Viața, septembrie 1942 (Anul 2, nr. 494-523)

1942-09-01 / nr. 494

- t Un aruncător „Brandt“ românesc pe malul Mării de Azov (P. P.) -• *. 1 WP ’ — Amw ■* *­­ -sf.^rr.r - liviu rebreanu D­ouă zile capitala a trăit clipe de adevărată înălțare sufle­­tească­ In circulația obicinuită de pe străzi au intervenit echipe de ostași în echipament de campanie, aducând printre cetățenii liniștiți ai metropolei, ceva din atmosfera frontului, prin apariția căștilor mate și supte de încordarea luptei lor și a privirilor de oțel și creme­­ne, ale ostașilor — până mai ieri pe front și — porniți la porunca altei datorii, să culeagă daruri, pentru cei rămași să-i înlocuiască, acolo în încleștarea fără pereche, de pe stepele rusești. Purtau în ținută, flăcăii noștrii, întreaga demnitate a oștilor romăn­ești, neînvinse, alături de dânșii, stoluri de premilitari, zu­zăiau cu vrednicie, întru îndeplinirea acelei­ași datorii, năvălind în iureș tine­­resc, până în cele mai îndepărtate mahalale. Și’n ochii tuturor oglindea aceiași neînfrântă rontă, de a învinge orice greutate, ca să împlineasc­ă destinul superb al neamului, aflat in plin marș de glorie pe câmpiile nes­­fărșite de la răsărit. Tumultul rasei noastre sănătoase, a irupt vulcanic și’n această oca­­zie, dovedind neîntrecuta vitalitate a neamului, pusă subit în funcțiune de forțe necunoscute, predecăteori, ceasuri de cumpănă tulbură viața de tihnă și omenie a țării. Clăci, are românul uarul neintre­­cut să săvârșească cele mai mari acte în viață cu simplicitate și bucurie nestăpânită. Iar aceste două zile, de colectă, a fost o adevărată sărbătoare, atât prin activitatea neostenită a echi­­pelor, cât și prin grija pregătirilor populației, care a invadat magazi­­nele de specialitate, ca’n ajunul săr­­bătorilor de iarnă. Și a fost într’adevăr o sărbătoare. Aceia a verificării solidarității ro­­mânești­ nedezmințite. Cum a decurs colecta Date precise asupra realizărilor din cele două zile de colectă nu avem, deoarece inventarierea și numărarea darurilor va cere timp. Putem preciza insă că populația metropolei s’a purtat și de data aceasta admirabil: încă înainte de apelul d-nei Ma­ria Mareșal Antonescu, inițiativa particulară din clasa mijlocie, în special, cea mai legată de bunele tradiții românești, a rezervat mul­te ore de lucru, pentru împletituri destinate ostașilor. Femeia română are un fel carac­teristic de a privi vitejia ostașilor, ca un motiv de mândrie perso­nală. Și are dreptate, de vreme ce dânsa a dat viață, tuturor eroilor care luminează cerul înstelat al is­toriei noastre. Răsare acest simțământ, la tot pasul, prin dragostea lor, pentru orice ostaș, — dragoste ce se tra­duce în felurite chipuri, care mai de care pline de duioșie pură: Graba cu care ies din ogrăzi, co­fele cu apă rece, pentru potolirea setei coloanelor ce? trec prin sate. Pripeala, tuturor de a face ce?va pentru această armată, dragă tu­turora, — dela copilul care se ia după cadența trupei, până la bă­trânul ce lăcrămează la facturile unui marș patriotic. Esența militară a neamului româ­nesc­ poartă pecetea celei mai au­tentice tradiții vitejești. Și ea nu se putea desminți nici de data aceasta. Mai ales de data aceasta, când oștea țării câștigă o performanță UR­Că, menită să ridice neamul pe cele­ mai înalte culmi în admirația națiunilor cele mai vrednice și mai viteze. Germania și Italia Din fiecare casă, ostașii au scos pe brațe colete cu dragoste și o­­biecte că­duroase, pentru această oaste român­ască admirabilă și ne­­înv­isă. Din fiecare casă, au eșit nu nu­mai obiecte de îmbrăcăminte care să încălzească trupul luptătorilor, ci avalanșe de gânduri duioase și de urări bune, demne de eroii că­rora li se adresează. Pentru că dincolo de ofranda ma­terială, bate puternic sufletul ro­mânesc, și credința nesdruncinată, în victoria finală. Civilii, ăștia de ocazie sunt toți foști sau viitori militari și nu în­țeleg