Viața Studențească, octombrie-decembrie 1977 (Anul 22, nr. 31-43)
1977-11-08 / nr. 36
Solilocviul autoarei nu este însă mai puțin locvace, gongoric agasant. Cîteva exemple din cadrul capitolului dedicat existențialismului sînt credem suficient de elocvente : „Eliberată de crisalida presupus decorativă și rigidă a categoriilor logice, aventura cunoașterii refuză rectiliniul geometriei psihice și țintește să surprindă, într-o caligrafie complicată și fastuoasă, arabescurile sufletului“ (pg. 16) . „Dar tentativa lor (a existențialiștilor — nota ns.) de a debloca de ingerințe neopozitiviste drumul către adîncurile omului a alunecat și ea pe un versant reductiv datorită hipertrofierii sructurilor trăirii subiective, sustrase controlului rațiunii, eludării rațiunii insăsi si s-a aliniat prin aceasta vrînd-nevrînd sub flamura irationalsmului“ . „Do-hirii în arheologi voluntari ai propriei firi, exstentialiștii au vrut să afle, din descompunerea an-litică a experienței personale, irepetabile. rT spuneai definitiv la una din întrebările majore ale filosofiei : ce este omul ? In acest efort de autoanaliză, pasiuna lor a fost să escaveze rocile prețioase de pe harta geologică a spiritului..“ (pg. 171 : „Un univers descompus, amenințat de explozii in care nu numai că suferința se instalează ca atotputernică, ci omul însuși o observă și o disecă nemilos — lasă țărmul fără liniște unde ancorează interogația asupra binelui. Stimele palorice ale morții execută dansul lor thanasie pe acest țărm unde neantul («acest trudnic Niciunde», cum stâinea Rilke) și-a dat întîlnire cu luciditatea“ (no. 22) ; „Retorica excesivă a subiectivității i-a făcut pe reprezentanții curentului să se instituie într-un sacerdoțiu al criptogramelor sufletului care încapsulează opac și prolix nivelurile intime pe care au vrut să le sondeze“ (pg. 27) ș.a.m.d. Nu este mai puțin bizară selecția operată in cîmpul filosofiei contemporane după criterii arbitrare : unii filosofi sînt prezenți (Kirkegaard, Heidegger, Sartre, G. Marcel, Ch. S. Peirce, W. James, Nietzsche), iar alții sunt amintiți în treacăt sau omiși cu desăvirșire (Ernst Bloch, Adorno, Hortheimer, Habermas. Wittgen- Critica filosofică și tentația gongorică o» stein, Jaspers, K. Popper). Ca să nu mai vorbim de asocieri forțate de filiațiuni denotind un sublim eclectism, realizate sub zodia unei intuiții întîmplătoare sau a bunului plac. Nu vedem, de exemplu, sub nici o formă posibilitatea unei apropieri sau afinități între escatologia sau „metafizica speranței" proprii unui Erich Fromm și existențialismul creștin de factură fideistă profesat expresis verbis de un Gabriel Marcel. Această idee este pregătită în felul următor : „Printre notele sumbre cu care Oswald Spengler compunea uvertura tragică a fazei agonice a civilizației occidentale, o sonoritate aparte răzbătea din cele inspirate de ideea vlăguirii metafizicii, consecință a devitalizării pasiunii pentru cunoașterea filosofilor, simptomatic predispuși să abandoneze solidaritatea cu matematica spre a ceda seducțiilor eticii, să preschimbe contemplarea glacială a «lumii numerelor» și a «rațiunii pure» cu interesul mărunt și pragmatic pentru avantajele «rațiunii practice». Din același amvon al decepției din care prevestea crepusculul culturii apusene, Spengler intona și proiectul filosofiei, motivându-l prin intruziunea pesimismului si nihilismului — ruinătoare și corozive nu datorită culturii lor antiumaniste, ci pur și simplu pentru că ar «opaciza» metafizici implicind-o prozaic în sfera socială și morală“ (pg. 88) ; „Proliferarea viziunilor care anunță intrarea culturii apusene in «era nocturnă» (K. Jaspers, N. Berdiaev, G. Marcel, A. Toynbee, H. Marcuse, E. Fromm) se însoțește uneori cu încercarea obstinată de a obliga filosofia să înfiripa TĂMĂDUITOARELE MOLECULE DE PĂRELNICE NĂDEJDI într-o utopie a «transfigurării viitorului»" (pg. 89. subl. ns.). Desigur că extragerea unor asemenea pasaje ar putea continua, fără greutate, întrucit acestea abundăm lucrarea Luciei Dumitrescu-Codreanu. Lipsa rigorii, ca și indistincțiile, confuziile și etichetările pripite, nu constituie decit cîteva din viciile de fond și de formă ale unei lucrări care cel puțin prin menire, prin