Viața, aprilie 1942 (Anul 2, nr. 345-372)

1942-04-01 / nr. 345

m w ...... , ............ . rnrnrnrnKimmmmmmmmf^^^' ß ; mmmmmmmmmmmmmm I tBLBFOAKB, %0 ^ |§i W C;,g ^;.-r,, _n^ ■ ANUL II Nr. »4 s I Redacția ',(7.7- |9 |||| Miercuri 1 Aprilie 1942 Administrația 5.31-31 |l mhKwS IF FImImhI $3 ill | Tipografia 5 Si 3-j|I ffiggg jp SR M ^ abonamente ^ * 1 1 ■ |h Sase lauf « , . « 380 Taxa plăti ti 1b n°i antfM11-^ (HSSHMmR HB'-hi - . ^ Ț50 ^ itlEMtiMitlll!WSBHM!Bi^ȘBS^ ||^_______________________ , JHroaslSS@BW' jp£ BEBACȚIA Șl ABMINIS; SAU* fegff^1!'! f HBrS^ »^S'#l'|l"j'lylflAlf<B^W^8lWKSlW&JAlltflSl!ÎIÎSW!!Lfl!iil!!irg^3rofB^SR^r DirocSor-Pronrie«». ,:^Lu:u:' _rm$M^*Ams&M uviu rebreanu REALITĂȚI ROMÂNEȘTI Ia Școala Comandanților Muncii, Tineretului Român, Mareșalul no­stru a definit pentru timpurile de astăzi, imperativele înaltelor derate naționale, arătând impor­­tanța muncii. De când s’au dârîmat fie lunile bancare, de când revoluțiile­­ aso­ciate au deschis drumuri noui în viața îmbâcsită și statică a conti­nentului, munca a devenit o religie și biruințele ei, n’au întârziat să se producă. Efortul brațelor a înlocuit trufia eta­lonului aur‘și odată idolul dârîmat de pe soclu, n’a rămas decât o a­mintire căreia îi mai aduc încă jertfe, nedumeriții unor anumite cotloane,halucinațiilor La noi, problema organizării și disciplinii muncii, s’a pus hotârît, și de rezolvarea ei, depinde viitorul Țării. Mareșalul Conducător, prezent pe toate șantierele refacerii naționale, a ținut să precizeze, cu prilejul ins­pecției făcută la Breaza, importan­tele țeluri cari trebuesc împlinite în cadrul Școalei, menită să desă­vârșească și să îndrumeze, dând pp­sibilitatea tuturor, să facă din mun­ca lor, un prilej de prosperitate. Referindu-se la permanențele na­ționale cari rămân temeliile noa­stre nesdruncinate, Mareșalul Con­ductor, a spus: „Țăranul este și muncitorul de bază și rezervorul de unde ne-au venit cele mai numeroase și mai valoroase elite și luptătorul pe ca­re se toizue dreptul și dreptatea noastră. Cu el am muncit greu ogo­rul, cu el am apărat sângeros ho­tarul și cu el am stăpânit de mai multe milenii acest pământ pe care ii admirați și pe care îl râvnesc a­­tâția. Cu­ el vom munci și îl vom stăpâni o eternitate’*. Astăzi, în marea încleștare meni­tă să aducă Neamului consfințirea unor drepturi cari nu vor mai pu­tea fi nesocotite de prima tarnă ri­dicată împotriva jertfelor și a sân­gelui, noi ne străduim să facem din muncă ceea ce am făcut pe câm­purile de bătae, împletindu-ne tru­da cu mândria și înțelegând că sin­gura noastră avere, rămâne pămân­tul și brațele noastre. Vom munci pentru pământul no­stru și pentru dreptatea noastră, convinși că numai înrolați în acea­stă aspră disciplină a sudorii și a sângelui, vom putea să ne merităm locul pe care ni-1 fixează hărnicia­­ noastră, în rândul popoarelor cari­­ merită să­ trăiască. STRĂLUCITA VICTORE­A ARMELOR ROMÂNEȘTI CONTRA BOLȘEVICILOR BERLIN 30 (Rador). Se dată următoarele amă­nunte în legătură cu iun­­tele din basimul Donețu* lui, semnalate In cens și mi­­­tixiu­l de Duminică a S’*» tutlul comandament al forțelor armatei Bolșevicii au atacat po­zițiile românești din­­ țiței, trimițând fără­­ nec­lare în luptă forțe ce în­tingeau efectivul a cinc batalioane și cari erau sprijinite de tancuri. Atacurile bolșevice au fost respinse in lupte în­verșunate de aliații noș­tri români, cari au dat un mai mi­lî»! rânduri1 con­­taatacuri. Bolșevicii au­­r­narii­e sângeroase, lintr-un alt sector, trupe r­mânești au­ efectuat în noaptea de 28 spre 29 martie o misiune de șoc, lumnunată de succes. E­­lem­ente de șoc româ­nești au pătruns în pozi­țiile inamice, pricinuind rit­micului pierderi sân­geroase