Viața, noiembrie 1942 (Anul 2, nr. 555-583)

1942-11-01 / nr. 555

Duminică­­ Noentb, 1041 STRATEGIE ȘI POLITICĂ Bilanțul ofensivei britanice după șapte zile­­ de lupte înverșunate este in favoarea trupelor Axei e frontul de luptă din Egi­pt trupele britanice au fost res­­pinse cu mari pierderi; cca 40 de tancuri au fost di­­struse. Inamicul introduce mereu nici rezerve in luptă, insă nicăeri nu a reușit să facă vreo spargere în liniile de defensivă germano, italiene. Cea mai mare sforțare a fost făcută de diviziile britanice în sectorul liniei ferate Alexandria —Marsa Matruk. Această opera­ție era combinată cu repetate în­cercări de debarcare lângă Mar­sa Matruk. Atât atacurile frontale cât și operațiunile de debarcare au fost respinse în mod energic de trupele terestre și aviația gem­m­­ano-italiană. Bilanțul ofensivei britanice după șapte zile de lupte înverșu­nate este net în favoarea trupelor Axei. Dacă englezii nu vor reuși în zilele ce urmează se obțin suc­cese, cel puțin de importanță lo­cală, ofensiva lor va putea fi so­cotită ca eșuată, iar pierderile suferite în oameni și material vor înrăutăți mult soliditatea frontului britanic din valea Ni­lului. Deasemeni eșecul probabil al ofensivei engleze de pe fron­tul egiptean va avea repercusiuni și din ordin psihologic atât in țările anglo-saxone cât și în țările neutre, a căror atitudine definitivă față de războiul actual depinde de succesele sau in­succesele britanice.. Insuccesul eventual al gene­ralului Alexander va încuraja și atitudinea populației din țările arabe din Orientul Apropiat și Mijlociu în sensul intensificării acțiunei de sabotaj și nesupu­nerii ordinelor de mobilizare. Industria americană de răz­boi va avea o sarcină nouă de a înlocui toate pierderile în armament suferite de armata a 8-a britanică, cu tancuri, tunuri, și munițiuni care puteau să fie de­stinate pentru alte sectoare, de pildă pentu trupele americane din Africa de Vest sau armata a 10-a britanică din Nordul Ira­nului și a Irakului. Importante rezerve britanic­e adunate în valea Nilului vor permite comandamentului englez de a men­ține elanul ofensiv al trupelor armatei a 8-a încă un timp oare­care, dar faptul că după șapte zile de la începutul ofensivei nu există încă nici o­­ decizie a bătăliei este un semn destul de rău pentru englezi. Expert i VIATA CAPITALEI . Azi, Sâmbătă 31 Octomvrie, la ora ÎS, va avea loc un matineu pena­tru copii cu piesa „Barbă-Cot", de Ion Iliescu. Seara, la ora 20,30, se reprezintă cu mare succes „Eu si tu”, comedie in trei acte de Paola Ricorra, în versiu­nea românească a D-ui Petre Asan. Din distribuție fac parte — pe lângă Dana Maria Mohor și Ion Manta, care dețin rolurile principale — următorii protagoniști: Elena Bodi, N. Mihuță, Călin Botez, Nelly Nicolau, Emilia Predescu,Manta, Iliada Munteanu, Aristide Papa Nicola, Irina Răchi­­­țeanu, Geo Barton, Tatiana Kulibin. Direcția de scenă. Victor Ion Popa . Mâine Duminică are loc al cin­­cilea concert simfonic în abonamente dat de orchestra „Filarmonica”, sub conducerea maestrului George Geor­­gescu, solist fiind celebrul violonce­­list italian Antonio Janigro. Programul cuprinde poemul simfo­­nic „Moarte și transfigurație*’ de Ri­chard Strauss, concertul pentru vio­­loncel și orchestră de Haydn (Solist: Antonio Janigro) prima audiție a lu­­crării românești, „Preludiu și Fuga” de Nicolae Brânzeu (sub conducerea compozitorului), iar la sfârșit: Bole« ro»ul de Ravel. Cum pentru acest concert toate bi­ letele sunt vândute, se aduce la cu­­noștința publicului că repetiția gele­nerală de astăzi dimineață va fi pub­blică, intrarea generală