Viața, ianuarie 1942 (Anul 2, nr. 273-302)
1942-01-01 / nr. 273
2 :• CALENDAR ISTORIC VIETIII FAPTE I TRECUT ION CREANGA 31 Decembrie ,1889. — Marele scriitor român Ion Creangă încetează din pinma în vârsta de 52 de ani. Vest ftul nostru povestitor a fost fiopt și învățător, dar nu s'a putut fipăca cu formalismul instituțiilor la care șerpia, totuși a rămas institutor la Iași. In acest post Creangă a dovedit că este un excelent pedagog, știind să facă interesante lecțiile prin nepieritorul său humor. Cunoscând pe Eminescu în 1874, devine cel mai bun prieten al marelui Poet, care il mirduce în cercul societății literare «Junimea» și unde a fost mult apreciat de cărturarul ardelean Ulis Maiorescu". Ajungând membru marcant al Jjunimei», «Moș Ion Creangă» a fost povestitorul cel mai iubit al societății, pentru umorul său sănătos și minunata sa limbă neaoș moldovenească, presărată cu nemaianzi’e expresii idiomatice, începe ca Ticni literară, publicând în «Convorbiri literare» diferite povestiri, anecdote și în urmă, excelentele «Amintiri știri copilărie». Ion Creangă este, fără îndoială cel mai mare povestior dintre scriitorii noștri. Caracterul precis popular al operei sale reprezintă în întregime sufletul și Piața poporului. Poveștile și Basmele, deși au un fond poporan, surd stilizate de Creangă, care a reușit să le ridice la expresia artistică incomparabila și la gradul de nume fantastice și simbolice (Harap Alb, Stan Pățitul, Capra cu trei iezi, Ioan Turbincă, etc.), adăugând descrieri și conținând chiar elementele mai multor povești într’una singură. De asemenea «Amintirile», o capodoperă autobiografică, constituesc desigur opera lui caracteristica, prin varietatea, puterea de obiectivitate, prin stilul adecvat fondului și prin sinceritatea umanistă a povestiri. Creangă a reușit să dea «Amintirilor» sale, aceiași expresie artistică vieții de la țară, povestind-o cu seninătate, umor și vervă nesecate și creind astfel paginile cele mai frumoase din proza românească, "I* — T. > • t Sr. Prin caracterele operei care nu-și pierde niciodată actualitatea și interesul, Ion Creangă rămâne unul din cei mai mari scriitori ai literaturii noastre, un puternic reprezentant al curentului poporan, care a știut să redea expresia cea mai curată a geniului românesc poporan. SCRISOAREA UNUI BOIER 1 Ianuarie 1482. — Boierul moldovean Tricoliciu Vornicul scrie familiei sale din captivitate, cerând să nu creadă mort și să nu-i înstreineze averea: «Dumnealui Tricoliciu Vornicul scrie jupănesei mele Negritei și fetei mele Neagșei și nepoatei mele de fiică Marei și nepotului mieu de fiică Miliuței, și Misei, așișderea nepot al mieu, și lui Nicoară din Vasluiu și fratelui mieu Dragotă Tămășanul și lui Pascu și lui Miloș, și lui Cozma Marcul, fratele lui Soli an, și la toți ai miei iubiți frați și prieteni. Și vă dau de știre că până in acest ceas sunt în viață și ca am căzut in manile Domnului Basarab Voevod, ți mă ține ferecat, cum Dumnezeu a orânduit. Drept vă rog pe voi: nu mă uitați și lăsați să mi se risipească, ori marfă ce va fi, ori scule. Și să nu pă certați pentru averea mea până ce nu auzi că sunt viu, ci să îngrijiți și să căutați cu mda caii și iepele și oile și porcii și toata averea câtă este. Și de asemenea pe mine să nu mă udați, ci tot acela ce vi se va părea mai bine acela să faceți, ca să nu pier. Și să mai știți că Soltan, fratele lui Cozma, este Cu mine nini până ceasul ni tusm. Și mila lui Dumnezeu să Dă înmulțească anii, amin. Scris în Targoviște, la mar». SCULPTORUL CHRISTIAN RAUCH 2 Ianuarie 17??. — La