și capturând ar­euă tunuri. DUPĂ UN AN împlinim, astăzi, un an de exis­tență. N’am putea spune, la capă­tul acestui an, că n­u ne-am lovit de dificultăți. Dar in înlăturarea a­­cestora stă verificarea asentimen­tului ce-am găsit in masele de citi­tori, în acele mase, cari an văzut, in scrisul nostru cotidian acea voință purcedând­ din spiritul sub al cărui semn asistăm la mersul Românis­mului pe calea destinelor sale glori­oase. Și — de ce să n’o spunem — am găsit in acest asentiment întrea­ga înțelegere a rostului nostru. Din această înțelegere a răsărit spriji­nul, care ne-a încurajat zi de zi, din ace­stă înțelegere a rezultat mulțumirea pentru sforțările ce-am depus. Din ea luăm puterile pentru ca — învingând în măsura, în care pot fi învinse, dificultățile de ordin tehnic — să intrăm în al doilea an de existență, cu hotârîrea de a face, din acest ziar al tuturor categoriilor de cetățeni, ziarul Românilor, cari poartă în conștiința lor, credința că au un singur drept: acela de a servi marile idealuri, ale Românismului. Apărea „Viața“ acum un an, după o frenetică succesiune de evenimen­te, cari au transformat morfologia politică a țării și într’un moment când se ineluda cumplita bătălie ce se desfășoară ne întinderile Rusiei. In lumina evenimentelor ce aveau să vie, „Viața“ venea să umple un gol. Acel gol reclamat de necesita­tea unei tribune închinată configu­rației politice, din care era natural să facem parte. Prin ceea ce instinc­tul de conservare națională cerea, prin ceia ce comandamentele mi­siunei noastre, în această parte a Europei impuneau. Era golul re­prezentat de necesitatea, care recla­ma ca drumului drept, pe care nea­mul pășea­­, după răvășirile sufle­tești, a două decenii de rătăcire po­litică — să-i corespundă o tribună, de pe care să nu se difuzeze vorbe meșteșugite menite să sub­menască atitudini străine ,­­­i de adevăratele interese ale țării, ci cuvântul sincer și total ca hotărâre, animat de cre­dința și spiritul de sacrificiu, cu care voluntarul se avântă în luptă. „Viața“, în acest răstimp de un an, a dovedit că are concepția aces­tui voluntariat. De aceia n’a dus, în decursul acestui an, cum se obicina­­este a se spune, o luptă de baricade. Baricadele nu sunt puncte de sal­turi, ci poziții cari apără. în spatele lor, interese menite a fi ferite vede­rii și cari măsluiesc­ cu fardul misti­ficării, realitatea. . Politica noastră alături de Germania și Italia a găsit în acest răstimp, 'n coloanele zia­rului, din plin, hotărîrea nestrămu­tată de a o servi. Iar când a venit momentul suprem, dacă unii redac­tori au continuat a servi această politică în coloanele ziarului, al­ții n’au ieșit din rânduri decât pentru a intra în coloanele, cari­­ porneau să ducă presti­giul României dincolo de Bug, dincolo d­e Nipru. Unii s’au întors pentru a fi gata să plece din nou. Alții nu s’au întors, și cei rămași, în virtutea spiritului care animează pe toți redactorii, cată a fi, ad­, la înăl­țimea sensului ce ei, dau, acolo, mi­siunea românismului Cu ardeleanul Livu Rebreanu, di­rectorul nostru, nu­­ ne-a fost greu ca munca noastră ,să-și însușească o tenacitate, cum ,*■ aceea caracte­ristică celor de neste munți. N’a fost greu fiindcă toți purtăm în su­fletele noastre nostalgia locului na­tal, precum el. Și toti, voința de a putea ajunge acolo; noi, la noi, a­­casă. Nu se poate o unitate de gân­dire mai perfectă, nu se poate un coeficient de voință mai ridicat, nu se poate o credință mai de nestră­mutat. Din ce în ce­ opinia publică preferă mai mult ceea ce este etic — cum a rezultat din modul cum înțelege „Viața“ scopul cui i-a fost dat să se înroleze — decât ceea ce este anormal — și care reesem din disonanțele­ pe care le