fiind de lei 200 £ Teatrul Municipal I. L. Caras­giale prezintă astăzi în matineu la ora 3 un minunat spectacol pentru copii „GRADINA LUI MOȘ TOMA", poveste în două acte cu muzică și balet de d. George CHIRVASUTA. Distribuția cuprinde micii inter­­preți atât de aplaudați în spectacolele pentru copii din stagiunea trecută. Seara la ora 8,30 ne reprezintă ,BILETUL DE LOTERIE”, tragic comedie în trei acte de Alberto Cot­rantuoni, în versiunea românească a­­ d-lui Profesor Alexandru Marcu. Interpretarea acestei excelente luc­­crări dramatice are în frunte pe­cinele Renee Anny, Telly Barbu, Vivi Vlasian, Pușa Scărlătescu, Olims­pia Predescu, dsnii Coty Hociung, Lică Rădulescu, Cezar Theodoru, George Sion, Dinu Macedonschi, G. I Mărutză, Dorel Urlățeanu, G. Patria­chi, și Paul Stratilat. Direcția de scenă: Mihail Zirra. Decorul: Traian Comnescu NOTE ȘI C­O­MEN­SIUUIUI • CONSILIUL de miniștri, în ultima ședință, a pus în discu­ție chestiunea hârtiei necesară pen­tru tipărirea ziarelor. Cu acest priej s’au rostit cuvinte măguli­toare la adresa presei și a bresla­­șilor ei. Pentru vremurile de azi, când presa are atâtea greutăți de îndu­rat, aceste cuvinte îi fac necazurile mai ușor de suportat și-i deschid drum de nădejde pentru viitor. Cât privește nevoia de sporire a cotei de hârtie cuvenită fiecărui ziar în parte, ea nu mai este o pro­blemă care se restrânge numai la interesele breslei, ci sare în țar­cul națiunei pentru care îndrumă­rile, corectivul și fondarea presei sunt elemente reale de viață și de progres. Aceste lucrări au fost spu­se, de la întronarea actualului re­gem, chiar de d. Mareșal Ion An­­tonescu și apoi cu nedesmințită constantă de d. vicepreședinte al Consiliului de miniștri, prof. M. Antonescu, întemeiați tocmai pe aceste de­clarațiuni, breslașii condeiului aș­teaptă cu încredere zorile lumi­noase de acestei probleme ocolită până acum, de toate partidele și de toate regimurile. Presa. Este incontestabil că numai regi­mul d-lui Mareșal Antonescu este chemat a da deslegare definitivă acestei chestiuni, căci deși Presa trebue să țină pas entuziasmelor și ritmului uluitor de viață de azi, în umbră suferă și tânjește după o fărâmă de dreptate. Și ea nu poate veni dela alt­cineva. • • CĂILE ferate ce contro­lează coasta mediteraniană până la Niger a procedat la emiterea de nouă acțiuni, fapt ce corespunde cu desvoltarea importantă ce au luat-o lucrările ce necesită cons­truirea transsaharianului. Aceste lu­crări au atins deja localitatea Kenadza, centru carbonifer (huilă) important unde tracțiunea transsi­­beriană este asigurată. Se pare că această antrepriză va fi o bună afacere pentru Franța. •­ A MURIT la Istanbul, un personagiu celebru, anume Osman Orlov, care s-a făcut cunoscut în toată lumea prin succesele ce le-a obținut pe hipodromuri și în ca­zinouri. Intfrn interview pe care l-a a­­cordat cu puțin înainte de a muri, el însuși a declarat că nu a făcut nimic altceva în viața sa, decât a... jucat. A început cu un capitol mic și a devenit celebru curând atât la curse cât și la mesele de joc. A strâns, în modul acesta, un capital considerabil și moartea l-a găsit multimilionar, în luxoasa sa vilă de la Cornul de aur. Acest tip ciudat a declarat odată că succesul norocului la joc este de a considera jocul ca un lucru serios și greu, care reclamă pre­zență de spirit, nervi solizi și sânge rece. „De fiecare dată ce observam că Fortuna nu mai era favorabilă, — mărturisește el — aveam pu­terea să părăsesc jocul. Eroarea în care cad cea mai mare parte dintre jucători este de a dubla sau de a tripla miza, când, dimpotrivă, ar trebui să se