Viața, septembrie 1942 (Anul 2, nr. 494-523)
1942-09-01 / nr. 494
- t Un aruncător „Brandt“ românesc pe malul Mării de Azov (P. P.) -• *. 1 WP ’ — Amw ■* * -sf.^rr.r - liviu rebreanu Două zile capitala a trăit clipe de adevărată înălțare sufletească In circulația obicinuită de pe străzi au intervenit echipe de ostași în echipament de campanie, aducând printre cetățenii liniștiți ai metropolei, ceva din atmosfera frontului, prin apariția căștilor mate și supte de încordarea luptei lor și a privirilor de oțel și cremene, ale ostașilor — până mai ieri pe front și — porniți la porunca altei datorii, să culeagă daruri, pentru cei rămași să-i înlocuiască, acolo în încleștarea fără pereche, de pe stepele rusești. Purtau în ținută, flăcăii noștrii, întreaga demnitate a oștilor romănești, neînvinse, alături de dânșii, stoluri de premilitari, zuzăiau cu vrednicie, întru îndeplinirea aceleiași datorii, năvălind în iureș tineresc, până în cele mai îndepărtate mahalale. Și’n ochii tuturor oglindea aceiași neînfrântă rontă, de a învinge orice greutate, ca să împlinească destinul superb al neamului, aflat in plin marș de glorie pe câmpiile nesfărșite de la răsărit. Tumultul rasei noastre sănătoase, a irupt vulcanic și’n această ocazie, dovedind neîntrecuta vitalitate a neamului, pusă subit în funcțiune de forțe necunoscute, predecăteori, ceasuri de cumpănă tulbură viața de tihnă și omenie a țării. Clăci, are românul uarul neintrecut să săvârșească cele mai mari acte în viață cu simplicitate și bucurie nestăpânită. Iar aceste două zile, de colectă, a fost o adevărată sărbătoare, atât prin activitatea neostenită a echipelor, cât și prin grija pregătirilor populației, care a invadat magazinele de specialitate, ca’n ajunul sărbătorilor de iarnă. Și a fost într’adevăr o sărbătoare. Aceia a verificării solidarității românești nedezmințite. Cum a decurs colecta Date precise asupra realizărilor din cele două zile de colectă nu avem, deoarece inventarierea și numărarea darurilor va cere timp. Putem preciza insă că populația metropolei s’a purtat și de data aceasta admirabil: încă înainte de apelul d-nei Maria Mareșal Antonescu, inițiativa particulară din clasa mijlocie, în special, cea mai legată de bunele tradiții românești, a rezervat multe ore de lucru, pentru împletituri destinate ostașilor. Femeia română are un fel caracteristic de a privi vitejia ostașilor, ca un motiv de mândrie personală. Și are dreptate, de vreme ce dânsa a dat viață, tuturor eroilor care luminează cerul înstelat al istoriei noastre. Răsare acest simțământ, la tot pasul, prin dragostea lor, pentru orice ostaș, — dragoste ce se traduce în felurite chipuri, care mai de care pline de duioșie pură: Graba cu care ies din ogrăzi, cofele cu apă rece, pentru potolirea setei coloanelor ce? trec prin sate. Pripeala, tuturor de a face ce?va pentru această armată, dragă tuturora, — dela copilul care se ia după cadența trupei, până la bătrânul ce lăcrămează la facturile unui marș patriotic. Esența militară a neamului românesc poartă pecetea celei mai autentice tradiții vitejești. Și ea nu se putea desminți nici de data aceasta. Mai ales de data aceasta, când oștea țării câștigă o performanță URCă, menită să ridice neamul pe cele mai înalte culmi în admirația națiunilor cele mai vrednice și mai viteze. Germania și Italia Din fiecare casă, ostașii au scos pe brațe colete cu dragoste și obiecte căduroase, pentru această oaste românască admirabilă și neînvisă. Din fiecare casă, au eșit nu numai obiecte de îmbrăcăminte care să încălzească trupul luptătorilor, ci avalanșe de gânduri duioase și de urări bune, demne de eroii cărora li se adresează. Pentru că dincolo de ofranda materială, bate puternic sufletul românesc, și credința nesdruncinată, în victoria finală. Civilii, ăștia de ocazie sunt toți foști sau viitori militari și nu