Viața, martie 1941 (Anul 1, nr. 1)

1941-03-31 / nr. 1

V * , ^ • 4­7^T/n 1% Jiial I­fflr» 1 •* C­IL&skm 51 m © ipfi«5 1941 ^ RHHjF HHH Redacția, 'g| M W ^fMHnmMMHM tipografia fi J Jg § m^jg gF BUvVKEȘTl |] Kk^ j% Z j& Str. Ing, A. Sal gay No. 2 If ~*4F jjti JP» < Telefon centrala 3.26.80 H ^Bspl ' I — JHH^HH^^HHHHIHHnvDUa«Bi9An!flKllK n«.. :.i maiticnMn.. *» ■ , ■ v;*fV ABONAMENTE ||| 4? &ll K; ; S; . ^ j |§ ji^.ȚțȚ' Lp | || .;„, 11 .. f. a»ji v''ShhH ’ ^ ?ARi.: Trei luni — 200 lei Ziarul de dimineață ai tuturor cetățenilor ^EEriiEr^itTM ■ D irector: L1V1U REBREANU riupnmdi ; „civihicauu" 0. A, k Înscris la Trib. Ilfov sect. I ___ corn ere. sub No. 55/941 BL BT <gBCMffiiwWitT8i'traiuoni^niMi»i'ii|iii>"i»mi m .................... - <50 Centru autorități și instituții Wm i!ff^rrr-wra^KaaffiS^MîglEttftia^ag^SMr^țB^^agaK^S lei 2000 un an ÎNCEPUTUL începem într’un moment cru­cial pentru destinele românis­mului, când inima neamului sân­gerează mai cumplit poate decât oricând în cursul trecutului nos­tru prea torturat de toate asu­pririle și nedreptățile. Ne dăm seama că azi, mai mult ca altădată, ziarul trebue să fie o tribună vie pentru uni­rea tuturor, pentru întărirea credinței în puterile noastre și întru împlinirea dreptății româ­nești. Astfel de tribună româ­nească vrea să fie și va fi VIAȚA. N’avem ambiții deșarte, nici de-a reprezenta sau propovădui vre­o ideologie politică, și nici de-a învăța pe conducătorii res­ponsabili cum să cârmuiască ța­ra. N’avem decât râvna servi mai presus de orice de-a nea­mul și țara. Credem că, în vre­murile aprige pe care le străba­tem, suprema datorie a fiecărui român este de-a contribui, după puteri, la împlinirea idealului românesc, ac­elaș și unic pentru toți, deopotrivă, dincoace și din­colo de hotarele sfârticate. Orice desbinare și zâzanie, a­­cuma când se frământă soarta noastră și a omenirii, înseamnă primejduirea viitorului și a exi­stenței neamului. Durerile, pră­bușirile, umilirile și ispășirile ce s au rostogolit asupra Româ­niei trebue să fi deschis och­ii tuturor ca să vadă prăpastia la marginea căreia au ajuns, și mai ales trebue să fi luminat toate mințile ca să înțeleagă că mântuirea noastră nu e decât în noi înșine, ca totdeauna in ceasurile hotărâtoare. Cinci­sprezece milioane de români li­ni­ți «în cuget și simțiri» sânt în ■stare să doboare toate piedicile, să înfrunte și să învingă toate adversitățile spre a-și cuceri dreptul la o viață demnă de va­loarea lor în granițele firești unde traesc de două milenii. VIAȚA apare, în zilele acestea de­­spre încercări, și ca o de­monstrație mai mult a energiilor creatoare românești. Prin cian­tirile crâncene teritoriale s’a urmărit desigur și înăbușirea puternicului avânt, mai ales în domeniul spiritualității, pe care l-a dovedit România întregită în cele două decenii din urmă. Ar fi fost pierderea cea mai irepa­rabila. Dar loviturile, oricât de grele, nu fac decât să oțelească u­n popor vrednic și conștient de menirea sa. Știm câte greutăți ne așteaptă și câte obstacole vor trebui învin­se până să ne cucerim siguranța existenței. Mai ales că noi nu ne putem bizui decât num­ai pe sprijinul cititorilor. Și mai cu seamă că nici sprijinul cititori­lor nu vrem să-l dobândim nici prin atitudini echivoce, nici prin cultivarea sensaționalului sau a scandalului și a minciunei. Do­rim să cucerim