retragă. Trebue să ai energia să te rupi de lângă pos­­tavul verde, când nu ai șansă și să exploatezi dimpotrivă până la ca­păt o serie de lovituri fericite". Cu acest prilej se amintește, în­tre altele, că Orlov a mizat odată, la Monte-Carlo, pe­­ gngru" la nouă mese de ruletă, maximum po­sibil și că a câștigat la toate me­sele, nu­ pridi­desc în lupta cu dușmanul cel mai turbat al neamului nostru și, zi de zi, își trec numele în Cartea Țării, însoțite de însemnele celor mai de seamă biruinți. Tovarășii lor de luptă germanii, la rândul lor, nu pierd nici un prilej spre a-și măr­­turisi gândurile cinstite și aleși pentru acești eroi plecați dela coamele plugului și intrau­ in pâr­­jolul luptei cu aceaș avânt. Așa, comunicatele germane din­­­ ultimele două zile nu fac altceva decât să amintească succesele ob­ținute de ostașii noștri în regiu­nea Caucazului. Cu prilejjul lupte­lor date pentru cucerirea orașului Nalcik, au fost zdrobite mai multe divizii sovietice, au fost luați 7000 prizonieri și au fost distruse un nu­măr însemnat de tunuri și tancuri. Aportul trupelor române în acest sector de luptă, este, așa­dar i­­mens. Așa, cum, de altfel, îl pre­zintă în mod obiectiv și comunica­tele germane. Nu rămâne acum de­cât ca noi, cei rămași la vetre, să știm să prețuim și să ne ridicăm până la înălțimea biruinții lor fără asemănare. it KM VIZITA ZIARIȘTILOR ROM LA FLORENȚA FLORENȚA, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenției Rador transmite: După ce au vizitat Assisi și Peru­gia, grupul de ziariști români, con­dus de d. Liviu Rebreanu, a sosit la Florența Miercuri dimineață, înso­țiți de reprezentanții ministerului culturii populare. In cursul dimineții, ziariștii ro­mâni au depus o coroană de lauri pe cripta fasciștilor eroi și o alta pe cripta eroilor din războiul mondial și din războiul din Spania. După ce au făcut o vizită secreta­rului federal al partidului fascist, ziariștii români au vizitat prefectura unde au fost primiți de contele Gae­­tani, prefectul provinciei Florența In alocuțiunea rostită cu acest prilej, d. Gaetani, în cuvinte pline de căldură, a spus între altele: „Am avut un prilej fericit să vizi­tez țara dv. și frumoasa ei capitală. Trebue să mărturisesc că până să ajung în România am trecut prin mai multe țări, dar nicăeri nu m’am simțit mai bine și nu am avut im­presia că sunt acasă la mine așa cum am avut la dv„ unde din prima clipă m’am simțit intre frați La fraternitatea noastră de sânge și de rasă, fraternitate pe care orice italian o constată din prima clipă când pune piciorul pe pământul dv„ se adaugă astăzi, spre mândria am­belor noastre națiuni, frăția de arme și de sacrificii de pe câmpurile de luptă ale frontului din răsărit.” Contele Gaetani și-a terminat cu­vântarea cu urări de izbândă pentru cauza comună și pentru poporul ro­mânesc, „ale cărui anuate glorioase cuceresc admirația lumii întregi”. In numele ziariștilor români, a răspuns d. Theodor Solacolu, direc­torul agenției Rador, pentru cordiala primire mulțumind și pentru sentimentele exprimate, arătând că și românii când vin în Italia se simt ca în propria lor țară, „căci actul de naștere al poporului român se află Roma, în furul unde se înalță Columna lui Traian“. După ce au vizitat o parte din principalele monumente ale orașului oaspeții români au luat dejunul la Fiesola, localitate situată pe una din colinele Florenței. PENTRU CAVALERII ORDINULUI «MIHAI VITEAZUL» In vederea comunicărilor indivi­duale ce au a primit «Unii Caval­­i din întreaga țară, sunt stăruitor ru­gați, să-și comunice adresele exac­­te. Cancelariei Ordinului „Mihai Viteazul” București, Școala