Viața, iunie 1941 (Anul 1, nr. 62-90)

1941-06-01 / nr. 62

E ^^^^^^HHHHjjjHP MHH _'£ ,„ Jjinm \*maQ*'<rvcw ’ L 3® «j , |H ■ ''-țw^Ur .»5; 9| ^^^HHKHg jjn EflKB Anul I. No 62 H — 1941 — ■ DUMINICA | IUNIE 1941 — 8 EhcfcCEina !,©■ Tf, —• redații-., administrația și tipogratla li le o ion teului J ^2o.W I ABONAMENTE: I Proprietar: „E.VHNESC J“ S. A II niDCrT^n ■ • ___. ___ _ BUCUREȘTII II I 3.9Î.36 | frei luni--------- 200 lei , Autorität!. I * II VlKCț* fi VIM: I ?_ _*_. R5 E9l ■■%, ■■» Mk m. ■ ■ « St. m. Anehel Saligny No, 2 || '^^^^.5808* l«'““ =--““! | '»“•“ ^ f>i'>- ‘“"^ 84,1 || --------- LlVIU K C D It! C A N U EmEi fM. ~ îa 1 ■ .. HM I — , âTAL-IÂ Eli fit«tA II FâZâ Fllâ EâFIfiLâlIâ TIlFILii â 1 § L ©«I L I I I 1Ä11 I T â iMMiiag^aiTiarnT—imu i —-——________—.—_—_____________. ______ « ■ ±4 InTT^mMiuSL laPfWffl Malta m&m Sohinai'i EffHWE Ui Urtfi* Cap SdâHie Buch. JiAisamosKasreloj kiSAMÖS / ii > POLVßlSHPMlÄ jkamani! Pelekana M Silino Castelli A D Et YßOS £ nOM KariPc UYOflWI A C?) ßumeli M«*U? n.Tt*iölti •KhalPfld W\7r SahaKii hu GÄVbOS ÎmÎÎS Hdrmurr tLDVi , Ir rsOSmS CMelissa Meidöes Pernmd = L£iJTHPßNZ jpP^IpȚih B.v. Messarß Tobruk 340* ’HU 'LOP Axn 1111^2 rT57«t RHAiiKfKL UP Ambeltlft! PHAISTOS Lithmos jD Dlnr,Fhp/if m: 3 p /■.?***,*■ UnQia HERAKLES KNOSSOj Rn ADIA Arkjnf" KdrdkdS u Ioni imato: wl alt j* A 1r-«( VldflC Mildtt Medpülis u Eluntt LATO I T„ lalnrhnHi HiranefM m rnrm <dvnt; iij!! Ddpfim FTP A Wl Sihd . PßAiSOi lariF. dlidllmald -AMPELQ3 RSrorcr.IiM Harta detailată a insulei Creta a cărei capitulare este iminentă (Vezi telegramele în corpul ziarului). CE NU TREBUE SA UITAM H uiți întârzie într’o descurajan­­tă lamentare, târând după ei tânguciile unor nenorociri­i­­maghiare cu ale căror leit-motive ne întâmpină la toate răscrucile, stre­­«u­rând într’un prelung oftat, toată •amărăciun­ea neputinței stătute pe care o aruncă tare în obrazul pri­­mu­lui întâlnit... Sunt desamăgiții permanenți, inadaptabilii refractari, Iu a căror minte strâmtă nu poate pătrunde nimic din sbucium­ul care se consumă astăzi în jurul nostru, topind în svâcnirea dură a popoare­lor, putreziciunea unei epoci îm­­trâ­l­cită definitiv spre prăpastia care-i va servi pentru totdeauna de cavou. Ei suspină după un confort și după unele tabieturi prelungite cu rafinate dulcegării de import, re­fuzând să se integreze în realitate și să desprindă din încleștarea actuală, im sens menit să le răstoarne aceste­i teorii savante în care-și înfășoară l­a obez și parfumat — reminiscențe­le trăsnite. Plângăreți și incapabili — bocitoare melodramatice în mare formă — își muncesc frunțile spel­be după spasmurile unor anumite nopți în care-și lăbărțau desfrâurile, intoxicând zorile cu scrumul sarda­­papalelor acum definitiv înmormân­tate. Din cei două mii de ani de stăru­­in­ă istorică și de permanent urcuș pe Golgota răstignirilor, ei nu pot înțelege nimic... Marii îndurerați ai «dramei» actuale, descind dintre lu­me cu apusuri roze și cu focuri de artificii, în care n’a poposit nicioda­tă cel vânăt și sbârlit de grijuri, a­­supra oamenilor... Ei n’au auzit de marile însângerări ale neamului și nu s'au sbătut în desnădejdea gra­velor clipe consumate cu o senină tărie de cei cari au crezut în virtu­­ți­le Sa în drepturile biruitoare ale Tr­atici. . Cascada încercărilor prăvălite a­­supra neamului, a fost neobosită. tA­ui in șir, încordările opuse năvă­litorilor ne hotărau soarta cea mai vitregă și pasul sărăciei noastre pornea în pustiul incertitudinilor, orbecăind pe cărările pribegiei, fă­ră nici­ o luminiță călăuzitoare. Și războiul cel mare — pentru a da un exemplu mai recent — ce-a fost el decât o încleștare uriașe in care ne am răsucit toate îndârjirile mușcând țărâna veșniciei pentru a ne apăra hotarele!? Moldova în 1917 — cu cei 1.400.000 ruși cari s'au bolșevizat și pe cari a trebuit să-i susținem cu slabele noastre forțe economice de atunci — n‘a constituit un exemplu de sufe­rință românească pe care am îndu­rat o stoie, fără spărturi răgușite «vădite zărilor de sânge în care ne Consumam marea noastră dramă ?