nici cum să absenteze deja o datorie de război. Că datorie de războiu, este și asta, să dai putința celui din­­ in.3 întâia să-ți simtă cotul, chiar sub forma unui șal călduros, a unei cisme legendare sau a unui ciorap ori mănușe, care să evite plictisea­la gerului, atunci când ai altceva mai bun de făcut: răpunerea ina­micului. Așa se explică reușita, colectei „Darul Ostașului”' pentru ajutorul de iarnă. Și graba duioasă a gospodinelor de a da ostașilor, până și unicul o­­biect călduros din gospodărie. Sunt plugar... și sunt oștean Dincolo, în lumea măruntă a sa­­telor, treaba a mers și mai vârtos românește. Sătenii noștri au trecut și proba asta de solidaritate, din plin și deschis așa cum le e firea Si portul. In toate satele, echipele în frunte cu preotul, au colindat gospodăriile adunând darurile, atât de apropiate de sufletul ostașilor în majoritate țărani, care, desigur, se simt mai bine în lâna aspră a oilor din ogradă, toarsă de mâna bunicelor, a mamelor și a fetelor, decât în puloverele orășenești. Din­ aceste daruri ale satelor, pe­­ front, se simte ceva din atmosfera intimă a căminului drag, amesteca­tă cu sămânța de busuioc sfințit, care vorbește direct inimilor ostă­șești, altcum decât cele orășenești, mai pieptănate. Și plugarii noștrii au d­au dat cu chibzuială din­ 4 teamuri, după putere tere, de vreme satelor va să fie I=am văzut 4 dânșii, pe capete ... sffc­ciune care indică o pronund­ înțe­legere pentru treburile Statului și rosturile lor în comunitatea româ­­nească. Și împlinind totul, ca pe o datorie nezdruncinată și indiscuta­bilă a­­ îfiv­ălui român. Și am înțeles atunci cât de ade­­vărat este că ființa Statului pe ță­­rănime se răzimă. A fost un extran, mare, un era*­men frumos, un examen reușit, opera ajutorului de iarnă „Darul ostașului“. Și nu mă pot opri să reproduc o observație a unui oră­ san . Nu strica, dacă s’ar fi primit și bani clare să reprezinte prețul unei cantități de lână­­, din canti­tățile blocate. Din lâna astfel căpătată, școlile de fete, ar fi putut lucra încă o serie de obiecte, care s’ar fi adăugat considerabil, la quantumul colectei. Și sunt sigur că nici acum n’ar strica să se pună în practică această idee. Theo Maiorescu a mult, său ,PU’ m­i .re O SPLENDIDĂ VERIFICARE A SOLIDARITĂȚII ROMÂNEȘTI Cum au decurs colectele pentru Darul Ostașului Un soldat de aci, care a strâns pentru cei de acolo POPULAȚIA FRANCEZĂ OBIECTIVELE DE ATAC ALE AVIATORILOR ENGLEZI BERLIN. 30 (Rador).­­ Britanicii par să vizeze, prin atacurile l>r ae­­liene contra teritoriilor din vest o­­cupate să lovească înainte de toate în populația civilă a aliatei ei de altă dată. O dovadă limpede este dată de bombardamentele și de atacurile cu armele de bord îndreptate de avioa­­nele britanice contra orașelor și in­­stalațiilor de comunicații din Franța ocupată. In urma­ unui raid efectuat Vineri de avioane britanice în regiunea Al­­bert, din nordul Franței, aai fost di­struse numeroase case de locuit cu­­ bombe explosive, 4-7! *1 «ceașcă- populație ci­­vilă franceză a trebuit să plătească acest atac cu zece morți și cam tot atât răniți. Avioane de vânătoare germane au doborît, imediat după darea alarmei, din formația atacatoare trei avioane britanice de vânătoare de tipul „Spitfire”. Și în noaptea de Vineri spre Sâm­­bătă, populația civilă franceză a fost simțitor atinsă în urma unui atac dat de piloți britanici contra unui accelerat de Pe linia Paris.Bordeaux. Trenul a fost silit să se oprească la sud.vest de Orleans, în apropiere de gara Blois în urma bombelor a­­runcate. Piloții au atacat apoi cu armele de bord pe pasagerii care coborîse­­ră din tren. Au fost ornante cu a­­cest prilej 25 de persoane civile franceze. Vreo 50 de persoane au fost grav rănite. Despre aceiași lipsă de conștiință față de fostul aliat stau mărturie și atacurile pe care avioanele britani­ce de vânătoare leau dat în cursul zilei de 29 