Viața, februarie 1943 (Anul 3, nr. 644-671)
1943-02-01 / nr. 644
p** * LA NATIONAL D-in Asaca Sahighian în „HORAȚIU’ Spectacole In folosul Crucii Roșii la Râmnicul Sărat In cadrul manifestațiilor naționale cari pornite din inițiativa particulară, vin să sprijine eforturile statului de a ușura necazurile priciinuite de răsboiu, s’a reprezentat în seara zilei de 13 Ianuarie la Râmnicul Sărat piesa „Călugărul din vechiul schit", în folosul Crucii Roșii locale de sub conducerea dolui avocat Moguldiccami-Serbarea a fost dată de tinerii intelectuali din localitate iar semnificația ei înălțătoare a depășit cu mult rețeta materială, care a fost și ea destul de frumoasă. Principalele roluri au fost susțitnute de durere și denii: Jenica Niculescu, Aurica Apostol, Anca Mărtinescu, Cociu Vasiadis, Vulpescu și Virgil Alexandridi. Este aceasta o faptă care cinstește pe inițiatori frumoasă, ca și pe executanți, in aceste vremuri când națiunea se cere a fi cât mai înțelegătoare în fața luptei celei mari. Bătălii și sărutări... pe ecran Spania împreună cu Portugalia, sunt ultimele țări care mai primesc filme americane. Este cu totul de necrezut ceea ce se întâmplă la Hollywood. Realitatea roșește în fața imaginației producătorilor americani. In vreme ce actualitățile germane și italiene se slujesc de documente luate în chip fidel pe toate fronturile, americanii anticipează evenimentele și înfățișează adevărul in haina care le convine. Toate documentarele americane înfățișează trupele țărilor aliate pretutindeni biruitoare și chiar în evenimente despre care, un Chip obiectiv nu se poate spune care este semnificația lor adevărată. Astfel s’a întâmplat un lucru care ese cu totul din comun, S zile după debarcarea trupelor americane în Africa, spectatorul avea la Madrid pelicula cinematografică a evenimentului. Din nenorocire, însă, pentru americani, spectatorii spanioli, mult mai în curent decât cei din Statele Unite, au constatat îndată că „episoadele de bătăie" care li se reprezenta, au fost turnate in teiul verii și că locuințele arabilor erau înlocuite prin colibe de negri... Ansamblul acțiunii acestor filme denota mai cu seamă, o mare ignoranță în ceea ce privește strategia generală precum și cea a mișcării tnnder moderne. Fără îndoială că entuzicismul yankeilor va spori datorită eroismului teatral și soldaților improvizați. Totuși facil al și în Ulesele Unia mai există foști combatanți din trecutul război mondial care au orrce precisă ele ceea ce înscâmită o campanie europeană sau continentală într-un război modern, și care desigur, văzând exibitile propagandistice ale cineaștilor americani, au zâmbit și au judecat cum se cuvine acest fel de scamatorie, lipsită de inteligență. In aceste documentări, vedetele feminine n’au, evident, ce căuta, dar așa numitele „eva stars“ nu s’au lăsat a fi cu desăvârșire isgonite de pe ecran. Toate vedetele de teatru, de „tea roovi3" din marile careuri și din barurile de noapte participă insă la frontul intern cu sărutările lor mai mult sau , mai puțin rulate, date in schimbul de subscripții la împrumuturile de război. Ele nu se dau inapții când este vorba ca un amator să subscrie mai mult, să prelungească acest sărut și chiar să-i dea o urmare pe care nu și o lasă fotografiată. Acest truc sentimentale comercial este evident înregistrat pe ecran. Săptămâna trecută spaniolii și portughezii au putut vedea pe Dorothy Lamour care a adunat cel mai mare număr de subscripții în schimbul unui minimum de săruturi Pe când statisticile acestor săruturi mai mult sau mai puțin de război? LA STUDIO D. Al- Poi> Martian In „INTERMEZZO” văzut de C. NICOL TEATRU IN EPRUBETĂ Noțiunea de laborator, alăturată celei de teatru, este cu atât mai apropiată de ea, cu cât in culisele unde se fabrică „piesa", ostenesc mai mulți actori, gândesc mai multe capete regizorale sau se chinuesc