observă între apologiile de azi și respingerile de ieri ale apologiilor de mai alaltă ori. Din ce în ce mai mult Românul substituește cititul unor susțineri de circumstanță, prin confesiunea pe care exegezele o definesc. In această confesiune stă succesul ziarului „Viata“, chiar de la apari­ția lui, în Împrejurările prin cari a trecut în decurs de un an, în a­­cele împrejurări de astăzi, când nici­odată nu s’a vorbit atât de mult de naționalism, de când naționalismul nu mai are nevoe să se vorbească. La capătul acestui an, privim îna­poi. In drumul parcurs. In voința neamului care își desfășoară pe câmpurile de luptă destinul său im­perial găsim forțele care să ne mă­rească energia, când pășim în cel de al doilea an. Cu gândul la direc­torul nostru care, departe de noi, luptă acolo unde trebuia să luptăm mai de mult, pentru drepturile im­prescriptibile ale neamului nostru și cu recunoștința noastră către citi­tori cari sunt singurul nostru spri­jin, „Viața“ „ANGLIE, D­EȘTEAPTĂ-TE“ ROMA 30 (Radar). — Sub titlul­ „DeștEa­ptă-te“ ziarul Daily !M scrie următoarele: Căderea unui post înaintat al Imperiului, sau pierderea unei pro­vincii bogate și înfloritoare, ar fi provocat acum 100 de ani o indig­nare atât de mare, încât toată na­țiunea ar fi luat foc. Pierderea Singapurului precum și știrea că 70.000 de oameni s’au predat japonezilor nu provoacă în populația engleză decât un senti­ment de fatalism. Căderea navei e « siderată acum ca o conse­­• a c­­ăderii Singapurului. Ace­­l­și lucru se spune despre retra­sa din Birmania. Australia și idille sunt acum în primul plan. Eventuala pierdere a Australiei­­ fi și ea o consecință a pierderii vei? Și dacă vom pierde Biruiaț 3 ni se va spune că pierderea i. lor va fi o naturală conse­* V » A­colul termină prin aceste vine „Deșteaptă-te Anglie, îna­­e de a nu fi prea târziu" 30 miliarde lire italiana pentru război A idotiv ^ Prin­*~’ur. decret regal, ministerul­ de râs­boi este autorizat să angajeze noi cheltueli, devenite necesare desfășurarea răsboiului, până prin la suma de 30 miliarde lire italiene. Bolșevicii nemulțumiți de ajutorul englez STOCKHOLM. 30 (Rador), D. N. B. transmite: Corespondentul din Moscova al ziarului „Times” subliniază fap­tul că nemulțumirea ce se mani­festă in Uniunea Sovietică in ur­ma insuficientei participări a Ma­rei Britanii la război, a fost pro­vocată de defectuoasa propagan­­dă britanică în Rusia, propagandă care este rău organizată. Corespondentul mai arată că bolșevicii nu sunt convinși că Marea Britanie a aruncat toate forțele sale in război. Materialul de propagandă pe care Anglia l-a trimis în Rusia, pe de altă parte nu reușește adesea decât să ob­­țină un efect contrariu și, adesea, filmele documentare au fost obiec­­tul a numeroase critici, Conferința d-lui proi. C io AIBrto Bigglnl ia Facultatea de Dressl „leafa viața mea am stat sub semnul m­unci­ Și luptei" Imprima produsă la Berlin de discursul d-lui Mareșal Antonescu, rostit la Breaza BERLIN, 30 (Rador). — Corespon­dentul agenției RADOR transmite: Discursul d-lui Mareșal Antonescu Conducătorul Statului, rostit Sâm­bătă la Breaza, a fost excepțional de bine primit în cercurile din Berlin. Se subliniază pasajul în care Con­ducătorul Statului a spus că toată viața sa a stat sub semnul muncii și luptei. Din această deviză guver­nul a făcut fundamentul vieți ro­mânești”. In această concepție, d. Mareșal Antonescu a urmărit totdeauna cu admirație progresul poporului mun­citor german de sub conducerea marelui Fuehrer. Tineretul german și-a regăsit disciplina națională prin muncă într-un tiran foarte scurt și a asigurat poporului german avantagii care l-au pus în situația de a scrie cu sângele acestui tineret o pagină