August contra fermelor franceze de pe coasta teritoriului o­­cupat din vest. Deși o bună luminozitate înles­nea recunoașterea limpede a obiec­tivelor atacului, britanicii au incen­diat hambare pline cu recolta strânsă pentru populație, fără să ți­nă seamă de vreo considerație. Cu prilejul acestor raiduri contra teritoriului ocupat de la canalul Mâ­necii, 5 avioane britanice au fost doborîte de puternica apărare an­ti­aeriană germană. O NOUA ÎNFRÂNGERE ENGLEZĂ Ei au încercat să debarce in insula Corigoro, la nord-vest de Creta, dar au fost puși pe fugă de forțele Axei ROMA, 30 (Rador).­­ Comu­­nicatul Nr. 825 al cartierului ge­­neral al forțelor armate italiene anunță: Pe frontul din Egipt, foc de ar­­tilerie și activitate a elementelor de explorare, de o parte și de alta. Aviația britanică a reînoit ata­­curile ei, mai ales în partea­ de sud a frontului; bateriile antiae­­riene ale unor mari unități de uscat, printre care diviziile Litto­­rio și Bologna, au distrus 4 din as­paratele care atacau. Doi piloți au fost luați prizonieri. Opt avioane au fost doborîte de aparatele de vânătoare italiene și germane în cursul unor ciocniri re­petate. In Mediterană, un submarin ina­mic a fost scufundat de avioanele germane. In noaptea de 28, o încercare de debarcarea a fost făcută în insula Corigotto (nord-vest de Creta) de un mic detașament al adversarului pe care prompta reacțiune a garni­­zonei noastre l-a pus pe fugă. Dealungul­ coastei Egiptului, un contratorpilor britanic, a fost tor­pilat și grav avariat de un mic vas italian. N­u despre zăpezi va fi vorba în acest fugar articol, deși afara e încă arșița de sfârșit de vară și ar fi normal să ne ducă gândul la iarna cea răcoroasă. E vorba însă de versul acela trist al lui Sieur François Villon, prietenul singurătăților noastre totdeauna: ...mais ou sont Ies neiges d’antant ceea ce — mutatis mutandis din lim­­ba bunului rege Ludovic al XI-lea al Franței, ar suna în grai valach: ...dar unde-s zăpezile de altă datai Nu rău îmi pare rău de viersul acesta al lui Sieur Villon, îmi par­ rău, fiindcă de-o bucată de vreme trăim mereu, cu el pe buze... Dar, fiindcă am început cu un viers vechi aducător de amintiri, e să-l folosesc și eu ca un leit motiv pentru o nostalgică aducere aminte, unde-s servitorii de altă dată? E cam prozaic desigur, dar Sieur Villon și dumneata cetitorule, desi­­gur că mă veți ierta, fiindcă nu nu am gândit că veți ierta câtuși de puțin să bagatalizez lucrurile, ci mi-am amintit de oamenii aceia sfioși, adevărați câini credincioși care trăiau și mureau pentru stă­pânii lor, servitorii de odinioară, însăși numele de servitor mi se pare ceva străin astăzi, pentru cate­goria de oameni la care mă gândesc. Azi. .servitor înseamnă salariat, un om care-li prestează serviciu contra plată, căruia-i dai seafă la vreme și uneori puțină considerație (când e vrednic) dar niciodată afecție. Iarăși mă întorc și grăesc pe a­­corduri din Villon, unde ar fi dis­părut oare servitorii de odinioară? Mă gândesc la Vasile Porojan — de pildă — prietenul din copilărie a lui Vasile Alexandri. Era un țigănuș slab și prizărit, fecior de rob țigan de la Mircești, care era tovarăș cu Vasile, feciorul­ boerilor, dar numai Ila joacă, căci bătaia pentru pozne o Zăpezile de altădată incasa numai numai Vasile­­ țiganul, nu și Vasile.boerul. Despre acest fe­cior de rob umil, Vasile Alexandri a scris pagini mișcătoare, evocându-i figura estompată de ceafa nostalgică a aducerilor aminte. Apoi, într’o bună zi tânărul Vasile Alexandri întors cu duhul înfierbând tot de idei înalte din Franța libertă­­ților revoluționare, a adunat toți robii țigani și din cerdacul casei de la Mircești i-a anunțat că sunt liberi de robie și pot pleca unde vor­. Dar, slugile acelea care munceau din grea zi și­ noapte, erau totuși mai aproape de timpul versurilor lui Vilion decât noi. A 3-a zi după eliberare, s’au întors iar