mesaj, trebuia să contribuie la deschiderea unui orizont intelectual și nu la îngustarea lui. Refuzînd analiza critică nuanțată de dragul vehiculării unor discutabile sentințe și aprecieri peremptorii referitoare la cîteva curente de idei filosofice contemporane, cultivînd o manieră barocă de formulare si comunicare a acestora, cartea Luciei Dumitrescu-Codreanu este, in ultimă instanță, și pentru un cititor avizat, ilizibilă, oferindu-se ca un exemplu de cum nu trebuie făcută critică filosofică. Mihai MILCA CONSTANTIN LECCA-90. In istoria picturii românești, întemeietorul picturii noastre istorice este, în primul rind, produsul celui mai istoric oraș din Transilvania : Brașovul primei unătăți a secolului al XIX-lea, n al doilea rind, deși născut la Brașov. C. Lecca este totodată și produsul climatului cultural bucureștean, adus aici de cărturarii români de la 1821, refugiați în cetatea „helvetică“ a Transilvaniei din fața impetuoasei revoluții a lui Tudor Vladimirescu. Lecca avea vîrsta de 14 ani. El face cunoștință cu marele boier și dregător Grigore Băieanu, ctitor al Societății literare de la Brașov. Este de presupus că prin intermediul acestuia, el a cunoscut și pe ceilalți membri ai societății : Dinicu Golescu, Nicolae și Iancu Văcărescu, Constantin și Ion Cîmpineanu ș.a. Este, de asemenea, neîndoielnic că tînărul care manifesta interes pentru desen, pictură și literatură îl va fi cunoscut și pe pictorul Carol Wallstein care a executat decorurile spectacolului teatral in limba română, dedicat boierilor români aflați în Brașov. Activitatea Societății literare, patronată de Dinicu Golescu și Grigore Băieanu, era în plină afirmare, din moment ce in componența ei se afla și Alexandru Dimitrie Ghica, viitorul domn al Țării Românești, căruia, cîțiva ani mai tîrziu, Lecca ii va face portretul in ulei. Prin Grigore Băieanu, sprijinitorul lui Zaharia Carcalechi pentru tipărirea manuscriselor lui Gheorghe Lazăr. Lecca este recomandat editorului român din Budapesta. Ajuns in preajma lui Carcalechi, tînărul student își concretizează „programul“ învățat în sinul Societății literare , publică traduceri din literatura universală, scrie studii și execută litografii referitoare la istoria noastră națională și militează, în subtext, pentru afirmarea ideii de unitate a românilor din Transilvania, Moldova și Țara Românească. Sunt semnificative in acest sens, litografiile executate pentru Biblioteca românească, publicația din 1829 a lui Carcalechi de la Budapesta , portretele lui Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Negru Vodă, Dragoș Vodă ș.a. în lumina acestor date mai puțin cunoscute, perioada de la Brașov a lui Lecca trebuie total reconsiderată, de asemenea și activitatea Societății care avea in vedere nu literare numai sectorul literar, ci și pe acela al artelor plastice românești. M. N. RUSU DEBUTUL - UN MOD DE EXIGENȚĂ • Festivalul spectacolelor de teatru pentru tineret și copii • Ediția a V-a • Piatra Neam • Manifestare organizată in cadrul Festivalului national „Cântarea României“ Inițiată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, A.T.M. și Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Neamț, și găzduită de județului Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, a V-a ediție a Festivalului spectacolelor de teatru pentru tineret și copii și-a propusspre dezbatere : „Responsabilitatea politică și estetică a debutului în teatru". O tematică generoasă, de o reală importanță și actualitate, urmărind să pună in evidență cadrul și condiția debutului, răspunderea debutantului — pornind de la premisa că orice debut artistic este nu numai un act cultural dar și un act social. Timp de șapte zile au fost vizionate și discutate 10 spectacole pentru tineret și copii, oferite, unele, de teatre mai puțin afirmate in viața teatrală națională„Valea Jiului“ Petroșani, Teatrul maghiar Sfîntu Gheorghe), altele, de „laureate“ ale edițiilor precedente ale acestui festival : Teatrul Tineretului, Teatrul „Ion Creangă“, Teatrul „Țăndărică“ și Teatrul de stat Oradea. S-au formulat, la aceste consfătuiri de lucru, unele întrebări interesante referitoare la factorii implicați în debutul artistic în general și cel teatral în mod special, condiția