Viața, noiembrie 1941 (Anul 1, nr. 214-243)

1941-11-01 / nr. 214

Pagina 4-a ]Qj[Q| ■ Sâmbătă 1 Noemmbrie 1941 . • , ■ ,1 ■ • ..... - .. .. . . , V-T, •'ArZi'..-'??- ■ ' •’ T­1C', • A. CALENDAR ISTORIC VIEȚI ȘI FAP­TE DEM TRECUI 1 Noembrie 1770. — In Caransebeș Vede lumina zilei renumitul dascăl bă­nățean Constantin Diaconovici-Loga, u­­nul dintre primii pioneri ai cul­tur­ii na­ționale bănățene. Diaconovici-Loga, face studiile gim­naziale la Lugoj, iar cele de drept la facultatea din Pesta. Fiind încă student luptă pentru­ revendicarea dreptur­ilor limbii române in biserica greco-ort, din capitala Ungariei, ceea ce reușește si rea­­duce la conștiința națională pe țânțarii , cum erau numiți românii grecizați­­ din Budapesta. Aici Diaconovici a fost primul învățător și cantor român. De la 1812.1831 a funcționat ca profesor la preparandia din Anul, unde activa îm­preună cu Țichindeal, Iosif Ioi­govici și Ion Mihuțiu. La școala de la Arad, Diaconovici preda; 1, Gramatica română și sârbă, căci învăța și unii din sârbii din Banat; 2. Stilul pentru întocmirea scrisului cum se­ află in epistolarul său și 3. Cânta­rea bisericească cu tipicul. Ca profesor la această preparandie, Diaconovici a luptat dârz pentru vnte­­resele vitate ale Românilor. A activat si a perseverat pentru desrobirea bise­ricii românești grece,orientale de sub ierarhia sârbească, din care cauză a­­ fost acuzat de mitropolitul Strațimi­­roDici din Carloviț că «excită­ naționa­lismul valah» Această misiune a continuat-o Diaco­­novici și de la 1831 când a fost numit director al școalelor naționale din regi­mentul româno-banatic, timp de 19 ani. De acum Diaconovici începe o nouă ac­tivitate culturală căci, ca director, pro­­pune un plan pentru înființare­a f­coa­ielor preparande pentru luminarea în­vățătorilor militari și care a fost apro­bat de Francisc I.­­ Desfășoară o ac­tivitate intensă, deoarece declară: «în­tru această școală preparandă din mili­ție, numai eu singur le propun (predau) Românilor și Sârbilor în amândouă limbile, acasta fac din dorul carele am «rât re luminarea neamului pentru bună­­«tarea patriei». — Înființează în tim­pul vacanței un curs suplimentar, n­u­­m­it «Normă» cu o durată de 6 săptă­mâni, în care timp pregătea învățătorii să fie buni conducători și redeșteptători ai neamului său. Pe lângă această activitate, neobosi­tul apostol căuta să răspândească cul­­­tura poporului și prin cărți, dovedind că este un cărturar și scriitor de talent, siperior lui Țichindeal, prin fi­rul său lim­pede și mai literar. A scris: 1. Ortografia sau dreapta scriere, Buda 1818; 2. Gramatica româ­nească pentru îndreptarea tinerilor, Buda 1822 și a. Afară de aceste lucrări tipărite, au mai rămas multe în manuscrise, dintre cari, valoarea cea mai însemnată o are «Istoria Românilor dela zidirea Romei pana la înjugarea Țarigradului de Tur­­cui» sau până la anul 1453, în UM de pagini. Gramatica lui Diaconovici este în­semnată pentru că încearcă să stabi­lească termenii gramaticali, însă ajun­ge pe acest drum la cuvinte prea biza­re. De exemplu vocalele după pronunța­re le numește : «sunătoare», «năsoase», iar consonantele: «nesunătoare», «gâ­­toase», «dințoase», «buzoase» ș. a. — Propune ca și Paul lor god­ci, forma­rea de cuvinte nouă, prin derivară de la cele latine După o activitate rodnică, Diacono­vici moare la 12 Noembrie 1850 ca di­rector al școalelor grănicerești. Româ­nii bănățeni, ca