Viața, octombrie 1942 (Anul 2, nr. 524-554)

1942-10-01 / nr. 524

1®’'"****^ ' L 1 I Asm! II Kr. 52« I TELEFOANE: ț® mJ I Redacția și Secretariatul 4.1^.» g jfflSgHHHP lgf Joi 1 Octombrie 1941 1 l>r­ J­rnetar: Institutul Rom­ân ® Șase­­ ani ! . ! .­ .^600 •* 1 scris «jb No. 498 942 Trib. IHov HE ■§? Autorități și instituții 3000 ., ft Taxa gătită în numerar con*Ma. BBraMBSjl B­ g CONT. C. E. C. No. 1326. I ""’tSsg"».»4d °"mBBEBidHlkhB^^bi dHFaHbi 8 pagini 5 lei REDACȚIAȘl AOMlNiSTRATM W*Director Str. Sărindai. ..­ Biajaar siiu aihiTOCTOW Biiiifffi?»*^^«^^^# umkmem IANCU JIANU iesa .,Iancu Jianu“ se joacă­ mereu pe scena Teatrului Na­­țional. E o piesă care re­zistă, datorită în largă mă­sură faptului, că e în gustul pu­blicului. Figura haiducului Jianu e 5* a*,­tăzi vie în sufletul românesc, cu tot caracterul ei eroic, înfruntă­tor de vremuri și oameni. Iancu Jianu n’a fost un om de rând, avea sânge boeresc, un su­flet ales, sensibil la durerile colec­tive și încărcat de mândrie națio­­nală. Iși iubea straiele străbune și disprețuia pe cele turcești, își îm­brățișa cu ardoare neamul său vi­tregit de stăpâniri bastarde, câm­piile, râurile sau văile, înfigurate de domnii întunecate. Iși adora munții țării, sălașul atâtor suflete frământate, rănite de nedreptate, oamenilor. Acolo era patria lui, unde respira în libertate, ca vultu­rul piscurilor înalte. Il cunoșteau cărării,, tăinuite, colibele umile sau cântecul păsărilor. Iancu Jianu a fost un mare lup­tător. Dacă se năștea în împrejurări normale de vieață românească, ar fi fost un conducător de mulțimi, un ziditor de faptă pozitivă. Dar­­ a fost dat să ajungă vremuri tulburi, când țara gemea sub teroarea ve­neticilor. Și cu sufletul său mare, trebuia să se arunce în luptă. „E o situație tragică — spune Carlyle — pentru un om adevărat, să lucreze în revoluți­ mi. El pare un anarhist, și într-adevăr, un du­reros element de anarhie îl împle*, decă ia tot pasul, pe el care din tot sufletul urăște și­e dușmanul anar­hiei. Menirea lui e Rânduiala, cum e menirea oricărui om. Este ceva tragic să ajungem inconoclaști și dărămători; pentru Omul Mare, e ceva îndoit, de tragic“. Iancu Jianu a fost un revoltat. Il înăbușea misilca vremii, îi apăsa nedreptatea. Umilințele țăranilor lui dragi, viața lor necăjită, teroarea streinil.or. 1 au scos din conacurilei boerești și l-au îndreptat Pe cărări­­­le munților. Era bogat și viata îl stătea des­­tisă. Putea să se supună cursului , urmaș al vieții si săli gnsta place, se din pin. N’a mers însă pe ac tst drum. Sub­ Imperiul revoltei, a ridicat mândru, din mijlocul nei boerimi umilite și slugarnice, fie de dragul păstrării privelegiL­­r, nu îndrăsnea nici să desbrace artele streine, nici să înfrunte erfid­a veneticilor. A intrat în conflict cu familia u boer­mea, cu stăpânirile, ca să pată deschide o luptă românească. La sacrifica* tihna ascultând de chemările sufletească, neamului e­i sunau în urechi cu puteri ire­­­stibile. Era aprins de flacăra sac­rificiului și decât să se târască t*r’o existență mediocră, pusă în erviciul plăcerilor mărunte de fie­­c­are 7*, a preferat una vulcanică și p­ericuloasă, care­ liniștea sufletul teserat de dreptate. Iancu era prieten cu Tudor și au­ *se și de figura aspră a țăranului din Albac. Pornit din acelaș isvor 4 marilor luptători, a lucrat pe planuri identice, însă cu arme dife­­te Ca și Tudor și Horia, acest ca­sier al dreptății, a fost dublat și b­­un înțelept. Cuvântul acesta va pra, gr­eu­­n mentalitatea celor în­­chistați. Cu toate acestea, acești oameni cu viziuni superioare, cu h­arul dur și necruțător, au pătruns tână’n adâncul filosofiilor noastre le _ vieață, până’n străfundul Istor­­iei neamului, și de acolo au smuls acea forța uriașe și magnetică, cari pișcă mulțimile si le pornesc pe drumul marilor idealuri.