Viața, martie 1944 (Anul 4, nr. 1031-1061)

1944-03-01 / nr. 1031

■ faptele T­l­II NOT? S COMENTARII C/IV­E PEI, §1­02V INDEMN D general Alexandru Valea, prefectul județului Cluj- Turda, într’un apel plin de patriotice chemări, adresat feme­ilor intelectuale române, face un impresionant bilanț al realizărilor practice pe tărâmul operelor de binefacere. Cu înaltul sprijin al Consiliului de Patronaj și cu mări­nimia oamenilor de bine, ființează astăzi pe meleagurile județului: cămine de zi pentru copiii refu­giaților, cantine p­entru refugiați, cămine pentru refugiați, cămine pentru elevii și elevele refugiate, cantine pentru copiii celor nevo­iași și ajutor permnent pentru a­­proape 1500 familii lipsite de mij­loace de existență. un un curs de realizare figurează: cămin pentru lehuze și o „Școală a familiei” pe lângă șco­lile de gospodărie existente în ju­deț. Prin această măreață operă des­fășurată în domeniul social, pre­fectul județului, după cum afirmă în apelul adresat femeilor inte­lectuale, urmărește ca în orice că­min să se simtă binefacerile a­­sistenței sociale. Pentru a se ajunge aici, feme­ile, in special cele învățătoare, sunt invitate a se înrola în aceas­tă mare întreprindere socială. Apelul d-lui prefect Cluj-Tur­­da, credem că va găsi întreaga în­țelegere în inimile româncelor noastre cari, întotdeauna au fost la înălțimea lor. Pentru acelea ce mai ezită încă, mărginindu-se numai la interesele lor, e bine să le amintim că ce­­ia ce li se cere, e tot ce poate fi mai frumos și mai ușor, față de imensele sacrificii pe care le fac, ostașii noștrii dincolo de hotare.­­ ÎNGHESUIALA DIN­­ tramvai. Cea mai desbătută și mai ales cea mai puternic resimțită de în­treaga populație a Capitalei, este chestiuna călătoriei cu STB-ul. Vagoane puține, pasageri foarte mulți, mai ales­­ în anume ore ale gării când... toată lumea are ne­­voe să meargă cu tramvaiul ! Da­că se mai întâmplă să fie și vre­me rea, atunci situația se pre­santă și mai tragic. Sistemul cu taxatorul plasat la măsuța de la intrare, pare să fi a­­vut o bună justificare, pentru că bietul taxator, cu geanta agățată­­ de gât să fie țâșnuit timp de câ­teva ore într’o parte și în alta, a­­junge să se extenueze și nu este de mirare că își iese și el din fire câteodată. Față de încercările pe care le face direcțiunea tramvaiului de a ușura trecerea călătorilor prin in­teriorul vagoanelor, trecere mult mai anevoioasă chiar decât acela din biblie a lui Ioana prin gâtle­jul Chitului, ne îngăduim să dăm ei noi o sugestiune . Nu ar fi bine ca să se introducă biletele de a­­bonament pentru 10 călătorii, la un preț mediu ? Ele ar fi cumpă­rate de cei cari nu pot cumpăra abonamente lunare și le-ar folosi atunci când au nevoe, fără a mai Sta pe lângă măsura taxatorului, împiedicând pe cei ce vor să se urce în tramvai, provocând întâr­zieri în stafii, discuții și riposte i­­nutile. Taxatorul nu ar face altceva de­cât să perforeze în rubrica respec­tivă biletul, ușurându-și astfel și munca lui și înlesnind circulația în interiorul vagoanelor în orele de supra­aglomerație. n operele de filozofie și isto­rie ale­ui Johan Gottfried Herder se găsește un semni­ficativ dialog între un european și un asiatic. După ce europeanul declarat: „Ghemul Ariadnei, salva­­­rea omului și unirea popoarelor, este în mâinile noastre“, asiaticul răs­punde: „Folosiți-vă spre binele vos­tru și al celorlalți. Toate națiunile din lume vă vor fi recunoscătoare. Dar nu uitați că această înaltă mi­siune nu trebue să fie o East India Company“! Europeanul aprobă, fiindcă încheie convorbirea cu a­­ceastă observație: „Nici în intenție măcar, propagandă londoneză...