cunoaște o rapidă vînzare. în acest timp îi întîlnim în aproape toate topurile muzicale. Aceasta însă nu schimbă cu nimic „stilul de viață“ al formației. Nu sînt atrași de strălucirea reflectoarelor, dar mai ales nu acceptă compromisurile. Dan Aldea, piesa de rezistență a acestui grup, rămîne același om din totdeauna, dezinteresat de no­torietate. In componența actuală : Dan Aldea, ch. solo, voce ; Mihai Cernea, baterie, voce (venit în formație în iunie ’73) ; Cornel Ionescu, ch. bass, realizează un al doilea disc cu­­prinzînd :­­„Fiii soarelui“, „Coborîse primăvara“, „Ziua ta“, „Peste vîrfuri“, disc apărut de curînd în magazinele de spe­cialitate. Total lipsită de încărcătură emoțională, muzica grupului are un limbaj de exprimare propriu. In piese de virtuozitate Dan Aldea își demonstrează, ca chitarist, clasa mondială. „Sfinx“ este grupul care vine cu o importantă contribuție în evoluția pop-ului românesc. C. SOTIR CE RESPIRĂM? Citesc un text despre poluare, unul din foarte multele care a­­par în ultima vreme, imi permit să citez, pentru că în această frază se ascunde un adevăr care merită atenție : „în prezent bo­lile pulmonare cronice constituie cea mai importantă cauză a in­­validății și mortalității în Anglia și ele sporesc și în Statele Unite intr-un ritm alarmant­­ intr-o măsură atît de mare, încît sînt convins că nu mai puțin de 10 ani va deveni una din cele mai mari probleme medicale“. Scrie acestea Rene Dubos, profesor de patologie și microbiologie la Universitatea Rockefeller din New York, personalitate pe ale cărei observații se poate conta. Nu putem ști in ce fază se află cercetările pentru salvarea omu­lui, probabil că se obțin succese, normal ar fi să fie așa­­ fapt e că ne-am aflat, multă vreme, într-un înaintat stadiu al igno­ranței. Altfel nu s-ar explica fap­tul că, în țările puternic indus­trializate din occident, tot multă lume se întreabă, și mai pe bună dreptate , ce respirăm ? Găsiți, vă rog, un răspuns, ală­turi de ceea ce vă prezintă ima­ginea New York-ului într-o zi o­­bișnuită, aflam ... CIOHXC —că ..Dificultatea principală a «meseriei» de cronicar literar este, în primul rînd, faptul că cel ce semnează este o persoa­nă fizică“. Din această înțelep­ciune de calibrul lui Gîgă, re­zultă cel puțin două lucruri : 1. că meseria de cronicar lite­rar este cel puțin dificilă pen­ •••­ tru un Gîgă care există fizic 5 2. că visul cu o astfel de prac­tică ar fi mai bine să fie ab­stract sau să practice spiritis­mul, cronica literară fiind și ea o abstracțiune sau o scrie­re invizibilă etc. în consecin­ță : „Un cronicar perfect ar fi, deci, acela care nu ar avea trup, nu ar fi angajat la o re­vistă, sau nu ar primi dreptu­ri de autor de la o revistă, nu ar face parte din Uniunea Scriitorilor“. (VOICU BUGA­­RIU, Orizont, nr. 20 a.c.) Curat invizibil ! TITULAR 10 Viața studențească DALI CONTRA DAU Ar fi fost firesc ca la asfințirea lui Picasso scaunul de mare sta­roste al pictorilor să fie ocupat de Dali, indiferent dacă ade­vărul acesta ne face sau nu plăcere, dacă îl acceptăm sau nu. Geniul lor, deși pe căi deo­sebite, lucrează egal, imens, în profuziune. Picasso și Dali sunt marginile înalte ale unui univers artistic clădit din frumuseți și contradicții. Ar fi, deci, firesc să dăm azi lui Dali sceptrul lui Picasso, dacă am fi mai chib­zuiți cu bunurile lumii, dacă am privi mai atent în istorii și am băga de seamă că de-a lungul vremurilor marile opere s-au ales din lupta geniilor contrare. Trebuia să existe Dali pentru că a existat Picasso, așa cum lu­mina zilei are rațiune prin lumi­nile negre ale nopții. Multe persoane au acuzat „vitalitatea distructivă“ a inițiativelor artis­tice ale lui Picasso. Aceleași persoane se tem, acum, de ex­travaganțele colosale ale lui Dali. Critica se spe­rie întotdeauna de ceea ce este prea evident. Opera amîndurora este evidentă ; este pictura cea sau contra lui Dali, în slava noului concept numit Dali. Din superba-i fanfaronadă, din în­­dîrjirea și cleveteala contra în­tregii picturi ne-Dali­ene, se alege numai gustul suav amar al luptei contra sinelui. Repro­ducem un tablou din expoziția itinerantă prin galeria olandeză Louisiana din Humblebeck­ și Moderna Museet din Stockholm: Dublul portret al doamnei Isabel Styler Tas. (T.O.). Punct­ de salvare — Mai rar, nici că se poate !! CAREU DUPĂ PLAC ORIZONTAL: 1) Ochiuri in apă (sing). — Puterea lui Neptun. 