înțeleg nici cum să absenteze deja o datorie de război. Că datorie de războiu, este și asta, să dai putința celui din in.3 întâia să-ți simtă cotul, chiar sub forma unui șal călduros, a unei cisme legendare sau a unui ciorap ori mănușe, care să evite plictiseala gerului, atunci când ai altceva mai bun de făcut: răpunerea inamicului. Așa se explică reușita, colectei „Darul Ostașului”' pentru ajutorul de iarnă. Și graba duioasă a gospodinelor de a da ostașilor, până și unicul obiect călduros din gospodărie. Sunt plugar... și sunt oștean Dincolo, în lumea măruntă a satelor, treaba a mers și mai vârtos românește. Sătenii noștri au trecut și proba asta de solidaritate, din plin și deschis așa cum le e firea Si portul. In toate satele, echipele în frunte cu preotul, au colindat gospodăriile adunând darurile, atât de apropiate de sufletul ostașilor în majoritate țărani, care, desigur, se simt mai bine în lâna aspră a oilor din ogradă, toarsă de mâna bunicelor, a mamelor și a fetelor, decât în puloverele orășenești. Din aceste daruri ale satelor, pe front, se simte ceva din atmosfera intimă a căminului drag, amestecată cu sămânța de busuioc sfințit, care vorbește direct inimilor ostășești, altcum decât cele orășenești, mai pieptănate. Și plugarii noștrii au dau dat cu chibzuială din 4 teamuri, după putere tere, de vreme satelor va să fie I=am văzut 4 dânșii, pe capete ... sffcciune care indică o pronund înțelegere pentru treburile Statului și rosturile lor în comunitatea românească. Și împlinind totul, ca pe o datorie nezdruncinată și indiscutabilă a îfivălui român. Și am înțeles atunci cât de adevărat este că ființa Statului pe țărănime se răzimă. A fost un extran, mare, un era*men frumos, un examen reușit, opera ajutorului de iarnă „Darul ostașului“. Și nu mă pot opri să reproduc o observație a unui oră san . Nu strica, dacă s’ar fi primit și bani clare să reprezinte prețul unei cantități de lână, din cantitățile blocate. Din lâna astfel căpătată, școlile de fete, ar fi putut lucra încă o serie de obiecte, care s’ar fi adăugat considerabil, la quantumul colectei. Și sunt sigur că nici acum n’ar strica să se pună în practică această idee. Theo Maiorescu a mult, său ,PU’ mi .re O SPLENDIDĂ VERIFICARE A SOLIDARITĂȚII ROMÂNEȘTI Cum au decurs colectele pentru Darul Ostașului Un soldat de aci, care a strâns pentru cei de acolo POPULAȚIA FRANCEZĂ OBIECTIVELE DE ATAC ALE AVIATORILOR ENGLEZI BERLIN. 30 (Rador). Britanicii par să vizeze, prin atacurile l>r aeliene contra teritoriilor din vest ocupate să lovească înainte de toate în populația civilă a aliatei ei de altă dată. O dovadă limpede este dată de bombardamentele și de atacurile cu armele de bord îndreptate de avioanele britanice contra orașelor și instalațiilor de comunicații din Franța ocupată. In urma unui raid efectuat Vineri de avioane britanice în regiunea Albert, din nordul Franței, aai fost distruse numeroase case de locuit cu bombe explosive, 4-7! *1 «ceașcă- populație civilă franceză a trebuit să plătească acest atac cu zece morți și cam tot atât răniți. Avioane de vânătoare germane au doborît, imediat după darea alarmei, din formația atacatoare trei avioane britanice de vânătoare de tipul „Spitfire”. Și în noaptea de Vineri spre Sâmbătă, populația civilă franceză a fost simțitor atinsă în urma unui atac dat de piloți britanici contra unui accelerat de Pe linia Paris.Bordeaux. Trenul a fost silit să se oprească la sud.vest de Orleans, în apropiere de gara Blois în urma bombelor aruncate. Piloții au atacat apoi cu armele de bord pe pasagerii care coborîseră din tren. Au fost ornante cu acest prilej 25 de persoane civile franceze. Vreo 50 de persoane au fost grav rănite. Despre aceiași lipsă de conștiință față de fostul aliat stau mărturie și atacurile pe care avioanele britanice de vânătoare leau dat în cursul zilei