debutului dramaturgic, scenografic ; multe analize s-au oprit la nevoia spiritului de echipă, la regia creatoare și strălucirea interpretului principal, ca și la cadrul cel mai propice de debut in critica teatrală. Majoritatea Întrebărilor, a obiecțiilor formulate în legătură cu implicarea nemijlocită a direcțiilor instituțiilor teatrale și a cadrelor didactice din I.A.T.C. și I.A.P. pentru a asigura debutanților condiții normale de afirmare artistică în primii ani după absolvirea institutului, au primit răspuns de la creatorii ,părtinind noii generații, directori de teatre, tineri dramaturgi, din partea criticilor de teatru acreditați, a scenografilor invitați pentru prima dată în festival, a studenților (mai numeroși ca la alte ediții ale întîlnirii prietenești). După o absență nemotivată timp de cițiva ani, Institutul de teatru din București a prezentat (cu succes) spectacolul de anul III Regie al studentului Mihai Măniuțiu, „Oedip salvat“ de Radu Stanca, in interpretarea studenților : Marcel Iuteș, Mirela Gorea și Adrian Pintea. între spectacolele care s-au impus și au impus nume foarte tinere de regizori, scenografi,, și interpreți, s-au aflat : Muntele, de D. R. Popescu (cu trei interpreți din promoția 1976 a I.A.T.C.) oferit de Teatrul Tineretului, Răfuiala, de P. Massinger (în regia studentului in anul IV, clasa Gheorghe Vitanidis, Alexandru Dabija), tot Teatrul Tineretului, Procurorul, de G. Dragarov, cu 2 debutanți : regizorul Mihai Lungeanu și actorul Dragoș Pislaru, prezentat de teatrul din Petroșani, și Emigranții, de Mrozek, in interpretarea actorilor : Constantinescu și Radu Mircea promoția 1976 a I.A.T.C. Vaida, (Teatrul de stat Oradea). Pentru acești creatori, pentru toți cei prezenți la Piatra Neamț în zilele festivalului tinerețea iest Înțeleasă ca un spirit deschis, ca o expresie a responsabilității și demnității. Simelia REDLOW STAGIUNEA STUDENȚEASCA • Deschiderea stagiunii muzicale pentru studenți • Sala Ateneului „Camerata“ Român • Orchestra a Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ • Dirijor : Paul Staicu In viața muzicală a Capitalei deschiderea stagiunii 1977—1978 pentru studenți înseamnă, fără îndoială, un eveniment. Concertul inaugural, organizat de Filarmonica „George Enescu“. Conservatorul „Ciprian Porumbescu", în colaborare cu Consiliul U.A.S.C. din centrul universitar București, a fost interpretat de orchestra „Camerata“ a Conservatorului „Ciprian Porumbescu“, dirijată de Paul Staicu. Programul, pe cit de bogat, pe atît de divers, s-a străduit să cuprindă o arie cit mai vastă din istoria muzicii universale. Preludiu la unison din Suita I de George Enescu, muzică aureolată de un sensibil fior popular rămâne și astăzi una dintre netăgăduitele culmi pe care muzica românească le-a atins. Orchestra .,Camerata“ a scos in relief subtilele nuanțe ale muzicii, oferindu-le o individualitate de neconfundate prin intonații clare și pline de rafinată sensibilitate. Trei piese pentru orchestră de coarde de Constantin Silvestri sunt lucrări de virtuozitate, solicitind orchestrei care le execută multă precizie, precum și o aleasă dozare a tonurilor, numai astfel izbutindu-se crearea acelei atmosfere aerate, aproape geometrică, particulară muzicii lui Silvestri. Paul Staicu a imprimat, din nou, „Cameratei“ echilibrul necesar, pe alocuri poate excesiv de auster, iar execuția s-a bucurat de o bună apreciere din partea publicului. Stagiunea muzicală pentru studenți este concepută să aibă un vădit caracter educativ ; inițierea publicului tînăr în perioadele mai îndepărtate din istoria muzicii apare astfel firească și necesară. Pătrunzînd in preclasicism, programul cuprins Concerto grosso op. 6, a nr. 9, în Fa Major de Corelli, una din operele de sinteză ale epocii. „Camerata“ s-a remarcat și cu acest prilej ca o orchestră stăpină a detaliilor, realizind profilul nuanțelor in fluxul de o delicată expresivitate al substanțelor melodice. Clasicismul a fost ilustrat in acest concert de Mica Serenadă, Kv. 523 de Mozart, poate cea mai populară și mai celebră compoziție instrumentală a marelui compozitor. Studenții din orchestra „Camerata“, dirijată de Paul Staicu, au scos în evidență, cu aplicație și precizie, frumusețea