“ Nu se poate îndeajuns aminti că Herder, părintele spiritual al eman­cipării naționale a continentului nos­tru, a fost totdeodată un pioner de seamă al acelei evoluții spirituale care a depășit granițele națiunilor tinzând să ducă la o mai adâncă unire a oa­menilor în cadrul marilor spații de cultură. El își dădea perfect seama că orice evoluare unilaterală a națio­nalismului ar fi pentru Europa tot atât de fatală cât domnia unui hu­manism care neagă existența popoa­relor. Numai armonia între aceste două tendințe putea, după concepția lui, să ducă la o stabilizare a fericirii generale și la o desvoltare spriuală progresivă a omenirii în cadrele Fac­torilor naționali. In acest sens „sal­varea omului și unirea popoarelor“ nu însemnează pentru Herder ni­mic altceva decât ceea ce înțelegem noi astăzi prin noțiunea unei Euro­­ppe noui; eliberarea oamenilor cu conștiință națională din toate cătu­șele care împiedecă evoluția lor na­turală, și unirea din nou pe temeiul moștenirii culturale apusene accep­tată în mod voluntar. Cum să se ajungă la aceste înalte țeluri, rămâne o problemă: cum nu se poate ajunge aici, Herder vede perfect­ să se excludă metodele utili­zate de East India Company, adică mijloacele de silnicie politico-mili­­tară, de exploatare economică, de defăimare națională; să se excludă aria de seducere prin propagandă, în spatele căreia nu stau fapte isto­rice sau necesități teritoriale, ci nu­­mai visuri egoiste. A privi o problemă și simultan a încerca soluționarea ei constituia pentru Herder un tot indivizibil Cum el era absolut convins — aici sunt punctele lui de contiguitate și cu ideologia național-socialistă — că fiecare popor, chiar cel mai mic și mai neevoluat, este o creație unică și care nu se poate repeta lui Dum­nezeu, creație destinată să ducă până la capăt, cu toate mijloacele sădite în esența lui, opera Creatorului, pentru el era de la sine înțeles că tre­bue să se recunoască în mod necon­diționat dreptul fiecărui popor la existența sa proprie. Acest drept cuprinde, după Herder, în prima li­nie libera desvoltare a limbii și a cul­turii, care se bazează pe ea, nu prin metoda unei izolări ambițioase neroditoare, ci printr’un prodnctiv și’ schimb de la țară la țară. In măsura în care o evoluție națională inde­pendent are nevoie de apărare im­potriva agresiunilor străine, aceasta poate fi garantată sau printr-o or­ganizație de stat proprie sau, — a­­tunci când este vorba de grupuri naționale mici — prin brațul unei națiuni mai mari. Proporția dreptu­lui la existență proprie este indicată așadar de măreția și de capacitatea de realizare spirituală și economică a fiecărui popor, iată întrucât Her­der recunoaște existența unei ierarhii a popoarelor în participarea lor la evoluția generală occidentală. Acea­stă participare se modifică în de­cursul vremurilor, transformându-se într-o comunitate de popoare, cum este cazul continentului european, așa încât fiecare națiune păstrează principial posibilitatea de a se ridica pe culmile de unde să exercite o in­fluență hotărîtoare, sau aceea de a aluneca într’o existență de întuneric, pe o treaptă adică de unde sa nu-i poată spune cuvântul. Faptul că ideea „Statelor Unite ale