Arolsen, in Germania, Providența a trimis pe lume pe vestitul sculptor german Christian Rauch (m. 185?) care se stabili la Berlin și unde ridică Monumentul reginei Ulriza și al lui Hederic 11, capodopera sa. Rauch a executat pentru diferite orașe din Germania o mulțime de opere frumoase, printre care sunt însemnate statuete generalului Blücher la Breslau, a regelui Maximilan la Munich, a lui Albert Dürer la Nürnberg, a lui Kant la Koenigsberg, ale regilor Poloniei Dieeislau și Boleslav la Posen, și șase Victorii enorme pentru Walhalla. Rauch a fost profesor la Academia de bele.arte din Berlin și asociat al Institutului. Calitățile sale eminente sunt naturale și cu adevărată expresie, Miron Constantinescu, Vedere din București Pentru o literatură românească Problema realizării unei literaturi care să reprezinte mai întreg și mai adevărat, sufletul românesc, decât cea pe care am avut-o până acum, este atât de complexă și, din această cauză, deschide terenul unor atât de ample discuții, încât nu avem pretenția de a o limpezi în vreun fel, în spațiul restrâns al acestor coloane. Ea se încadrează în problema mai vastă a realizării unor creații în duh autohton, în toate ramurile artei, preocupare ce s-a deschis în ultimii ani, devenind din ce în ce mai pregnantă, pe măsură ce licăreau în întregul continent zări de lume nouă, sub lumea cărora cuprinse în marșul istoriei, neamurile își ștergeau de pe față perijenisul internaționalismului cultural, năzuind să se întoarcă la filoanele de singură și adevărata bogăție creatoare, a sufletului național. Nu vom stărui asupra eforturilor ce s au făcut și a realizărilor obținute, în acest sens, de celelalte arte, lăsându-ne în discuția cronicarior respectivi. Ne mărginim, doar să facem câteva vagi creionări în domeniul ce ne interesează, acela al unei literaturi a adevăratului suflet românesc, scăpată de sub mirajul acelor mituri streine, care au vrăjit-o și au falsificat-o până acum, dându-i aspfectul unui vast laborator de inhilații și traduceri neizbutite Este literatura anilor ce vor veni, aceea în care ne punem toată încrederea noastră. O literatură, poate mai puțin pretențioasă, de mai putină eleganță stilistică, de mai putină originalitate de probleme, dar mai apropiată de sufletul nostru, mai emoționantă prin asfectul de timida căutare a filoamelor de românescian, în băltoaca fals strălucitoare a culturii cosmopolite iu care, fiecare dintre noi ne-am înfundat Până în gât. Lixisa, sau, mai precis, semnalarea prea vagă, a unor temeinice opere literare de creație românească, se datorește bineînțeles unor fenomene sociale care au produs desphinderea bruscă a clasei de intelectuali de acea țărănească, deschizând o prăpastie de netrecut între sat și oraș. Acest fenomen, ce în mod natural, s'ar fi petrecut prin sute de ani, la noi sa realizat în câteva decenii, înlocuind desvoltare naturală. ..printrun salt forțat, care a dus la desxhinderea complectă a păturii intelectuale, de rădăcinile firești, când această pătură trebuia, ideal, să fie rodul din urmă, ca să încununeze și să dea sens vieții acelor rădăcini. Disprețul de ceea ce era românesc, act de copilărească insolență, a atras după sine o pierdere de substanță ce trebuia neapărat înlocuită, ceea ce s’a și făcut prin adoptarea unei culuri de esență streină. Pe care am încercat să ne o apropiem fără să ne gândim că aceasta era o haină făcută pe măsura altui trup, al unor neamuri ce n’au făcut nici salturi nici împrumuturi și care și-au iubit ceea ce noi disprețuiam la uei acasă. In momentul când asimilarea materialului