la conacul din Mircești și i-au cerut cu lacrămi fierbinți boe­­rului, să-i primiască înapoi robi cum au fost. Așa erau slugile de odinioa­ră. E imposibil să citești amintiri vechi, fără să nu întâlnești figura luminoasă a unei doici sau chipul duios a vreunei slugi bătrâni. ■ Ași vrea să mă retrag tot mai mult in trecut ca un melc in chilia lui, dar vremurile aspre de azi mă chia­­mă tot mai mult la realitatea pre­zentă. Slugile de azi? Mai bine să nu mai vorbim. Tot ceea ce se vorbește de­spre slugile de azi nu sunt exagerări, ci mai de grabă vorbe blânde. Cu­nosc eu însumi atâtea și atâtea ca­zuri de servitori care cer lefuri de miniștri, servitoare care șiau pră­dat stăpânii sau chiar i-au ucis. Voi cita un singur caz: la Iași, o servitoare și-a părăsit stăpânii. De ce? fiindcă ei i se dădea mâncare separată și într’o zi i s’a dat unt in loc de untdelemn. Degeaba neamul de oameni din care ieșea Vasile Porojan, a apus de mult. E imposibil Să nu-ți amintești încă odată de versurile lui Vilion: .mais­on­ sont Ies neiges d’antan.. Dinu Stegărescu IMPORTANTE OBIECTIVE MILITARE ENGLEZE ATACATE CU SUCCES DE AVIAȚIA GERMANĂ BERLIN, 30 (Rador).­­ După cum se anunță din izvor militar în cursul zilei de Sâmbătă, a­­­vioane germane de luptă au bom­bardat orașul Swindon, de pe coasta de sud a Insulei Britanice. Intr’o mare fabrică de impor­tanță militară, lovituri în plin au pricinuit stricăciuni importante. Alte avioane de luptă germane au efectuat un atac cu efect asu­pra localității Brighton, unde uzină a fost atinsă de lovituri di­­­recte. In regiunea Falmouth, avioane de luptă germane au atacat un vapor, car naviga izolat. Vasul, care avea circa 5.000 de tone, a fost lovit în plin și s’a scufundat. In Canalul Mânecii, avioane germane de bombardament au atacat un vapor englez, pe care l-au lovit în plin și care, probabil s’a scufundat. De asemeni, a mai fost avariat serios un vas de escortă. EERI.III. 30 (Rador). — Din iz­­vor militar se anunță că atacul anunțat era, contra aerodromului din Air Rooker a avut un succes deplin. Avioane germane de recunoașs­tere au constatat că pagube consi­derabile au fost pricinuite aerod­dromului și instalațiilor sale, că au isbucnit incendii și că u­n mare număr de avioane aflate pe sol au fost distruse. In zona El Daba, aparatele ger­­mane au atacat un convoiu bri­anic. Fără a suferi pierderi, aviat­­ia germană a avariat grav un distrugător și a doborât 4 apa­­rate inamice. Trupele germane și române au cucerit numeroase puncte strategice și mai multe localități 17 vase sovietice din Marea Neagră scufundate de aviația germană BERLIN, m (Rador). Corespondentul agenției „Ștefani” transmite: Din izvor militar se află că în regiunea occidenta­­lă a Caucazului, trupele române, după ce au­ luat cu asalt poziții inamice foarte puternic întărite, au ocupat pe seară o în­semnată localitate, conti­nuând urmărirea bolșevi­cilor, puși pe fugă. La răsărit de acea loca­litate, trupele germane au pătruns în sistemul de apărare al inamicului, câștigând din nou teren, înaintarea pe o zi în acel sector trece de o adânci­me de 12 km. Aviația germană a spri­­­jinit la nord de Tuapse o­­perațiile trupelor germa­­ne și au nimicit, cu lovi­turi de bombe, 17 vapoa­re inamice din Marea Neagră. In stepa kalmucă, la nordul Caucazului, trupe germane și române au reușit să cucerească nu­meroase puncte strategi­ce, precum și mai multe­­ localități. In regiunea Stalingrad, cu corn­cursu­l eficace al aviației, 10 mici forturi cuirasate și 31 de tancuri bolșevice au fost nimicite. Alte 35 de vehicule înarmate și 250 de autovehicule au fost avariate. După ultimile informații, avia­­ția germană de vânătoare și arti­leria germană antiaeriană au do­­borât, în sectorul de sud al fron­­tului, 46 aparate inamice. Formidabila pază germană la coas­tele Atlanticului. Ridicarea proec­­ti­pelor la țeava unui mar­e tun de coastă (PK Oh)

Next