Europei” a fost atât de des dis­creditată pe continentul nostru, se explică prin aceea că ea a fost re­prezentată multă vreme de două curente spirituale contrarii. Dacă pe de o parte existau reprezentanții unei ideologii cu caracter burghez internațional, gata să-și dea necondi­ționat națiunile drept preț pentru un europenism incolor, pe de altă parte au existat purtătorii de cu­vânt ai acelei mari puteri care câș­­tigase supremația politică față de concurenții de tărie aproape egală și care era hotărîtă să-și exploateze forța numai în propriul său profit. Politica franceză a alianțelor, făcută după primul războiu mondial, a în­cercat pentru ultima oară să meargă pe acest drum, iar popoarele care în­­tovărășau Franța au trebuit să plă­tească scump pentru experiența a­­dunată, nu din cauză că Franța a e­­șuat până la urmă, ci fiindcă ele ac­ționaseră deadreptul potrivnic pro­priilor lor interese naționale, și în loc să decidă în deplină libertate na­țională, au căzut victimele automa­tismului unei politici de alianțe, cu caracter de silnicie. Ideologilor bur­gheziei mondiale nu le-a venit rân­dul. Ei, cari la dreptul vorbind mai trăiau încă în concepțiile secolelor 1 8 și 19, au fost fără cruțare înlătu­rați, atunci când popoarele s’au tre­zit și au început să năzuiască către o nouă formă organică pe continentul nostru, năzuință inconștientă dar irezistibilă. Ne găsim într-un moment istoric când viziunea și înfăptuirea aproape se suprapun, când adesea, ceea ce nu este încă, dar ar putea fi, se lovește crâncen de ceea ce abea a fost și de fapt, nu ar fi trebuit să fie încă. De aici, vălmășagul de perspective, de posibilități și imposibilități. Dar cine nu se lasă rătăcit și înțelege să deo­sebească ce este important de ce nu este, poate spune astăzi cu certitudi­ne: oricum va arăta în amănunt Eu­ropa de mâine, ea va trebui să ga­ranteze fiindcă ea își datorește exis­tența sa colaborării acestor indivi­­dualtăți. Moștenrea culturală a Apusului este opera unui individualism națio­nal, cum nu mai întâlnim altul istoria oamenilii. Socialismul națio­m­­nal nu va contesta niciodată că ori­ginea lui se află în lumee ideologică europenă; de aceea o Europă insufle­­­r­a­tă de spiritul său va ține cu atât mai hotărît la o comunitate a națiu­nilor libere cu cât va fi mai plină de spiritul lui Herder și cu cât se va sprijini mai mult pe bunurile ideologice naționale câștigate în ul­timul războiu prin sângele și lacri­mile tuturor popoarelor. Niciuna dintre națiunile care și-au hotărît soarta în 1939 nu a dispărut de pe scena politică, deși peste ele s-au abătut furtuni îngrozitoare ; modalitățile vieții lor exterioare și le-au schimbat pentru o vreme, dar nici una nu se îndoește că după ter­minarea războiului se așteaptă un viitor mai bun. Este drept că fiecare popor trebue să aducă jertfe pentru fortficarea solidarității europene ; dar câștigul pe care fiecare îl așteap­tă de la o Europă unită trebue să fie echilibrat prin efort corespunzător. Cine a crezut în epoca marilor configurații teritoriale și politice în­seamnă sfârșitul micilor popoare s-a dovedit a avea vederea scurtă. Reali­tatea este contrariul, în măsura în care micile națiuni renunță la între­­cer­e fără perspective cu marile po­poare pe teren economic, și în care își vor asigura independența cu aju­­torul unei comunități de popoare sub o­ puternică conducere militară și politică, în aceeaș măsură, forțele lor vor fi libere pentru un efort complect și productiv. Unii presimt poate încă de pe acum ce energii se vor putea deslînțui în Europa în fe­lul acesta. Oricât de uriașă a fost realizarea culturală a Apusului, ea este încă departe de a fi atins punctul culminant dacă se izbutește a se în­locui artificialitatea ca­ se durează de veacuri printr-o ordine­ organică a viitorului. 