strein se produsese atât de complect încât ne dădea perfecta iluzie a stăpânirii unui material propriu, fenomenul acesta de lipsă de conștiință națională își dădea cele mai sinuoase roade. S’a crezut, în ultimii ani, că totul trebue luat început. A nega existența oricărei insule de popor, în drumul nostru de întoarcere spre rădăcini este tot atât de greșit cât de greșită a fost concepția din care a pornit mândra noastră exclamație, privind roadele falsificării noastre culturale: «Acum suntem europenii, întâia condiție a realizării unei opere românești de putere suflu epic, este desigur trăirea adâncă în românesc, nu întrebuințarea unui cadru și a unor personagii de coloratură românească. Este, cu alte cuvințe, găsirea unei «viziuni a lumii», românească, « viziune specifică, imposibil de confundat sau asemânat cu aceea a unui alt neam condiționată de trăirea puternică în românesc, care depășește momentul social actual, mergând până la rădăcinile tradicii. Și, acest punct de vedere, creatorul nu l obține nici prin cercetarea istoriei, nici prin eforturi intelectuale, ci prin însăși ruarea lui "spirituals în românesc, ce, socotind, valurile de cultură importată ce s’au clătinat pe fata acestui neam, necesită eforturi de fiecare clipă, nu de cartare a românismului, pe care îl avem fiecare în structura ființei noastre, ci de eliminare a tot. Ceea ce nu corespunde acestei structuri. Marii apostoli ai scrisului românesc, sunt acolo, la înceinit de drum, înlesnindu-ne eforturile noastre de regăsire în duh nional Mihail Eminescu reprezintă toată latura de mistică, a acestui neam profund arian, cu reminiscențe din poezia acelor imemoriale vremi a legendarului marș spre Indii a profetului Rhaina. E un uluitor orizont de dioezie, ale cărui margini se situează în spațiu, din lumea de înghețată lumină a luceafarului — pe crestele sacre ale munților în care veghiază preoții ultimelor înțelepciuni, — și n timp, acolo unde spațiul și timpul nu se despărțiseră încă. Privită prin această genială viziune, viața noastră românească de basme, de datini, de istorie, ființează vie și prezentă, — mai vie par eă și mai plină de sens x privită în perspective misticei eminesciene, decât în oricare eeră ce s’ar pierde în documente și date aride. In aceeași spiritualitate romănească, zidește în veșnicie Caragiale. Aparent vesel, bienuește moravurile unei societăți românești coruxste, raportându-lei la un ideal de lume românească demnă de tradițiile cestui neam. Din pientru aceeași lume ideală dragoste românească pentru care suferă și în care crede și Eminescu, Caragiale scrie acea operă de aparent umor și de fond tragic — cu atât mai tragic cu cât bicitarea pare mai aspră. Neculce, Creanga, Ion Matei Caragiale, Liviu Nebreanu, răsar, distanțați de ani întregi de eforturi sterile și rătăciri demu dodești, ducând firul mare al duhului romanesc în literatură. Poezia tânără românească, având posibilitatea de a lucra cu un material ce ține mai mult de sensibilitatea și intuiția creatoare decât de documentul uman, — realizează un apreciabil pas în drumul spre creerea unei literaturi românești. Efortul este surprinzătoare, vădit — rezultatele și încrederea noastră în literatura vremilor ce vor veni cu limpezirea apelor turburi ale actualei situați internațional, e din ce în ce mai îndreptățită. Doina Peteanu atâte $i amulate Sunt destul de numeroase lucrurile pe care poți și chiar trebue să le faci dumneata însă ți doamnă. Sunt însă unch — mai puține dar totuși sunt — în care e bine să nu te amesteci. Este așa de pildă. — .Nu aranja dumneata