2) Sectorul de dul­ciuri — Prima silabă ! 3) In­tră în pămînt de viu — Face tot felul de figuri. 4) Joacă piesele (fem­.) 5) Îmi aparține — Lucrează în domeniul cul­turii. 6) Ieșit! — Își arată mai completă a ultimelor dece­nii cu multă pictură. Oricîte speculații s-ar face în jurul per­sonajului Dali, pictura sa exer­cită aceeași însingurată seducție. Oricît ar osteni eternul clovn Dali în folosul unei mitologii a persoanei sale, zgomotul acesta nu reușește să-i discrediteze opera. Dali compune cărți de gastronomie suprarealistă. Dali face din femeia lui statuie și madonă. Dali scrie pentru Dali toată suferința pe față. 7) Fata din port — Anihilează toate măsurile. 8) Priză la pă­mînt. 9) Montează piese. — A ieșit cu fața curată. VERTICAL: 1) Lucrează pentru casă. 2) Scumpă la vedere... 3) Poartă tot felul de nume — De... gen opus ! 4) Schimbă linia de înaintare a „Rapidului“ — Stau în poar­tă. 5) Legată la cap. — Miez de fier! 6) Se-nalță pe mări și oceane... 7) ...și le cutreieră. 8) Om de frunte (pl.) — Un cuvînt de iubire (inf.) 9) Cornel M. DUMITRESCU PESTE TOT, SESIUNEA Scrisorile primite săptămîna trecută trădează, explicit sau nu, prezența evidentă a sesiu­nii. Grafii neglijente și înfri­gurate, așa cum poate arăta o scrisoare „ticluită“ între două cursuri de învățat. Destule răspunsuri de dat însă, așa :ă... M. Albu — Deocamdată, nu, dar nu din rea voință, pentru că e greu să depla­ci sezi un cenaclu destul de numeros (e vorba de „Am­fiteatrul artelor“­) pînă la Cluj, numai la invitația u­nei singure persoane. Dacă și colegii, atunci... Evident, după sesiune și... după va­canță, între timp, poate ne întîlnim la Izvorul Mureșu­lui sau Costinești. A. Gherman — 1. Stimată co­legă,­­ Adina Dimitriu este studentă la Facultatea de filologie din Timișoara. 2. Dacă sînt bine informat, scriem despre cancer chiar în acest număr, la pagina de știință. 3. Moda rămîne încă o rubrică difi­cilă. Uitați-vă și dv. pe stradă. V. Valerian — Ancheta cu „Simțul umorului în exa­mene“ nu merge pentru că sesiunea e un lucru foarte serios. O recunoașteți și dv., în scrisoare, încercați după, veți fi mai detașat. Și toată lumea va ride cu plă­cere... cu examenele luate integral. D. C. Naum — Schița dv. u­­moristică are adresă, n-are umor, are ritm, n-are u­­mor, are actualitate, n-are umor și așa mai departe. Deduceți, vă rog, că n-are tocmai ce-i trebuie. Să nu înțelegeți însă că e bună de tipărit, în altă ordine de idei , de cînd politehniștii au derogare de la regulile gramaticale ? După știința noastră și nu nu se scrie așa decît... oral. P.S. Numai pe adresa aces­tei pagini se primesc, ca și pînă acum, scrisori semnate cu pseudonime „artistice“, a­­tunci cînd e cazul. Să sperăm­­ă nu va fi, prea des. UnilOR ȘLAGĂRE STUDENȚEȘTI Istorie — „Iți mai aduci a­­minte, doamnă“ Geografie — „Pe vale, țațo, pe vale“ Drumuri și poduri — „Mă dusei să trec la Olt“ Căi ferate — „Trenuli, mașină mică" Telecomunicații — „Iu­ma-i un telefon“ Finanțe-bănci — „Am strîns toamnă după toamnă“ Comerț interior — „Aseară și-am luat basma“ ^oral-geologie — „Gheața s-a spart, din primul moment“ Medicină — „Doctore, simt ceva mortal în regiunea ființei mele“. Farmacie — „Fata mamei, ce-ai vrea tu“ Pediatrie — „Hai acasă, pui­șor“ Stomatologie — „Gura ta, gura ta, a umplut punga mea, gura ta, gura ta, gura ta“ Agronomie — „Drag îmi e bădița cu tractorul" Arte plastice — „O, ce greu e să furi un Rembrandt“ Construcții — „De va veni la tine vîntul“ I.A.T.C. — „De ți-ar spune poarta ta“ Viticultură — dacă-i vinul bun“ „Să vedem Colocvii-seminarii — „Trece-o umbră“ Sesiune — „Dă, mamă, cu bi­­ciu-n mine“ Dialog prof­esor-student — „Stau și mă-ntreb pentru ce suntem­ doi cînd puteam să fim doar unul“ Repetenție — „Ce vrei să faci din mine ?“ Reexaminări — „Spre soare zburăm“. (Eugen Cristian MOTRIUC).

Next