Viața, ianuarie 1943 (Anul 3, nr. 614-643)
1943-01-01 / nr. 614
r NUMAR SPECIAL DE ANUL NOU ^4". .....H JHHb ^Bw mHBb JHHpi «asaafe ^ fwflBBirdHIBilft ft ^^PAGlil ”5 “beiS REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA RffJVJ|||| "iRIS'ȘI ' Director la«ijM«iAaftdiiM^^ uviu rebreanu waBgBBBggggBSBgggggagBggg»WlWW^BggBBgBWHWlffWMgBaBg^ __^^»^^"^"^BgfiBBBBggggBBgegBBBgHBggMpjgBagBgBgBaji^gBjBroaBg^ggMggMgMMMg^— La capătul unui an de lupte grele... NEAMUL ÎNTREG ESTE MÂNDRU DE OASTEA LUI aifMM ■«■Na ■! II 111 IIII • Miiniw iiiiuni« hot uimi im m îmi t- im ■ i 'imTl^,TI^T^ri,*îlMfWlf1WWriPMwrillwnilWliM '? BMMWMmiamMBWMgHgMNi——— - .... - _ înalt ordin de zi Nr. 1 din 1 ianuarie 1943, al M. S Regelui Mihai către Armată OSTAȘI, IN ACEST ÎNCEPUT DE AN, PRIMUL MEU GÂND SE ÎNDREAPTĂ CĂTRE VOI CARI DUCEȚI. CU UN CURAJ ȘI O ABNEGAJIUNE DEMNE DE EPOCILE CELE MAI GLORIOASE ALE ISTORIEI NOASTRE, LUPTA DREAPTA ÎNCEPUTĂ PENTRU DESROBIREA PROVINCIILOR COTROPITE. ȚARA ȘI REGELE VA SUNT RECUNOSCĂTORI PENTRU EROISMUL VOSTRU CARE DOVEDEȘTE LUMII VIRTUȚILE NEPIERITOARE ALE POPORULUI ROMAN. FIE CA ACEST AN SA ÎNCORONEZE JERTFELE NOASTRE, ADUCANDU-NE RECUNOAȘTEREA DREPTURILOR SFINTE ALE POPORULUI NOSTRU CARE NU A VOIT RĂZBOIUL, DAR CARE A ȘTIUT ȘI VA STA ÎNTOTDEAUNA SA-ȘI APERE CU ÎNDÂRJIRE EXISTENTA ȘI GLIA STRĂMOȘEASCA. ' MIHAI H i I ¹ CUVÂNTUL CONDUCĂTORULUI STATULUI CĂTRE ȚARĂ Cu prilejul Anului Nou d. Mareșal Antonescu, Conducătorul Statului, a adresat următorul cuvânt către Țară: ROMÂNI: In prag de an nou, îmi aplec din nou spre voi fruntea întunecată de răspundere și brațul de părinte trudit, pentru ca să-mi simțiți din nou gândul și să-mi înțelegeți fapta. Se închee un an greu și aspru; un an de răsboiu crunt și de poveri purtate cu bărbăție. In fața Dumnezeului strămoșilor noștri. In acest popas de sânge, de sbucium, de muncă și de durere. Putem să rostim liniștiți cuvântul de îmbărbătare: NEAMUL ȘI-A FĂCUT DATORIA. Ne-am făcut-o atât față de noi înșine cât și față de alții. Ne-am făcut-o față de noi înșine, pentru că Neamul nostru a trăit întotdeauna, nu din târguri internaționale, ci din sbucium greu și din sângele jertfei Veac de veac, generație de generație, noi am apărat cu sânge bogăția arcului carpatic, a Dunării și Mării Negre și ne-am sfințit cu luptă crucile strămoșilor și datoria față de credințele lor. Această luptă era pentru noi o poruncă. Pământul Basarabiei și Bucovinei ne fusese călcat mișelește. Moldova noastră era amenin*țată. ,* Și odată cu ea, însăși ființa Nea* mului nostru putea să fie prăvălită sub cnutul întunericului. De aceea, în ceasul greu, ne-am alăturat luptei pe care marele Popor German a pornit o împotriva acelora care pândeau să arunce haosul asupra continentului întreg. Am respectat legile de onoare ale războiului și legile de luptă, prin care Basarabia și Bucovina au fost eliberate. * Plătim astfel tributfle nostru de sânge pentru civilizația de mâine’ a Continentului, care este propria noastră civilizație. Făcând așa, noi ne apărăm pe noi înșine, și sensul istoric al vieții noastre. Fiindcă românul, fără casă și fără vatră, fără biserică și fără familie; Țăranul, fără pământul trudei lui; Cărturarul, fără liniștea gândului său; Muncitorul, fără dreptul muncii lui și Orășanul fără siguranța averii lui; ‘ ar trăi o viată de rușine și de umilire pe care Neamul nostru ar fi netrebuic s’o