treburile soțului d-tale. Nu-i umbla printre hârtii și prin sertarele biuroului. Femeea care «Pune ordine» în afacerile unui bărbat crezând că procedează bine, îl exasperează întotdeauna pe acesta și i-l depărtează. Un tânăr scriitor îmi povestea că, profitând de lr absență a sa, mama sa i-a făcut curățenie in biurou; a găsit un vraf de hârtii mototolite care i-au părut nefolositoare și le-a aruncat la coș, liberând biuroul... Erau tocmai notele unei lucrări pentru care bietul om muncea de câțiva ani.. Nu-î deschide scrisorile. Hai să spunem că n'o faci din curiozitate, ci numai pentru a-i ușura lui luarea micului dejun. Indiscreția aceasta n’o justifică insă nici o rațiune din lume. Dacă între streini discreția e de rigoare, cu atât mai mult e necesară într’o căsnicie. Sunt multe profesiunile care reclamă secretul profesional; apoi, un prieten poate să-i facă soțului d-tale o confidență pe care nu dorește s’o împărtășească și blumale. Și chiar dacă nimic din astea nu există, gestul în sine de a deschide corespondența altuia, ete foarte urât. Dacă ar exista o curtoazie perfectă între soția și discreția este la baza curtoaziei — ar fi mai puține mesaje nenorocite. NU SCRIE D-TA TEMELE COPILULUI DUMITALE Poete care neliniștește încetineala cu care Bebe își scrie tema la gramatică, sau încruntarea sprincenelor fuprovocată de o problemă mai complicată. Dacă i se fcri d-ta însă, Bebe nu folosește nimic, pentru că se va obișnui să conteze pe d-ta și la examen nu va reuși să răspundă nimic. Mai bine impune-i o metodă de lucru și ajută-l să judece și să înțeleagă o lecție. NU-ȚI ÎNFRICOȘA COPILUL Să presupunem că Bebe are doi ani. WI JKTl7 lit ift-&am »«Țara Botoșanii Foaia de duh zdhhlnesc a regretat titlul Nic. Murășanu publică în ultimul număr câteva cuvinte despre acel care i-a fost director, fondator și permanent îndrumător spiritual. Realizată în vremuri de austeră adâncire a neliniștilor care brăzdau Europa de acum trei ani, foaia a răspândit în sufletele celor însetați de crez românesc lumina unui naționalism integral. Pierzându-se inițiatorul în marea luptă pentru distrugerea desordinei comuniste, cel din jurul lui Nicu Murărașu, continuă pe baricadele aceleia? conștiințe românești să poarte cu cinste făclia aprinsă de cel care a fost cel dintâi purtător al ei. «Pe frontul de est» Cartea camaradului gazetar Anastase Sfrimie apărută de curând in vitrinele librăriilor, semnalează prin condebil autorului ei temeinicia precum și elementele cari stau la baza recentei victorii românești. Scrisa cu un nerv nu numai tineresc, el specific de stinsei structuri sufletești a lui Ruif, lucrarea se impune printr’o documentată viziune a desrobirii noastre basarabene și a victoriei transnistriene. Apă văe Ultimul volum de versuri al Ind Vaieri ii Olandic poartă sugestivul titlu de «Apă vie» și închide în el experiența tristă a celui care desgugratge apăsarea orașului și a oamenilor se pierde printre copacii și brazdele răsfirate dealungul țării Parcurgând diferite spații sufletești trecând prin peisagii învolburate sau limpezi, acordurile stichirilor lui Olandtte sunt dominate de o originalitate care conturează specific personalitatea poetului. II CITIȚI H PORT LA RĂSĂRIT DE RADU TUDORAN EDitura SOCEC & CO. S. A. R. DOUA ROMANE ROMANEȘTI DE MARE SUCCES SFÂRȘIT DE SPECTACOL DE OVIDIU CONSTANTINESCU SE GĂSESC LA TOATE LIBRĂRIILE Vrata 'fenije îl **°* * ianuarie 1942 Pictori români trecuți în veșnicie, Alexandru Bassarab A dispărut, în Puhoiul luptei celei mari din Răsărit, una din cele mai suave figuri ale plasticei românești, pictorul