Viața, martie 1944 (Anul 4, nr. 1031-1061)
1944-03-01 / nr. 1031
■ faptele TlII NOT? S COMENTARII C/IVE PEI, §102V INDEMN D general Alexandru Valea, prefectul județului Cluj- Turda, într’un apel plin de patriotice chemări, adresat femeilor intelectuale române, face un impresionant bilanț al realizărilor practice pe tărâmul operelor de binefacere. Cu înaltul sprijin al Consiliului de Patronaj și cu mărinimia oamenilor de bine, ființează astăzi pe meleagurile județului: cămine de zi pentru copiii refugiaților, cantine pentru refugiați, cămine pentru refugiați, cămine pentru elevii și elevele refugiate, cantine pentru copiii celor nevoiași și ajutor permnent pentru aproape 1500 familii lipsite de mijloace de existență. un un curs de realizare figurează: cămin pentru lehuze și o „Școală a familiei” pe lângă școlile de gospodărie existente în județ. Prin această măreață operă desfășurată în domeniul social, prefectul județului, după cum afirmă în apelul adresat femeilor intelectuale, urmărește ca în orice cămin să se simtă binefacerile asistenței sociale. Pentru a se ajunge aici, femeile, in special cele învățătoare, sunt invitate a se înrola în această mare întreprindere socială. Apelul d-lui prefect Cluj-Turda, credem că va găsi întreaga înțelegere în inimile româncelor noastre cari, întotdeauna au fost la înălțimea lor. Pentru acelea ce mai ezită încă, mărginindu-se numai la interesele lor, e bine să le amintim că ceia ce li se cere, e tot ce poate fi mai frumos și mai ușor, față de imensele sacrificii pe care le fac, ostașii noștrii dincolo de hotare. ÎNGHESUIALA DIN tramvai. Cea mai desbătută și mai ales cea mai puternic resimțită de întreaga populație a Capitalei, este chestiuna călătoriei cu STB-ul. Vagoane puține, pasageri foarte mulți, mai ales în anume ore ale gării când... toată lumea are nevoe să meargă cu tramvaiul ! Dacă se mai întâmplă să fie și vreme rea, atunci situația se presantă și mai tragic. Sistemul cu taxatorul plasat la măsuța de la intrare, pare să fi avut o bună justificare, pentru că bietul taxator, cu geanta agățată de gât să fie țâșnuit timp de câteva ore într’o parte și în alta, ajunge să se extenueze și nu este de mirare că își iese și el din fire câteodată. Față de încercările pe care le face direcțiunea tramvaiului de a ușura trecerea călătorilor prin interiorul vagoanelor, trecere mult mai anevoioasă chiar decât acela din biblie a lui Ioana prin gâtlejul Chitului, ne îngăduim să dăm ei noi o sugestiune . Nu ar fi bine ca să se introducă biletele de abonament pentru 10 călătorii, la un preț mediu ? Ele ar fi cumpărate de cei cari nu pot cumpăra abonamente lunare și le-ar folosi atunci când au nevoe, fără a mai Sta pe lângă măsura taxatorului, împiedicând pe cei ce vor să se urce în tramvai, provocând întârzieri în stafii, discuții și riposte inutile. Taxatorul nu ar face altceva decât să perforeze în rubrica respectivă biletul, ușurându-și astfel și munca lui și înlesnind circulația în interiorul vagoanelor în orele de supraaglomerație. n operele de filozofie și istorie aleui Johan Gottfried Herder se găsește un semnificativ dialog între un european și un asiatic. După ce europeanul declarat: „Ghemul Ariadnei, salvarea omului și unirea popoarelor, este în mâinile noastre“, asiaticul răspunde: „Folosiți-vă spre binele vostru și al celorlalți. Toate națiunile din lume vă vor fi recunoscătoare. Dar nu uitați că această înaltă misiune nu trebue să fie o East India Company“! Europeanul aprobă, fiindcă încheie convorbirea cu această observație: „Nici în intenție măcar, propagandă londoneză...