primească. « ROMANI. Cel dintâi gând pe care trebue să-l îndrepte Neamul în acest ceas este spre ostașii de departe care opta și-și jertfesc viața pentru viața noastră. Cor le datorăm totul. Cor trebue să le închinăm toată recunoștința noastră. Iar acelora care au căzut, neîntrecuților eroi cu care Neamul nostru a dovedit încă odată în istorie că popor de ostași am fost și popor de ostași vom muri, lor trebue să le închinăm toată slava creștină și toată dreptatea națională. Războiul de azi este un război greu care cere nu numai sânge, dar cere și minți și brațe. Neamurile care știu, în încordarea supremă, să arunce pe câmpul de bătae nu numai sângele luptei, dar și puterea minții și dogoarea muncii, numai acelea pot să binue încercarea neînchipuită de azi. Neamul nostru a înțeles că ne este hărăzit să trăim cea mai crâncenă epocă din istorie. Ne sunt în primejdie azi nu numai granițele sfinte ale Neamului, nu numai drepturile și onoarea. Ne este amenințată nu numai viața noastră a luptătorilor și a celor vârstnici, nu numai biserica și averea, dar este amenințați viata copiilor noștri, însăși istoria Neamului Românesc și ființa lui. Românii au înțeles acest lucru și, oricare le-a fost altădată credința și sfada, oricare ie-au fost și le sunt interesele, s’au unit toți și mi-au rezemat răspunderea, cu conștiința sfintei noastre unități naționale. Noi nu suntem Neam care să putem ocroti în sânul nostru trădători ai credinței strămoșești și ai unității românești, ROMANI, HVÎĂU Vm;i.aSIA'A ® D>l%î: (Continuare în pag. 3 al Ordinul de zi al d-Uii Mareșal Antonescu către Armată OSTAȘI. Cu sufletul de părinte încercat dar cu voința de fier a comandantului răspunzător, vă întâmpin în poarta noului an cu mărturia de credință în fapta voastră românească și eroică, și cu inima înduioșată de recunoștință pentru jertfa voastră desrobitoare. Am trecut printr’un an de jertfe neînchipuite. Răstignit de Dumnezeu între primejdii, în fața întunerecului hoardelor rusești, noi mi avem, ca popor care își cinstește vetrele strămoșilor, crucea și dreptatea, decât datoria de a ne apăra împotriva cotropirilor sălbatice. Anul încercărilor cumplite prin care am trecut, a fost totuși pentru voi, ostași, an de mare împlinire românească și ostășească Fiindcă în lupta sfințită pentru pământul Moldovei noastre și în lupta pentru isgonirea dușmanului și pentru prăvălirea lui, voi toți ați fost urmași neîntrecuți ai luptătorilor Voevozilor noștri de altă dată, împlinitori ai poruncii lui Ștefan Vodă. N'ați avut în conștiința voastră decât un singur crez; Patriai N'ați avut în inima voastră decât o poruncă. Crucea strămoșilor. N'ați avut în fața voastră decât o datorie: Zdrobirea dușmanului. Cu capătul unui an de lupte grele, Neamul întreg este mândru de oastea lui. Ați luptat vitejește alături de bravii ostași germani și italieni, după ce, umăr la umăr, ați dat lupta pentru desrobirea Basarabiei și Bucovinei noastre. V’ati făcut, astfel, datoria fată de lumea căreia aparținem, fată de biserică și fată de dreptatea așezărilor de mâine. Voi ati ridicat, astfel, numele de român nu numai din țărâna, în care nevrednicia trecutului îngenunchiase nedrept fruntea noastră, dar l-afi reașezat în dreptatea judecății continentului nostru. De aceea, ostași, au binemeritat de la Patrie. Ofițeri, subofițeri și soldați. Anul 1942 a fost pentru (Continuare în pag. 3-a)