Viața, august 1941 (Anul 1, nr. 122-152)

1941-08-01 / nr. 122

CAIAUMA MUMM Suntem primite puținele țări cu o armată bine organizată și totul nu complet motorizată. Nu pentru că Ge­neralul, care a știut să organizeze a­­ceastă armată într’un timp-record, »’ar fi reușit să o și doteze total, în acelaș timp-record, cu mijloace de tracțiune mecanică, — deoarece până și bicicletele pot fi utilizate în acest scop, — ci pentru considerente de or­din strategic, care sau dovedit­ foarte înțelepte. Generalul a privit lucrurile prin prizma realităților, ținând seamă de terenul pe care s’ar putea desfășura luptele noastre, de pregătirea inami­cului și de eventualitatea unui sezon ploios. Astfel că a menținut cavaleria pe caii ei tradiționali, după cum menținut, în toată amploarea, instruc­­­ția luptei la baionetă,­ formând cu to­tul separat unitățile motorizate. Rezultatul strălucit al acestei înțe­lepte măsuri a fost văzut în Basara­bia, în momentele când cerul vărsa potop de ploaie asupra desfundând drumurile și pământului, inundând câmpiile. Atunci s-a putut aprecia rolul im­portant al cavaleriei pe cai autentici. Trecând cu ușurința prin noroiul până la burta calului, urcând și co­borând pante almieroase­, străbătând câmpii inundate, unde­ nici o altă for­ță nu s’ar fi putut aventura fără ris­curi grave, cavaleria noastră a atacat unitățile motorizate — de multe ori împotmolite — ale inamicului, punân­­du-i pe fugă, silindu-i să primească șarja și nelăsându-i o clipă de răgaz pentru refacerea frontului. Acolo unde terenul — și nu atât te­renul cât ploaia — au permis, au îna­intat și au atacat unitățile motorizate care i­-au arătat superioritatea față de inamic prin construcția blindajului și prin instrucția luptătorilor. Arnde n’a fost posibilă înaintarea continuă și eficace a acestora, a intervenit ca­valeria, spre uluirea și disperarea ina­micului, la rândul lui motorizat și i­­mobilizat de mânia Cerului. Cele ce ni se povestesc acum des­pre isprăvile cavaleriei noastre sunt adevărate minu­ni de vitejie, iar im­­presiile pe care le păstrează prizonie­rii sovietici despre aparițiile și șar­jele călăreților români par de dome­niul halucinației. Au fost cazuri în care intervenția la timp a cavaleriei a rupt fronturi și a despresurat unități motorizate ori­aise în situații critice, după cum au fost cazuri când, fu­rișându-se prin feruri nebănuite, au căzut în spatele turmicului, provocând panică și de­rută. Presa germana și italiană a elogiat în cuvinte entuziaste faptele cavale­riei române, trăgând concluzia logică — prin comparația cu dezastrul ace­lorași aripe puse în luptă de polonezi, la începutul războiului­­, că armata călăreților­ poate fi foarte folositoare și războiul modern, cu condiția să știi când și cum s’o folosești, cum a știut Generalul Antonescu. I- Vira. Declarațiile d-lui Idea cu privire la raporturile anglo­-japoneze AMSTERDAM, 30.