Viața, octombrie 1942 (Anul 2, nr. 524-554)
1942-10-01 / nr. 524
1®’'"****^ ' L 1 I Asm! II Kr. 52« I TELEFOANE: ț® mJ I Redacția și Secretariatul 4.1^.» g jfflSgHHHP lgf Joi 1 Octombrie 1941 1 l>r Jrnetar: Institutul Român ® Șase ani ! . ! . .^600 •* 1 scris «jb No. 498 942 Trib. IHov HE ■§? Autorități și instituții 3000 ., ft Taxa gătită în numerar con*Ma. BBraMBSjl B g CONT. C. E. C. No. 1326. I ""’tSsg"».»4d °"mBBEBidHlkhB^^bi dHFaHbi 8 pagini 5 lei REDACȚIAȘl AOMlNiSTRATM W*Director Str. Sărindai. .. Biajaar siiu aihiTOCTOW Biiiifffi?»*^^«^^^# umkmem IANCU JIANU iesa .,Iancu Jianu“ se joacă mereu pe scena Teatrului Național. E o piesă care rezistă, datorită în largă măsură faptului, că e în gustul publicului. Figura haiducului Jianu e 5* a*,tăzi vie în sufletul românesc, cu tot caracterul ei eroic, înfruntător de vremuri și oameni. Iancu Jianu n’a fost un om de rând, avea sânge boeresc, un suflet ales, sensibil la durerile colective și încărcat de mândrie națională. Iși iubea straiele străbune și disprețuia pe cele turcești, își îmbrățișa cu ardoare neamul său vitregit de stăpâniri bastarde, câmpiile, râurile sau văile, înfigurate de domnii întunecate. Iși adora munții țării, sălașul atâtor suflete frământate, rănite de nedreptate, oamenilor. Acolo era patria lui, unde respira în libertate, ca vulturul piscurilor înalte. Il cunoșteau cărării,, tăinuite, colibele umile sau cântecul păsărilor. Iancu Jianu a fost un mare luptător. Dacă se năștea în împrejurări normale de vieață românească, ar fi fost un conducător de mulțimi, un ziditor de faptă pozitivă. Dar a fost dat să ajungă vremuri tulburi, când țara gemea sub teroarea veneticilor. Și cu sufletul său mare, trebuia să se arunce în luptă. „E o situație tragică — spune Carlyle — pentru un om adevărat, să lucreze în revoluți mi. El pare un anarhist, și într-adevăr, un dureros element de anarhie îl împle*, decă ia tot pasul, pe el care din tot sufletul urăște șie dușmanul anarhiei. Menirea lui e Rânduiala, cum e menirea oricărui om. Este ceva tragic să ajungem inconoclaști și dărămători; pentru Omul Mare, e ceva îndoit, de tragic“. Iancu Jianu a fost un revoltat. Il înăbușea misilca vremii, îi apăsa nedreptatea. Umilințele țăranilor lui dragi, viața lor necăjită, teroarea streinil.or. 1 au scos din conacurilei boerești și l-au îndreptat Pe cărările munților. Era bogat și viata îl stătea destisă. Putea să se supună cursului , urmaș al vieții si săli gnsta place, se din pin. N’a mers însă pe ac tst drum. Sub Imperiul revoltei, a ridicat mândru, din mijlocul nei boerimi umilite și slugarnice, fie de dragul păstrării privelegiLr, nu îndrăsnea nici să desbrace artele streine, nici să înfrunte erfida veneticilor. A intrat în conflict cu familia u boermea, cu stăpânirile, ca să pată deschide o luptă românească. La sacrifica* tihna ascultând de chemările sufletească, neamului ei sunau în urechi cu puteri irestibile. Era aprins de flacăra sacrificiului și decât să se târască t*r’o existență mediocră, pusă în erviciul plăcerilor mărunte de fiecare 7*, a preferat una vulcanică și periculoasă, care liniștea sufletul teserat de dreptate. Iancu era prieten cu Tudor și au *se și de figura aspră a țăranului din Albac. Pornit din acelaș isvor 4 marilor luptători, a lucrat pe planuri identice, însă cu arme difete Ca și Tudor și Horia, acest casier al dreptății, a fost dublat și bun înțelept. Cuvântul acesta va pra, greun mentalitatea celor închistați. Cu toate acestea, acești oameni cu viziuni superioare, cu harul dur și necruțător, au pătruns tână’n adâncul filosofiilor noastre le _ vieață, până’n străfundul Istoriei neamului, și de acolo au smuls acea forța uriașe și magnetică, cari pișcă mulțimile si le pornesc pe drumul marilor idealuri. Ei au codirniat esența neamului, setea lui desrobitoare. Au intrat in miezul baladelor, în Inima doi, actor, iar în ceasurile de repaos. Eu are că-i văd cufundați în măreția trecutului nostru istoric, făcând legătura cu splendoarea voevozilor de sânge, sub scârba prezentului. Acești magi ai răsăritului nostru național, n’aveau diplome speciale, nici titluri academice, dar aveau o sensibilitate profundă, cu care sorbum ințelepdiunile neamului și le (Continuare în pag. 4-a ) CULISELE POLITICE ALE STATELOR-CNITE DIN CINE SE COMPUNE ȘI CUM FUNCȚIONEAZĂ PRIMUL ♦TRUST AL INTELIGENȚII* „BRAIN TRUST” NU ESTE O SIRELI NĂSCOCIRE, CI O NECONTESTATĂ REALITATE, CARE MANEVREAZĂ RIN UMBRA — CU MULTA ABILITATE — INTREAGA POLITICA A AMERICII, IMPUNÂNDU-SI CREDINȚELE SALE „Brain Trust“ — „Trustul inteligentei“... Lumea întreagă vorbește de această faimoasă clică din umbra masivă a presei dintelui Roosevelt. Ce este in realitate, din cine se compune si cum activează ..Brain Trust"? EVENIMENT IMPORTANT: „BRAIN TRUST” SE ÎNTRUNEȘTE IN FIECARE DIMINEAȚA, CÂND PREȘEDINTELE ISI ZI CAFEAUA CU LAPTE!. Acest „trust al creerilor“ e alcătuit din oameni a căror misiune este astăzi să gândească la conducerea războiului. In fiecare dimineață, „brain-trustul” se întrunește la ora 9, în camera președintelui. In timp ce acesta, în pat își ia micul destin, „brain-trusterii” îl informează de lucrările zilei și de măsurile ce urmează să fie luate de miniștri. Trustul este compus din intimii sau din oamenii aleși de președinte și acoliții săi. Printre aceștia se numără generalul Watson „Pa”, însărcinat să stabilească orariul recepțiilor prezidențiale, iar după dânsul urmează secretara particulară a președintelui, Margueritte Le Hand, de origină franceză, de douăzeci de ani în acest serviciu, ajungând să facă parte din familie. OMUL CARE DOARME LA PATUL LUI LINCOLN HARRY HOPKINS Un alt personagiu important este Stephen Carly, secretar general al președinției, însărcinat cu presa. El citește și comentează comunicatele importante. Dar primul personagiu al acestui „brain-trust“ este Harry Hopkins. Acesta locuește în Casa Albă .Continuare în pag. IV-a i a graba și tumultul ideilor și preocupărilor pe care războiul ne face să le trăim cu toții, în freamătul de entuziasm și admirație pe care strălucitele fapte de arme ale soldaților noștri ni-l produc și de zi, ni s’a dat toată atenția operei de guvernare, care desăvârșesc și eternizează în instituții politice ceeia ce ostașii noștrii înscriu cu litere de glorie în Cartea Neamurilor. Și totuși această operă de guvernare are cel puțin tot atâta însemnitate pentru viitorul țării cât au vitejiile și sacrificiile ostașilor noștri. Câte popoare n’au pierdut roadele victoriilor militare din cauza neînțelegerii sau lipsei de energie a celor care» la țara le încredințase conducerea p politică a destinelor ei! La noi, aceiași încordare a întregii ființe, acelaș simț al datoriei și aceleș spirit de muncă și de jertfă, care caracterizează bravele noastre trupe, inimă pe cei pe cari, într’o oră tragică a destinului ei, națiunea i-a chem în fruntea treburilor publice. Și tocmai siguranța că ceea ce ei jertfesc pentru țară, este transforms un capital politic care să garanteze siguranța și mărirea patriei, dă ostașilor noștri avântul pe care însăși comunicatele glorioasei armate germane leau relevat în atâtea rânduri. Reformele și realizările politice — în afară ca și înlăuntrul