omagiu memoriei și re­­cunoștință dascălului lor, îi ridicară în 189­5 un frumos monument la mormân­tul său din Caransebeș. V­alo­ar­ea imensă a cărturarului Con­stantin Diaconovici-Loga este incontesa­bilă pentru timpurile acelea de afirma­re națională, var ln Dobr­ogea, la marginea mării D. Ștefăn­escu Pi Mii pentru artiști, dar și pentru... tOleCl­Oi. Cu priilejul Expoziției colecțiilor de opere de artă care a avut loc la Cortina d’Auipeiro, ministerul edu­cației naționale italiene acordat de data aceasta bine­înțeles, premii, nu artiștilor ci colecționarilor. Cel mai mare premiu, în valoare de 20.­100 lirete a fost acordat d-lui Al­berto Della Ragione din Genova, care a prezentat cea mai însemnată colecție de artă. Premiul de 15.000 lirete pus la dispoziție de întreprin­derea pentru găzduire și turism de la Cortina d’Ampezzo pentru opera cea mai semnificativă din punct de vedere calitativ, a fost decernat «Nature­ moarte» de Giorgio Mo­randi, aparținând colecției Attilio Vallecchi Coano Fru­­sinh­o, spu­ne-mi de ce ești așa de veselă . Cum să nu fiud­ le Păcală, citesc revista umoristică Urkcâi .,Păcală" care apare în fiecare Miercuri în 8 pagini mari în culori, și costă numai 5 Lei, UN LUPTĂTOR BASARABEAN AL. MATEEVICI Născut sub stăpânire străină la 1888, în comuna Câmnar jud. Tighina, Al. Mateevici după un drum spinos stră­bătut în viață, pentru marile suferinți naționale moa­re în 1917 fără să-și va­dă întruchiparea celui mai scump i­­deal — reîntregirea hotarelor româ­­nești. A fost preot militar și în timpul primului războiu mondial a luat parte la luptele de la Mărtișești. Sufletul de mare român pe care în­cătușarea țaristă nu l-a putut trans­forma, el a simțit adânc tragedia sfâ­șietoare a neamului său, fiind trimis pentru aceasta în surghiun. Talent autentic, toarnă în tipare de vers iubirea de țară și durerea umi­liților Modoveni din Basarabia. Intr’o vreme, când acolo, în pămân­tul înstrăinat al lui Ștefan cel Mare, limba românească era luată în râs, iar cei ce o vorbeau priviți cu batjocoră — Mateevici are tăria de a rămâne neclintit pe poziția sa de avântat lup­tător al cuvântului, și chiar sub pri­mejdia pedepsei el continuă să-și cân­te simțirea în limba românească. Era pe atunci o îndrăzneală nemai­pomenită. Pe când ceilalți frați întru litera­tură Al. Russo, B. P. Hașdeu evadase­ră de sub urgia rusească pentru a nu fi stingheriți în a­civitatea cultural­­națională — fapt ce poate fi socotit ca un noroc pentru literatura noastră, Al. Mateevici rămâne alături de cei asupriți să le aducă speranțe și să i a_­line cu blajinu­l vers în graiul Mol­dovei, ;i să sufere alături de ai lui. De aceea talentul său nu are de­cât de pierdut neputând să urmeze o evoluție firească acolo departe de mișcarea literară românească. Din plaținele sale poezii, unele do­vedesc un viguros talent căruia însă împrejurările i-au fost nefaste. Incadrându-se în curentul semănfi­­torist, poezia lui Al. Mateevici poarta în ea germenul marilor scânt­eri de artă, dar care rămâne ca valoare in­trinsecă o poezie minoră. Influențat de poezia poporană, da versului său un ritm vioiu cu pros­­pețimi de graiu autentic românesc, îndrăgostit de limba neamului său cu atât mai mult cu cât era oprit s-n vorbească, îi cântă frumusețile dân­­du-i atribute noi și unice. «Limba noastră-i limba sfântă Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o uită de la vatra lor