Viața, iulie 1941 (Anul 1, nr. 91-121)
1941-07-22 / nr. 112
Anul I. No. 112 — 1941 — MarL' a&£ UtUe S94I !: V IW ' I t v ^ i..llvn.L • ^ i; .. »ne a mi ■ Str. In >. An hel Saligny No. 2 T‘ol^em P.V7Z. mi$T' II IS I ’“Ä*; T • ***** '* Trib. Ilfov No. 65-9» =" = Ll VIU K C P K C ßK 111 U l»ndior dc fcoc no«. Vorbind sa spuse despre războiul Crucii și al Luminii, care ne-a înfrățit în jertfa de sânge cu vr — ,ii Marelui Fuehrer, d. Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de miniștri, a salutat armatele desrobitoare și pe d. general Antonescu, c .e «a redeschis cu spada drum nou în istorie pentru Aeamul prăvălit și a desspicat, in luptă, alături de soldații săi, luminiș de viață nouă, în care vom intra prin această Vrabită». Ne am scos acum din inimă fierul nedreptății și glia lui Alexandru I Bun, și a lui Ferdinand întregitorul de Neam își recapătă libertatea, căci a noastră este Basarabia, pământ românesc, apărat de Ștefan cel Mare la cetatea Chiliei, în țărâna căreia a picurat, din rana căpătată de Domn în luptă, sângele domnesc, punând ca o psesie sfântă a drepturilor noastre. Al nostru este pământul dintre Prut și Nistru, acoperit pe vremuri de codrii nepătrunși. Al nostru este fiindcă țăranul moldovean a trebuit să facă o sforțare de veacuri, ca să-i transforme pădurile în cel mai bogat grânar al Europei ideea obligațiunii imperioase, spunea marele apostol al românismului N. Iorga, — de a pune în vale ■e terenurile rămase, necultivate, era atât de înrădăcinată în conștiința rasei de agricultori mascați de aer, încât în 1681, Gheorghe Duca, Domnul Moldovei, primind de la Sultan în stăpânire partea din Uci~a care era supusă Imperiului Otoman, noul stăpânilor porunci să se procedeze îndată la defrișat, și, alături d’s primele câmpuri arte aguse numeroase cirezi de vite, care iăia Basarabia erau trimise până la Danig și de acolo, inflimuente, aprovizionau cele mai însemnate piețe europene. Soldații voevozilor moldoveni ce luptară în Basarabia, au fost împroprietăriți aci și totdeauna au fost gata să lupte sar steagurile zimbrului moldovenesc. «Sufletul țăranului român creează din instinct, chiar în clipele cele mei dureroase ale vieții lui, frumusețe», — spunea N. Iorga. Această frumusețe o găsim în armonia modestă a casator basarabene în costume, covoare, ceramică, ,t<ină și în uneltele țăranului nostru,a finetă lucrate. Deasemeni, în muzică și în poesie, suntem pe linia unei arte milenare, specific românești. Tot ceea ce este artă în Basarabia, poartă pecetea spiritului românitor. Așa este originala construcție a cetății Hothrului, biserica Sf. Vasile din Orheiu, ogginele gotice ce se deschid în alternări de piatră cu cărămidă, la unele cetăți ce amintesc domnia ambițioasă a Îuv Petru Rareș, și în toate acele mici biserici din sate, construcții armonioase ea însuși sufletul moldovenesc, De o parte, urmele barbariei rusești, de altă parte, cinci sute de ani de viață curat românească, sub stăpânirea voevozilor Moldovei, veacuri de glorie în apărarea Europei împotriva Tătarilor și de desvăltarea seculară a familiilor moldovene de luptă bur;, care au făcut a fi cele mai încord.'