­­ Și ce sleite ne erau atunci puteri­le ! Consumasem elanurile noastre într’o mare de decepții, victoria nu se întrevedea de­loc aproape și to­tuși, în acest holocaust al disperă­rii, ne încăpățânam să ardem până la unul, să pierim mai bine cu toții, decât să capitulăm rușinos, prăbu­­șindu-ne tura. Astăzi pentru ce ne plângem ! Care este motivul acestor încrun­tări vinete pe cari le poartă printre noi — impertinent­ și gravi­n boci­torii copioaselor îmbuibări de oli . Trăim mai rău ca înainte, ne res­trângem puțin răsfățurile ușurate­­ce și consumăm rațional — însă des­tul de suficient petru normala trăi­re în timpuri anormale. Acesta este purul adevăr. Nu ne asfixiem cu să­răcia lumie și nici nu ne mințim bur­țile cu iluziile belșugurilor naturilor moarte Să nu exagerăm și să chibzuiască bine plăpânzii lacrimogeni cari nu-și mai pot procura cu ușurința din trecut, trufandalele prelungilor ospățuri Să ne amintim de Moldova și de 1917... Să nu uităm culmile pe care au înălțat Neamul acesta durerile și dârjeniile înaintașilor cari nu s'au clintit în nici-o furtună și n’au lă­crămat în nici-o disperare. Tăria hotărîrii lor să ne fie ca­­lăuză și exemplu, astăzi când anu­mite voci își acordează insinuările într’o melancolică tânguire menită să ne risipească elanurile. Ștefan MARINESCU Ex-Kaiseril Wilhelm grav bolnav * NEW-YORK, 50. (Rador), Ziarul NEW-YORK TIMES «­­nuntă din Berlin ca fostul Ka­ser suferă de o boală intesti­nala, care Va slăbit foarte mult. In ultimele zile el a mai con­tractat și o puternică răceală. Sunt temeri că fostul împărat care are 82 ani, ar putea sa nu se mai refacă din actuala sa sta­re de slăbiciune, Acord turco-german ANKARA. 30 (Europapress). ■ Comisiunea turco-germană a sosit la Istanbul, venind din Tur­cia, pentru a încheia tratativele sale. După cum se află, se inten­ționează deocamdată reconstrui­rea provizorie a podurilor arun­cate în aer, așa încât se va refa­ce în curând circulația între Turcia și Europa. IN CAMERA COMUNELOR S’A CERUT INCHEEREA PĂCII Indienii arestati la Bombay sunt bătuți cu biciul LONDRA, 30 (Europa* press). — Joi a avut loc o desbatere mai prelungă în Camera Comunelor. Depu­tatul Davis din partidul GENEVA, 30. (Rador). — Cores­pondentul agenției D. N. B. trans­mite: Ziarul englez TIMES anunță din Bombay că în cursul tulburărilor din săptămâna trecută numai la Bombay au fost împușcate mai multe persoane, în timp ce 151 de persoane au fost rănite, iar 800 a­muncitoresc a cerut ca oa­menii de stat să facă pace înainte ca Europa să de­vină un haos.­restate. Lunea trecută, trupele britanice au intervenit pentru a menține or­dinea. Magazinele sunt închise. Numeroși indieni arestați au fost bătuți cu biciul.­­ In rândurile populației hinduse domnește o mare agitație, care se întinde tot mai mult 31 MAI 1916 - 31 MAI 1941 15.~~SFERT OF VEAC OET.?! CEA MAI FORMIDABILA LUPTA NAVALA DIN ISTORIE Lupta navală an­glo-german­ă de la Skagerrak descrisă de d. MANFRED von KILLINGIER, ministrul G­ermaniei la București, care a luat parte la această bătălie ca ofițer de marină Acum 25 de ani a început la Skagerrak cea mai formidabilă lup­tă navală pe care a cunoscut-o is­toria. Flota engleză a participat la ea cu 28 vase mari de linie, 9 cru­cișătoare de război, 8 crucișătoare blindate, 26 crucișătoare mici, 6 vase-com­andant,­­5 distrugătoare și un vas port-avion. Germanii au aruncat in luptă 16 vase mari de ti­lde, 5 crucișătoare de război, 6 vase de linie mai vechi, 11 crucișătoare mici și 61 distrugătoare. Erau față în față 111 vase en­gleze cu 60.000 de oameni și 99 ger­mane cu 54.000 oameni. Anglia a pierdut 115.025 tone oase și 6­68 morți și răniți. Germania 61.ISO tone și 3.068 mor­ti și răni­ți. Cifrele acestea vorbesc de