de 29 August contra fermelor franceze de pe coasta teritoriului ocupat din vest. Deși o bună luminozitate înlesnea recunoașterea limpede a obiectivelor atacului, britanicii au incendiat hambare pline cu recolta strânsă pentru populație, fără să țină seamă de vreo considerație. Cu prilejul acestor raiduri contra teritoriului ocupat de la canalul Mânecii, 5 avioane britanice au fost doborîte de puternica apărare antiaeriană germană. O NOUA ÎNFRÂNGERE ENGLEZĂ Ei au încercat să debarce in insula Corigoro, la nord-vest de Creta, dar au fost puși pe fugă de forțele Axei ROMA, 30 (Rador). Comunicatul Nr. 825 al cartierului general al forțelor armate italiene anunță: Pe frontul din Egipt, foc de artilerie și activitate a elementelor de explorare, de o parte și de alta. Aviația britanică a reînoit atacurile ei, mai ales în partea de sud a frontului; bateriile antiaeriene ale unor mari unități de uscat, printre care diviziile Littorio și Bologna, au distrus 4 din asparatele care atacau. Doi piloți au fost luați prizonieri. Opt avioane au fost doborîte de aparatele de vânătoare italiene și germane în cursul unor ciocniri repetate. In Mediterană, un submarin inamic a fost scufundat de avioanele germane. In noaptea de 28, o încercare de debarcarea a fost făcută în insula Corigotto (nord-vest de Creta) de un mic detașament al adversarului pe care prompta reacțiune a garnizonei noastre l-a pus pe fugă. Dealungul coastei Egiptului, un contratorpilor britanic, a fost torpilat și grav avariat de un mic vas italian. Nu despre zăpezi va fi vorba în acest fugar articol, deși afara e încă arșița de sfârșit de vară și ar fi normal să ne ducă gândul la iarna cea răcoroasă. E vorba însă de versul acela trist al lui Sieur François Villon, prietenul singurătăților noastre totdeauna: ...mais ou sont Ies neiges d’antant ceea ce — mutatis mutandis din limba bunului rege Ludovic al XI-lea al Franței, ar suna în grai valach: ...dar unde-s zăpezile de altă datai Nu rău îmi pare rău de viersul acesta al lui Sieur Villon, îmi par rău, fiindcă de-o bucată de vreme trăim mereu, cu el pe buze... Dar, fiindcă am început cu un viers vechi aducător de amintiri, e să-l folosesc și eu ca un leit motiv pentru o nostalgică aducere aminte, unde-s servitorii de altă dată? E cam prozaic desigur, dar Sieur Villon și dumneata cetitorule, desigur că mă veți ierta, fiindcă nu nu am gândit că veți ierta câtuși de puțin să bagatalizez lucrurile, ci mi-am amintit de oamenii aceia sfioși, adevărați câini credincioși care trăiau și mureau pentru stăpânii lor, servitorii de odinioară, însăși numele de servitor mi se pare ceva străin astăzi, pentru categoria de oameni la care mă gândesc. Azi. .servitor înseamnă salariat, un om care-li prestează serviciu contra plată, căruia-i dai seafă la vreme și uneori puțină considerație (când e vrednic) dar niciodată afecție. Iarăși mă întorc și grăesc pe acorduri din Villon, unde ar fi dispărut oare servitorii de odinioară? Mă gândesc la Vasile Porojan — de pildă — prietenul din copilărie a lui Vasile Alexandri. Era un țigănuș slab și prizărit, fecior de rob țigan de la Mircești, care era tovarăș cu Vasile, feciorul boerilor, dar numai Ila joacă, căci bătaia pentru pozne o Zăpezile de altădată incasa numai numai Vasile țiganul, nu și Vasile.boerul. Despre acest fecior de rob umil, Vasile Alexandri a scris pagini mișcătoare, evocându-i figura estompată de ceafa nostalgică a aducerilor aminte. Apoi, într’o bună zi tânărul Vasile Alexandri întors cu duhul înfierbând tot de idei înalte din Franța libertăților revoluționare, a adunat toți robii țigani și din cerdacul casei de la Mircești i-a anunțat că sunt liberi de robie și pot pleca unde vor. Dar, slugile acelea care munceau din grea zi și noapte, erau totuși mai aproape de timpul versurilor lui Vilion decât noi. A 3-a zi după eliberare, s’au