strălucită în istoria germană și mondială. Ținta Mareșalului — se subliniază în cercurile germane — este de a învăța țăranul și soldatul român sa-și îngrijească pământul său cu aceeiași pricepere cu care luptă as­­piVul Din acest motiv, d-sa a pus la lian­a muncii de folos obștesc expe­riența germană. Aceleași cercuri germane subli­niază la sfârșit pasajul din cuvân­­tarea d lui Mareșal Antonescu în care d-sa a arătat că totdeauna a­­colo unde s’au întâlnit poporul ro­­mân și cel german au domnit sim­țămintele cele mai curate. Regele Gustav mulțumește celor cari i-au făcut urări de grabnică însănătoșire STOCKHOLM 30 (Rador). — DNB transmite: Vorbind la castelul său din Drottin­gholm, Regele Suediei într’o cuvântare Gustav­ul radiodi­fuzată și-a exprimat mulțumirile sale tuturor celor cari, în cursul boalei sale, i-au făcut urări­­ 2e grabnică lasănălo­ Jira. Transnistrianul Toma Jalbă $1 corul „Dorul Bugului“, în fața unei case din Maramureș, la „Muzeul Statului Românesc“ _____ Tobruk și Malta din nou bombardate ROMA, 30 (Rador). — Iată textul comunicatului Marelui Cartier general al forțelor arma­­te Italiene No. 667: Pe frontul din Cîrenaîca inten­­să activitate de patrule: In cursul unor lupte între puternice for­mațiuni aeriene, germanii au doborît, fără a suferi el pierdere, patru avioane de vreo tip „Curtiss”. Instalaț­iunile de la Tobruk și cele ale bazelor aeronavale de la Malta au fost, din nou, intens bombrdate d­e către formațiuni de ale aviației germane. Considerabilele distrugeri, pre­cum și vastele incendii au dove­dit Intensitatea acestei acțiuni. PREȘEDINTELE TURCIE! LA ANKARA ANKARA, 30 (Radon — Agenția Telegrafică Turcă t­ransmite: Președintele republicei, d. Ismet Inonu s’a reîntors Duminică la An­kara, din călătoria pe care a între­prins-o prin țară. La gară d-sa a fost salutat de președintele Marei Adunări, Abdu­­lalik Renda, președintele consiliu­lui Refik Saydam, șeful statului major general mareșalul Ciakmak, miniștrii, secretarul Fevzi ge­neral al partidului republican al po­porului și numeroase alte persona- Cripps înșeală poporul indian Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN. 31. _ Cercurile politice din Berlin fac, în legătură cu pro­­­punerile lui Cripps, rostite la con­ferința de presă din Delhi, următoa­rele observații: 1. — Cripps cere Indienilor ca, atâta vreme cât durează războiul, să nu se facă nici o schimbare; 2 — Poporul indian va trebui să-și mobilizeze forțele în vederea războiului englez ; 3 — Anglia păstrează dreptul de­ a se amesteca în afacerile interne și externe ale Indiei, chiar dacă țara aceasta este recunoscută drept un stat independent. Propunerile acestea nu se deose­besc câtuși de puțin de starea reală care domnește în India. Englezii, cari dețin acum puterea, nu înțeleg decât să câștige timp și cred că pot împăca prin făgăduieli poporul indian, până £e tinere răsboiul. Ar­­ tax­­a lui uși exista'v li'iftîn Thdian care să c­readă că Englezii vor acorda cu adevărat țării sale libertate după războiul Cripps își motivează propunerile sale arătând că, „până la alcătuirea unei noui constituții, guvernul en­glez poartă un chip absolut răspun­derea lucrurilor". Aceasta înseamnă, folosind alte cuvinte, că Anglia nu înțelege nici o clipă să părăsească puterea, ea neavând de­fel încredere într-un guvern național indian. Pe de altă parte, însă, India urmează să-și pună toate puterile în serviciul răsboiului britanic. Se acordă astfel, un chip generos poporului indian, dreptul de a se sacrifica pentru An­glia, în nădejdea că Englezii, cari până acum și-au călcat toate făgă­duielile făcute, vor proceda de astă­­dată altfel. Fără a se anticipa hotărârea cer­curilor autorizate indiene, hotărîre