Superi­oară de Războiu, Cotroceni. Faceți-vă datoria fa­ță de orfanii și vădu­­velevile război, VIATA ACTUALITATEA’ IN­IMAGINI Stăpânim! spațiul aerian de pe frontul răsăritean, aviația germană și română este prezentă peste tot, cauzând inamicului pierderi extrem de grele. Escadrilele de bombardament activează în special asupra căilor de comunicații, zădărnicind Aprovizio­narea și transporturile bolșevicilor. In fotografia noastră se vede efectul unui bombardament executat asupra unei căi ferate. VIAȚA IN MERS «SUCCESELE» LOR!... Z­iarul „Popolo D’Italia” publică amănunte asupra pagubelor pricinuite la Milano, de in­cursiunile aviației engleze. Printre clădirile atinse sunt: Spitalul Mag­giore, Spitalul Fate Bene Fratelli, câteva biserici, niște școli, edificii­le unversitare, clinica maternității, centrul sar,iar al tineretului... Atâtea obiective puse sub semn de ocrotire! Ne permitem să facem o legătură între spiritul uman și a­­plicarea lui. In istoria crucei roșii, începuturile ei pornesc din Geneva, cam prin anul 1863, sub impresia războiului cu Italia (Solferino). In anul 1864, o conferință internațio­nală elaborează vestita convențiu­­ne de la Geneva, care fu primită, treptat, de toate statele civiliza­te. Cu toate modificările suferite, ea constitue codificarea re­gatelor­, pe cari beligeranții se să le respecte în privința angajează forma­țiilor sanitare. Rolul social și sanitar al Crucii Roșii este cunoscut. Nu numai în timp de război, dar și în timp de pace ea și-a împlinit cu prisosință rostul. In timp de război ea a reu­șit în acțiunea de­sitintiei prizonierilor, îmbunătățirea schimb de răniți, repatriere de militari și­ ci­vili, sau chiar ostateci, ea a mijlo­cit — în răsboiul trecut — prin co­mitetul internațional de la Geneva, corespondența prizonierilor și a­­provizionarea lor... Fapte cari îi dau caracterul unei instituții sacre, iar semnul ei, semn dumnezeesc, semn de respect... Intr'o statistică, publicată prin anul 1923, am găsit un procent ca­re arată raportul între numărul populației și a membrilor Crucei Roșii din diferite state. Locul întâi îl ocupă America, cu 26,2 la sută, urmează Japonia, Elveția, Suedia, Italia, Franța, Germania, etc... Nu am găsit numele Angliei! Cântă­rind conduita în actualul război, în care semnul Crucii Roșii, nu mai este un apel pentru cei răniți, ci din contră un obiectiv pentru arma a­eriană engleză — revelația este concludentă... Locul ei nu era în această enumerare — ci dincolo în marea înscenară: parada imbecili­tății! Să ordoni legarea și apoi împuș­carea prizonierilor, să dispui bom­bardarea spitalelor, să poruncești mitralierea brancardierilor ce adu­nă răniții — e mai mult decât o imbecilitate, este coborârea în ani­malitate, este deslănțuirea instinc­tului primitiv — ca apoi în mesagii adresate lumii să-ți justifici acțiu­nea, prin m­irma legilor războiu­lui. Și atunci, cad decoruri, cad re­giile, cad afișele și se prezintă o imbecilitate de paradă . Păsculescu-Totești Pagina 3-a PUNCTE DE VEDERE * X IMPERATIVELE CEASULUI DE FAȚĂ S ’a împlinit un an de la începutul strădaniei guvernului de a romaniza viața economică a țării și trebue să recunoaștem­, realizările de partea oficială sunt mai mult decât meritorii. Tot ce era omenește cu putință, în materie de organizare a serviciilor, legiferare în speță, imbold și finanțare a celor apți să preia comerțuri sau in­­d­ustrii evreești, s’a rânduit cu chibzuială, după un plan uneori timid, dar totuși suficient începutului Pe de altă parte, exproprierea bunurilor imobile care cădea în sarcina subsecretariatului de stat al românizării s’a