țăranii, Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mișcă vara, In­vestirea ei bătrânii Cn sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i numai cântec Doina dorurilor noastre Raiu de fulgere ee spintec Norii negri, zări albastre. (Limba noastră). Talentul său capabil de mari reali­­zări, într’un mediu foarte puțin favo­­rabil ascesiunii sale artistice, nu ne-a dat decât un volum de poezii. Dacă în privința manifestărilor poe­tice, Al. Mateevici nu ne rămâne decât un mom­ent scriitor, ținuta lui morală și demnă de Român asuprit de țarism, merită toată lauda. TIB. TRETINESCU AL. MATEEVICI in ceasurile libere Sunt multe, foarte multe dintre n­oi care în afara treburilor de ordin gos­podăresc — treburi care privesc casa lor — nu au nici un fel de preocupare, femei care puse la adăpost de grija zilei de mâine prin truda soților lor, care le asigură o viață liniștită, mai mult sau mai puțin comodă, nu trec pragul casei decât pentru a-și îndeplini mici trebuințe întâmplătoare sau pentru a-și oferi bucuria unei plimbări. Femeile acestea nenumărate, încadrate în categoria așa zisă a ucasni­­celor, au mult mai mult timp liber decât semenele lor, profesionistele care își­ câștigă singure existența prin munca lor,­­ ș­­i mare parte din acest timp liber și-l petrec adesea fără un program bine chibzuit care să le ofere dacă nu avantagii, cel puțin o reconfortare mo­rală, o destindere a nervilor. Astfel, sunt atâtea și atâtea femei care în ceasurile lor libere se întru­nesc laolaltă — azi la una, mâine la alta — la un joc de rhymmy, sau la o partidă de pokeri... Și în timpul acestor antrenante ședințe (o partidă de po­ker­e în stare să fină nemâncate un număr impresionant de femei, fără nici un protest!) bârfeala e mai activă Ca oricând.. Ce ar fi dacă în locul aestor jocuri, s’ar instaura niște ședințe adecvate circumstanțelor, ședințe in caare femeile acestea cu timp liber și dis­poziție d­e amuzament, ar împleti tricouri si jambiere, mânuși și genunchkre, fulare si cuverturi, pentru ostașii de pe front? bam Hi KinBaH0 Glonțul de pușcă merge cu o viteză de 700 metri pe secundă 4. In anul 1931, producția de potasiu a Rusiei a fost de 133.000 tone. Florile negre sunt extrem de rare La noi se obțin numai prin încrucișări îndelungate și foarte anevoioase. In china și Indii, se găsesc­ însă plante cu flori negre, care cresc în stare săl­batică. Există în istorie o bătălie, de care se leagă numele a 3 poeți vestiți. A­­ceasta este lupta den Salami­na, re­purtată între flota greacă și cea per­sană la anul 486 î. Hr., iar poeții ve­stiți, sunt cei­* trei miri tragedi­eni greci: EschyJe, părintele tragediei gre­cești (525—456 a. Hr.), care a luptat la­­ Sal­amin­a cu vitejie, Soph­ocle, creatorul tragediilor lui­ Oedip (497— 405 a. Hr.), care a cântat-o și Euripide, ultimul din cei trei mari poeți tragici ai Greciei, care se născu la Salamina în epoca aceea, (480—405, a. Hr.). In anul 1939, Anglia avea o zestre de 70.000.000 păsări domestice. Astăzi însă, această zestre a scăzut la 20 mi­lioane capete, din cauza m­âncăcioși­­lor, care nu-și mai pot aduce îndea­juns alimente din colonii! De la apariția omului în istoria civi­lizației umane, adică dela anul 5000 î. Hr. și până astăzi, în timp de 6941 ani producția de aur a omenirii în­­tregi a atins enorma cifră de 53.350.000 kirr. Orașul Rio de Janeiro . Râul lui Ianuarie, este astăzi capitala Brazi­liei încă