­­Rai­r, Corespondentul Agenției D. N.D transmite : D. Mden, ministrul de afaceri străine al Ang­liei, a făcut Miercuri o nouă declarație în Camera Comu­nelor în legătură cu situația din Extremul Orient. El a enumerat mai întâi măsuriie economice ce se cunosc și pe care guvernul britanic, ca și ale guver­ne, le-au luat contra Japoniei după încheerea acordului dintre Japonia și guvernul din Vichy. D. Eden a anuțat că s-a mai lua și măsura de a se lipsi liniile de navigație japoneze de dreptul de a naviga, adăugând că Anglia nu a mai livrat benzină Japoniei de ma mult timp. Măsurile luate­ actualmente per­mit un control complet al tuturor tranzacțiunilor petrolifere făcute cu societățile ce se află sub control britanic, american și neerlandez. In acelaș timp cu declarația ver­bală a d-lui Eden, a fost dată Ca­mera Comunelor și o declarație scrisă în care se relatează schimbul de vederi dintre Japonia și Anglia în ce privește problema hirochi­­nei. ^ ahum. noJi** l­ VINERI <aeM|nMMBMWMB«r jag JBSnJEUKQIUBHttKQ&UBBBKBKBt­ S&H^KBBJWKlHBBf&SKX ^JSBBIStSSSSSUtBBSP:­dWIBWBBBHMWBMHWBWMMBjJMBNc mraumBB life?^^ll^^M^ff!!>^3B^ÜBnyîp!B|l^^Hrt^^ff1Kfl^c,^SB?i^^fl^l­l,|l|ll l­M1|B??IW>SS^i^fllWTf­ flK!l­l­JHEMWHLI Lil­HM­mutfe 3 Hfc«8f £ aBw*flaH ^x,v-. Jm [W/sgfa fit 4 &£ fcj Rfg^ :jl [ffc '4 sSÄ« % 1® ®*j * M kv2 * pitjAw' A's\3 ffif A 7TmB^wr A vW oRS mb n Htt MIS I m V /fff^, a ftlmll^WN^wll Kayi^S aft șaKyS l^Sot Ms țB ’ “ "* "* Telefon Central | 5 9^1 N­ .........έ­­n ’A LL'm­.­­ Proprietar. .E MIN­ES­CU" S. A. 11 DIRECTOR:­I Î--Î-- ABBBB A KI I I Sir- In«. An.hel Sdlgny No. 2 T»'rA“SÜf II S'.S"' = = = M I '"W | In.«« 1* W». II,0, No. 8M11 | — LlVIU K E Pit B MNU _______________ l| |ll ■....., HHIIIII II Hill..... »IWIIlDMMlIlIHlM După un deceniu de viață lipsită de griji și străină de îndatoririle Sacre ce ne aveam fată de această nație și de pământul românesc, ne găsim azi în prag de refacere inte­g­rală. Se scutură rugina străinism­­­ului, întinsă ca o plagă sufocan­tă pe trupul acestui nea­m și pe bo­gățiile țării. Începem să ne reclădim Țara, s’o incoperem iar într’un singur bloc compact și­ unitar. Țara are nevoie de temelii robuste și sănătoase, are nevoie de oameni în care să bată vibrant toată umilința de ieri a neamului dar și toată ardoarea de a-i vedea restabilit prestigiul și sporită puterea lui de respirație. Avem nevoie de oameni integri de oameni energiei, de oameni des­toinici în nervura cea mai sensibilă și mai importantă a vieții noastre de stat, în comerț și industrie. Sfâșierea hotarelor Țării ne-a dat un exod imens de refugiați, un bloc masiv de energii care nu s’au in­­tegrat încă în ritmul vieții noastre publice, Treime să dăm Țării o fațadă ro­mân­ească și un conținut sănătos pe care să-l umple energia latentă a celor ce așteaptă să vadă înfăp­tuită minunea românizării. Epoca dezastruoasă a compromi­surilor și a târguelilor, epoca hu­­strelii străinismului în această Ța­ră ia sfârșit chirurgii naționalizării vieții n­­astre, până în cele mai mici și mai neînsemnate manifestări, să a­­dîn­­cească bisturiul purificării inte­grale, să ardă din rădăcină toate resturile cangrelioase ,ce mai stă­­rnesc încă în trupul Țării și în via­ța acestui neam. Momentul supremelor operații de salvare a sosit Se lărgește Țara, se varsă sânge românesc, numai românesc, pentru dreptatea și drepturile noastre. Jertfa de pe front cere comanda de «restitutio in integrum» a pri­matului etnic în această Țară. Lâncezesc energiile tinere ale Neamului în așteptare. Să se acce­lereze operația încetățenită elemen­tului românesc în pulsația Țării. Să se elimine toate hoiturile stră­inismului din organismul vieții de stat. Temeliile Țării vor fi trainice și înflorirea neamului măreață când forța totală de reconstrucție și re­clădire va țâșni din suflete româ­nești, destoinice, cinstite și nepă­tate Toți credem în steaua neamului, toți simțim bucuria