Viața Studențească, octombrie-decembrie 1977 (Anul 22, nr. 31-43)

1977-11-08 / nr. 36

Solilocviul autoarei nu este însă mai puțin locvace, gongoric agasant. Cîteva exemple din cadrul capito­lului dedicat existențialismului sînt credem suficient de elocvente : „Eliberată de crisalida presupus deco­rativă și rigidă a categoriilor logice, aventura cunoaș­terii refuză rectiliniul geometriei psihice și țintește să surprindă, într-o caligrafie complicată și fastuoasă, arabescurile sufletului“ (pg. 16) . „Dar tentativa lor (a existențialiștilor — nota ns.) de a debloca de ingerințe neopozitiviste drumul către adîncurile omului a alu­necat și ea pe un versant reductiv datorită hipertro­fierii s­ructurilor trăirii subiective, sustrase contro­lului rațiunii, eludării rațiunii insăsi si s-a aliniat prin aceasta vrînd-nevrînd sub flamura irational­smul­ui“ . „Do-hi­rii în arheologi voluntari ai propriei firi, ex­s­­tentialiștii au vrut să afle, din descompunerea an-li­­tică a experienței personale, irepetabile. rT spuneai de­finitiv la una din întrebările majore ale filosofiei : ce este omul ? In acest efort de autoanaliză, pasi­una lor a fost să escaveze rocile prețioase de pe harta geologică a spiritului..“ (pg. 171 : „Un univers descom­pus, amenințat de explozii in care nu numai că sufe­rința se instalează ca atotputernică, ci omul însuși o observă și o disecă nemilos — lasă țărmul fără liniște unde ancorează interogația asupra binelui. Stimele pa­­lorice ale morții execută dansul lor thanasie pe acest țărm unde neantul («acest trudnic Niciunde», cum stâinea Rilke) și-a dat întîlnire cu luciditatea“ (no. 22) ; „Retorica excesivă a subiectivității i-a făcut pe repre­zentanții curentului să se instituie într-un sacerdoțiu al criptogramelor sufletului care încapsulează opac și prolix nivelurile intime pe care au vrut să le sondeze“ (pg. 27) ș.a.m.d. Nu este mai puțin bizară selecția operată in cîmpul filosofiei contemporane după criterii arbitrare : unii filosofi sînt prezenți (Kirkegaard, Heidegger, Sartre, G. Marcel, Ch. S. Peirce, W. James, Nietzsche), iar alții sunt amintiți în treacăt sau omiși cu desăvirșire (Ernst Bloch, Adorno, Horth­eimer, Habermas. Wittgen- Critica filosofică și tentația gongorică o»­ stein, Jaspers, K. Popper). Ca să nu mai vorbim de asocieri forțate­ de filiațiuni denotind un sublim eclec­tism, realizate sub zodia unei intuiții întîmplătoare sau a bunului plac. Nu vedem, de exemplu, sub nici o formă posibilitatea unei apropieri sau afinități între escatologia sau „metafizica speranței" proprii unui Erich Fromm și existențialismul creștin de factură fideistă profesat expresis verbis de un Gabriel Marcel. Această idee este pregătită în felul următor : „Printre notele sumbre cu care Oswald Spengler compunea uvertura tragică a fazei agonice a civilizației occiden­tale, o sonoritate aparte răzbătea din cele inspirate de ideea vlăguirii metafizicii, consecință a devitalizării pasiunii pentru cunoașterea filosofilor, simptomatic predispuși să abandoneze solidaritatea cu matematica spre a ceda seducțiilor eticii, să preschimbe contem­plarea glacială a «lumii numerelor» și a «rațiunii pure» cu interesul mărunt și pragmatic pentru avantajele «rațiunii practice». Din același amvon al decepției din care prevestea crepusculul culturii apusene, Spengler intona și proie­ctul filosofiei, motivându-l prin intru­ziunea pesimismului si nihilismului — ruinătoare și corozive nu datorită culturii lor antiumaniste, ci pur și simplu pentru că ar «opaciza» metafizici impli­­cind-o prozaic în sfera socială și morală“ (pg. 88) ; „Proliferarea viziunilor care anunță intrarea culturii apusene in «era nocturnă» (K. Jaspers, N. Berdiaev, G. Marcel, A. Toynbee, H. Marcuse, E. Fromm) se însoțește uneori cu încercarea obstinată de a obliga fi­­losofia să înfiripa TĂMĂDUITOARELE MOLECULE DE PĂRELNICE NĂDEJDI într-o utopie a «transfi­gurării viitorului»" (pg. 89. subl. ns.). Desigur că extragerea unor asemenea pasaje ar putea continua, fără greutate, întrucit acestea abundă­m­ lucrarea Luciei Dumitrescu-Codreanu. Lipsa rigorii, ca și indistincțiile, confuziile și etichetările pripite, nu constituie decit cîteva din viciile de fond și de formă ale unei lucrări care cel puțin prin menire, prin mesaj, trebuia să contribuie la deschiderea unui orizont in­telectual și nu la îngustarea lui. Refuzînd analiza critică nuanțată de dragul vehiculării unor discutabile sentințe și aprecieri peremptorii referitoare la cîteva curente de idei filosofice contemporane, cultivînd o manieră barocă de formulare si comunicare a acestora, cartea Luciei Dumitrescu-Codreanu este, in ultimă instanță, și pentru un cititor avizat, ilizibilă, oferin­­du-se ca un exemplu de cum nu trebuie făcută critică filosofică. Mihai MILCA CONSTANTIN LECCA-90. In istoria picturii românești, înte­meietorul picturii noastre isto­rice este, în primul rind, pro­dusul celui mai istoric oraș din Transilvania : Brașovul primei unătăți a secolului al XIX-lea, n al doilea rind, deși născut la Brașov. C. Lecca este totodată și produsul climatului cultural bucureștean, adus aici de căr­turarii români de la 1821, refu­giați în cetatea „helvetică“ a Transilvaniei din fața impe­tuoasei revoluții a lui Tudor Vladimirescu. Lecca avea vîrsta de 14 ani. El face cunoștință cu marele boier și dregător Grigore Băieanu, ctitor al Societății lite­rare de la Brașov. Este de pre­supus că prin intermediul aces­tuia, el a cunoscut și pe ceilalți membri ai societății : Dinicu Golescu, Nicolae și Iancu Văcă­­rescu, Constantin și Ion Cîmpi­­neanu ș.a. Este, de asemenea, neîndoielnic că tînărul care ma­nifesta interes pentru desen, pictură și literatură îl va fi cu­noscut și pe pictorul Carol Wallstein care a executat de­corurile spectacolului teatral in limba română, dedicat boierilor români aflați în Brașov. Activitatea Societății literare, patronată de Dinicu Golescu și Grigore Băieanu, era în plină afirmare, din moment ce in componența ei se afla și Ale­xandru Dimitrie Ghica, viitorul domn al Țării Românești, că­ruia, cîțiva ani mai tîrziu, Lecca ii va face portretul in ulei. Prin Grigore Băieanu, sprijinitorul lui Zaharia Carca­­lechi pentru tipărirea manuscri­selor lui Gheorghe Lazăr. Lecca este recomandat editorului ro­mân din Budapesta. Ajuns in preajma lui Carcalechi, tînărul student își concretizează „pro­gramul“ învățat în sinul Socie­tății literare , publică traduceri din literatura universală, scrie studii și execută litografii refe­ritoare la istoria noastră naționa­lă și militează, în subtext, pentru afirmarea ideii de unitate a ro­mânilor din Transilvania, Mol­dova și Țara Românească. Sunt semnificative in acest sens, li­tografiile executate pentru Bi­blioteca românească, publicația din 1829 a lui Carcalechi de la Budapesta , portretele lui Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Negru