mai mulți tehnicieni: ai decorurilor, ai umbrelor și luminilor, ai catifelelor și a pânzei pentru zămislirea „spectacolului”. Lângă nopțile de nesomn sau de tensiune fa retorta teatrului, fierbe la fel ca în laboratoar, se supraîncălzesc și-și schimbă valențele, cele câteva elemente chimice amestecate de mâna ca și inteligența savantului. „Teatru în eprubetă” înseamnă însă cu totul altceva decât laboratorul teatral pe care au încercat să-l explice rândurile de mai sus. Este acest „teatru verbal” inactiv și fără nici o legătură cu terenul o formulă Don Quichotte ască pe care anumiți domni tot atât de inteligenți ca și sărmanul cavaler al lui Cervantes, o socotesc revoluționară. Porniți pe itinerariul „genial” al „vieții” lor, improvizează lângă masa de scrisori în fumătaia cafenelei cu schwarțul și cu bârfeala alături, tot felul de ecuații „substanțialiste”, tot felul de calcule supra, infra, para, teatrale, amestecă și combină sub penibilul orizont al eprubetei, nebunii întregi, teorii, se iau la trântă cu definitive adevăruri sau se ciocnesc sângeros cu sentințele neatacabile ale axiomelor artistice. Evident că de aci minorul lor geniu iese întotdeauna triumfător. Stai în fața acestor oameni cu aere de novatori și plete geniale pe ceafă, îi asculți și zâmbești compătimitor . Acesta să fie teatrul viitorului? Aceasta să fie marea artă, pentru care ei se bat cu pumnii în piept? Arta meschină a eprubetei, arta biroului sau a cafenelei unde își consumă schuarțul? Artă înlocuitoare celei care in mică sau mai mare măsură, există astas: Ni. Acesta este cabotinismul de totdeauna! Nu domnule Sancho Pancka, ucenic al maestrului dumitale în mori de vârf, teatrale, nu aceasta este arta teatrului, Nu eprubetă Categoric: nu! Dacă vrei să faci artă, lasă ideologia de cabotin, svârle deoparte sticla rotundă din ochi, mănușa elegantă din mână și amestecul substanțielist din eprubetă. Imbracă-ți salopeta pentru care ai fost făcut actor sau regizor și treci pe scenă ori acolo în sală. Fiindcă acolo vrem să te vedem, executând, lucrând lângă actor, nu departe de el Altfel dovedești că ești incapabil de a crea și că ești bun doar pentru formule verbale prolixe și ditirambice. Fiindcă pentru arta pe care o visezi mai pură ai nevoe de multe ustensile, de multe alambicuri și retorte, de multe chimicale, de multe alte aparate fizice și de multe cuptoare electrice pe cari nu le găsești decât în uriașa uzină a vieții și a teatrului activ. De aceia iubite Don Quichotte te aștept în laboratorul cel adevărat al teatrului pe care spui că vrei să-l învești, înoindu-te mai întâi pe tine, din sticla eprubetei ce se poate sparge ușor, ci din incasabila retortă a bunului simț și a experienței autentice. Aden« viata Actualul spectacol al teatrului Cărăbuș a adus tuturor acelora cari prețuesc asemenea manifestatturii artistice o nouă rcMsta menită să le încânte ochiul și să le destindă odată mai mult, sufletele prinse în cleștele austerelor preocupări cotidiene. Compania d-lui C. Tănase, după nenumărați ani de activitate revuistică și de succese în acelaș timp, și-a format nu un public al ei ci, o tradiție prestigioasă, datorită cunoscutului director și comic căruia mai toate generațiile de spectatori ri apreciază umorul. Identificându-se cu cetățeanul nostru, dealungul vremurilor pe cari le străbate d. C. Tănase a știut să înfățișeze diversele deficiențe publice ori interne. După ce în vremurile liniștite de pace, accentul căzuse în revistele d-sale, pe grotesc, și mai ales pe ridiculizarea vieții politice, acum deasupra îneguratului orizont er avea să cedeze locul fierbintelui simțământ patriotic, care prezentat alături de câteva glume și melodii ușoare împrospăta și întinerea inimile uscate de necazuri ale spectatorilor. Așa se explică în actuala revistă a d-lui Tănase, prioritatea elementului national, cu abilitate