de la 1763, cu 1.700.000 locu­i­tori. Golful în fundul căruia a fost fondat orașul, primi numele de Rio, adică râu, dat de navigantul Martin Alfonso de Souza, care îl crezuse la început culbial albia, unui fluviu mare, și-i mai dădu, numele de Ianuarie pen­tru că îl descoperise în prima zi a­ a­­n­ului 1531. Astfel a ieșit Rio de Ja­neiro. Față, cu­ mărimea lor, insectele au adesea o putere uimitoare. Iată o ex­periență. Un cărăbuș de 12 mm. lun­gime, pe când mergea pe masă, a fost acoperit cu capacul unei cutiuțe de cositor. El a mișcat-o fără multă tru­da. In urmă a pus și cutia peste ca­pac. Nu a ținut chi­vil ! Și cărăbu­șul "a ridicat-o, făcându-'fi­­-for să iasă. Acest cărăbuș cântărea 0 gr. 032, iar capacul cu cutia lui 114 grame. Presu­punând că­ greutatea ridicată a fost num­ai"jumătate dîn‘ aceia " cutiei. Ceeace e foarte aproape de adevăr, a­­j­un­gem la încheerea că spre a-și că­păta libertatea,­­cărăbușul a ridicat 57 grame. Aceasta înseamnă o greutate de 1800 ori mai mare ca acela a lui însuși. Un om, care ar fi fost așa de voinic ca și cărăbușul și ar avea 75 kgr., ar trebui să ridice 155.000 kgr. Iată dar, cum un cărăbuș e mai tare decât cel mai puternic luptător­­ din lume! LAF1R Ședința festivă a Asociația­ scriitorilor militari Membrii asoci­ației scriitorilor m­il­­­tari români, cu prilejul marelui fapt istoric în legătura cu eroismul româ­nesc de la porțile­ Odesei, au sărbătorit într’un cadru înălțător marele eveni­ment, D. general V.­­ECONOM­U, președ­in­tele asociațiunii, în cuvinte pline de avânt, a rostit un cald cuvânt pentru victoria oștirii și marele ei comandant, Mareșalul Ion Antonescu., Marele nos­tru Conducător de țară și­­ armată, răs­picând destinul­ istoriei, urmând cu neînduplecată credință calea dreptății, o corectitudinii și creațiilor constructive, e sinteza luminoasă a simbolului româ­nesc­, întărind energiile neamului și du­când la victorie năzuințele naționale D. general N. NEGREANU face un documentar .expânful asupra vieții și o­­perei Mareșalului .Ion­­­ Antone­scu, in­die­nd că astăzi, la răscrucea drumu­lui istoric , care fi străbatem, marele nostru Conducător de țară, pornit din adânci obârșii românești, pune la te­melia țării pilaștri de raz­e și de pres­tigiu ai­ viitorului. D. col. y. CHIRU­, secretarul gener­al al asociației, citește telegrama expedia­­tă d-lui Mareșal Ion Antonescu, pri­mită cu aclamații Membrii adunării apoi, prin cuvântă­rile d-lor general V. ECONO­MU, că­pitan G. CIOGEA, profesor VASILIU și colonel ION MURGESCU, aduc o­­magiul lor căpitanului AL. CHIA­­PELLA, membru al scriiitorilor mili­tari, căzut eroic pe câmpul de onoa­re. La redeschiderea ședinții, se dă cu­vântul d-lui amiral C. NEGRU, care desvoltă un documentat expozeu asu­pra trecutului istoric, importanței stra­tegice, economice și al drepturilor noastre naționale ale Chiliei și Cetatea Albă D ing. CEZAR CRISTEA schițează o luminoasă expunere asupra număru­lui festiv al revistei. «Răsăritul» și ro­lul moral și constructiv pe care l-a în­deplinit un sfert de veac în viața noas­tră ni ă. 1 D. general GEORG­ESC­U PION des­voltă o interesanta expunere asupra camuflajului, precum și a organizării muncii și donațiu­nilor voluntare pen­tru armată, încheind că alături cu­ or­­ganele statului, inițiativa particulară sa-și dea din prisosul ei tot ce este­­ necesar la întărirea țării în marile eve­i nimerite pe cari le trăim. 