Vodă, Dragoș Vodă ș.a. în lumina acestor date mai puțin cunoscute, perioada de la Brașov a lui Lecca trebuie total reconsiderată, de asemenea și activitatea Societății care avea in vedere nu literare numai sectorul literar, ci și pe acela al artelor plastice românești. M. N. RUSU DEBUTUL - UN MOD DE EXIGENȚĂ • Festivalul spectacolelor de teatru pentru tineret și copii • Ediția a V-a • Piatra Neam­ • Manifestare organizată in ca­drul Festivalului national „Cân­tarea României“ Inițiată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, A.T.M. și Comitetul de Cultură și Edu­cație Socialistă al Neamț, și găzduită de județului Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, a V-a ediție a Festivalului spectacolelor de teatru pentru tineret și copii și-a propus­­spre dezbatere : „Responsabili­tatea politică și estetică a de­butului în teatru". O tematică generoasă, de o reală impor­tanță și actualitate, urmărind să pună in evidență cadrul și condiția debutului, răspunderea debutantului — pornind de la premisa că orice debut artistic este nu numai un act cultural dar și un act social. Timp de șapte zile au fost vizionate și discutate 10 spectacole pentru tineret și copii, oferite, unele, de teatre mai puțin afirmate in viața teatrală națională­­„Valea Jiului“ Petroșani, Teatrul ma­ghiar Sfîntu Gheorghe), altele, de „laureate“ ale edițiilor pre­cedente ale acestui festival : Teatrul Tineretului, Teatrul „Ion Creangă“, Teatrul „Țăndă­rică“ și Teatrul de stat Oradea. S-au formulat, la aceste con­sfătuiri de lucru, unele între­bări interesante referitoare la factorii implicați în debutul ar­tistic în general și cel teatral în mod special, condiția debu­tului dramaturgic, scenografic ; multe analize s-au oprit la ne­voia spiritului de echipă, la re­gia creatoare și strălucirea in­terpretului principal, ca și la cadrul cel mai propice de debut in critica teatrală. Majoritatea Întrebărilor, a obiecțiilor formu­late în legătură cu implicarea nemijlocită a direcțiilor institu­țiilor teatrale și a cadrelor di­dactice din I.A.T.C. și I.A.P. pentru a asigura debutanților condiții normale de afirmare artistică în primii ani după ab­solvirea institutului, au primit răspuns de la creatorii ,părti­nind noii generații, directori de teatre, tineri dramaturgi, din partea criticilor de teatru acre­ditați, a scenografilor invitați pentru prima dată în festival, a studenților (mai numeroși ca la alte ediții ale întîlnirii priete­nești). După o absență nemotiva­tă timp de cițiva ani, Institutul de teatru din București a pre­zentat (cu succes) spectacolul de anul III Regie al studentului Mihai Măniuțiu, „Oedip salvat“ de Radu Stanca, in interpreta­rea studenților : Marcel Iuteș, Mirela Gorea și Adrian Pintea. între spectacolele care s-au impus și au impus nume foar­te tinere de regizori, scenografi,, și interpreți, s-au aflat : Mun­tele, de D. R. Popescu (cu trei interpreți din promoția 1976 a I.A.T.C.) oferit de Teatrul Tine­retului, Răfuiala, de P. Massin­ger (în regia studentului in anul IV, clasa Gheorghe Vitani­­dis, Alexandru Dabija), tot Tea­trul Tineretului, Procurorul, de G. Dragarov, cu 2 debutanți : regizorul Mihai Lungeanu și actorul Dragoș Pislaru, prezen­tat de teatrul din Petroșani, și Emigranții, de Mrozek, in in­terpretarea actorilor : Constantinescu și Radu Mircea promoția 1976 a I.A.T.C. Vai­da, (Tea­trul de stat Oradea). Pentru