1 Viitorul statelor mici Concepția modernă a Europei imaginată de Herder n­ghiziEie Se trebue sa aibă obloane si finii Se atrage atențiunea tuturor proprietarilor de magazine, asupra necesității de a avea obloane la vitrine, spre a evita spargerea geamurilor în caz de bombarda­ment a­erian. Cei ce nu au posibilitatea de a deschide vitrinile în timpul unor eventuale bombardamente ina­mice, sunt sfătuiți să lipească benzi de hârtie în diagonală, pe geamuri, pentru a împiedeca pră­bușirea acestora. Obligativitatea frecventării activității extrașcolare Se aduce încă odată la cunoștința tuturor celor interesați: părinți, tu­tori sau patoni, că „Educația și în­­sin­e ia ext­așcolară este obligatorie pentru tinerii de ambele sexe, între 12 17 ani pentru băieți și 12—20 ani pentru fete­ care nu urmează cursurile vreunei școli publice, con­fesionale sau particulare’’ (Art. I din L Legea nr. 752 din 5 Octomvrie 1942). Totodată se reamintește părinților, tutorilor sau patronilor care au în jgqja lor astfel de tineri că art. 4 al­­ aceleiași legi prevede, sancțiunea a­­m­en­zii inn cazul nerespectării obliga­tivității de a-i trimite pe aceștia la Ședințele de educație extrașcolară. In ce privește pe ucenici, dacă ei urmează cursurile unei școale de u­­cenici, nu mai sunt obligați a urma ședințele speciale de activitate extra­școlară, întrucât aceasta se va face de către direcțiile respective. Ucenicii care nu urmează cursurile școalelor de ucenici vor continua să frecventeze ședințele de activitate ex­­trașcolare, din caz contrar fiind ex­puși sancțiunii legale care este a­­­nenda între 100 și 5000 leu i. ^ ■ Ședința comitetului de doamne de pe lângă Com­sasriatul general al refugiaților Zilele trecute la a­diență a consiliului țin­ut o au­de doamne de pe lângă Comisariatul gene­ral al refugiaților din Transil­vania de nord, sub preșidenția Doamnei Maria Mareșal Anto­­nescu, la care au participat toa­te membrele din comitetul de conducere. Cu acest prilej, a vorbit d-na Cantacuzino, relevând în cuvinte calde activitatea desfășurată mai bine de un an, de către d. prof. Gr. Forțu la Comisariatul gene­ral a­l refugiaților, unde a dat o permanentă atenție problemelor în legătură tuturor cu na­­turala situație a Transilvaniei. In acest sens a vorbit și d. dr. Leon Scridon, comisarul general al refugiaților, care a stăruit în mod special asupra operei de a­­jutorare întreprinsă de d. Gr. Forțu și a noului ritm ce d-sa l-a imprimat mișcării transilvă­nene. S’au disputat apoi diferite pro­bleme de viitor, după care d-n­a Cornelia prof. Forțu a ciitit ra­portul de activitate. D­re­ptatea infră (Continuare din pag. I-a) mai vremelnic, populațiunea fiind lăsată subt ocrotirea Goților, fe­derali ai Romanilor. 5. Intre Goți, ca primii stăpâni­­tori ai Daciei, după părăsirea țării, și elementele basce băștinașe, se constată o conviețuire pașnica. 