“ Nu se poate îndeajuns aminti că Herder, părintele spiritual al emancipării naționale a continentului nostru, a fost totdeodată un pioner de seamă al acelei evoluții spirituale care a depășit granițele națiunilor tinzând să ducă la o mai adâncă unire a oamenilor în cadrul marilor spații de cultură. El își dădea perfect seama că orice evoluare unilaterală a naționalismului ar fi pentru Europa tot atât de fatală cât domnia unui humanism care neagă existența popoarelor. Numai armonia între aceste două tendințe putea, după concepția lui, să ducă la o stabilizare a fericirii generale și la o desvoltare spriuală progresivă a omenirii în cadrele Factorilor naționali. In acest sens „salvarea omului și unirea popoarelor“ nu însemnează pentru Herder nimic altceva decât ceea ce înțelegem noi astăzi prin noțiunea unei Europpe noui; eliberarea oamenilor cu conștiință națională din toate cătușele care împiedecă evoluția lor naturală, și unirea din nou pe temeiul moștenirii culturale apusene acceptată în mod voluntar. Cum să se ajungă la aceste înalte țeluri, rămâne o problemă: cum nu se poate ajunge aici, Herder vede perfect să se excludă metodele utilizate de East India Company, adică mijloacele de silnicie politico-militară, de exploatare economică, de defăimare națională; să se excludă aria de seducere prin propagandă, în spatele căreia nu stau fapte istorice sau necesități teritoriale, ci numai visuri egoiste. A privi o problemă și simultan a încerca soluționarea ei constituia pentru Herder un tot indivizibil Cum el era absolut convins — aici sunt punctele lui de contiguitate și cu ideologia național-socialistă — că fiecare popor, chiar cel mai mic și mai neevoluat, este o creație unică și care nu se poate repeta lui Dumnezeu, creație destinată să ducă până la capăt, cu toate mijloacele sădite în esența lui, opera Creatorului, pentru el era de la sine înțeles că trebue să se recunoască în mod necondiționat dreptul fiecărui popor la existența sa proprie. Acest drept cuprinde, după Herder, în prima linie libera desvoltare a limbii și a culturii, care se bazează pe ea, nu prin metoda unei izolări ambițioase neroditoare, ci printr’un prodnctiv și’ schimb de la țară la țară. In măsura în care o evoluție națională independent are nevoie de apărare impotriva agresiunilor străine, aceasta poate fi garantată sau printr-o organizație de stat proprie sau, — atunci când este vorba de grupuri naționale mici — prin brațul unei națiuni mai mari. Proporția dreptului la existență proprie este indicată așadar de măreția și de capacitatea de realizare spirituală și economică a fiecărui popor, iată întrucât Herder recunoaște existența unei ierarhii a popoarelor în participarea lor la evoluția generală occidentală. Această participare se modifică în decursul vremurilor, transformându-se într-o comunitate de popoare, cum este cazul continentului european, așa încât fiecare națiune păstrează principial posibilitatea de a se ridica pe culmile de unde să exercite o influență hotărîtoare, sau aceea de a aluneca într’o existență de întuneric, pe o treaptă adică de unde sa nu-i poată spune cuvântul. Faptul că ideea „Statelor Unite ale Europei” a fost atât de des discreditată pe continentul nostru, se explică prin aceea că ea a fost reprezentată multă vreme de două curente spirituale contrarii. Dacă pe de o parte existau reprezentanții unei ideologii cu caracter burghez internațional, gata să-și dea necondiționat națiunile drept preț pentru un europenism incolor, pe de altă parte au existat purtătorii de cuvânt ai acelei mari puteri care câștigase supremația politică față de concurenții de tărie aproape egală și care era hotărîtă să-și exploateze forța numai în propriul său profit. Politica franceză a alianțelor, făcută după primul războiu mondial, a încercat pentru ultima oară să meargă pe acest drum, iar popoarele care întovărășau Franța au trebuit să plătească scump pentru experiența adunată, nu din cauză că Franța a eșuat până la urmă, ci fiindcă ele acționaseră deadreptul potrivnic propriilor lor interese naționale, și în loc să decidă în deplină libertate națională, au căzut victimele automatismului unei politici de alianțe, cu caracter de silnicie. Ideologilor burgheziei mondiale nu le-a venit rândul. Ei, cari la dreptul