întors iar la conacul din Mircești și i-au cerut cu lacrămi fierbinți boerului, să-i primiască înapoi robi cum au fost. Așa erau slugile de odinioară. E imposibil să citești amintiri vechi, fără să nu întâlnești figura luminoasă a unei doici sau chipul duios a vreunei slugi bătrâni. ■ Ași vrea să mă retrag tot mai mult in trecut ca un melc in chilia lui, dar vremurile aspre de azi mă chiamă tot mai mult la realitatea prezentă. Slugile de azi? Mai bine să nu mai vorbim. Tot ceea ce se vorbește despre slugile de azi nu sunt exagerări, ci mai de grabă vorbe blânde. Cunosc eu însumi atâtea și atâtea cazuri de servitori care cer lefuri de miniștri, servitoare care șiau prădat stăpânii sau chiar i-au ucis. Voi cita un singur caz: la Iași, o servitoare și-a părăsit stăpânii. De ce? fiindcă ei i se dădea mâncare separată și într’o zi i s’a dat unt in loc de untdelemn. Degeaba neamul de oameni din care ieșea Vasile Porojan, a apus de mult. E imposibil Să nu-ți amintești încă odată de versurile lui Vilion: .maison sont Ies neiges d’antan.. Dinu Stegărescu IMPORTANTE OBIECTIVE MILITARE ENGLEZE ATACATE CU SUCCES DE AVIAȚIA GERMANĂ BERLIN, 30 (Rador). După cum se anunță din izvor militar în cursul zilei de Sâmbătă, avioane germane de luptă au bombardat orașul Swindon, de pe coasta de sud a Insulei Britanice. Intr’o mare fabrică de importanță militară, lovituri în plin au pricinuit stricăciuni importante. Alte avioane de luptă germane au efectuat un atac cu efect asupra localității Brighton, unde uzină a fost atinsă de lovituri directe. In regiunea Falmouth, avioane de luptă germane au atacat un vapor, car naviga izolat. Vasul, care avea circa 5.000 de tone, a fost lovit în plin și s’a scufundat. In Canalul Mânecii, avioane germane de bombardament au atacat un vapor englez, pe care l-au lovit în plin și care, probabil s’a scufundat. De asemeni, a mai fost avariat serios un vas de escortă. EERI.III. 30 (Rador). — Din izvor militar se anunță că atacul anunțat era, contra aerodromului din Air Rooker a avut un succes deplin. Avioane germane de recunoașstere au constatat că pagube considerabile au fost pricinuite aeroddromului și instalațiilor sale, că au isbucnit incendii și că un mare număr de avioane aflate pe sol au fost distruse. In zona El Daba, aparatele germane au atacat un convoiu brianic. Fără a suferi pierderi, aviatia germană a avariat grav un distrugător și a doborât 4 aparate inamice. Trupele germane și române au cucerit numeroase puncte strategice și mai multe localități 17 vase sovietice din Marea Neagră scufundate de aviația germană BERLIN, m (Rador). Corespondentul agenției „Ștefani” transmite: Din izvor militar se află că în regiunea occidentală a Caucazului, trupele române, după ce au luat cu asalt poziții inamice foarte puternic întărite, au ocupat pe seară o însemnată localitate, continuând urmărirea bolșevicilor, puși pe fugă. La răsărit de acea localitate, trupele germane au pătruns în sistemul de apărare al inamicului, câștigând din nou teren, înaintarea pe o zi în acel sector trece de o adâncime de 12 km. Aviația germană a sprijinit la nord de Tuapse operațiile trupelor germane și au nimicit, cu lovituri de bombe, 17 vapoare inamice din Marea Neagră. In stepa kalmucă, la nordul Caucazului, trupe germane și române au reușit să cucerească numeroase puncte strategice, precum și mai multe localități. In regiunea Stalingrad, cu corncursul eficace al aviației, 10 mici forturi cuirasate și 31 de tancuri bolșevice au fost nimicite. Alte 35 de vehicule înarmate și 250 de autovehicule au fost avariate. După ultimile informații, aviația germană de vânătoare și artileria germană antiaeriană au doborât, în sectorul de sud al frontului, 46 aparate inamice. Formidabila pază germană la coastele Atlanticului. Ridicarea proectipelor la țeava unui mare tun de coastă (PK Oh)