și plăcut strecurat, pe scenă, „Avanti Tănase“ este revista anului de război in 1943, revistă pe care publicul o gustă mai mult decât la precedentele. Înfierbântat de evenimentele cari se precipită dincolo, departe de hotarele noastre, Scena finală a unui sat țărănesc în care un ostaș reîntors de pe front povestește celor adunați măreția faptelor de arme românești este o inovație binevenită și fericit inspirată, cu atât mai mult cu cât în loc de cuvinte, vorbesc imaginile autentice ale unei pelicule înregistrate la fața locului, pe câmpiile de bătălie din Răsărit. Se pot vedea Înaintarea glorioasă și luptele infanteriei noastre, asalturile cavaleriei ca și acele impresionante amurguri cari coboară îndepărtate pe căștile roșiorilor noștri. Emoționant, acest final, ca și restul spectacolului a fost cinstit cu înalta prezență a d-lui ministru Subsecretar de Stat al Propagandei, prof. Al. Marca. Aparițiile d-lui C. Tănase pline de humor au comunicat o bună dispoziție în rândurile spectatorilor, fiind salutate cu ropote de aplauze de fiecare dată. Intr’un vânător mincinos care cocheta cu realitatea, cu actualitatea, in eternul cetățean flegmatic și încercat, sau în țăran, d-sa a înregistrat un strălucit succes. Alături, d-na Mya Apostolescu Plină de nerv, a spus câteva cuplete comice, a cântat cu vioiciune și a jucat ca la zilele d-sale bune. D-nii Dan Demetrescu, G. Trestian și J. Antonescu au susținut cu gust, principalele personagii comice contribuind fiecare prin umorul specific la buna reușită a spectacolului în vreme ce d-na Liana Mihăescu și d, Titi Botez ca și Mircea Preotescu au dat o frumoasă și caldă coloratură muzicală revistei Comicul feminin a mai fost susținut prin două temperamente diverse, de d-na Jeana Costa și Zici Serban, cari au jucat și cântat pline de o dinamică tinerețe. Coregrafia a fost reprezentată de d-na Stela Șuba, d. Novack și Sandu Fatcu alături de un foarte ordonat și cu gust îmbrăcat corp de balet. Mucizile d-lui Dendrino ca și decorurile, calde. E. V. CRONICA DRAMATICĂ! TEATRUL SAVOY: AVANTI TĂNASE 3. C- TANASE văzut de G. Voinescu ECOURI ARTISTICE In curând va apare o nouă carte despre teatru. Este vorba despre o serie de portrete semnate de d. Octavian Voineagu și intitulată atât de sugestiv: „101 verdete ale teatrului românesc”, și lăa.vbg. vbg vbg vbg digte vbgv Concertul simfonic al Orchestreii Filarmonice, de Duminică dimineața, va fi dirijat de maestrul Ionel Ferlea. Societatea Româna de Radiodifuziune va retransmite deja Ateneul Român, ca de obiceiu, întreg concertul, al cărui program cuprinde: Uvertura Manfred, de Schumann; Concerti pentru vioară și orchestră, de Brahms,— solist d. Gerhard Taschner — rr m concert — maestru al Filarmonicei di n Berlin; și Simfonia III a de Bruckner. In matineu'ile astăzi se impezhi'ă Horatu în distribuția actorilor consacrați și anume: cinele Agepshia Macry, Sorana Topa, Luli Popovici și d-nji: A. Pop Marțian, I. Critico, N. Srandismir, O Brădescu, I. Radu, C. Neacșu. Director de scenă V. Bumbești Intr’o vară la moșie la Studio astă seară. Cu o distribuie aleasă se reprezintă în matineu la Studio. Intr’o vară la moșie. Seara se joacă Intermezzo, lucrarea d-lui Al. Kirițescu cu d-nele: Natașa Alexandra, Marietta Diculescu și dnii: A. Pop Marțian, I. nimeni, stroe Atanasiu, Mircea Balaban și N. Motoc. *■ Astăzi Duminică 31 ianuarie, un mitineu Opera Renană reprezintă „D-ni Butterfly” cu Alaxandra Elefterescu, Nella Dimitriu, V.