făcut masiv, excepțiunile ce mai stărnte pe de lăturii având un procent destul de­ re­dus, datorindu-se unor împrejurări juridice speciale, cere nu pot fi înlăturate, cu una cu două. Iar frecările și ezitările constante tot calea sunt inerente unei organ­izațiuni proaspete, încadrate cu funcționari noui, în majoritate, nespecializați într’o materie cu totul neorizentuită ca aceea în serviciul căreia trebue să funcționeze. Sau se datoresc, altor cauze, tatale, pe cale de re­mediere, soluțiunile salutare venind automat, de la caz la caz imediat după descoperirea lor. Intr'un cuvânt, se poate afirma că statul și-a fă­cut oficial datoria cu prisosință și în acest încurcat compartiment, al romanizării,­ unde are de luptat cu viclenia neîntrecută a­ evreilor, cu dârzenia lor în a eluda legile și o abilitate diabolică în încurca­­rea ițelor. « Dar fenomenul cel mai dureros, rămâne lipsa de conștiință a unor conaționali, cari continuă să sa­­boteze această operă capitală, punându-se în slujba intereselor protivnice nației, ușurând ascunderea și frustarea unor bunuri cuvenite statului, prin came­ îlarea evreilor, cu bună știință că fac un rău țării, pentru o plată odioasă și murdară. Fiindcă acesta este­­ adevărul Cincizeci la sută din așa zisele românizări parti­­culare, sunt tot atâtea cazuri de trădare a neamu­lui. _ Firme numai cu numele românești, în dosul că­­rora mișună evreimea, ca*n vremurile bune, cu mij­loacele vechi și criminale de speculă ce constituesc un permanent atentat, împotriva măsurilor de stă­pânire a vieții economice de către stat, această lege de neînfrânt a rezistenții noastre, în războiul greu, în care ne-am angajat, cu trup și suflet. Britanicii aceștia, comozi, care în loc de muncă trudnică și onestă, au ales calea trădării și a câști­gurilor inevitabile și damnate, insensibili la tot ce mi folosește intereselor lor imediate, n'au aflat încă în conștiința lor, chemarea de trâmbiță a ridicării naltei, din noroi și dezonoare, nici n’au învățat reli­gia nouă a dăinuirii totale pentru viitorul mai bun al neamului românesc, care cere desăvârșită solidari­­tate cu interesele supreme și generale ale lui, numai ale lui. Oameni de nimic care­ își plimbă lenea prin ca­­femele, consumând în tihnă prețul girului lor de renegați și inutili, batjocorind obrazul țării ce se cere scuturat cât mai curând de întreaga lepră a necinstei și a inconștienții lor criminale. Inapți și inadaptabili, care n’au ce căuta în sânul comunității românești, pornită pe drumul luminos al înfăptuirii unui ideal de curățenie și onoare, fără de care viața nouă nu mai poate fi. Instrumente și roboți ai cobaiului, întreținuți ai ghetto­ urilor, conștiințe prostituate, surzi la chema­rea victoriei totale a românismului și orbi la splen­dorile jertfelor de pe fronturile de luptă, buni da ca­terisit și lepădat din frontul de luptă și credință al neamului răstignit de patronii pe canari camuflează cu nerușinare și astăzi. P sau do­ români, care n’au nimic comun cu aspi­rațiile noastre, ca suferințele noastre, cu victoriile noastre, însăși ce numai prin blândețea neasemuită a neamului vii uitat, mai pot nădăjdui, într’o iertare nemaritată, întrucât nimic nu poate scuza abomi­nabila lor faptă, atâta vreme cât pe pământul bine­cuvântat al țării se găsește loc de muncă din belșug și posibilități de tra­­snest, nemăsurat». Zadarnic însă, de vreme ce ei continuă să slu­jească interesele străine, fără rușine și fără teama demascării, care tot va trebui să se producă odată și odată, ca să spele în văzul public, tot balastul de nemernicie care ne imbălosează încă, cele mai lăudabile