6. Cele două împărății romane, cea d­e Apus și cea din Răsărit, nu s’au desinteresat de provincia Dacia de la Nordul Dunării și, in politica lor de basculă, ele s’au fo­losit de barbarii­­ din aceste regiuni, făcându și-i de aliați ai lor. 7. Im­pă­ra­ții mai capabili și mai viteji au considerat Dacia tot ca teritoriu roman, de drept public, întărind cetățile de la Nordul Du­nării, unde vieata din orășeneasca s’a prefăcut în vieață rurală. 8. Limba latină ce se întâlnește la Nordul Dunării, și în care se propovăduia evanghelia lui Cris­­tos, era vorbită de populația ro­manizată a Dacilor. Acești Daci. in veacul al VI-lea erau Români, limba lor fiind la această dată for­mată, fie că ea se numea limbă latină, fie că se numea limbă au­­sonă. 9. Legăturile culturale și spiri­tuale, ca și legăturile comerciale, n’au încetat să existe între locui­torii celor două maluri ale Dună­rii, acest fluviu nefiind o barieră, ci mai de grabă o punte de trecere. Justiniana Prima este în această privință o dovadă d­e netăgăduit. 10. Intre Sudul Dunării și Nor­dul Dunării n’a fost o admigrațiu­­ne, ci o continuă intermigrafiune, după cum nici munții Carpați n’au constituit niciodată o frontieră, ci au format șira spinării a neamului românesc. 11. Scriitorii bizantini cari ne vorbesc, în chip firesc, întâi des­pre Vlah­ii suddunăreni, nu sunt cu totul muți, când este vorba de cei norddunăreni. 12. Cronicile ungurești ne vor­­besc, toate, despre Vlah­­i și unele ne indică și numele voevozilor ce au găsit Ungurii la venirea lor în Pannonia și în regiunea Carpa­­ților 13. Populațiunile romanice pe cari le-au găsit Ungurii la venirea în noua lor patrie le-au cucerit, pe cele din Pannnonia le-au nimicit sau le-au asimilat­ pe cele din stânga Tisei, le-au subjugat mai târziu, menținându-le însă cu ins­tituțiile proprii ce ele aveau. 14. Izvoarele istoriei din Apus, cele mai multe din tremele vorbin­­du-ne despre Unguri, ne vorbesc și despre Români; pritre aceste izvoare locul de frunte îl țin cân­tecele medievate. 15. Românii din Ardeal, când apar în izvoarele istorice, apar cu organizațiile lor proprii: bo­erona­­tul, cnezatul și voevodatul. Aces­tea s’au păstrat multă vreme și ne fac dovada că Românii s’au bucu­rat la început de drepturi consti­tuționale, dar pe care le-au pier­dut la anul 1437 și mai ales prin Tripartitul Verbötzian din 1516, ajungând­­ „lisera plebs contri­­buens globae abstricta", înainte de pierderea acestor drepturi consti­­tuționale. Românii își pierduseră prin maghiarizare și catolicizare întreaga lor nobilime. 16. Persistența Românilor în Dacia ne­ o dovedește și studiul limbii și în special Atlasul lingu­istic al limbi române. 17. Când apar primele docu­mente ne apar și Românii, nu însă ca indivizi singuratici, ci ca popor constituit, putând să poarte răz­boaie. Desigur, nu orice popor dornic de blercane și de măriri trufașe, își poate susține cauza cu aseme­nea dovezi incontestabile. Poporul nostru, are — după cum reese din documente — acest tezaur de do­cumente istorice, care-1 scutesc de efortul pe care-l fac alții, con­fecționând în graba — chiar cu riscul negării faptelor istorice — pergamente de falsă și dubioasă proveniență, pe cari înșiră tot fe­lul de neadevăruri cari nu rezistă însă timpului și nici nu pot reține atenția cercetătorului obiectiv. De m­otivări în învățământul primar și secundar Ia „Monitorul Oficial” a apărut decretul prin care se numesc cu titlu definitiv în învățământul primar, pe ziua de 1 Sept. 1943, d. Negruș Iacob, maestru cu titlul provizoriu la școala primară de băieți Nr. 4 din