­­ Ei au codirniat esența neamului, setea lui desrobitoare. Au intrat in miezul baladelor, în Inima doi, actor, iar în ceasurile de repaos. Eu are că-i văd cufundați în măreția trecutului nostru istoric, făcând legătura cu splendoarea voevozilor de sânge, sub scârba prezentului. Acești magi ai răsăritului nostru național, n’aveau diplome speciale, nici titluri academice, dar aveau o sensibilitate profundă, cu care sor­­bum ințelepdiunile neamului și le (Continuare în pag. 4-a ) CULISELE POLITICE ALE STATE­LOR-CNITE DIN CINE SE COMPUNE ȘI CUM FUNCȚIONEAZĂ PRIMUL ♦TRUST AL INTELIGENȚII* „BRAIN TRUST” NU ESTE O SIR­ELI NĂSCOCIRE, CI O NECONTES­TATĂ REALITATE, CARE MANEVREAZĂ RIN UMBRA — CU MULTA ABILITATE — INTRE­AGA POLITICA A AMERICII, IMPUN­ÂNDU-SI CREDINȚELE SALE „Brain Trust“ — „Trustul inteligentei“... Lumea întreagă vorbește de această faimoasă clică din umbra masivă a presei dintelui Roosevelt. Ce este in realitate, din cine se compune si cum activează ..Brain Trust"? EVENIMENT IMPORTANT: „BRAIN TRUST” SE ÎNTRUNEȘTE IN FIECARE DIMINEAȚA, CÂND PREȘEDINTELE ISI ZI CAFEAUA CU LAPTE!­. A­cest „trust al creerilor“ e al­cătuit din oameni a căror misiune este astăzi să gân­dească la conducerea răz­boiului. In fiecare dimineață, „brain-trustul” se întrunește la ora 9, în camera președintelui. In timp ce acesta, în pat își ia micul destin, „brain-trusterii” îl informează de lucrările zilei și de măsurile ce ur­­mează să fie luate de miniștri. Trustul este compus din intimii sau din oamenii aleși de președin­te și acoliții săi. Printre aceștia se numără gene­ralul Watson „Pa”, însărcinat să stabilească orariul recepțiilor pre­zidențiale, iar după dânsul urmea­ză secretara particulară a preșe­dintelui, Margueritte Le Hand, de origină franceză, de douăzeci de ani în acest serviciu, ajungând să facă parte din familie. OMUL CARE DOARME LA PATUL LUI LINCOLN HARRY HOPKINS Un alt personagiu important este Stephen Carly, secretar gene­­ral al președinției, însărcinat cu­ presa. El citește și comentează co­­municatele importante. Dar primul personagiu al ace­­stui „brain-trust“ este Harry Hop­­kins. Acesta locuește în Casa Albă .Continuare în pag. IV-a i a graba și tumultul ideilor și preocupărilor pe care războiul ne face să le trăim cu toții, în freamătul de entuziasm și ad­­mi­rație pe care strălucitele fapte de arme ale soldaților noștri ni-l produc și de zi, ni s’a dat toată atenția ope­­rei de guvernare, care desăvârșesc și eternizează în instituții politice ceeia ce ostașii noștrii înscriu cu litere de glorie în Cartea Neamurilor. Și totuși această operă de guver­nare are cel puțin tot atâta însemni­­tate pentru viitorul țării cât au vite­jiile și sacrificiile ostașilor noștri. Câte popoare n’au pierdut roadele vic­toriilor militare din cauza neînțelege­rii sau lipsei de energie a celor care» la țara le încredințase conducerea p po­litică a destinelor ei! La noi, aceiași încordare a întregii ființe, acelaș simț al datoriei și aceleș spirit de muncă și de jertfă, care ca­racterizează bravele noastre trupe, i­­nimă pe cei pe cari, într’o oră tragică a destinului ei, națiunea i-a chem în fruntea treburilor publice. Și tocmai siguranța că ceea ce ei jertfesc pentru țară, este transforms un capital politic care să garanteze siguranța și mărirea patriei, dă osta­șilor noștri avântul pe care însăși c­o­municatele glorioasei armate germa­­ne leau relevat în atâtea rânduri. Reformele și realizările politice — în afară ca