.e sforțări, ca să reziste în cetățile lui Ștefan cel Mare... Basarabia este a noastră... Noi am creeat până și pământul ei roditor, poesia și arta ei este românească, datinile noastre sunt ale ei... Basarabia a revenit la sânul Patriei mame, după suferință a căror imagine ne-ar sfâșia fara încetare inima, dar bucuria revederii între frații de acelaș sânge, ne face să ne umplem de acum sufletul numai de nădejdea zilelor de mâine. «Pământ sfânt, spunea d. Mihai Antonescu, în care dorm ctnori veciniciei noastre, pământ cald de sângele ultimilor desrenturi ax 10 el ne deschide azi pridvoru» de istorie nouă, cu boli*' mari de veac nou»... Străinul dine d laieral I Antonescu găsesc ecou în rândurile bunilor români Scrisoarea d-lui vice-președinte al Consiliului către d. C. ilaroflid STIMATE DOMNULE GAU ’Am primit scrisoarea Dovestind constituirea Ligii pentru despoltarea economiei naționale și apelul Ligii către țară. Știu câtă râvnă ați pus pentru întemeerea acesei noi organizații economice. Vă exprim, nu numai marea satisfacție de a vă vedea izbutită strădania, dar Și cea mai caldă felicitare pentru acțiunea de. In măsura in care viața economica se transformă și economia de răsboi impune sistemul economiilor dirijate sau formule continentale de unitate economică, vechile așezări trebue să se adapteze, pentru ca între economia privată și acțiunea Statului să se poată organiza cea mai strânsă colaborare. De altfel Statul nou, Statul impus de nevoile Europei, cred că va fi un sistem tehnic de organizare a inițiativelor private și de coordonare a tuturor puterilor naționale, prin metode practice de disciplină a muncii, a producției și a intereselor profesionale ci nu Statutul retoric de coheziuni abstracte. Intr’o asemenea stuctură nouă a vieții economice și a Statului, interesele private trebuesc coordonate pe plan național și internațional, iar Statul trebue sa se slujească de organismele astfel creiate, pentru a despolta funcțiunile sale. Liga ce au întemeiat, urmărind să infăptuiască planificarea activității și conlucrarea factorilor de producție, ca și organizarea colaborării economice internaționale, devine o expresie naturală a acestor formațiuni noi, pe care le impune viața statelor și desvoltarea economică de azi. Urmărind, în acelașimp, să desvoltați legăturile economice cu Italia și Germania, prin această Ligă înfăptuiți nu numai o amplificare a legăturilor politice, pe care le-a așezat Generalul Antonescu față de puterile Axei, dar împliniți un mare act de realism economic. Fiindcă geografia determină viața popoarelor, dacă ele vor să-și dea o ordine economică durabilă. Reconstruirea economică a Europei întregi, reorganizarea Europei Centrale și întemeerea Bazinului Dunărean ,e n nrmă o.. . și mai larg să asigure o propulsie nouă vieții economice din acest sector, acestea sunt obiective, de care depinde prosperitatea noastră economică. Sunt convins că Liga de va contribui la această rearuncere și va sluji țara, ajutând astfel strădania Generalului Antonescu și a guvernului său. Primiți, vă rog, expresiunea deosebitei mele considerațiuni. țisulHAI ANTONESCU Vicepreședintele Consiliului de Miniștri. Liga pentru desvoltarea Economiei Naționale . Țara noastră trăește vremuri excepționale. Evenimentele petrecute în ultimul timp ne impun hotărîri ferme, o disciplină de fer și o pregătire amănuntă tu pentru întărirea, refacerea și desvoltarea noastră viitoare. In domeniul economic aceasta înseamnă ridicarea nivelului de viață a a——w ce maamak.