ce se va produce astăzi, propunerile lui Cripps pot fi calificate drept o încercare de înșelăciune După ce doctorul Goebbels a dat în ultimul său articol, un sever a­vertisment celor cari practică, în dauna populației, comerțul ilicit, presa germană publică acum unele condamnări ce ajung, în asemenea cazuri, până la pedeapsa cu moar­tea sau munca silnică. Este vorba, în cazul condamnărilor anunțate, de infractori față de măsurile luate pentru aprovizionarea populației, infractori ce, prin acțiunile săvâr­șite, au dovedit o totală lipsă de conștiință, în acțiunile lor. D-rul Goebbels arătase limpede că întreg poporul german dovede­ște, pe tărâmul aprovizionării și al raționalizării, o disciplină clară și că abaterile nu sunt exem­de întâlnit decât în cazuri izolate. Strășnicia condamnărilor pronunța­te recent nu isvorăște așa­dar din teama de a se vedea primejduită a­provizionarea germană, cât t­iei față de lipsa de conștiință dovedită de cei care, în dauna ma­jorității, încearcă să realizeze câști­guri ilicite. Edlen consolează pe Sovietici Ministrul de externe britanic a ți­nut o cuvântare la Walles, în care a afirmat că Sovietele primesc un bogat de război din partea Statelor Unite și a Angliei. La Berlin se ve­de, în acest discurs, o încercare de a împăca pe sovietici și pe purtă­torul lor de cuvânt din Londra, Maisky, deșteptând, în același timp, impresia că Anglia — după ce în­­cercarea de a «reia un al doilea front la Saint Nazaire a eșuat — face tot ce stă în puteri spre a ajuta măcar cu material de razboiu Pe aliatul ei din Răsărit. Faptul că, în același mormen­t, Eden recunoaște că perioada de față e mai grea chiar decât vara lui 1940, după prăbușirea Franței, e privit la Berlin ca o mărturisire simptomatică. AMERICANII NU POT REOCUPA POZIȚIILE PIERDUTE ISTANBUL 30 (Rador).­­ Cores­pondentul agenției „Ștefani“ trans­mite următoarele: Ziarul „Cumhuriyet", in artico­lul scris de criticul său militar de­­generalul Erkilet, relevează imposi­bilitatea pentru americani de a reo­cupa pozițiile pierdute, chiar dacă Statele Unite ar ajunge să înfăp­tuiască colosalul lor program de înarmare. In afară de aceasta ziarul exclude posibilitatea ca americanii să fie în stare de a apăra Australia căci Ja­ponia ocupând insulele Salomon, controlează Nordul Australiei și nu i-ar veni greu să extindă ocupația la Noile Hebride și Noua Caledonie, reușind astfel a controla chiar partea orientală a Australiei. In acest caz furniturile de aprovi­zionare ale americanilor și întări­rile n’ar mai putea sosi în astfel de cantități încât să reprezinte un a­­jutor simțitor pentru australieni. Ziarul conchide afirmând că eve­nimentele din Asia orientală au un caracter definitiv și că e greu ca americanii să poată păstra punctele ce le mai rămân în Filipine și în insulele Hawai. Ziarul „Tasviri Efktari” afirmă că acei cari cred în propaganda­­ anglo-­­saxonă după care ofensiva Axei pe frontul oriental ar prezenta ul­tima sforțare a Axa.. pregătească /an"-"S­edcî­sikr dacă A­x­a n’ar putea a­­­junge să lichideze in mod definitiv Rusia sovietică, în cursul acestui an­, îi rămâne destule forțe pentru a reîncepe la anul viitor. O uriașă manifestație cu caracter bolșevic la Londra STOCKHOLM, 30 (Rador*-* DNB. transmite: Corespondentul din L­ondra al ziarului pentru comerț și navi­gație anunță că Duminică a avut loc o manifestație uriașe în piața Trafalgar Square, la care au luat parte numai ele­mente comuniste. Pe soclul monumentului lui Lenson din această piață, se aflau numeroase pancarti ș — lozinci bolșevice. In spate bunei, se puteau vede și fotografii ale lui S­hai Shek. Crezuti­ drapele roșii, iau purtau insigne saț Oratorii cei ma obținut cele mai i

Next