împlinirilor de azi și a celor ce vor veni mâine. Toți îngenunchiem­ în fața eroilor de pe front. Vom răsplăti însă jert­fele de sânge când înlăuntrul Ță­rii se va înfăptui frontul biruin­țelor românești din strădania re­cuceririi drepturilor noastre în pro­pria noastră Țară. Reclădire statală, reconstrucție integrală în noianul atâtor dărâ­mări, este porunca Generalului cti­tor de Țară. Reclădire statală însă numai așa cum o vede și o ordonă Generalul: reclădire pe fundament de energie și cinste, de strădanie și muncă ro­mânească. Țară nouă, neam nou, numai prin românizarea integrală a vieții noa­stre, publice. Țară nouă, neam nou numai prin integrarea imediată a tuturor e­nergiilor românești­­ în rit­­mul constructiv al1 mlineii triumfătoare. Țară nouă, nean, nou nu­mai prin românizare. MASURI DE LUAT GRABNIC Deci, intrând în stăpânirea dughe­­nelor acestora din urmă, opresc a­­șezarea celor dintâi. Cu atât mult că, neînființându-se încă le­gile speciale ce vor avea să regle­menteze viată economică de­ acolo, cât și pentru faptul că ei NU SUNT OPRIȚI a face orice fel de negoț, ci chiar beneficiază de sprijinul lă­turalnic, rămân să umple golurile pe care le-am arătat, dar cari se vor transforma curând. DACA NU, SE IAU MASURI, într'un «statu­­quo» ce va fi mai greu de înlătu­rat. Așa, de pildă, în scurtul răgaz ce l-am consumat la Cernăuți, cu pri­­lejul vizitei gazetarilor români și străini, am aflat că, până la data de 24 iulie, în această capitală pus­tiită de bolșevici, nu fusese înscri­­să în registrul de comerț. DECÂT O SINGURA FIRMA ROMA­NEASCA, a debutantului Sima. In schimb, ucrainenii, rutenii, avusese­ră grijă să se instaleze în prăvă­­liile evreilor și să în­ceapă viața plină de promisiuni sub săpânirea nouă. Am aflat mai târziu, că prin îngrijirea împuternicitului d-lui general I. Antonescu, d. Rioșanu, s’a întreprins o acțiune intensă de transplantare a elementului româ­nesc în viața economică a Bucovi­nei. Dar, până acum n’au răspun­s la acest apel decât 40 negustori ro­mâni, olteni. Ce reprezintă această cifră la o populație de câteva zeci de mii de cetățeni? Nimic. Sau prea puțin. La sate, situația e și mai gravă Aculo, deportarea Românilor făcut în massă și, așa după cum am arătat, satele au rămas lipsite de bărbați, de tineri, adică de mâna de lucru. Cum și cu cine se va um­­pl» acest gol? Dacă ne gândim că re­fugiații de acum un an se vor întoar­­ce la vetrele lor și dacă se inițiază chiar colonizarea cu elemente ro­mânești, trebue să admitem că în­că nu este așa de ușor să se rezol­ve această problemă. Mai mult, și aici, fără îndoială, ucrainenii, rute­­nii, vor căuta să se infiltreze Chestiunea nu este simplă deloc și ea cere, pe deasupra, tact și ne­todă. Tact în ceea ce privește urgen­ta; metodă în ceea ce privește orga­nizarea Soluția trebue privită de front și atacată cu hotărîre. Se știe că elementul românesc a greb­it la desrădăcinarea de pe hatu­rile lui; apoi, nu are bani. Pentu a-l îndupleca la o colonizare bene­volă îi trebue siguranța vieții pe care pornește s-o cucerească; pentru a face comerț îi trebue bani. Viața lui de-acolo­ este deci legată strans de această problemă materială. Poate statul să le vie azi în aju­­tor? Nu! Pentru că și așa este destul de împovărat. Și această idee cade de la început. Atunci, care e so­luția? Să ne întoarcem ochii spre Apus și mai ales spre Germania. Acolo, azi, un negustor