^să ■p? populației întregi prin creșterea producției agricole și industriale, precum și printr’o mai bună comercializare. Cum vom putea realiza acest progres economic cât mai complect și cât mai repede? Desigur, în primul rând muncind mai mult și organizând munca noastră (Continuare in pag. 2 ai CRIPTE LC LORCNI 05 C DIN NOU VICTORIA... Eu, la Curtea de Argeș, la Bran și pretutindeni, țara a îngenunchiat pentru odihna sufletelor Marilor ei Regi Credem, din ce ii ce cu o mai ho i urâtă convingere, că neamul acesta românesc a început să-și scalde gândurile în mai toate răsăriturile care îi îmbrățișează jertfele, că și-a găsit calea unitară de perfectă fraternizare sufletească care îi arată luminile unui nou destin și că, însfârșit, nu-și mai caută umbrele trecutului. Credem convinși și neînduplecați acest lucru, pentru că, iată, ziua de crime adeverește într’o coincidență căreia îi găsim și harul divin, că lupta noastră este întovărășită de un fanatism al conștiințelor care aduce și un fatalism al optimismului pierdut în smârcurile nimicurilor de până mai ori. Credem la fel de dârzi, că umbrele care ne-au blestemat și care ne-au vegheat mustrător păcatele și ne-au blestemat, cu siguranță, cumplit ruginile cedărilor noastre, — se întorc astăzi, în cântecul acesta sfânt și eliberator cădelnițat de tămâia morților nu cuceritori ci PĂSTRĂTORI ai hotarelor legiuite și Parafate cu sângele mereu marelui nostru trecut, în mormintele lor liniștite, cu surâsul pe buze și cu certitudinea unei trădări care a fost spălate. Răsbunarea cerută de trecut și impusă de prezent pentru construirea temeinică a viitorului, a venit tămăduitoare pentru toate orgiiile și toate vitegiile care le aveam acolo în țarinele apărate de furtuni, cu toate furtunile care sunt în ele. Istoria nu ne putea fi obligată cu tremurul lașității noastre și nici cu abilitatea genul seniunilor noastre. Ea are un tempo viu, de baladă minunată, de epopee dinamică ea cere sacrificii și caractere, acțiune și viziune, temeritate și azon, — un vid, indiferent de ce fel de natură ar fi . Pentru că istorih nu este numai un tezaur în care am strâns toate vestigiile trecutului, ci o permanentă mișcare de valori morale și fizice Pentru care trecutul este numai un îndemn și nu o consolare pentru eventmatele deșertăciuni ale unui prezent ingrat. Dacă în [UNK] cripte ne găsim patentele unui suflet care argumentează chiar uriaș — drepturile noastre, nicăeri mi scrie însă și inima nu te poate ajuta și nimeni nu-ți justifică aceste drepturi, dacă nu porți autenticitateai trăirii mereu vii, mereu creatoare. Și criptele de cri, parcă ne-au spus mai bine decât oricine, mai mult decât oricând, că ele sunt, în sfârșit, fericite. Criptele lor, ale domnitorilor întregitori de țară- Regele Ferdinand și Regina Maria.« A fost, cri, parastas, pentru noi, na sufletelor lor, — s’au plecat frunțile și s’au închinat inimile pentru și lângă mormintele lor pe care le căutăm astăzi înfiorați de vreja învățămintelor lor, di clipele acestea mari și simbolicetetîrc sau adunai toate, fericite, în coincidență divină, pentru a fi acolo... » Până astăzi, somnul lor întrerupt mereu de vinurile zădărniciilor noastre, n’a avut liniște. Nu putea fi liniștit în cripta lui nici Regele Ferdinand, care a intrat în Alba-Iulia ridicând buzduganul marei uniri și reîntregiri, nu putea fi liniștită nici Regina Maria, «Mama răniților», care a mângâiat frunților unor eroi cari au fost trădați. Neliniștea lor ne stăruia în sufete, ca o inevitabilă dojana, cu o tiranică stăruință. Era atunci când trădasem atât de mult Curtea de Argeș... Eri, acolo și semnul unei zile de vară, lângă copacii aceia bătrâni și trecutul acela de aur, lângă cerul curat ca și sufletele mormintelor pe care le străgnește, Regele și Regina și-au strâns din nou gândurile și, așa ca mai înainte, de-a pus față în față cu ale țării. -Da, am avut dreptate, numai morții și nu defilările, ne-au