*Ticulescu și dnii M. Știrbey, A. Romneanu, C. Niculescu, E. Fanea, C. Teodorian, L. Simionescu. Drijează d. Erizio Messini. Luni 1 Februarie 1943 se va reprezenta la Teatrul National „Aida” cu Venila Neființei, Mila Kojev, Iosif Gastiei și Rudolf Jucan de la Orava din Zagreb. Alaturi de teci* Vor țpa’g;N..S.Cărăana, îov Roșea, Margareta Bajoreanu, C. Niulescu. Dirijează d,: Jean Bobescu. Unt ma dre film al aviației Edmondo Pratelli a sfârșit zilsie ticeurg turnarea scenelor din aer liber, la Pesta Calende și la Osda, a filmului „Oamenii aerului”. .Acest film va fi o amplă frescă a vieții eroice și traduce a personalul liniilor de navigație aeriană. In momentul de față, realizatorii lucrează la scenele de interior, la QtonejVa. Acest minunat și unic film va fi interpratat, ne informează agenția CINEDOC, de marii protagoniști ai ecranului Italian: Ohio Cervi, Antonio Genta, Mario Ferrari, Antonio Gandusi, Adriana Benetti. Aceeași agenție ne informează că filmul „Maria Malibram” înregistrează un mare succes. Amintim că protagonista acestui film excepțional este marea artistă română, Maria Cebotari. Studiourile italiene pregătesc în momentul de față o comedie intitulată „Fericire Pe ploaie”. Regizorul filmului este Vincenzo Bovi și casa producătoare „Sabaudia A Flim”. Este vorba de aventurile comice ale unui student la facultatea de agronomie, amator de revoluții agrare. Cântăreți croați la Opera Română Opera Română va organiza Sânt bata vitoare, două spectacole de gală cu concursul ansamblului de soliști ai Operei din Zagreb. Aceste reprezentați extraordinare au loc în cadrul schimbului artistic pe care Aheia Română îl are cu cea din ea„ . . ...... . .... Cântăreții croați au fost aleși cu multă grijă de către Opera în Ziarele, reușind să trimită, la București numai artiști cu un găsimător renume european. Prmul spectacol va avea loc luni 1 Februarie în Sala Teatrului Național cu „AIDA”. ‘ LA STUDII '.tot •D-na Marietta Cecuiescu la „INTERMEZZO' Cronica filmului Cele două pelicule realizate recent de CNC, „Consiliul de Patronaj” și „Noi”, sunt două filme documentare nu numai oportune, dar și valoroase prin strălucita lor execuție tehnică. Spectatorul lat de minune este încuioștirnîn mod vizual despre o serie de fapte a căror existență o cunoștea în parte. Astfel „Consiliul de Patronaj” este o oglindă superbă a marilor înfăptuiri sociale, pe cari o înaltă înțelegere le-a ctitorit și s-a ocupat activ de ele. Cetățenii din toate colțurile țării își vor putea da seama de imensul ajutor pe care l-a adus nației — al milei și al înțelegerii publice. In ceea ce privește „Noi”, asistăm la splendida desfășurare de documente istorice pusă în felul acesta la îndemâna oricui. Ele capătă viață treptat în fața obiectivului și ne susțin prestigios prin înălțimea ca și autenticitatea lor, măreția drepturilor noastre. Partea vorbită, textul acestei pelicule aparține d-lui Prof. Mihai Antonescu, Ministrul Propagandei Nationale. Deadreptul emoționant, el reprezintă o scurtă călătorie dealungul veacurilor și o forță afirmată când pacinic, când vehement, e. v. 1 Limui I Peebruarie 1948 LA TEATRUL NAȚIONAL D. Toma Dimbriu in ..HORAȚIU’' • văzut de C. NT.GOD FestivaleiL Gosfossc ia Na« Duminecă 31 Ianuarie oră 11 vai aveai loc la Teatrul Național ijflome** morarea lui Gheorghe Goșburc mrih, tr’im festival cu totul exc&original lui care‘vor colabora, scriitorii si aptorii de frunte ai țârii. _ ' D. LAviu Reboreanu, va vorbi despre amintirile d-sale . cu Gheorghe Coșbuc, D. N. ■ I. Herăscu, Boni Pliat, Nichifor Crâjnic, și Ionel Teodoreanu vor face lecturi din Coșbuc. ,1 D-neig- Sorăna Țopa, Marietta Anca, Eliza Petrăchescu și d-na G. Calboi’eahu, V. Valentineanu vor reciA versuri. ■ .......... Vor mai da concursul d-na Emilia Cuțianu și Aura] 'Toma Spătaru de la Opera Română. ’ ’ Festivalul va incepe" cu un prolog ținut de d. V. Netea, CALEIDOSCOP Paralel cu magica înfiripare dintre reflectoare, după cum se naște o glorie a actorului — există o strălucire, mai capricioasă și mai.., imaterială, a vorbelor mari. Purcese deseori din realități superbe sau numai sguduitoare, vorbele mari sau calea ieftină a condetelor buimace de goana edițiilor și neodihna rotativelor. Publicul așteaptă, cere „probleme’’ și fiecare scrib se simte obligat să dea sugestii, indicând ceea ce dordște cunoscut sau bănuit. Și astfel — banalizate, șifonate și șterse de culoțile lor autentice — bucuriile și tristețile unice ale teatrului, devin pompostaluri sau Jest-motive de pe stea garnisită cu cerneală, cam așa: „criza teatrului românesc”, „destinul tragic al actorului“ sau „rolul de culturalizare al scenei’’... Uzate și obosite, cuvintele se decolorează ca niște cârpe de șters praful sau, în alternativă mai indulgentă, încep să semene cu anchilozarea fotografiilor artistice de acum o jumătate de secol.Spre pildă ce miros relativ de naftalină au luat, cu concursul atâtor sute de condeie și penițe, cuvintele următoare: talent, originalitate, atmosferă specifică sau chiar create)... O expresie din rândul acestora este, prin deformarea ce i s’a imprimat lent și sigur — „Teatrul de avantgarda‘. Probabil printr’o ispită de a afișa formule magice și expresii tari — s’a atribuit epitetul „avantgardă” unor încercări palide și ratate, monotone și uzând, în cel mai bun caz, de efecte deplasate intru o îndrăzneală care nu spune nimic. In primul rând trebuie lămurit faptul că n’am avut tocă un teatru de avantgardă. Zamfirescu mergea George Mihail sigur spre nu poate obține decât printr’o cultură temeinică. Numai actorul cu adevărat cult va ști să prețuiască superioritatea unui joc fără efecte ieftine, de examen de fine de an conservator, asupra acestuia din urmă, atât de practicat la noi. La noi, există o greșită concepție asupra noțiunii de actor sau actriță. Se crede că este suficient, mai ales în firul actrițelor, un fizic agreabil și oarecare temperament dramatic pentru a se interpreta orice rol. Din cauza asta, piesele cu adevărat „subțiri”, sunt cont plect compromise, spre descurajarea autorilor dramatici, care, după câte un eșec, datorit în cea mai mare parte interpretării, renunță la teatru sau se lansează într’un gen ușor la nivelul posibilităților actorilor de acest soi. Chiar între piesele de succes, observa interlocuitorul meu.—acele piese care s’au îmburat de rețete de casă fabuloase, epatând publicul, am cunoscut cazuri când nici unul din actori nu era în rol. Piesa abunda de efecte ieftine, care plăceai spectatorilor, dar toate personal. autentic teatru de avantgardă, tânăr și nou prin transfigurare —dar, atâtea piedici, cunoscute sau mi-au frânt drumul- In orice caz autorul „Domnișoarei Nastasia“, deși n’a putut îndeplini nimic definitiv, a rămas pentru noi un învingător în teatrul nostru contemporan — pentru că numai moartea l-a frânt. ...Și aceasta — problematic!) Teatrul de avantgardă cere la chenarul lui de topire și iluminare, nu Salturi de efect, tumbe extravagante și (cum zice șobola fiu!) ,topî revoluționare’’, — of trecerea pe o linie Spirituală neparcursă încă, vj întreagă revizuire a planurilor, o ethică nouă a destinului actoricesc, o viziune inedită nu prin superficial, ci prin esențe și amănunt deopotrivă. Dacă se scot pur și simplu actorii în sală, se introduc , unele îndrăzneli de construcție scenică sau dacă doamnele din stat suspină postum. Ia garderobă: „vai, dragă, ce idei originale" — asta nu însemnează că se realizează spectacole de avantgardă. De fapt, teatrul înoirilor de iluzii a consumat și consumă, exact aventura depășită a poeziei moderne. Când Arghezi își suma încă tăcerile și aduna în cătușdle cuvintelor osânda propriei sale arderi — poezia modernă însemna exibiție și efect, vopsea îndrăzneață sau imitație franceză de calitate garantată — ca totr’o industrie. Azi.. Azi „teatru de avantgardă" — sunând peste tot cu svomuri de trâmbiță grafică — însemnează tot ceea ce, pot adevăratul teatru al înoirilor care vor veni inevitabil, dacă nu printr’o bruscă jertfă a artiștilor, atunci —mult mai târziu— prin nestrămutata ordine a lucrurilor omenești. Alexandru