țării — țin pasul cu victoriile armatelor. Sub ochii noștri — se desfășoară marea operă de românizare, care, prin care ar fi viitorul, va curăța definitiv și pe vecie trunchiul sănătos al țării de paraziții ce o împiedicau să respire și îi sugeau vlaga. Sub ochii noștri o nouă educație începe să se dea tineretului, învățămdu*l să prețuiască munca și să respecte spontan disciplina, fără de cari, în secolul nostru, progres nu poate exista. Cei ce au văzut la lucru pe tinerii din taberele de la Breaza își dau seama că un nou suflu adie in această țară și că „Munca Tineretului Român" — această instituție pentru care marele specialist german, d. Hierl, n’a avut decât cuvinte de prețuire — va face din tineretul nostru un popor demn de țara pe care Mareșalul, co laboratorul său cel mai intim și mai trudit — d. prof. Mihai Antonescu — și guvernul i*o făuresc. Toate celelalte instituții ale Statu- lui sunt în plin freamăt de transfer* mare și, dacă am avea cu toții detașarea și obiectivitatea pe care timpul și spațiul le dau, ne-am vedea țara ca pe un imens șantier, sau mai bine ca pe un activ și vâjâitor stup. Dar transformarea cea mai mare ce se petrece sub ochii noștri, este acea ce are loc in viața economică a țării. Grija zi de zi a conducătorilor și sforțarea poporului întreg au realizat această minune ca — deși în război — producția să nu scadă, suprafețele aurate și însămânțate să fie chiar mai întinse ca în vremurile dinaintea războiului, iar viața să*și continue ritmul cât mai aproape de normal. Prin obștiile sătești, a căror înființare este propovăduită și răsplătită de Mareșal, prin îmbunătățirea mereu (Continuare în pag. 3-a. FAPTE DE AM $1 OPERA DE GUVERNARE 202 VICTORII AERIENE. De pe frontul răsăritean a sosit știrea că întâiul dintre aviatorii de vânătoare, căp Graf, a depășit cifra de 2001 victorii aeriene, doborând până acum 202 inamici. Pe frontul egiptean, căp. Marseille, care numără cele mai multe victorii dintre aviatorii de acolo, a doborât pe cel al 158-lea adversar. La 26 Septembrie el a reușit o serie de 7 victorii. Patru dintre inamici au fost doborâți dintr-o formație ce era de 6 ori superioară formației sale. In după amiaza aceleiași zile, căpitanul Marseille a doborât, în cadrul vânătorii libere întreprinse, 3 avioane britanice în decurs de 5 minute.. Qmp, Marseille folosește în cadrul atacurilor, băte un avion Messerschmitt DECLAIAȚIILE FĂCUTE DE D. Wlfl AMIRAL NOMURA M?tf2^?AN|iL0R PRESEI D. vice.amiral Nomura, șeful misiunii militare navale japoneze, din comisiunea Pactului Tripartit, care in trecere spre Berlin a vizitat țara noastră, înainte de „ Părăsi Capitala a primit pe reprezentanța presei la Athene-Palace, cărora le-a făcut declarații Erau de față d.nii. Tsutsui, ministrul Japoniei la București, contra amiral K. Abe, șeful misiunii militare japoneze la Roma și membri ai Legației japoneze. D. vice-amiral Nomura a declarat între altele: „In timpul șederii mele ln Romănia, am vizitat intr'un timp destn de scurt tot ceea ce am voit să cunosc in această țară amică, prăjit bunăvoinței guvernului român. Eri am vizitat portul Constanta , trecerea mea prin România mi-a fos foarte utilă și interesantă Mi-a făcut o mare plăcere de a simți și cunoaște la fața locului marile eforturi pe care guvernul și națiunea română le fac pentru victoria comună, precum și clarviziunea Mareșalului Antonescu”. întrebat asupra desvoltării marinei române, d. vice-amiral Nemura a declarat: „Eram documentat asupra marinei române și astăzi am avut posibilitatea să constat eți «a devine o forță din ce in ce mai importantă