adus onoarea». Așa au vorbit morții și gândurile ni s’au închinat. Regele Ferdinand, zibitor de Țară nouă și mare, Regina Maria, balsam de răni și mamă a poporului, după gemetele surde pe care noi, surzi și orbi, nu le-am ascultat, au vorbit cu poporul în chiar ziua victoriei nouilor noastre jertfe, a fost divin. Țara care a greșit, a ascultat și a jurat să nu le mai păteze mormintele, să nu le mai obosească găndurile curate, să nu le mai trezească curățenia somnului, care nu se numește moarte ci vieață dincolo de moarte. Ștefan cel Mare ca și Mihai Viteazul ne mai vorbesc și astăzi și ce altă mai bună dovadă de indestructibilelor noastre drepturi avem, decât luptele lor? Primii luptători și primii ctitori de românism ai acestui veac care se cere strălucitor pretutindeni acolo unde a fost cântat imnul jertfei. Regele Ferdinand și Regina Maria, sunt icoanele la care, unitatea noastră sufletească și unitatea noastră geografică, construite de ei, trebue să se închine. Regele și Regina au plâns ori cu poporul. Au fost lacrimi de bucurie și de mari speranțe, de legământ tainic care s’a făcut în toate cătunele pe întinsul marei Românii, atunci când clopotele Curții de Argeș au prins să sune prima bucurie, după un an de chinuri, a Regilor reîntregători... Victor Costi și Popescu Festivitățile din Căniială Țara întreagă și-a plecat ieri, fruntea în amintirea Marelui Rege Ferdinand cel Loial întregitorul și a neuitatei Regina Maria cu toate bisericile din București și din țară, s’au oficiat parastasuri pentru pomenirea lor. Preoții și învățătorii satelor au preamărit pesonalitatea, opera și însemnătatea lor în istoria contimporană a României, drum de realizări cari au dus la înfăptuirea României Mari. Taș întreg, a fost întotdeauna alături de Armata Sa, atât la bucurii cât și la dureri. Tot astăzi, sunt trei ani de când Regina Maria se odihnește lângă Marele Rege la Curtea de Argeș. Viața ei pilduitoare, alături de cei slabi și necăjiți a lăsat o urmă nefi arm în inimile tuturor, îngrijind pe răniți, îmbărbătând și ajutând pe cei nenorociți a trăit viața poporului ei. Un Rege Mare și o Regin cu subfier de aur, și-a închinat viața poporului LOR, împletindu-și munca pentru binele și progresul României. Acum, când neamul românesc luptă pentru redobândirea granițelor sale firești, spiritul LOR. veghează asupra noastră Se cuvine, ca toți, cu recunoștiință și smerenie să ne plecăm în fața mormintelor Marelui nostru Rege Ferdinand I și neuitatei noastre Regine Maria. D. General Antonescu la parastasul de la C. de Argeș Membrii Guvernului după Parastasul de la Patriarhie Slujba de la Patriarhie la București, a avut loc, la Sfânta Patriarhie, un serviciu religios, la care au luat parte membrii guvernului, în frunte cu d. profesor Mihai A. Antonescu, vice-președinte și președinte ad-interim al consiliului de miniștri și reprezentanții autorităților militare și civile. O companie de onoare cu drapel și muzică a dat onorul. D. profesor Mihai A. Antonescu, vice președinte al consiliului, însoțit de d. general I. Iacobici a trecut în revistă compania de onoare, după care cei prezenți au primit defilarea trupei. Cuvântarea d-lui general Iosif Iacobici Cu această ocazie, d. general Iosif Iacobici, ministrul apărării naționale, a rostit următoarea cuvântare: Se împlinesc astăzi și ani de când Regele Ferdinand I s’a dus dintre noi. Amintirea Regelui întregitor al Neamului Românesc, va rămâne vie în suferul tuturor Românilor, pentru că prin iscusita și dreapta Sa conducere, ne-am văzut