Chișinău, reușit la inspecția specială cu media 9,00. D-na Hordilă Trandafira, maestră cu titlu provizoriu, la școala prima­ră din cojm. Daneș, jud. Târnava Mare și detașată la școala primară de fete din orașul Vâlcov, jud. Chi­lia, admisă la inspecția specială cu media 8,75. Deasemenea se publică decretul, prin care următori profesori și pro­fesoare, care funcționează în prezent cu titlul pro­vioriu în învățământul secundar, se­­­­ finit­­ează, pe ziua de 1 Martie 1944, Rusu Emilia, ca medic și profe­soară de igienă în înnvățământul se­cundar al fetelor din orașul Bucu­rești. Furtunescu Connstantin, profesor în învățământul secundar al băieți­lor din orașul Târgu Jiu, pentru specialitățile: filosofie principală și drept secundară. Teodorescu Aurel, profesor în în­vățământul secundar al băieților din orașul Târgu Jiu, pentru specialita­tea educația fizică. Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale și-a mutat sediul în str. Roma 32-34 Consiliul de patronaj al Operelor Sociale s’a mutat în strada Roma nr. 32 - 34. In acest local s’au instalat: Subsecretariatul general al Orga­nizațiilor Centrale, Dir. generală Fi­nanciară, Dir. Bunuri, Dir. Cadrelor, Dir. Cantinelor, Dir. Contabilității, Dir. Economat, Dir. Financiară a or­ganizației exterioare, Dir. Persona­lului, Secretariat și Serv. MO.N.T., Dir. propagandei, Dir. Tehnică, Dir. Contencios, Corpul inspectorilor, Ca­sieria și Registratura Generală, Secretariatul general al Organiza­țiilor exterioare și Dir. Operelor Sb­­itate, au rămas mai departe in localul din calea Călărași nr. 79 telefon pr. 6.1S.88 Numărul Centralei din strada Ro­ma este 1.ll.40. Recitalul George Drăghici Mâine, Miercuri 1 Martie, la o­­rele 8 seara, va avea loc în sala Dalles recitalul domnului George Drăghici. Reputatul maestru al violon­celului va executa cu acest prilej bucăți de înaltă ținută clasică de Vivaldi, Bach, Beethoven, Brival, Schumann, Florent Schmitt, Cu­­clin, Granados și Senable. iir* 6« n ® ad«'M dă THAtt ? Ir“'1 tip VOPSEAUA DE PAR­iu­ în 18 nuanțe Un comunicat al Primăriei Municipiului București Primarul General al Capitalei, făcând, Cu mâhnire, constatarea că­tri cimitirele Șerban-Vodă (Bellu), Sf. Vineri și Ghencea, o parte din morminte, cavouri și capele sunt degradate sau chiar total părăsite, a adus la cunoștința opiniei publice a Capitalei, că o tradiție sfântă moștenită încă de la primele înce­puturi ale creștiniătăței noastre, im­pune oricărui bun creștin să aibă grijă și să nu lase în părăsire lă­cașul ce adăpostește pentru veșnicie rămășițele pământești ale unei fiin­țe ce în viață i-a fost apropiat și scump Se pare că acel comunicat a fost greșit înțeles, fiindcă recomandările ce s’au făcut prin comunicatul dat anterior cu privire la îndatoririle ce le au unii cetățeni d­e a îngriji de mormintele rudelor lor, nu privesc toate mormintele, cari în majoritatea lor sunt frumos îngrijite, ci numai acelea complet părăsite și date uită­­rei ani dearândul. Pe acestea, cu părere de rău, le putem numi, mormintele nimănui, fiindcă nimeni nu se îngrijește de ele. Respectul ce-l datorăm cultului morților noștri ar fi trebuit să nu dea loc la asemenea delăsări, pa cari le socotim neomenești și cu totul necreștinești. Proprietarii sau moștenitorii a­­cestor morminte nu ar fi trebuit să aștepte chemarea la datorie a Pri­marului Capitalei ca să se îngri­jească de ele. Ei nu­ simt oare mustrarea ce vine din fundul