poate face un îm­prumut. ȘI NUMAI PE CU VANI DE ONOARE, la orice bancă. Dacă cineva se îndoește că această solu­ție poate fi pusă în practică și la noi, atunci Statul Român și-ar pu­tea lua misiunea de a supraveghi* pe colonist în activitatea lui, con­­stituindu-se în acelaș timp, și ga­rant al negustorimei. E logic și cu efecte urgente, acest sistem. Pe de altă parte, Statul este drept «azi, și nimeni nu-i poate în fi împotrivă, dacă apelează la ofranda publică pentru refacerea ținuturi­lor desrobite sau dacă lansează un împrumut intern. In orice caz, acestea sunt solu­țiile cele mai apropiate de impera­tivele acestui moment național. Țap autoritatea publică trebui exersată în vederea unei male abilități care să ajute la rezolvarea grabnică a tuturor chestiunilor ce se ivesc în viața nouă a celor două provincii de peste Prut, pentru a nu mai în­­registra vicii de formă care tărăgă­nează și stânjenesc orice inițiativă. Altfel, repetăm, Bucovina nu va putea fi românească. Și, sau țari­nile se vor transforma în pârloagă sau comerțul va intra în stăpânirea acelora cari au știut să-și răsuceas­că ochii de la Răsărit la Apus, sin­cronic cu evenimentele Nicolae GARAIS Orașele bucovinene sunt amenin­țate azi, după desrobirea mândrei provincii voevodale, de o mare pri­mejdie: desnaționalizarea. Pentru că, acolo, în Bucovina, la orașe n’au mai rămas decât FOAR­TE PUȚINI ROMÂNI. Mai întâi, pentru că, odată cu cedarea Bucovi­nei Moladului bolșevic, mulți s’au retras, și-au părăsit vetrele, luând drumul pribegiei, în al doilea rând, pentru că în timpul vremelnicei stă­­pâniri sovietice mulți au fost arun­cați in fândurile imperiului roșu. Acelaș lucru s’a întâmplat și cu e­vreii înstăriți. Pe loc au rămas nu­mai ucrainienii, rutenii. Aceștia nu­ s’au bucurat, e adevă­rat, de privilegii din partea regimu­lui comunist, dar au știut să se a­­comodeze, au acceptat compromisul și, deci... au scapat de prigoana că­reia căzuse victime ceilalti kulaci (bogătași), burjui (înstăriți) și in­telectuali Sub stăpânirea românească nici nu poate fi vorba de prigoană îm­potriva lor. Și ei știu ce au de făcut, au sesi­zat momentul: Români nu mai sunt, iar evreii cari n’au fost­ deportați, au mai sunt îngăduiți în comerț Japonia se pregătește pentru a putea face fața oricăror Împrejurări ce s’ar ivi în Extremul Orient TOKIO 30 (Rador). — Corespon­dentul agenției DNB transmite: Prințul Ivonoye, președintele con­siliului de miniștri, a subliniat, în cursul unui discurs rostit în fața reuniunii plenare a subcomisiei pen­tru mobilizare, necesitatea de a se realiza cât mai curând posibil toate masurile având de scop să pregă­tească Japonia spre a face față ori­cărei situații în Extremul Orient. Relevând că războiul în Europa a intrat într’o nouă fază prin osti­litățile începute între Germania și Rusia Sovietică, prințul Konoye a spus între altele: Fără nici o îndoială, acest război va avea grave repercusiuni și asu­pra Japoniei. Dat fiind că situația se schimbă necontenit în lume, toți japonezii trebue să fie gata spre a face față oricărei eventualități. Guvernul face tot ce-i stă în pu­tință spre a mobiliza toate rezer­vele umane în scopul de a domina orice situație ce s’ar putea prezenta pe viitor. " * 1 — FEMEI IN ARMATA SOVIETICA Ziarul sIVIATA” APARE DUMINICA 3 AUGUSt într’un număr sporit de pagini, închinat OSTIR­II ROMANE Th­ Kîr.. Ultima pavăză a nobilei armate.

Next