limpede a muzicii mozartiene. Adrian GEORGESCU O ARMATĂ DE MONȘTRI SACRI • AUSTERLITZ • Ciclul : „Mari aetori“ • Cu : Pierre Mondy, Michel Simon, Vittorio De Siva, Jean Marais, Claudia Cardinale s. a. • Miercuri, 9 noiembrie, Programul I, ora 20.25 Fără a nega oportunitatea încadrării acestui uriaș succes cinematografic al anilor ’60 sub genericul „Mari actori“. „Austerlitz“ ar putea defini sau confirma (dacă ar mai fi nevoie) un mare cineast : Abel Gance. Veteran al cinematografului francez (s-a născut în 1889). Gance a plecat de la Griffith și Thomas Ince. a devenit un pasionat slujitor al impresionismului, păstrînd de la maeștrii săi, ca și de la această importantă școală cinematografică, interesul pentru montarea grandioasă, impresionantă prin dimensiuni și forță, pentru superproducție. O primă realizare șocantă prin dimensiunea imaginilor și a ecranului aparține anilor 1925—’27 și se intitulează „Napoleon“. Era o cucerire a tehnicii și a artei cinematografice : filmul proiectat pe triplu ecran, în sistem ..poliviziune“. Figura lui Napoleon devenit treptat o „obsesie temantică“ a cineastului , regăsim, realizată ’n 1999 o nouă versiune „Napoleon“, film remarcat printr-o nouă „aplicație tehnică“ : filmul sonor, aflat atunci doar în stadiul de experiment, tn filme, devenite apoi de referință pentru istoria cinematografului mondial, ca : „J’Accuse“, „Strada“, „Fin du Monde", „Dama cu camelii“, „Lucrezia Borgia", Abel Gance reia procedeul îndrăgit al poliviziunii și incintă privirile cinefililor cu „14 Iulie 1953“ și „Magicama“, dar, convins că numai prin pelicule de mare montare, de dimensiuni gigant, cu distribuții în care numărul interpreților este de ordinul sutelor sau chiar miilor poate convinge și cuceri publicul reia, pentru a treia oară, imaginea cuceritorului Napoleon și realizează „Austerlitz“. Avea 71 de ani, era de o vitalitate impresionantă, își programase realizarea exterioarelor la Zagreb. Roma, Paris, mobilizase sute de actori și figuranți englezi, germani, iugoslavi, francezi, italieni etc. Ajutat de o echipă de maeștri (imagine, sunet, muzică), Gance încheie filmările in numai 3 luni la una din cele mai costisitoare superproducții internationale in culori cinemascop. prilej de întîlnire spectatorilor moderni cu o „aramată“ de monștri sacri ai cinematografului : Pierre Mondy (Napoleon), Orson Welles (Fulton), Jean Louis Trintignant, Georges Marchal, Michel Simon, Jean Marais, Martine Carol, Elvira Popescu. Anna Maria Ferrero, Rossano Brazzi. Vittorio De Sica. Claudia Cardinale și multi alții. FILM MUZICA TELEVIZIUNE Simelia BRON • Regăsire • Producție Casei de filme Unu • Regia : a Ștefan Traian Roman • Rulează la cinematografele : Central (orele : 9.15 - 11.30 — 13.45 — 13 — 18.15 — 20-30), Grivița (orele : 9 — 11.15 — 13.30 - 16 — 18.15 — 20.30) și Miorița (orele : 9— 11 — 13,15 — 15.30 — 17.45 — 201. După o absență nemotivată de pe ecrane a regizorului Ștefan Traian Roman, cel care ne oferise cu cîțiva ani în urmă filmul „Evadarea“, producția sa cinematografică înregistrează un nou succes : „Regăsire“. Un film frumos și convingător. Dacă ar fi să-l credem pe Radu Georgescu : „Regăsire ne bucură pentru faptul că (nefiind un film pretențios pe linie estetizantă, dimpotrivă, el cade evident în reportaj gazetăresc...) e o dovadă că fără vorbe mari spuse de actori și fără declarații emfatice ale realizatorilor, se poate face totuși cinema...“ Discotecă • Programe de muzică și divertisment • Clubul „Ing“ • In fiecare seară de la orele 20 la 23 • Str. Furtună nr. 140 • Clubul Stefan (Institutul de arhitectură). „A“ în serile de sîmbătă și duminică, de la orele 20.30 la 23 • Str. Blănari, nr. 14 (tel. 1568 53). Clubul tineretului • Sîmbătă, 12 noiembrie. • Programul I • Orele 16.30. Timp de o oră, emisiunea va sintetiza 7 zile de spectacole și dezbateri reunite sub emblema celei de a V-a ediții a „Festivalului spectacolelor de teatru pentru tineret si copii“. Tematica acestei interesante ediții ca și a colocviului găzduit de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț : „Responsabilitatea politică și estetică a debutului în teatru". RECOMANDĂRILE NOASTRE POT DEVENI PREFERINȚELE DUMNEAVOASTRĂ ! 8 Viața studențească