pe cititori num­ai prin informație complectă și co­rectă în toate compartimentele, sa le fim călăuză dreaptă tot domina. Poate că asemenea enunțare nu e destul de ademenitoare. Preferăm însă să fim judecați și prețuiți după fapte, precum nu­mai prin fapte dorim să câști­găm adeziuni. In VIAȚA interesele și dureri­le tuturor categoriilor de cititori vor căuta să fie apărate și armo­nizate. Am dori mult să devenim veriga de legătură între cârmui­­torii țării, mari și mici, și cetă­țenii țării, cei mulți, pe care se bazează existența statului ro­mân. In această intenție vom răs­pândi și comenta gândurile și faptele conducătorilor responsa­bili, precum tot în această inten­ție vom înregistra suferințele și nedreptățile celor mulți. Numai astfel mulțimea va înțelege stră­duințele conducătorilor și con­ducătorii vor auzi glasul mulți­mii, înlesnindu se alinarea dure­rilor și vindecarea rănilor ... Credem în puterea dreptății Credința în victoria dreptății românești ne va călăuzi pașii. In­semnul dreptății neamul româ­nesc trebue să biruiască. Liviu REBREANUJ I*ag­ ä TOT CE VA INTERE­SEAZĂ Rubrica femeii. Cuvântul medicului, Radio, Agendă Pag. S ACTUALITATEA DE ER1 PANĂ AZI Pag. 4 CUM SE VA FACE RE­CENSĂMÂNTUL Pag. 6 FURTUNA IN PACIFIC Cum a devenit Marea Bri­tanie stăpânitoarea Cana­lului de Sue* Pag. O VIATA ECONOMICA Pag. DE TOATE ȘI DE PRETU­TINDENI Curiozități. — Enciclopedie Pag. 8 VIATA VESELA O pagină de humor Pag. IO ULTIMELE TELEGRAME DIN STRĂINĂTATE Altitudinea Germaniei de evenimentele din frusfosfad­a BERLIN 29 (Rad­ar).­­ Cercurile ofi­ciale și oficioase di­n capitala Reichului observă cu un interes extraordinar evo­luția situației politice la Belgrad, ca și influența crescândă a unor grupări și elemente anti­germane din Iugoslavia. CERCURILE DIN BERLIN PĂS­TREAZĂ CEA MAI STRICTA RE­ZERVA FAȚA DE SITUAȚIA, IN CA NELIMPEZIT­A, DIN JUGOSLAVIA. La ministerul de externe al Iteichului se exprimă totuși părerea că situația din Iugoslavia pare să fie haotică. De­clarațiile făcute de anumite personali­tăți și de anumiți minșitri din Belgrad nu sunt de­ natură să limpezească si­­tuația. Ea nu poate fi clarificată cu vorbe, ci numai cu fante. In starea actuală a situației, se poate constata că la­ Belgrad tendințele anti­ germane ale grupului politic condus de­ șovini­știi sârbi sunt în creștere. Inci­dentele de eri și evenimentele noui au dovedit că această tendință urmărește să compromită r­eac­țiile germano-iugo­slave. Din partea noastră — se declară la ministerul de externe al Reichului— NU SE POATE JUDECA DACA ESTE VORBA DE ACȚIUNI CONTROLA­TE SAU NECONTROLATE. Este to­tuși sigur că problemele interne ating chestiunile de politică externă. Nu în­cape nicio îndoială că există actual­mente la Belgrad elemente care se stră­­duesc sa tulbure și să înrăutățească re­lațiile cu Germania și Italia, în ciuda adeziunii Iugoslaviei la pactul tripar­ Hi CERCURILE POLITICE GERMANE SE ABȚIN DE A SE PRONUNȚA A­SUPRA CHESTIUNII DACA SITUA­ȚIA TREBUE SAU NU SA FIE CON­SIDERATA CA SERIOASA. Problema primordială — declară aceste cercuri este de a ști dacă e vorba la Belgrad de lupte momentane, determinate fie o situație psihologică complicată cu pro­bleme politice, adică dacă e vorba fie o simplă mișcare de stradă sau de expre­sia unei linii politice. La această între­bare, nu s’a dat astăzi niciun