în Marea Neagră. In drum spre Berlin, doresc să mă opresc pe valea Prahovei, fiind fericit de a putea cunoaște industrie de petrol a României, care este dici cele mai importante ale Europei Părăsesc Bucureștii, cu sentimentul de recunoștință pentru atât de binevoitoarea primire ce mi s’a făcut și voi păstra întotdeauna cele mai frumoase amintiri despre guvernul și țara românească” MMfi HMM III III ■ Hill llilll BMW—— Multe lucruri mai vin odată cu toamna: ruginesc viile, pleacă paserile călătoare, mor copacii și’ncep școlile. Azi de dimineață am văzut doi liceeni — un băiat și o fată — ținăndu-se de mână. El avea șapcă brodată cu fir, așezată ca să nu se vadă părul tuns mărunt. Ea purta ghiozdanul leneș intr’o mână și părul strâns sub basc. De ce n’ași mărturisi-o? Am simțit o undă de regret. Regretul zilelor, când făceam parte din armata aceasta a tinereții care se’ndreaptă spre școli în fiecare dimineață, ca albinele la stupuri. Căci vârsta liceanului e una din cele mai frumoase vârste omenești. Intri’n școală copil, sfios, ținând strâns părinții de mână, de frică să nu plece, să nu te lase singur. Totul te înspăimântă. In școala primară clasele formează o mare familie fiecare. Domnul sau Doamna sunt ca niște părinți, uneori severi, cu o linie mare care șueră și plesnește palmele 'ntinse, alteori buni, sfătoși și învățând jocuri minunate. La sfârșitul anului toate se petrec ca in cartea de cetire. Școlarii buni vin in straie noi, li se pune cunună de stejar pe cap, li se dau premii — cărți cu poze — și s petrecuți de sunet de fanfară militară. Școlarii răi sunt afișați pe lista repetenților si fac jurământ cu plâns amar, ca la anii să fie cuminți și să’nvețe. Liceul e insă altceva. In liceu înveți a trăi singur. Clădirea nu mai e scundă, cu tăbliță la poartă, ci e, coșcogeamite căloae cu 2—3 rânduri, cu săli lungi și întunecoase, ferestre largi și portrete de profesori prin cancelarii. Fiecare clasă are zeci de profesori și aceia numai IN CER ȘCOLILE sunt ca tata și mama, nu Seamănă ca Domni sau Doamne de la școala primară, ci sunt Domnu Profesor de istorie, matematică sau latină. Toți sunt serioși și tronează pe catedră, ca intri un amvon. E drept că nu bat cu linia la palmi, nu pun un genunchi pe grăunțe și nu opresc la arest, dar au niște pedepse tăcute, care ustură rău la sfârșitul anului, fiindcă se chiamă note și fac salturi cu totul neașteptate de la 1 la 10. In liceu înveți a te bizui numai pe tine însuți. Lași de-o parte abecedarul, tăblița sau cartea de citire și iar in ghiozdan o mulțime de cărți și carte pentru cele mai feluritebiecte. La început e tare grea. Din clasa ’ntâi începe a te chinui cu franceza, din clasa 2-a cu latina, apoi germana, italiana și câte altele. Dar pe urmă începi a te deprinde și cu meseria de elev și ajungi s’o regreți chiar — așa cum o regretă sincer acel care scrie acestea. Căci importanța școlii nu stă atâta nu a încărca mintea cu cele mai varii cunoștințe, ci de a forma sufletul pentru școala vieții care î ncepe după ce e și din școala omenească. In fond, cine mai știe după ani de zile, cum face verbul fire la subjonctiv, cum se demonstrează teorema lui Pitagora sau, care e formula acidului picric. Și chiar dacă ți le mai aduci aminte, asta 'nseamnă doar că ai avut memorie bună și că le-ai învățat bine la vreme. Dar dacă n’ai eșit îmbogățit cu un prieten din liceu, dacă nu ți-ai format îndemnul la lecturi, sau dacă n’ai tras vreo învățătură din orele lungi de clasă pe (Continuare în pag. 4-a1 VULCANUL DELA STALINGRAD D. ROOSEVEL1 Unsele StJiJipgrad (P. Rl ■to staiimgrad,*£****$*