la sine. Există o literatură extrem de bo­gată asupra luptei navale de la Ska­gerrak. Una dintre cele mai impre­sionante descrieri a luptei o găsim in volumul <<.Klabautermann­", cărui autor este ministrul Germa­ni niei la București, d. Manfred von Killinger, care a luat parte la bătă­lie ca ofițer de marină. Dăm mai jos câteva momente din această descriere a epocalei lupte maritime. In timp ce armata germană în­registrase victorie după victorie, flota de războiu stătuse inactivă în porturi. Acum și armata trecea printr'o perioadă de acalmie, se trecuse la războiul de poziție. Anglia, ca și înainte, își ia flota de o parte. Nici nu avea nevoie să o scoată. Rece oare ar fi scos ea a­­ceastă flotă, când distrugerea ei ar fi însemnat propria ei distrugere ? Mările mondiale erau curățate ,la vasele germane și blocada se exer­cita efectiv. Germania nu se mai putea aproviziona și datorită îngă­duinței umanitaris­te a conducăto­rilor germani și războiul submarin urma să devină ineficace, pentru că se refuza ducerea războiului submarin total. Acei cari navigați pe submarine nu­ erau deloc de in­vidiat. O mare­ parte dintre ei au căzut jertfă curselor de submarine din cauza propriilor ezitări. ■ Tirpitz fusese împiedicat de duce un războiu submarin mai în­­­verșunat, așa cum îl pretindea. Re­vista umoristică-politică engleză ș Pund­» publicase o caricatură pe vremea­ când fusese concediat Bis­marck. Această­ caricatură arăta un perete de vas; sus era Kaisern], care sta aplecat pe balustradă cu brațele încrucișate. Bismarck îm­brăcat în haine de piele și purtând pălăria de pilot părăsea vasul, co­ întreaga flotă se aduna la und. Era vorba să se facă evoluțism. Aceasta însemna că crucișătoarele trebuiau să împingă înainte până la Skagerrak, pentru a duce acolo războiul comercial. Ele trebuiau să se așeze pe căile comerciale, care leagă Anglia de țările nordice și să intercepteze orice transport pe apă. Aceasta însă era secundarul, scopul principal trebuia să fie altul. P­en­­tru căi lucru ciudat, englezii aveau bazându-se pe scară dle frânghie .Următoarea­­ legendă era sub a­ceastă caricatură : The pilot J ’s going Acum «Punch» reprodusese ace­iași caricatură, dar în locul lui Bismarck, Tirpitz era acela care cobora scară de frânghie, îmbrăcat ca pilot. Acest fapt era comentat de unii ofițeri de marină. «Klabautermann» se întreținea cu ofițerii săi pe pun­tea superioară de la proră, acelaș obiectiv în acelaș timp. Dacă Scheer nu se temea să înfrunte în­treaga flotă engleză, prin atacuri succesive, trebuia totuși să încerce să atragă forțele inamice una căte una, pentru a le distruge separat. Amiralul german trebuia deci să creieze împrejurări tactice favora­bile pentru a se bate și, dacă era posibil, să provoace și o bătălie­.. Unitățile flotei au părăsit portul în zorii zilei. Flotila, de care apar­ținea W 3,­ a fost repartizată celei de a treia escadre pentru a face si­guranța împotriva submarinelor. In față și pe lături, unitățile erau încadrate de torpiloare care navi­­gau în zig-zag, astfel ca să poată ataca submarinele inamice ce s-ar­ fi ivit, sau să avertizeze vasele, în caz de bătălie. Era o zi minunată, o briză ușoară abia, fără să împiedice navigația, iar marea era liniștită ca o oglindă. Maj­estuos se îndreptau spre Nord colosurile maritime, cetățile pluti­toare. In primul rând cele din clasa «König», având în frunte vasul care pur­ta acelaș nume, apoi venea va­sul —­ amiral «Friedrich der Gros­se». După acesta urma escadra doua, care cuprinde crucișetoairele a din clasa «Nassau» și­ «OstfHesland». In coadă era escadra întâia, alcă­tuită din­ vase de linie mai vechi., Mirul crucișetor «Elbing» dă sem­nalul: Crucișetoare inamice la ori­zont, iar B 109, forțe,navale inami­ce în punctul 61 Gamma IV.. (Continuare in pag. V-atsț Preludiul marei bătălii D. von Ku­llinnen Scufundarea cruc­ișătorului blindat englez­­ Blackprince,

Next