Alexandru Basarab. . Este una de pierderile ce ne îndurerează profund. Trecerea în veșnicie a unui artist autentic, echivalează pentru pentru noi cu închiderea unei porți spre o lume pentru care numai el a avut elieia fermecată, mai ales când acest artist, în Plinătatea ascensiunii, mai avea, atâtea fețe ale frumuseții, de desvăluit. Vom avea prilejul să descoperm mereu și mereu alte lumi, dar lumea lui ne va rămâne pentru totdeauna închisă. Nu iuntem uita ultima expoziție a pictorului Bassarab, în cadrul căreia chpul său blând, cu ochii neverosimil de albaștri, părea descins din vechi icoane bizantine Pictorul Bassarab manifesta, în gravurle și uleiurile sale, acel primitivism — pe care atâția Plastici fără har ii încercaseră ajungând la alcătuiri hibride, în dorința de a da ceva orginal — realizându-l, în cazul de față, nu prin voința de a fi astfel, ci ca o manifestare a unei anumite structuri sufletești ce nu se putea transpune altfel în artă. Scăpat de toate formulele învățate, pictorul Bassarab picta cu puritatea sufletească a cuplului, sau a acelui țăran român de munte născut artist, izvor de bogăție creatoare românească. Profund credincios, tablourile sale aveau, chiar când reprezentau naturi moarte, ceva din parfumul vechilor icoane, ar portretele păreau desprinse din ctitoriile mânăstirilor moldovenești Rareori am mai întâlnit în plastica noastră, o manifestare care să sintetizeze mai bine caracteristicile spirtualității românești: frumusețea văzută prin ochii unui neam tânăr, cu mirosnețimea ochilor de copil, mândria voevodală a uniui Pumn de oamen ce au înfruntat toate puhonele cutronitoare Răsărit și profunda ortodoxie din eai a salvat sufletul pregătindu-i veșnicia. Pictorul Bassarab, ne-a dat pre arta și prin moartea lui, un frumos exemplu de stil românesc, de care, de toată durerea pierderii vii, nu ne putem împiedeca să fim mândri NOTE A apărut revista, «Buletin de Fotogrametrie și Agrimensură», publicație periodică, ce apare în patru volume trimestriale. E o revistă științifică ce a lipsit tehnicei românești; ea tratează tehnici măsurătorilor topografice și cadastrale pe bază de fotografii aeriene. Aceste procedee, zise aerofotogrametrice, au revoluționat, vechile metode topografice, aducând îmbunătățiri și avantagii nebănuite: prin aceste procedee obțin planuri cadastrale, planuri de sistematizare a orașelor și satelor, planuri fotografice și topografice ce servesc lucrărilor de refacere a șoselelor, de corectarea cursurilor de apă, etc., planuri ce se construesc cu fonduri puține, cu personal redus și mai ales într-un timp foarte scurt. Introducerea Fotogrămetriei in măsurătorile topografice românești devine un imperativ național, reaislatic față, apărută sub conducerea d-lui drng. Gh. Nicolau-Bărlad, Ins. Conferențiar Șc. Politechnică Specializat în Fotogrametrie (din Germania, Elveția, Italia, și Franța) urmărește propășirea acestei științe aplicate în technica țării noastre. După un foarte scurt timp de la apariție O IESA cartea in care pana «ncendescentă a d«lui Alexandru.ii.vsani analizează, iluminând toate sensurile actualu» lui proces istoric A FOST EPUIZATA Ea a apărut acum in ediția 81-a și se găsește în vitrinele tuturor librăriilor. Aurel Ziaxiidi, Copiii șori și a căzut, fără să pățească nimic. Nu țipa. El nu va plânge dacă te va vedea neschimbată. Și lasă-l să se ridice singur. E pentru băețel, un admirabil exercițiu de sânge rece, de forță. Va învăța astfel de mic, prin propria lui experiență, că nu există situație supărătoare din care să nu poți scăpa atunci când