1) col. D. CÂNTE­A, analizând im­portanța istorică a medicului venețian Mimand la curtea lui Ștefan cel Mare, a spune că însemnările acestui medic au deosebită însemnătate, fiindcă deș­­i va lue o mulțime de lucruri în legătură cu poporul, viața și faptele marelui voevod român. v • Răspunsul d-lui Mare» al ANTONESCU • La telegrama expediată de Asociația­­ Scriitorritori Militari, d. Mareșal Anto­­necu ■> a ■răspuns cu următoarele -Cu­vinnte: Domnului general VIRGIL ECONOMU» președintele Asociației Scrii­to­rilor Militari «Mulțumisesc călduros scriito­rilor militari pentru omagiul de recunoștință și de admirație, în­chinat faptelor de jertfa și de eroism săvârșit de ostașii răz­boiului nostru sfânt, cum și pen­tru J­unere cuvinte vești ce-mi adresează, camarade­Avântul și realizările glorioase ale ar­melor românești au dat misiu­­nei nobile a scriitorilor mili­tari câmp nou de înfățișare a vredniciilor permanente româ­nești», ANTONESCU Mareșal al României și Condu­cătorul Sfatul­ui Aplicarea educați­unei școlare îngrijorați de buna rânduială ce trebuie dată tineretului școlar, per­sonalități de seamă din lumea școa­­lei, nu găsesc un mai bun sprijin în aceasta, epocă plină de frământări, decât în solidele concepții foerste­­riene, pentru a se construi în mod desăvârșit, o educație ideală, învățământul bine predat, de per­sonalități cu scopuri hotărî­te, este cea mai tare putere educativă. De aceia felul în care va trebui apli­cată această educație, va fi cât mai puțin zgomotos. Acest rol, nu este încredințat decât directorului, care trebue să se ocupe foarte îndeaproa­pe de elevi. Creșterea bună a școalei, atârnă și de felul cum dirigintele își înde­plinește datoriile sale. Lui îi re­vine datoria de a forma deprinderi bune, educația școlară trebuind să se desvolte numai din aceste de­prinderi. In acest fel, nu va trebui nesocotit caracterul copilului, sin­gurul teren productiv, pentru roade educative folositoare, sprijinit pe al doilea factor, supunerea. Și aici succesul revine în parte dar în total, profesorului, familiei: «Cine este sever cu sine, blând cu ceilalți pe care-i conduce, este un adevărat educator. Pentru­­ educația supune­rii, felul poruncii are mare în­semnătate Școlarul trebue să simtă că pro­fesorul săvârșește și-i comandă nu­mai acți­uni raționale; pe ele se în­temeiază efectul fel curui porunci și deaceia profesorul trebue să se deprindă numai cu virtuți, cari-i pot câștiga încrederea elevilor. Adevă­rata pedagogie sănătoasă,, recoman­dă ca seriozitatea morală și severă, să se unească cu iubirea și amabili­tatea. Tonul tuturor fespozițiunilor să fie h­otărit și liniștit, în el tre­buie să se simtă timbrul voinței pu­ternice. Tonul mai treb­une să păstre­ze și oarecare bunăvoință și o u­­șoară notă de familiaritate. A stri­ga la elev, este de prisos. Cine stri­gă, cade ușor în bănuiala că nu are încredere în puterea hotărîrilor sale și că-i lipsește siguranța. Poruncile apoi, nu trebuesc însoțite de ame­nințări cu pedepse, căci frica de pedeapsă naște minciuna și tăinui­­rea. Cele mai multe lucruri se pot înțelege de la sine, dcci au e nevoe de prea multa poruncă. He aceia nu va trebui permis astăzi, coiace se poate interzice mâinii, sau să se inte mâine, ceiace s­a p«mruncit azi— dispozițiile bine chibzuite, nu tre­buesc retrase niciodată, căci copi­lul mi se naște în general —nici absolut bun, nici ab­otiist rău, el de­vine adesea ceea