a­­cești creatori, pentru toți cei prezenți la Piatra Neamț în zi­lele festivalului tinerețea iest Înțeleasă ca un spirit des­­­chis, ca o expresie a responsa­bilității și demnității. Simelia REDLOW STAGIUNEA STUDENȚEASCA • Deschiderea stagiunii muzi­cale pentru studenți • Sala Ateneului „Camerata“ Român • Orchestra a Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ • Diri­jor : Paul Staicu In viața muzicală a Capitalei deschiderea stagiunii 1977—1978 pentru studenți înseamnă, fără îndoială, un eveniment. Concer­tul inaugural, organizat de Fi­larmonica „George Enescu“. Conservatorul „Ciprian Porum­bescu", în colaborare cu Consi­liul U.A.S.C. din centrul uni­versitar București, a fost inter­pretat de orchestra „Camerata“ a Conservatorului „Ciprian Po­rumbescu“, dirijată de Paul Staicu. Programul, pe cit de bo­gat, pe atît de divers, s-a stră­duit să cuprindă o­ arie cit mai vastă din istoria muzicii univer­sale. Preludiu la unison din Suita I de George Enescu, mu­zică aureolată de un sensibil fior popular rămâne și astăzi una dintre netăgăduitele culmi pe care muzica românească le-a atins. Orchestra .,Camera­ta“ a scos in relief subtilele nuanțe ale muzicii, oferindu-le o individualitate de neconfundat­e prin intonații clare și pline de rafinată sensibilitate. Trei piese pentru orchestră de coar­de de Constantin Silvestri sunt lucrări de virtuozitate, solicitind orchestrei care le execută mul­tă precizie, precum și o aleasă dozare a tonurilor, numai ast­fel izbutindu-se crearea acelei atmosfere aerate, aproape geo­metrică, particulară muzicii lui Silvestri. Paul Staicu a impri­mat, din nou, „Cameratei“ echi­librul necesar, pe alocuri poate excesiv de auster, iar execuția s-a bucurat de o bună apreciere din partea publicului. Stagiunea muzicală pentru studenți este concepută să aibă un vădit caracter educativ ; ini­țierea publicului tînăr în peri­oadele mai îndepărtate din is­toria muzicii apare astfel fi­rească și necesară. Pătrunzînd in preclasicism, programul cuprins Concerto grosso op. 6, a n­r. 9, în Fa Major de Corelli, una din operele de sinteză ale epocii. „Camerata“ s-a remarcat și cu acest prilej ca o orchestră stăpină a detaliilor, realizind profilul nuanțelor in fluxul de o delicată expresivitate al sub­stanțelor melodice. Clasicismul a fost ilustrat in acest concert de Mica Serenadă, Kv. 523 de Mozart, poate cea mai popu­lară și mai celebră compoziție instrumentală a marelui compo­zitor. Studenții din orchestra „Camerata“, dirijată de Paul Staicu, au scos în evidență, cu aplicație și precizie, frumusețea limpede a muzicii mozartiene. Adrian GEORGESCU O ARMATĂ DE MONȘTRI SACRI • AUSTERLITZ • Ciclul : „Mari aetori“ • Cu : Pierre Mondy, Michel Simon, Vittorio De Siva, Jean Marais, Claudia Cardinale s. a. • Miercuri, 9 no­iembrie, Programul I, ora 20.25 Fără a nega oportunitatea în­cadrării acestui uriaș succes ci­nematografic al anilor ’60 sub genericul „Mari actori“. „Auster­litz“ ar putea defini sau confir­ma (dacă ar mai fi nevoie) un mare cineast : Abel Gance. Vete­ran al cinematografului francez (s-a născut în 1889). Gance a plecat de la Griffith și Thomas Ince. a devenit un pasionat slu­jitor al impresionismului, păs­­trînd de la maeștrii săi, ca și de la această importantă școală ci­nematografică, interesul pentru montarea grandioasă, impresio­nantă prin dimensiuni și forță, pentru superproducție. O primă realizare șocantă prin dimensiu­nea