vorbind mai trăiau încă în concepțiile secolelor 1 8 și 19, au fost fără cruțare înlăturați, atunci când popoarele s’au trezit și au început să năzuiască către o nouă formă organică pe continentul nostru, năzuință inconștientă dar irezistibilă. Ne găsim într-un moment istoric când viziunea și înfăptuirea aproape se suprapun, când adesea, ceea ce nu este încă, dar ar putea fi, se lovește crâncen de ceea ce abea a fost și de fapt, nu ar fi trebuit să fie încă. De aici, vălmășagul de perspective, de posibilități și imposibilități. Dar cine nu se lasă rătăcit și înțelege să deosebească ce este important de ce nu este, poate spune astăzi cu certitudine: oricum va arăta în amănunt Europa de mâine, ea va trebui să garanteze fiindcă ea își datorește existența sa colaborării acestor individualtăți. Moștenrea culturală a Apusului este opera unui individualism național, cum nu mai întâlnim altul istoria oamenilii. Socialismul națiomnal nu va contesta niciodată că originea lui se află în lumee ideologică europenă; de aceea o Europă insuflerată de spiritul său va ține cu atât mai hotărît la o comunitate a națiunilor libere cu cât va fi mai plină de spiritul lui Herder și cu cât se va sprijini mai mult pe bunurile ideologice naționale câștigate în ultimul războiu prin sângele și lacrimile tuturor popoarelor. Niciuna dintre națiunile care și-au hotărît soarta în 1939 nu a dispărut de pe scena politică, deși peste ele s-au abătut furtuni îngrozitoare ; modalitățile vieții lor exterioare și le-au schimbat pentru o vreme, dar nici una nu se îndoește că după terminarea războiului se așteaptă un viitor mai bun. Este drept că fiecare popor trebue să aducă jertfe pentru fortficarea solidarității europene ; dar câștigul pe care fiecare îl așteaptă de la o Europă unită trebue să fie echilibrat prin efort corespunzător. Cine a crezut în epoca marilor configurații teritoriale și politice înseamnă sfârșitul micilor popoare s-a dovedit a avea vederea scurtă. Realitatea este contrariul, în măsura în care micile națiuni renunță la întrecere fără perspective cu marile popoare pe teren economic, și în care își vor asigura independența cu ajutorul unei comunități de popoare sub o puternică conducere militară și politică, în aceeaș măsură, forțele lor vor fi libere pentru un efort complect și productiv. Unii presimt poate încă de pe acum ce energii se vor putea deslînțui în Europa în felul acesta. Oricât de uriașă a fost realizarea culturală a Apusului, ea este încă departe de a fi atins punctul culminant dacă se izbutește a se înlocui artificialitatea ca se durează de veacuri printr-o ordine organică a viitorului. 1 Viitorul statelor mici Concepția modernă a Europei imaginată de Herder nghiziEie Se trebue sa aibă obloane si finii Se atrage atențiunea tuturor proprietarilor de magazine, asupra necesității de a avea obloane la vitrine, spre a evita spargerea geamurilor în caz de bombardament aerian. Cei ce nu au posibilitatea de a deschide vitrinile în timpul unor eventuale bombardamente inamice, sunt sfătuiți să lipească benzi de hârtie în diagonală, pe geamuri, pentru a împiedeca prăbușirea acestora. Obligativitatea frecventării activității extrașcolare Se aduce încă odată la cunoștința tuturor celor interesați: părinți, tutori sau patoni, că „Educația și însine ia extașcolară este obligatorie pentru tinerii de ambele sexe, între 12 17 ani pentru băieți și 12—20 ani pentru fete care nu urmează cursurile vreunei școli publice, confesionale sau particulare’’ (Art. I din L Legea nr. 752 din 5 Octomvrie 1942). Totodată se reamintește părinților, tutorilor sau patronilor care au în jgqja lor astfel de tineri că art. 4 al aceleiași legi prevede, sancțiunea amenzii inn cazul nerespectării obligativității de a-i trimite pe aceștia la Ședințele de educație extrașcolară. In ce privește pe ucenici, dacă ei urmează cursurile unei școale de ucenici, nu mai sunt obligați a urma ședințele speciale de