ce-1 fac acei cari-1 cresc. Altfel, sistemul ..educativ», ar cădea în greșeala led Ariquin din Comedia italiană care ajuns în sce­nă, este întrebat: «Crue portez vous sous le bras droit? Des ordes. re­­pondii­il. Et (sous) sp­un«4 gauche? De contre ordes. Henriette Grecianu E­COURI Energia­­ reu­mită din țațpă ajută Ea Htmcălzitre in Norvegia La Oslo se încălzesc circa 1800 lo­cuințe prin sobe electrice, energie captată prin căderile d­e apă. Și­ și alte orașe norvegiene există case cu încălzire electrică. In cadrul lucră­rilor de reconstrucție a orașelor evre­i au suferit pe urma operațiunilor mi­litare din timpul campaniei în Nor­vegia, s'au prevăzut sa se înzestreze casele c­ât mai mult posibil cu încăl­zire electricii peutru a ajuta la eco­nomisirea t­u­ibunelor. Străzi electrice în Ha* Sia * Președintele asociației pentru g­ Ji metan. Silvio­­ lai. a publicat in «Giornate d’Italia» un articol în care cexu erei arca de străzi electrice. A­­ceste străzi trebuie să prezinte și suprafață un izvor de curent electric de exemplu in formă de conducte metalice, din care să se alimenteze vehiculele de transport. Astfel de străzi ar trebui sa străbată Italia de la Nord la Sud și de la Est la Vest. Mașinile ar trebui să fie prevăzute totodată cu un motor electric și cu ți­ntit cu ex­plozie ,așa încât părăsind­ li­niile principale de circulație electri­ficate, ele să se poată­ mișca cu mij­loace proprii. Deoarece curentul elec­tric este un izvor de energie deose­bit de bogat în Italia, ne acordă o importanță deosebită acestui plan al lui Gai. Drojdia de bere­teac îm­potriva încămnuirii ra­rului G­a­i,m­­ervat că dac­a le dă șobola­nilor negri un anumit timp o brâslă iara anumite vitam­in s, se poate con­stata că blana lor ăcvi.îb.­ cenușie. Dacă însă se adaogă­­ Alimentației ex­tract de drojdie de bare, atunci bla­na redevine neagră. S’a văzut că in acest fenomen este "‘irita de o avi­taminoză, adică de lipsa unei anu­mite vitamine. Interesa­­ a ,se consta­te dacă încărunțirea părului la oa­­meni este cauzată tot de lipsa de vitamine anumite.­Această problemă a încercat să o rezolve A. Lanezos, făcânt explicaațe ca ele însăși. Ea­ a afirmat că a putut opri considerabil încărunțirea, luând doi ani dearân­­dul drojdie de bere concentrată. Se pare deci că și Va o­­an ""ni încărunți­rea este cauzată de lipsa com­plexului de vitamine I». Cercetările continuă pentru rezolvarea definiti­­vă a crestei problema Al patrulea mare obser­­vator «meteorologic »««i Europa De cărând a fost inaugurat pt Tatra, la vârful Lomaitz (2634­ m’­) un nou observator meteorologic, care după înălțimea la ex.tren se află este al patrulea din Europa, după cel de la Jungf­ernjoek, Solmbij­­k și Zugspi­tze. De aci vor fi obs­e­rvate îndeosebi influențele climaterice din M­edite­­rami. 10.000 de evrei trebue să părăsească Capitala Slovaciei In cadrul măsurilor luate pentru deiidaizarea Pressburg-ului vor trebui să părăsească până la sfâr­șitul anului capitala Slovaciei 10.000 evrei, ceea ce înseamnă 70% din nu­mărul total a­l evreilor, care trăiesc la Pressburg. Aceștia vor fi stabiliți în centrele evreești, ere­ia­te andine în provincie IN CÂTEVA ZILE. APARE 0 1­­E LA de Alexandru Constant Cartea care fixează. Istoric și ideologic, sensul evenimen­telor în curs-După «Un an­ decisiv», care prezintă, în toată bogăția lui varietate și cu tot drumismul caracteristic vremii, tabloul e­venimen­telor