și înlăuntrul țării — țin pasul cu victoriile armatelor. Sub ochii noștri — se desfășoară marea operă de românizare, care, prin care ar fi viitorul, va curăța definitiv și pe vecie trunchiul sănătos al țării de paraziții ce o împiedicau să respi­­re și îi sugeau vlaga. Sub ochii noștri o nouă educație începe să se dea tineretului, învățăm­du*l să prețuiască munca și să res­­pecte spontan disciplina, fără de cari, în secolul nostru, progres nu poate exista. Cei ce au văzut la lucru pe ti­­nerii din taberele de la Breaza își dau seama că un nou suflu adie in această țară și că „Munca Tineretului Ro­­mân" — această instituție pentru care marele specialist german, d. Hierl, n’a avut decât cuvinte de prețuire — va face din tineretul nostru un popor demn de țara pe care Mareșalul, co­ laboratorul său cel mai intim și mai trudit — d. prof. Mihai Antonescu — și guvernul i*o făuresc. Toate celelalte instituții ale Statu- lui sunt în plin freamăt de transfer* mare și, dacă am avea cu toții detașa­­rea și obiectivitatea pe care timpul și spațiul le dau, ne-am vedea țara ca pe un imens șantier, sau mai bine ca pe un activ și vâjâitor stup. Dar transformarea cea mai mare ce se petrece sub ochii noștri, este acea ce are loc in viața economică a țării. Grija zi de zi a conducătorilor și sforțarea poporului întreg au realizat această minune ca — deși în război — producția să nu scadă, suprafețele au­rate și însămânțate să fie chiar mai întinse ca în vremurile dinaintea răz­­boiului, iar viața să*și continue ritmul cât mai aproape de normal. Prin obștiile sătești, a căror înfiin­­țare este propovăduită și răsplătită de Mareșal, prin îmbunătățirea mereu (Continuare în pag. 3-a. FAPTE DE AM $1 OPERA DE GUVERNARE 202 VICTORII AERIENE. De pe frontul răsăritean a­ sosit știrea că întâiul dintre­ aviatorii de vânătoare, căp­ Graf, a depășit cifra de 2001 victorii aeriene, doborând până­ acum 202 inamici. Pe frontul­ egiptean, căp. Marseille, care­­ numără cele mai multe victorii­­ dintre aviatorii de acolo, a do­­­borât pe cel al 158-lea adversar. La 26 Septembrie el a reușit o serie de 7 victorii. Patru dintre inamici au fost doborâți dintr-o formație ce era de 6 ori supe­­rioară formației sale. In după amiaza aceleiași zile, căpitanul Marseille a doborât, în cadrul vânătorii libere întreprinse, 3 avioane britanice în decurs de 5 minute.. Qmp, Marseille folo­­sește în cadrul atacurilor, băte un avion Messerschmitt DECLAIAȚIILE FĂCUTE DE D. Wlfl­ AMIRAL NOMURA M?tf2^?AN|iL0R PRESEI D. vice.amiral Nomura, șeful mi­siunii militare navale japoneze, din comisiunea Pactului Tripartit, care in trecere spre Berlin a vizitat țara noastră, înainte de „ Părăsi Capitala a primit pe reprezentanța presei la Athen­e-Palace, cărora le-a făcut declarații Erau de față d.nii. Tsutsui, mini­strul Japoniei la București, contra a­­miral K. Abe, șeful misiunii mili­­tare japoneze la Roma și membri ai Legației japoneze. D. vice-amiral Nomura a declarat între altele: „In timpul șederii mele ln Romă­nia, am vizitat intr'un timp destn de scurt tot ceea ce am voit să cu­nosc in această țară amică, prăjit bunăvoinței guvernului român. Eri am vizitat portul Constanta , trecerea mea prin România mi-a fos foarte utilă și interesantă Mi-a făcut o mare plăcere de a simți și cunoaște la fața locului ma­rile eforturi pe care guvernul și na­țiunea română le fac pentru victo­ria comună, precum și clarviziunea Mareșalului Antonescu”. întrebat asupra desvoltării mari­nei române, d. vice-amiral Nemura a declarat: „Eram documentat asupra mari­nei române și astăzi am avut posi­bilitatea să constat eți «a devine o forță din ce in ce mai