activitate extrașcolară, întrucât aceasta se va face de către direcțiile respective. Ucenicii care nu urmează cursurile școalelor de ucenici vor continua să frecventeze ședințele de activitate extrașcolare, din caz contrar fiind expuși sancțiunii legale care este anenda între 100 și 5000 leu i. ^ ■ Ședința comitetului de doamne de pe lângă Comsasriatul general al refugiaților Zilele trecute la adiență a consiliului ținut o aude doamne de pe lângă Comisariatul general al refugiaților din Transilvania de nord, sub preșidenția Doamnei Maria Mareșal Antonescu, la care au participat toate membrele din comitetul de conducere. Cu acest prilej, a vorbit d-na Cantacuzino, relevând în cuvinte calde activitatea desfășurată mai bine de un an, de către d. prof. Gr. Forțu la Comisariatul general al refugiaților, unde a dat o permanentă atenție problemelor în legătură tuturor cu naturala situație a Transilvaniei. In acest sens a vorbit și d. dr. Leon Scridon, comisarul general al refugiaților, care a stăruit în mod special asupra operei de ajutorare întreprinsă de d. Gr. Forțu și a noului ritm ce d-sa l-a imprimat mișcării transilvănene. S’au disputat apoi diferite probleme de viitor, după care d-na Cornelia prof. Forțu a ciitit raportul de activitate. Dreptatea infră (Continuare din pag. I-a) mai vremelnic, populațiunea fiind lăsată subt ocrotirea Goților, federali ai Romanilor. 5. Intre Goți, ca primii stăpânitori ai Daciei, după părăsirea țării, și elementele basce băștinașe, se constată o conviețuire pașnica. 6. Cele două împărății romane, cea de Apus și cea din Răsărit, nu s’au desinteresat de provincia Dacia de la Nordul Dunării și, in politica lor de basculă, ele s’au folosit de barbarii din aceste regiuni, făcându și-i de aliați ai lor. 7. Impărații mai capabili și mai viteji au considerat Dacia tot ca teritoriu roman, de drept public, întărind cetățile de la Nordul Dunării, unde vieata din orășeneasca s’a prefăcut în vieață rurală. 8. Limba latină ce se întâlnește la Nordul Dunării, și în care se propovăduia evanghelia lui Cristos, era vorbită de populația romanizată a Dacilor. Acești Daci. in veacul al VI-lea erau Români, limba lor fiind la această dată formată, fie că ea se numea limbă latină, fie că se numea limbă ausonă. 9. Legăturile culturale și spirituale, ca și legăturile comerciale, n’au încetat să existe între locuitorii celor două maluri ale Dunării, acest fluviu nefiind o barieră, ci mai de grabă o punte de trecere. Justiniana Prima este în această privință o dovadă de netăgăduit. 10. Intre Sudul Dunării și Nordul Dunării n’a fost o admigrațiune, ci o continuă intermigrafiune, după cum nici munții Carpați n’au constituit niciodată o frontieră, ci au format șira spinării a neamului românesc. 11. Scriitorii bizantini cari ne vorbesc, în chip firesc, întâi despre Vlahii suddunăreni, nu sunt cu totul muți, când este vorba de cei norddunăreni. 12. Cronicile ungurești ne vorbesc, toate, despre Vlahi și unele ne indică și numele voevozilor ce au găsit Ungurii la venirea lor în Pannonia și în regiunea Carpaților 13. Populațiunile romanice pe cari le-au găsit Ungurii la venirea în noua lor patrie le-au cucerit, pe cele din Pannnonia le-au nimicit sau le-au asimilat pe cele din stânga Tisei, le-au subjugat mai târziu, menținându-le însă cu instituțiile proprii ce ele aveau. 14. Izvoarele istoriei din Apus, cele mai multe din tremele vorbindu-ne despre Unguri, ne vorbesc și despre Români; pritre aceste izvoare locul de frunte îl țin cântecele medievate. 15. Românii din Ardeal, când apar în izvoarele istorice, apar cu organizațiile lor proprii: boeronatul, cnezatul și voevodatul. Acestea s’au păstrat multă vreme și ne fac dovada că Românii s’au bucurat la început de drepturi constituționale, dar pe care le-au pierdut la anul 1437 și mai ales prin Tripartitul Verbötzian din 1516, ajungând „lisera plebs contribuens globae abstricta", înainte de pierderea acestor drepturi constituționale. Românii își pierduseră prin maghiarizare și catolicizare întreaga lor nobilime. 