inițiativa și acuma în ceasul prefacerii totale a lumii întregi și a noastră. Dacă’statul ar avea suficienți agenți care să su­­pravegheze întreprinderile evreești presupuse roma­nizate, s’ar îngrozi constatând că tot evreii sunt adevărații stăpâni ai magazinelor și industriilor, că tot ei lucrează ca și mai înainte, românii înscriși pe firmă nefiind decât mostrele lor oarbe și absente la tot ce se petrece dedesubtul salariului de nimic, pe care-l primesc, drept preț al trădării. Indiferent de situația lor socială, absolut toți ca­­muflatorii sunt tratați de patronii evrei cu același suveran dispreț, pe care dealtminteri îî merită pe de antregul, atâta timp, când nici o zvâcnire a dem­nității nu le zgudue ființa și ni-i trezește la reali­­tatea usturătoare, ca să se lecuiască pentru liniștirea lor și binele nației ultragiate. Și să apară purificați prin pocănță, în fața lumii curate, încadrată în frontul solidarității românești, neînfrânte pe drumul victoriei definitive asupra tre­­cutului plin de păcate și de complicități nedorite, cu toți vrăjmașii neamului românesc. Dar așteptați. Rând pe rând, vor fi identificați și deferiți justiției tot slugării ghetto­ urilor, oricât de simamolicoși ar fi și oricât de bine îmbrăcați în for­mele aparente ale unor proceduri regulate, s’ar crede. Dreptatea­ trebue răzbunată și nu vom osteni până ce purificarea așteptată nu va veni mântuitoa­re și luminoasă ca însuși destinul splendid al nea­­mului românesc, rodnic și curat, pe care atâți ne­mernici îl umbresc, zadarnic. Cozi de topor, la o parte! Nu simțiți lumina cere nouă a veacului mântuitor" Theo Maiorescu GERMANIA ESTE CEA MAI GREA PROBLEMĂ PENTRU ANGLIA a spus d. Eden, ministrul de externe englez — STOCKHOLM, 30 (Rador). — Co­respondentul agenției DNB trans­mite: După cum anunță serviciul brita­nic de informațiuni, d. Eden, minis­trul de externe al Angliei, a ținut o cuvântare cu prilejul unei conferin­țe a minerilor scoțieni, în care a de­clarat printre altele, că războiul este pe cale să capete un nou caracter.. El a declarat că împretul Britanic nu poate să renunțe la calitatea sa de mare putere. Poporul englez are o mare experiență în conducere și umane și materiale“. De aceea, poporul britanic trebuie să*și dea seama că trebuie să facă un fel de organizație care să cu­­prindă toată lumea și să o ajute­ Istoria engleză și situația geogra­fică a Angliei nedreptățesc poporul englez — a spus de Eden — să ră­mână o putere mondială cu interese în toată lumea și este chiar în inte­resul lumii întregi să se lase stăpâ­nită de englezi. Anglia are de jucat un mare rol în timpul războiului și după răz­­boi. Dacă poporul englez se gânde­ște la pace, nu trebue să-și închipui această pace drept o perioadă de li­niște și delăsare, ci trebuie să și-o reprezinte drept o organizație prac­­tică și plină de efect pentru menți­nerea păcii. D. Eden este de părere că cea mai grea problemă pentru Anglia este Germania. El a declarat că Ger­mania naționalaocîaltată nu ea­te un accident ci un simptom. Niciun en­glez nu trebue să uite aceasta după războiu. Chiar dacă național,socia­­lismul nu va m­ai exista, Germania va fi mereu o problemă. Problema germană și europeană va putea fi rezolvată numai atunci când — a declarat d. Eden — An­glia va avea timpul necesar, atenția necesară și veghea necesară. D E­­den a spus textual: „Ar fi culmea nebuniei dacă, în S­ătură cu aceasta, l­e-am face eu­­așa cum se-am făcut după răz­boiul trecut”. Terminând, ministrul de externe britanic a declarat că problema germană va fi atât de mult judecat­­ă după răs­boiu, până va fi vată. * - - * “

Next