importantă în Marea Neagră. In drum spre Berlin, doresc să mă opresc pe valea Prahovei, fiind fe­ricit de a putea cunoaște industrie de petrol a României, care este dici cele mai importante ale Europei Părăsesc Bucureștii, cu sentimen­tul de recunoștință pentru atât de binevoitoarea primire ce mi s’a fă­­cut și voi păstra întotdeauna cele mai frumoase amintiri despre guver­nul și țara românească” MMfi HMM III III ■ Hill llilll BMW—— M­ulte lucruri mai vin odată cu toamna: ruginesc viile, pleacă paserile călătoare, mor copa­cii și’ncep școlile. Azi de dimineață am văzut doi liceeni — un băiat și­ o fată — ținăn­­du-se de mână. El avea șapcă bro­dată cu fir, așezată ca să nu se vadă părul tuns mărunt. Ea purta ghioz­danul leneș intr’o mână și părul strâns sub basc. De ce n’ași mărturisi-o? Am simțit o undă de regret. Regretul zilelor, când făceam parte din armata acea­sta a tinereții care se’ndreaptă spre școli în fiecare dimineață, ca albi­nele la stupuri. Căci vârsta liceanu­­lui e una din cele mai frumoase vârste omenești. Intri’n școală copil, sfios,­ ținând strâns părinții de mână, de frică să nu plece, să nu te lase singur. Totul te înspăimântă. In școala primară clasele formează o mare fa­­milie fiecare. Domnul sau Doamna sunt ca niște părinți, uneori severi, cu o linie mare care șueră și ples­nește palmele 'ntinse, alteori buni, sfătoși și învățând jocuri minunate. La sfârșitul anului toate se petrec ca in cartea de cetire. Școlarii buni vin in straie noi, li se pune cunună de stejar pe cap, li se dau premii — cărți cu poze — și­ s petrecuți de sunet de fanfară militară. Școlarii răi sunt afișați pe lista repetenților si fac jurământ cu plâns amar, ca la anii să fie cuminți și să’nvețe. Liceul e insă altceva. In liceu în­veți a trăi singur. Clădirea nu mai e scundă, cu tăbliță la poartă, ci e, coșcogeamite căloae cu 2—3 rân­duri, cu săli lungi și întunecoase, fe­restre largi și portrete de profesori prin cancelarii. Fiecare clasă are zeci de profesori și aceia nu­mai IN CER ȘCOLILE sunt ca tata și mama, nu Seamănă ca Domni sau Doamne de la școala pri­mară, ci sunt Domnu Profesor de istorie, matematică sau latină. Toți sunt serioși și tronează pe ca­tedră, ca intri un amvon. E drept că nu bat cu linia la palmi, nu pun un genunchi pe grăunțe și nu opresc la arest, dar au­ niște pedepse tăcute, care ustură rău la sfârșitul anului, fiindcă se chiamă note și fac salturi cu totul neașteptate de la 1 la 10. In liceu înveți a te bizui numai pe tine însuți. Lași de-o parte abeceda­rul, tăblița sau cartea de citire și iar in ghiozdan o mulțime de cărți și carte pentru cele mai felurite­biecte. La început e tare grea. Din clasa ’ntâi începe a te chinui cu franceza, din clasa 2-a cu latina, apoi ger­­­mana, italiana și câte altele. Dar pe urmă începi a te deprinde și cu me­seria de elev și ajungi s’o regreți chiar — așa cum o regretă sincer a­­cel care scrie acestea. Căci importanța școlii nu stă atâta nu a încărca mintea cu cele mai va­rii cunoștințe, ci de a forma sufletul pentru școala vieții care î ncepe du­pă ce e și din școala omenească. In­ fond, cine mai știe după ani de zile, cum face verbul fire la sub­jonctiv, cum se demonstrează teo­rema lui Pitagora sau, care e formula acidului picric. Și chiar dacă ți le mai aduci aminte, asta 'nseamnă doar că ai avut memorie bună și că le-ai învățat bine la vreme. Dar dacă n’ai eșit îmbogățit cu un prieten din liceu, dacă nu ți-ai format îndemnul la lecturi, sau dacă n’ai tras vreo în­vățătură din orele lungi de clasă pe (Continuare în pag. 4-a1 VULCANUL DELA STALINGRAD D. ROOSEVEL1 Unsele StJiJipgrad (P. Rl ■to staiimgrad,*£****$*

Next