16. Persistența Românilor în Dacia ne o dovedește și studiul limbii și în special Atlasul linguistic al limbi române. 17. Când apar primele documente ne apar și Românii, nu însă ca indivizi singuratici, ci ca popor constituit, putând să poarte războaie. Desigur, nu orice popor dornic de blercane și de măriri trufașe, își poate susține cauza cu asemenea dovezi incontestabile. Poporul nostru, are — după cum reese din documente — acest tezaur de documente istorice, care-1 scutesc de efortul pe care-l fac alții, confecționând în graba — chiar cu riscul negării faptelor istorice — pergamente de falsă și dubioasă proveniență, pe cari înșiră tot felul de neadevăruri cari nu rezistă însă timpului și nici nu pot reține atenția cercetătorului obiectiv. De motivări în învățământul primar și secundar Ia „Monitorul Oficial” a apărut decretul prin care se numesc cu titlu definitiv în învățământul primar, pe ziua de 1 Sept. 1943, d. Negruș Iacob, maestru cu titlul provizoriu la școala primară de băieți Nr. 4 din Chișinău, reușit la inspecția specială cu media 9,00. D-na Hordilă Trandafira, maestră cu titlu provizoriu, la școala primară din cojm. Daneș, jud. Târnava Mare și detașată la școala primară de fete din orașul Vâlcov, jud. Chilia, admisă la inspecția specială cu media 8,75. Deasemenea se publică decretul, prin care următori profesori și profesoare, care funcționează în prezent cu titlul provioriu în învățământul secundar, se finitează, pe ziua de 1 Martie 1944, Rusu Emilia, ca medic și profesoară de igienă în înnvățământul secundar al fetelor din orașul București. Furtunescu Connstantin, profesor în învățământul secundar al băieților din orașul Târgu Jiu, pentru specialitățile: filosofie principală și drept secundară. Teodorescu Aurel, profesor în învățământul secundar al băieților din orașul Târgu Jiu, pentru specialitatea educația fizică. Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale și-a mutat sediul în str. Roma 32-34 Consiliul de patronaj al Operelor Sociale s’a mutat în strada Roma nr. 32 - 34. In acest local s’au instalat: Subsecretariatul general al Organizațiilor Centrale, Dir. generală Financiară, Dir. Bunuri, Dir. Cadrelor, Dir. Cantinelor, Dir. Contabilității, Dir. Economat, Dir. Financiară a organizației exterioare, Dir. Personalului, Secretariat și Serv. MO.N.T., Dir. propagandei, Dir. Tehnică, Dir. Contencios, Corpul inspectorilor, Casieria și Registratura Generală, Secretariatul general al Organizațiilor exterioare și Dir. Operelor Sbitate, au rămas mai departe in localul din calea Călărași nr. 79 telefon pr. 6.1S.88 Numărul Centralei din strada Roma este 1.ll.40. Recitalul George Drăghici Mâine, Miercuri 1 Martie, la orele 8 seara, va avea loc în sala Dalles recitalul domnului George Drăghici. Reputatul maestru al violoncelului va executa cu acest prilej bucăți de înaltă ținută clasică de Vivaldi, Bach, Beethoven, Brival, Schumann, Florent Schmitt, Cuclin, Granados și Senable. iir* 6« n ® ad«'M dă THAtt ? Ir“'1 tip VOPSEAUA DE PARiu în 18 nuanțe Un comunicat al Primăriei Municipiului București Primarul General al Capitalei, făcând, Cu mâhnire, constatarea cătri cimitirele Șerban-Vodă (Bellu), Sf. Vineri și Ghencea, o parte din morminte, cavouri și capele sunt degradate sau chiar total părăsite, a adus la cunoștința opiniei publice a Capitalei, că o tradiție sfântă moștenită încă de la primele începuturi ale creștiniătăței noastre, impune oricărui bun creștin să aibă grijă și să nu lase în părăsire lăcașul ce adăpostește pentru veșnicie rămășițele pământești ale unei ființe ce în viață i-a fost apropiat și scump Se pare că acel comunicat a fost greșit înțeles, fiindcă recomandările ce s’au făcut prin comunicatul dat anterior cu privire la îndatoririle ce le au unii cetățeni de a îngriji de mormintele rudelor lor, nu privesc toate