mormântului, a pum­nului de țărână ce a însempiat odată o ființă cu care au împărțit și ne­cazuri și veselii și acum este dat părăsirii? Este deci de datoria noastră a nu lăsa să meargă mai departe această stare de lucruri. Proprietarii sau moștenitorii mor­mintelor părăsite și degradate din cimitirele mai sus pomenite au o­­bligația de a veni să declare locului în drept că le aparțin acele mor­minte și că se vor îngriji de înfru­musețarea lor. Lucrările de reparații și îngrijire ce vor trebui făcute numai la a­­ceasta categorie de morminte, ur­mează a începe de îndată ce tim­pul favorabil a primăverii va îngădui. Totodată se mai aduce la cuno­ștința publică, că d. general Răș­­canu fiind informat de odioasa spe­culă ce se face de anumiți indivizi cu îngrijirea mormintelor, a dat dis­­­pozițiuni da nemernicii cari o prac­tică să fie sever sancționați. Dealtfel problema îngrijirii, în general, a mormintelor va fi, în curând reglementată, prin stabilirea unor tarife ce vor fi afișate in ci­mitire. Făcând aceste precizări și călău­zit de o înălțătoare și creștinească idee, generalul Rășcanu­ ține să facă mărturisirea sa de credință marelui public, că, mormintele celor ce ne-au fost apropiați și dragi în viață, pre­cum și mormintele tuturor fraților noștri români, presărate în toate ci­­mitirile de pe întreg cuprinsul țării, trebuesc îngrijite și frumos întreți­nute, ele oferîndu-ne în clipele li­bere loc de reculegere și­ înclinați în fața lor vom simți acea legătură tainică­ ce există între ei cei plecați dincolo de hotarele vieții și noi cei rămași, legătură nemărturisită dar înțeleasă ce face chezășia existen­­­ței și permanenței noastre pe aceste­ pământuri de 2000 de ani românești*! OCUPAJIUNESt DV. VĂ CERE SĂ LUCRAȚI IN AER LIBER? Sara 8a scăpăm de răceli, Iise, Magi si reumatism. P actor­i poștali, tergenții de »tradi, fermierii ți top cei ce sunt obligați să înfrunte orice imtemper ne, câteodată azi până la piele ți cu frigul în oase, găsesc în Sloans Lini« ment salvarea îm­­potriva răcelilor, bronșitei,­­un­ghiurilor, reuma­tismului­­ și sciati­cei. Ungeți uțos cu Sloans spatele, pieptul ți gâtul; aceasta vă va feri da răceli ți bronșite, veți simți o căldură binefăcătoare pătrunzând in locul du­reros. Alinarea vina imediat.­ Coma­­pirați chiar astâzi o sticlă de Șicana, Pentru doamnele soții de ofițeri Direcția Pregătirii Cadrelor din Consiliul de Patronaj al Opereta*­ Sociale, str. Roma 32—34, anunți pe doamnele soții de ofițeri care ura­mează cursurile de Asistență și O­*­crotire Socială, penntru Voluntari Sociale, că sunt rugate să ia parte la vizitele săptămânale ce se vor face la diferite instituțiunii, în ve­derea complectării cunoștințelor de Asistență și Ocrotire Socială nece­sare înainte de ținerea examenului. Pentru data de Marți 29 Febr. a. c„ orele 10,30 precis doamnei» sunt jrugabe a sa prezenta la Centrul de Sănătate „Mașina de Pâine’’ str. Mașina de Pâine 47, iar Joi 2 Mar­tie a. c. orele 16 precis la Asociația Creștină a Femeilor din str. Popa Rusu 13. Desființar­ea postu­lui de secretar general al taberelor și coloanelor de muncă la „Monitorul Oficial” Nr. 49, au apărut următoarele: Postul de secretar general al Tabe­relor și Coloanelor de Muncă, nefiind prevăzut de lege, se desființează, atri­­buțiunile pe care le îndeplinea secre­tarul general, trecând asupra direc­torului administrativ al Inspectora­tului. Respectați camuflajul

Next