Lungul PĂREREA UNUI SPECTATOR ACTORUL TREBUE SĂ FIE CULT? Un spectator pasionat al teatrului este desigur, în cele mai multe cazuri, mai indulgent cu spectacolnii — piesa jocul a eforilor, etc. — decât un vis care merge rar la teatru. "Fiindcă, spectatorul care nu-i scapă nici o piesă, consideră de obicei teatrul ca un divertisment, ca o destindere — și dacă a văzut câteva actrițe frumoase și îmbrăcate elegant, un decor agreabil și o piesă de oarecare nerv, se socotește deplin satisfăcut pentru banii pe care i-a dat Nu tot astfel gândește visul care a scos din viața lui acest capitol al amuzamentului ieftin, căutând, în toate lucrurile un răspuns mai adânc, iar în spectacol în consecință, o manifestare de mare artă. Și, oamenii noștri de teatru, care socotesc că spectacolul teatral nu este numai un prilej de petrecere a timpului într’un mod agreabil, ci o manifestare de toată importanța, o adevărată școală de educare a gustului masselor, au toate motivele să prețuiască mai mult obiecțiile spectatorului pretențios decât frazele de admirație a celui superficial, care vine la teatru cum s’ar duce la un muzic hian. cu program artistic. Am cunoscut un asemenea spectator serios care, într’una din zilele trecute, făcând anumite obiecții asupra jocului unor actori, susținea că nu există nici un artist, care să aibe nevoe, în afară de personalitate și nerv, de mai multă cultură decât actorul. Orice creator se poate dispensa, intr’o măsură de o cultură prea temeinică, fără ca aceasta să=i dăuneze operei sale, actorul însă nu. (Și, bineînțeles, era vorba de actori de ambele sexe) Un scriitor, un pictor, se află, în momentul creației, singur cu munca lui, pe care o dirijează cum vrea, fără să i se impună nimic din afară. El își va alege calea care îi corespunde, evitând terenurile în care mi se poate îndruma ușor. Actorul, în schimb, deși în jocul lui face un act de creație, trebue să întruchipeze un personaj alcătuit de altcineva adică de către autorul piesei. El trebue să renunțe complect la perssonalitatea lui — de fapt un mare actor are atâtea personalități câte personagii întruchipează și nici una proprie — pentru a da viață personagiului pe care îl interpretează. Ceea ce e foarte simplu atunci când e vorba de o comedie ușoară, de acele comedii de salon pe care ori”cine dintre noi le poate juca, dar foarte greu în piese scrise cu rafinament, cu subtilitate intelectuală, (cum ar fi teatrul lui Camil Petrescu, la noi), în care efectele nu se scot din tirade și gesturi cu accente dure, ci dintr’un job nuanțat, delicat $5 sobru și nu mai puțin emoționant, totuși prin aceste particularități. . Pentru ca un actor, sau o actriță, mai ales, să înțeleagă care este justa interpretare a unui asemenea personaj, trebue să aibe ei înșiși un rafinament intelectual ce onsenul erau artificiale, diformând ases complect intenția autorului. Și toate acestea nu din lipsă de ta” lent, nu din lipsă de sensibilitate, ci, din lipsa unei viziuni juste a lui cruflior, care se poate dobândi mulmai prin cultură. Ca orice creator actorul trebue să fie subiectiv, să trăiască la cald, atunci când își crează personagiul. Dar, pentru a vedea acel personagiu înainte de a intra în forma ]ui„ are nevoe de o extremă obiectivitate, trebue săre situeze exact în cadrul, în timpul, într’un complex , întreg de împrejurări în care apare, și pentru a avea acest spirit de discernământ, are nevoe de ceva mai mult decât talentul sau nervul dramatic. Are nevoe de acea viziune largă și om”pede a lumii pe care o dă numai o temeinică pregătire intelectuală. De altfel, problema e prea vastă și prea complexă pentru a o clarifica în cadrul acestei rubrici. Noi nu f avem decât să reproducem parea rea unui spectator socotind că poate fi interesantă pentru toti cei cei luptă pentru o ridicare a nivelului spectacolului, teate al T. Miroesțri