unui an decisiv pentru destinul Europei, noua carte înfățișează, sau­ un un­ghiu larg de vedere, decisiv pentru istoria faptul româ­nească în veacul al XX-lea­«ODESA» este scrisă pen­tru toți Românii, cari vor să aibă înțelegerea amplă a eve­nimentelor trăite V­iața fem­­eil­ or în timp ce ar lucra, ar putea să vorbească, să povestească să o bâr­fească­, să comenteze un spectacol sau o discuție și altele multe deasemeni. Poate cu mai multă libertate de gândire, căci impletitul cu andrelele nu presupune prea multă atenție, în orice caz nu atâta cât o partidă de poker. S’ar vorbi, s’ar bea și s’ar ghici în cafele și în acelaș timp s’ar putea crea ceva folositor, nu-i așa? M­ASA VIORICA MASAI­U MASA (post), La prânz. Salată de praz. Fasole bătută cu măsline sau Chiftele de cartofi cu «saute» de morcovi. Budincă de tăetei. Seara Iahnie de cartofi. A. Pentru ten. 1. li dă și lui cinci min­ute­­ de gim­nastică zilnică: masagii dimineața , seara BUDINCA DE TAEȚEI. Faceți o foaie de tăeței fără ou și întindeți, ceva mai groasă ca de obi­­ceiu. Tăiați-o apoi în panglici subțiri de 1 cm, și puneți tăețe­i să fiarbă, după ce a dat numai 1—2 clocote, pre­parați budinca, așezând­ în straturi al­ternate întâi tăeței, apoi nuci pisate a­­mestecate cu zahăr, apoi marmeladă de caise și magiun de prune, din nou nou tăeței, ș. a. m. d. Deasupra presărați cu zahăr și dați la cuptor. Budinca aceasta se servește caldă. 2. Oroare ar fi ora la care nu culcă, își spală fața și își perie cu energie părul. B. Pentru sănătatea generală. 3. Doarme cel puțin opt ore, se scoală devreme și bea un pahar cu apă călduță; face zece respirații profunde in fața ferestrei deschise și zâmbește zilei care începe. 4. Face în fiecare zi o bac, fncțio­­nându-se viguros cu o mânușă specială 6. Pentru linia corpului: 5 Dacă nu are timp să facă spor­turi își freacă singură scândurile, treburile casnice pot fi considerate ca un sport căruia îi lipsește doar aerul cwat. 6. In ziua în care nu poate practica nici un sport, face cel puțin o oră de mers pe jos. D. Pentru cultivarea inteligenței. 7. Nu permite creerului să lâncezeas­că. Învață să privească în jurul .­.. și să facă în fiecare zi o descoperire care îi va îmbogăți spiritul 8. Își cultivă memoria, obișnuind­u-se să memoreze în fiecare zi, câteva linii de proză sau versuri. E. Pentru caracterul ei. 9. E veselă, e optimistă. In fiecare dimineață își spune că ziua care în­cepe ii rezervă surpriza unei bucurii. 10. își cultivă indulgența și bunăta­te­a. Dăruește in fiecare zi celor din jur, un gând binevoitor și un surâs. 4. Ducând o viață activă, utilă, ocupân­­du-se mai mult de ceilalți decât de ei înșiși, știind să se odihnească la vre­­mi, să fie mereu voioasă, naturală, bună și îndrăgostită de tot ce e fru­mos în viață, o femee poate fi lesne fericită căci acestea constitue singura taină a frumuseții — a frumuseții de­săvârșite care rezultă din interior, nu a «frumuseții» pur decorative — unei femei și frumusețea e întâia condiție a succesului. DIN «CUGETĂRILE» CARMEN SILVEI Trebue să cunoști foarte bine oame­nii, înainte de a avea curajul să fii în fața lor, iu ț­su­ți. Cea mai mare dragoste a bărbatului, e femeea; cea mai mare dragoste a fe­meii sunt copiii. Se consideră femeile nedrepte, deoa­­rece ele sunt impresionabile; impresiile lor sunt mai juste decât judecata felină prăjită Mere coapte. Cele 10 porunci a­le femeii ideale

Next