răspuns la ministerul de externe. S’a declarat însă că în niciun caz Germania nu va îngădui ca politica ei să fie impusă de astfel de mișcări de stradă Când Iugoslavia a aderat la pactul tripartit, Germania și-a manifestat simpatia față de acest stat și ea consi­deră adeziunea sa ca un element de sim­ilizare în sud-estul Europei. DA­CA UNELE ELEMENTE DIN IUGO­SLAV­IA IȚI INCHIPUE CA SE POT opune unei astfel de evolu­ții, TOATA RĂSPUNDEREA VA CADEA NUMAI ASUPRA LOR. DA­CA­­­CESTE ELEMENTE ÎȘI INCHI­PUE CA POT ABUZA DE MARINI MIA ȘI DE F­ORȚA REICHULUI, ELE SĂ IH SALA. bi sfârșit, s’a mai declarat la minis­terul­ de externe că Germania, nu este câtuși de puțin dispusă să se lase pro­vocată și insultată de agenți plătiți. FRONTUL GRECO-ITALIAN O impresionantă fotografie din primele linii. Artileria grea ital­iană în plină acțiune § 1* are la Bejir­ma Incăerări între partizanii și adversarii noului guvern BELGRAD 29 (Radar). — Corespondentul agenției D. N. B. transmite: ASPECTUL STRĂZI­LOR DIN BELGRAD ESTE INCA DESTUL DE TUR­­BURE. LA TOATE RĂSPÂNTIILE SE VAD TANCURI, IAR POLIȚIA ȚINE CU GREU IN FRAU PE MANIFESTANT!. IN UNELE CARTIERE ALE ORA­ȘULUI, S’AU PRODUS INCAERARI INTRE PARTIZANII ȘI ADVERSARII NOULUI GUVERN. MINISTRUL GERMANIEI, PLECÂND CU AUTOMOBILUL PRIN ORAȘ, A FOST ȘI EL OBIECTUL UNEI MANIFESTAȚII. CÂND L-AU RECUNOS­CUT, UNII MANIFESTANȚI AU APLAUDAT, IAR ALȚII I-AU ARUNCAT A­­MENINȚARI. IN CELE DIN URMA, CELE DOUA TABERE S’AU INC­AE­RAT. LEGAȚIA GERMANIEI A PROTESTAT CONTRA ACESTUI INCIDENT, O asta în actualitate: Jugoslavia Așa cum o vede turistul și cum a plămădit-o istoria Când vezi pentru prima oară Jug­o­slavia, din fuga tenului de rută inter­națională, așa cum am văzut-o și eu, acum zece ani, nu­ fa poți face nici o impresie asupra peisajului acestei­­ ari. Cu atât m­ai puțin­, asupra oamenilor cari o locuesc. Peisaj și om s'a­i înțeles parcă în­­tr’adins să nu se resvalue oricui, pen­tru un simplu și ndiferent bilet de tranzit. Peisajul e monoton pe par­cursul Simplonului iar călătorii sunt tăcu­ți Când vizitezi însă în mod special Iu­goslavia — cum mi s’a întâmplat mai târziu — și când ai prilejul să vii in contact cu oamenii, la rosturile și că­minele lor, constați cât de valoroase comori vizuale ascunde țara aceasta, câtă varietate de peisaj, stil și obice­iuri există de la o provincie la alta și cât de viguros pulsează viața în toate aceste provincii. ESENȚA NAȚIUNII Iugoslavia păstrează și azi pecetea adâncă a trecutului fiecare provincie își are eroii, ei, care-i dirijează viața cu spiritul și cu exemplele lor ancestrale. Fiecare provincie este unită cu celelalte pentru scopul suprem al apărării, dar fiecare ar vrea să fie independentă. Fiecare își păstrează obiceiurile ei, fol­­klorul ei, costumele și ambițiile ei. O altă unitate, afară de cea teritorială, n'a putut fi realizată­ niciodată în Iu­goslavia. Luptele politice interne n’au fost duse niciodată, în această țară, în­tre partide, di intre provincii. Dualismul stă la­­ baza însăși existen­ței iugoslave, deoarece aici s’au întâlnit două lumi și două civilizații: Occidentu și Orientul, care n’au putut trece fără să lase influențele eterogene ale aspira­țiilor lor politice și culturale cu totul diferite. Și acest dualism, acest simbol al pa­ralelismului istoric, nu-l vei găsi nicăun mai viguros conturat ca