idealul național împlinit. Cârmuirea Sa a fost un nesfârșit Parastasul de trei ani pentru Regina Maria iWarestatea Sa Regele, Regina Mamă Elena și Arhiducesa Ioana au participat la solemnitatea dela Bran Eri la ora 32 a. m. la Bran, într’o atmosferă de înaltă reculegere, în mijlocul naturei feerice, s'a făcut creștineasca pomenire a trei ani a sufletului Celei ce a rămas neuitata noastră regină, Maria. La ora 12 fără un sfert sosesc MS. Regele și M. S. Regina Mamă Elena. Pe treptele minunatului castel, unde și-a avut reședința marea regină a tuturor românilor, în întâmpinarea Pratestăților Lor au ieșit: A. S. S. Arhiducesa Ileana, îmbrăcată în ie, fotă țărănească și cu o bogată maramă de doliu, A. S. I. Arhiducele Anton și micul arhiduce Ștefan îmbrăcat în costum național. De față mai sunt d-un general adjutant Zwiedineck, ministrul colonizărilor, insp. Paul Dobrescu, director de cabinet, căp. dr. Stoian, simnarul orașului, precum și numeroși localnici și țărani veniți din toate părțile să salute cu entuziasta urale pe Suveran. In frunte cu M. S. Regele cei de față trec șoseaua, paste podul de pe «Apa Turcului», îndreptându-se spre bisericuța de lemn, așezată într'o livadă, de un dâmb lin, sub defileul «Măgurei». Acolo sus, în fund — înlăuntrul micuței capele săpată în stâncă ce domina preajma — odihnește de veci inima Reginei. Slujba parastasului se face în bisericuța bătrână de peste patru sute de ani, adusă aci în 1932 și refăcută întocmai piesă cu piesă, după însăși dorința și sub supravegherea Reginei Maria. E un mic monument de veche artă arhitecturală românească, construcție din bușteni, cu streașină joasă, cu tindă pătrată la intrare și având de jur împrejur un parmăelâc ca acela al caselor țărănești. Gustul ales al Suveranei a descoperit bisericuța aceasta într’o comunnă, Lujerul, din județul Mureș Turda și Ea a ținut să o pună în valoare, așezând-o în cadrul încântătoarei pajiști de pe dâmbul din imediata vecinătate a Castelului. Suveranul, Regina Mamă și A. S. S. Arhiducesa sărută, în ușa bisericei. Evanghelia întinsă odată cu binecuvântarea preoților. Serviciul divin îl oficiază păr. Lascu și păr. Tătulea. Membrii Familiei Regale împart apoi pomeni și ajutoare femeilor nevoiașe din Bran, care s’au orânduit în așteptare, la intrarea sfântului lăcaș. Urcă apoi treptele către capela din stâncă. Aci preoții își înalță glasurile în pioasă rugăciune, îngenunchind laolaltă cu Auguștii urmași ai defunctei, în fața urnei sacre, în adâncă evocare. Lângă inima Reginei străjuesc, în glastre, discreți colțunași portocalii și o varietate rară de crini albi Sufletul mândru al Celei evocate licăre coborât în candelele roșii iar fumul care o clipă tămâiază aerul conturându-se ca o prezență aevea, îmbătătoare, ga pierde din nou în faguri subțiri spre cer, încet, pe gânduri, tânăra noatta .Continuare în pag. T £ u- Sârva Ura condamnatlaiyrte K •w'lilC u r ssidiwialasD Saff.'ma a ‘irosi . scraäasmsai ați IS3S, la șase 9^mi înebăsoare, pentru acțiune, cessunistă, Cartea Marțială a C ®“ «m .Tidamentului 2 Teritorial» l-a condamnat, in »Știa « staiokinatic la Constanța, să mersftană iluminatul azielectrice din acel oraș, patria 5' reperată de avioanele inamice. Sentința de executori la moarte s’a executat în ziua de 19 Iulie 1941, © r« fix”,45. f. „ (Din 4 iunie 1341, la moarte, jusstițiu ■ îndemn' 9a acțiune cu caracter de uneltire contra ordinei existente 3« stat, constând din aceia că în ziua sae 22 iunie 1941, a arutat să determine patru indivizi, in caz de a? -tfî