vrei. Iată insă ce poți face întotdeauna. Fie ghicer DOMNULE și răspi încet să nu sc andă nimeni. EȘTI MARE FUMĂTOR EȘTI MARE FUMĂTOR . Când te afl cu o femee, pe stradă, poȚ merge cu t'gala în gură, chhar dacă ea îți dă voe ? (Răspunsul este categoric negativ doamnă, primul pas. Fii d-ta aceea care răspunde cu blândețe și zâmbet, unui cuvânt neplăcut. Fii aceea care într’o ceartă, respingând falsul amorpropriu, are inteligenta generozitate de a face primul pas. In felul acesta în căminul dumitale, doamnă, discuțiile lungi în contradictoriu neînțelegerile, nu vor exista niciodată. tinci nu trebue să încerci să-ți ceri voe, ei ce te văd nu vor știi și te vor socoti prost crescut). AI MULȚI PRIETENI. Lași o femee singură pe stradă sau la o masă în restaurant, pentru a te duce să vorbești cu un prieten ? (Nu vei face acest lucru findcă este un act de gravă impolitețe). EȘTI NERVOS CHIAR CU FEMEILE Vei brusca o femee, char dacă aceasta este o taxatoare de tramway sau o domnișoară de la un ghișeu oarecare, sub cuvânt că aceste femei iți sunt subordonate d-tale ca rang social .Niciodată n’ai voe să bruschezi o femee, oricărei categorii sociale ar aparține. Vei face impresie proastă celorlalte și te vor consdera un tocan. Oricare ar fi actuala organizare muncii care duce femeile, cot la cot, a cu bărbații, în meserie ce nu sunt potrivite feminității lor, pentru dumneata, femeea este o ființă fie care trebue s’o resxpecți, dacă ai o cât de mică stimă față de propria d-tale persoană. Aceasta este tradiția bunelor maniere, care nu se poate schimba de pe o zi pe alta) EȘTI ÎNSURAT Vei da sorei d-tale"să-ți ducă pachetele, sub motiv că e caraghios ca un bărbat să le poarte.E o întrebare pe care o punempentru că am văzut această situație de multe ori. Asupra stiului acestui fel de a fi( nu mai insistăm), EȘTI ÎNDRĂGOSTIT Te întâlnești din întâmplare cu o veche prietena, atunci când ești în Fibra așteptării la un rendez-vous, cu o femee ,care te interesează. Dacă aceasta din urmă se întâmplă să sosească în acel moment, îi întorci spatele brusc celei d'ntâi, pentru a nu-ț creea complicații sentimentale ?Depinde de inteligența d-tale să aplanezi acest predent, cea mai nenorocită formulă este, Însă, cea de mai sus. Iți perzi stima celei dintâi ș' în acelaș ('mp ești indiscret cu cealaltă, făcând să se bănuiască, în mod lege, că raporturile dintre d-ta și 1 ea nu sunt din acelea la care pot fi prezente terțe persoane). ȚIE TEAMA DE MENINGITA . Când, în ascensor cu d-ta, se găsește o femee, stai cu pălăria pe cap ? (Categoric eu). CU TRAMVAIUL: ÎNAINTE DE RAZBOIU Te urci sau te dai jos d'n tramway, acompaniind o doamnă. In acelaș timp vrea să facă acelaș lucru o altă doamnă Te t'i sca' de doamna d-tale trei * , când înaintea celeilalte, sau o lași pe cealaltă doamnă să urce întâi, cu ega pe care o însoțești, și vi în urma lor? (Totdeauna, vii în urmă, după ce s’a urcat și doamna streină). IȚI PLACE SA VEZI TOT . La restaurant îți iei locul cel mai bun la masă, lăsându-i-i doamnei pe cel de unde e obligată să stea cu spatele sau profilul spre centrul restaurantului ? (La restaurant, doamna ia totdeauna locul din care are perspectivă asupra restaurantului). Gușe de curcan; Cotlete de s>orc pe varză; Tort de castane. GUȘE DE CURCAN. Se scoate cu băgare de seamă pielea gâtului cu grăsimea se coase ca un săculeț, se umple cu carne de curcan tocată, amestecată cu ceapă prăjită, puț puțnă laâine, stafide și coconari, puțin zahăr, puțină făină și o bucată de unt. Se coase bine gușa umplută și se pune la cuptor. ii polistoile nde-t*