la Sarajevo unde, in mijlocul orașului modern de concepție occidentală, își trăește netul­burat viața tradițională, vechiul oraș mahomedan, cu moscheele, cu tarabele și chiar cu femeile lui voalate Dacă ținem apoi seamă că regatul actual se compune din mai multe pro­vincii, dintre care, acum douăzeci iuci de ani. Slovenia, Croația, Dalma­ și Scurta privi Sârbii, croații și slovenii, precum și diferitele ramuri de slavi din Sud, au coborît in această regiune, prin câm­pia Dunării, între secolele VI și VII, atrași fiind de fertilitatea solului și de climă. încetul cu încetul ei și-au creiat state separate care au dispărut, fie prin ocupația turcă, fie prin eforturile de desnaționalizare făcute de unguri, de venețieni și de austrieci. Vechea Serbie a ajuns la un mo­ment de apogeu în secolul XIV, dar la un apogeu de scurtă durată, căci in an 1389 a fost recucerită de turci, în urma bătăliei sângeroase de la K­osovo polje, și a rămas sub dominația otomană a­proape 500 de ani. In acest timp celelalte provincii, cele nordice, au fost ocupate, rând pe rând, de Ungaria, Veneția, Austria, spre a fi, în cele din urmă, încorporate în mo­narhia Habsburgilor. Regatul Croației și-a trăit, la rândul său, un moment de apogeu la sfârșitul secolului XI sub regele Tomislav, ca, scurt timp după aceea, să cadă sub stăpânirea ungurilor. Ca să încerci să arăți luptele­ seculare pe care le-au dus aceste mici state pentru redobândirea libertății lor­­i ția, Bosnia, Herțegovina și Voivodina, făceau parte din vechea monarhie au­stro-ungari, iar Muntenegrul și Serbia erau independente, (insăși capitala de azi a Iugoslaviei se compune din trei orașe, altădată independente și dis­tincte: Belgrad, Zemun și Pancevo), pu­­tem mai ușor să ne explicăm lipsa de coeziune in multe probleme interne din trecutul apropiat al acestei țări pre­­cum și unele evenimente de­ surpriză ale actualități­ i din istorie pentru unirea de mai târziu într’o sin­­gruă țară cu numele de Iugoslavia, ar fi foarte greu, chiar într’un spațiu mult mai mare. Căci, după cum spu­nea poetul Lamartine, d'his­toire de ca peuple deprait se chanter et non s’t­­or­ret. ORIGINILE DINASTIEI REGALE Primul Karagl­eorghevici a apărut în viața politică a Serbiei, în anul 1S61 ca șef al unei grupări de notabilități din orașul Orasac, care urmărea revo­luția contra asupririi otomane. Om de mare curaj, de rară luciditate și de cin­ste exemplară, George cel Negru (Kara- Gheorghe), pe numele adevărat, Gheor­­ghe Petrovici, a reușit să organizeze prima revoluție care a constituit sem­nalul eliberării Serbiei de sub lunga stăpânire turcă. Instalat la Topola, cu întregul lui stat major, Karagheorghe și-a­­ clădit un castel-fortăreață, o biserică sub a cărei intrare și-a săpat din vreme cavoul­­a școală, de a cărei soartă se interesa per­sonal și numeroase clădiri pentru a­­dăpostirea oamenilor care-i erau dincioși. Intenția lui era să facă cre­din­țopola capitala Serbiei. In anul 1813, Turcii i-au asediat însă fortăreața și i-au dat foc. Karagheorghe a scăpat fugind în Austria, iar de acolo în Basa­rabia, la Zlotin, unde a rămas până în­­ Continuare în pag. N­-ai EL­VET. GE­RMA­NI A­lluaUANl i Fiu­mb Zagreb Split UNG­ AyHA­NOV! Dubrovnik Kotor ROMA­N !A Bel­gr­ad Sarajevo Ch SKowj­e GP m BULGARIA E­C / A Harta­­ Iugoslaviei și a țărilor vecine .Vedere din Belgrad

Next