imaginilor și a ecranului aparține anilor 1925—­’27 și se in­titulează „Napoleon“. Era o cu­cerire a tehnicii și a artei cine­matografice : filmul proiectat pe triplu ecran, în sistem ..polivi­­ziune“. Figura lui Napoleon devenit treptat o „obsesie tema­n­tică“ a cineastului , regăsim, rea­lizată ’­n 1999 o nouă versiune „Napoleon“, film remarcat prin­­tr-o nouă „aplicație tehnică“ : filmul sonor, aflat atunci doar în stadiul de experiment, tn filme, devenite apoi de referință pentru istoria cinematografului mondial, ca : „J’Accuse“, „Stra­da“, „Fin du Monde", „Dama cu camelii“, „Lucrezia Borgia", Abel Gance reia procedeul în­drăgit al poliviziu­nii și incintă privirile cinefililor cu „14 Iulie 1953“ și „Magicama“, dar, con­vins că numai prin pelicule de mare montare, de dimensiuni gigant, cu distribuții în care nu­mărul interpreților este de ordi­nul sutelor sau chiar miilor poate convinge și cuceri publicul reia, pentru a treia oară, ima­ginea cuceritorului Napoleon și realizează „Austerlitz“. Avea 71 de ani, era de o vitalitate impre­sionantă, își programase realiza­rea exterioarelor la Zagreb. Roma, Paris, mobilizase sute de actori și figuranți englezi, ger­mani, iugoslavi, francezi, italieni etc. Ajutat de o echipă de maeștri (imagine, sunet, muzică), Gance încheie filmările in numai 3 luni la una din cele mai costisitoare superproducții internationale in culori cine­mascop. prilej de întîlnire spectatorilor moderni cu o „ar­a­mată“ de monștri sacri ai cine­matografului : Pierre Mondy (Napoleon), Orson Welles (Fulton), Jean Louis Trintignant, Georges Marchal, Michel Simon, Jean Marais, Martine Carol, Elvira Popescu. Anna Maria Ferrero, Rossano Brazzi. Vittorio De Sica. Claudia Cardinale și multi alții. FILM MUZICA TELEVIZIUNE Simelia BRON • Regăsire • Producție Casei de filme Unu • Regia : a Ștefan Traian Roman • Rulează la cinematografele : Central (orele : 9.15 - 11.30 — 13.45 — 13 — 18.15 — 20-30), Grivița (orele : 9 — 11.15 — 13.30 - 16 — 18.15 — 20.30) și Miorița (orele : 9— 11 — 13,15 — 15.30 — 17.45 — 201. După o absență nemotivată de pe ecrane a regizorului Ștefan Traian Roman, cel care ne ofe­rise cu cîțiva ani în urmă filmul „Evadarea“, producția sa cine­matografică înregistrează un nou succes : „Regăsire“. Un film frumos și convingător. Dacă ar fi să-l credem pe Radu Geor­­gescu : „Regăsire ne bucură pentru faptul că (nefiind un film pretențios pe linie estetizantă, dimpotrivă, el cade evident în reportaj gazetăresc...) e o dovadă că fără vorbe mari spuse de actori și fără declarații emfatice ale realizatorilor, se poate face totuși cinema...“ Discotecă • Programe de muzică și divertisment • Clubul „Ing“ • In fiecare seară de la orele 20 la 23 • Str. Furtună nr. 140 • Clubul Stefan (Institutul de arhitectură). „A“ în serile de sîmbătă și duminică, de la orele 20.30 la 23 • Str. Blă­­nari, nr. 14 (tel. 15­68 53). Clubul tineretului • Sîmbătă, 12 noiembrie. • Programul I • Orele 16.30. Timp de o oră, emisiunea va sintetiza 7 zile de spectacole și dezbateri reunite sub emblema celei de a V-a ediții a „Festiva­lului spectacolelor de teatru pen­tru tineret si copii“. Tematica acestei interesante ediții ca și a colocviului găzduit de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț : „Responsabilitatea politică și estetică a debutului în teatru". RECOMANDĂRILE NOASTRE POT DEVENI PREFERINȚELE DUMNEAVOASTRĂ ! 8 Viața studențească

Next