mormintele, cari în majoritatea lor sunt frumos îngrijite, ci numai acelea complet părăsite și date uitărei ani dearândul. Pe acestea, cu părere de rău, le putem numi, mormintele nimănui, fiindcă nimeni nu se îngrijește de ele. Respectul ce-l datorăm cultului morților noștri ar fi trebuit să nu dea loc la asemenea delăsări, pa cari le socotim neomenești și cu totul necreștinești. Proprietarii sau moștenitorii acestor morminte nu ar fi trebuit să aștepte chemarea la datorie a Primarului Capitalei ca să se îngrijească de ele. Ei nu simt oare mustrarea ce vine din fundul mormântului, a pumnului de țărână ce a însempiat odată o ființă cu care au împărțit și necazuri și veselii și acum este dat părăsirii? Este deci de datoria noastră a nu lăsa să meargă mai departe această stare de lucruri. Proprietarii sau moștenitorii mormintelor părăsite și degradate din cimitirele mai sus pomenite au obligația de a veni să declare locului în drept că le aparțin acele morminte și că se vor îngriji de înfrumusețarea lor. Lucrările de reparații și îngrijire ce vor trebui făcute numai la aceasta categorie de morminte, urmează a începe de îndată ce timpul favorabil a primăverii va îngădui. Totodată se mai aduce la cunoștința publică, că d. general Rășcanu fiind informat de odioasa speculă ce se face de anumiți indivizi cu îngrijirea mormintelor, a dat dispozițiuni da nemernicii cari o practică să fie sever sancționați. Dealtfel problema îngrijirii, în general, a mormintelor va fi, în curând reglementată, prin stabilirea unor tarife ce vor fi afișate in cimitire. Făcând aceste precizări și călăuzit de o înălțătoare și creștinească idee, generalul Rășcanu ține să facă mărturisirea sa de credință marelui public, că, mormintele celor ce ne-au fost apropiați și dragi în viață, precum și mormintele tuturor fraților noștri români, presărate în toate cimitirile de pe întreg cuprinsul țării, trebuesc îngrijite și frumos întreținute, ele oferîndu-ne în clipele libere loc de reculegere și înclinați în fața lor vom simți acea legătură tainică ce există între ei cei plecați dincolo de hotarele vieții și noi cei rămași, legătură nemărturisită dar înțeleasă ce face chezășia existenței și permanenței noastre pe aceste pământuri de 2000 de ani românești*! OCUPAJIUNESt DV. VĂ CERE SĂ LUCRAȚI IN AER LIBER? Sara 8a scăpăm de răceli, Iise, Magi si reumatism. P actori poștali, tergenții de »tradi, fermierii ți top cei ce sunt obligați să înfrunte orice imtemper ne, câteodată azi până la piele ți cu frigul în oase, găsesc în Sloans Lini« ment salvarea împotriva răcelilor, bronșitei,unghiurilor, reumatismului și sciaticei. Ungeți uțos cu Sloans spatele, pieptul ți gâtul; aceasta vă va feri da răceli ți bronșite, veți simți o căldură binefăcătoare pătrunzând in locul dureros. Alinarea vina imediat. Comapirați chiar astâzi o sticlă de Șicana, Pentru doamnele soții de ofițeri Direcția Pregătirii Cadrelor din Consiliul de Patronaj al Opereta* Sociale, str. Roma 32—34, anunți pe doamnele soții de ofițeri care uramează cursurile de Asistență și O*crotire Socială, penntru Voluntari Sociale, că sunt rugate să ia parte la vizitele săptămânale ce se vor face la diferite instituțiunii, în vederea complectării cunoștințelor de Asistență și Ocrotire Socială necesare înainte de ținerea examenului. Pentru data de Marți 29 Febr. a. c„ orele 10,30 precis doamnei» sunt jrugabe a sa prezenta la Centrul de Sănătate „Mașina de Pâine’’ str. Mașina de Pâine 47, iar Joi 2 Martie a. c. orele 16 precis la Asociația Creștină a Femeilor din str. Popa Rusu 13. Desființarea postului de secretar general al taberelor și coloanelor de muncă la „Monitorul Oficial” Nr. 49, au apărut următoarele: Postul de secretar general al Taberelor și Coloanelor de Muncă, nefiind prevăzut de lege, se desființează, atribuțiunile pe care le îndeplinea secretarul general, trecând asupra directorului administrativ al Inspectoratului. Respectați camuflajul