Viitorul, decembrie 1907 (Anul 1, nr. 52-53)

1907-12-29 / nr. 52

ANUL !■— No 52 Un număr v e c h i u 3 0 bani ABONAMENTE In tară.............................................13 lei 9 lei In Străinătate............................33 lei 16 lei Abonamentele încep la 1 și 1 ® ale fiecărei luni Pentru preoți și învățători prețul abonat, pe jumăt. REDACȚIA: 56. Calea Victoriei, 56, București ----------------a- TELEFON 13/47 ============H UN AN ȘASE LUNI MAXIMUM ȘI MINIMUM Dintre dispozițiunile noii legi de învieli agricole, două mai ales au fost combătute de conserva­tori mai cu înverșunare: înfiin­țarea islazurilor comunale, așa cum se propusese de guvern la început, și dispozițiile, privitoare la felul muncilor agricole și quan­­tumul arenzei, cuprinse în art. 56, care dispoziții, cu mici mo­dificări, au și fost votate de Ca­meră, în forma în care s’a propus de la început, de către autorul proectului, d-1 Ministru de interne I. C. Brătianu. Punerea la dispoziția comune­lor rurale a 1/t vine din moșiile particulare, în mod provizoriu, până la cumpărarea lor defi­nitivă de către comune, a întâmpinat cea mai mare opunere din partea conservatorilor, pe temeiul cons­­tituționalităței, sub cuvânt adică că, prin­ această dispoziție de lege, s’ar viola proprietatea individuală pe care constituțiunea o declară de sacră și inviolabilă. Se cunosc cele urmate cu pri­vire la constituirea de izlazuri comunale. Guvernul și opoziția au căzut de acord ca proprietarii de moșii — de la 300 hectare în sus — să vândă, de bună voe comunelor până la 1/6 din moșiile lor, după numărul de vite și familii de pe fiece moșie. Comunele s să achite valoarea terenurilor cumpărate în 12 ani. Statul a garantat plata. Cât pentru dispozițiile art. 56 conservatorii au rămas pe terenul lor de opozanți neînduplecați. Prin acel articol, cum se știe se institue comisiuni regionale — compuse din 2 reprezentanți ai țăranilor, 2 ai proprietarilor și inspectorul agricol regional—cari pe baza prețului muncilor și aren­­zilor din ultimii 5, ani să statueze limitele sub care nu vor putea cădea nici prețurile muncilor a­­gricole nici să se urce­ arenzile. Nici într’un caz arenzile cu cari se dau țăranilor pământ de către propietați, cu xvw, mai mari cu h­3 peste arenzile, cu care, în regiunea respectivă, se arendează terenurile în suprafețe mari. In contra hotărârilor comisiu­­nilor regionale, legea prevede, că cei interesați, nemulțumiți au drep­tul de a apela la consiliul supe­rior al agriculturei, compus din 5 membri, inamovibili, numiți pe câte 15 ani, de guvern. Ei bine! Aceste dispoziții atât de cuminți, și atât de moderat ocro­titoare ale drepturilor țăranilor, mun­citori de pământ, au stârnit cea mai vie opunere din partea ora­torilor conservatori din Cameră. Guvern și partid, am fost acu­zați de ignoranță a celor mai ele­mentare adevăruri economice, și că suntem stăpâniți de tendințe anarh­ice, nu numai socialiste, tendințe ce vor duce la ruină a­­gricultura și în consecință a în­­tregei noastre viețe economice. Iată cum argumentează adver­sarii noștrii: «Dv., D­ îor, fixând un maxi­­­mum de arenzi și un minimum »de salariu agricol (din enunța­­­rea mai sus a cuprinsului art. 56 »se vede ce temeiu are această «acuzare) descurajați pe proprie­­­tari, faceți să piară de foame „muncitorii mai slabi, întru­cât „cu minimum de salariu nu vor „fi angajați decât muncitorii cei «mai valizi, lipsiți cu totul pe «muncitorii agricoli de bineface­rile creditului, proprietarii ne­­­ mai putând face de înainte avan­­suri pentru muncile de peste vară“. Și toate aceste rele, provin, ne spun adversarii noștrii, numai din cauză că noi suntem de o crasă ignorantă în materie economică. In adevăr adaugă, d-lor, noi, liberalii, nu vrem, să ținem seamă, că legi eterne, imutabile și cu urmări binefăcătoare cerești pen­tru muncitori, și pentru proprie­tari, sunt cea a libertății abso­lute de învoială între săteni și proprietari, concurența liberă, o­­ferta și cererea. Numai aceste legi— după concepția conserva­toare—trebue să determine quan­­tumul salariului agricol, dobânda capitalului pus în muncile agri­cole profitul întreprinzătorului și renta pământului. Lăsându-le joc liber, partea fiecărui coproducător și compărțitor va fi tocmai după merit și proporțional cu rolul ju­cat în producțiune. Noi, liberalii naționali, opunem din veto absolut, față de acest nein­­tervenționism absolut, profesat de Conservatori. Și fiindcă suntem învinuiți de ignoranță, în materie economică, să vedem de partea cui stă igno­ranța. Este adevărat, că prețul pe piață al mărfurilor se determină de legea ofertei și cererei. Când cantitatea mărfei, ce se oferă, tre­ce peste marginea cererei, prețul scade. In caz contrar, prețul crește. Dar, dacă cererea influențează prețul mărfei, la rândul său prețul influențează cererea. Când o marfă s­e oferă pe piață cu prețuri mari — pe care dorința colectivă a so­­cietății de a poseda acea marfă nu le acoperă — nimeni nu o cum­pără. Când producătorul abil iz­butește, prin combiații fericite, să micșoreze cheltuelile de pro­ducere, și să o ofere cu preț mai mic, amatorii de a o cumpăra cresc. Deci nu numai intensitatea cererei influențează prețul, dar și quantu­­mul prețuim influențează propor­­țiunea, în care o marfă se cere. Prețul cu care întreprinzătorul oferă marfa, pe piață, atârnă ne­greșit de cheltuelile lui de produ­cere. Când aceste cheltueli nu i se acoperă, el încetează de a pro­duce. Pentru orice marfă însă, de care societatea are nevoe, ea oferă pre­țuri, cari să acopere cheltuelile de producere, în care se cuprinde și beneficiul întreprinzătorului, limi­tat prin concurența dintre pro­ducătorii similari. Ținând seamă de cheltuieli de producere și beneficiile legitime ale întreprinzătorilor, Societatea fixează prețuri maxime pentru măr­furile a căror producători, în sco­pul de a specula nevoile sociale, se cartelează pentru a obține be­neficii ilegitime. Aceasta explică pentru ce Statul modern și muni­cipalitățile fixează prețuri maxime pentru unele articole, ca pâinea, carnea, medicamentele, energia calorifică, luminoasă, de tracțiune, combustibil, etc. Societatea nu permite, prin speculă, a se vătă­ma sănătatea și primejdui viața, chiar indivizilor ce o compun. Fixarea acestor prețuri maxime nu desorganizează însă producția respectivă, nici nu ruinează pe pe producători, căci, cu toată astă fixare de prețuri, ea continuă a produce și a se îmbogăți. Intr’ un articol viitor, vom vedea întru cât mărginirea prețului muncilor agricole și arenzilor, în anumite limite, dezorganizează agricultura.­­I. C. Dragu. Deputatul I. Suciu Un redactor al ziarului «Figyeb­benség» pretinde că într-o convor­bire pe care d-nul dr. Ioan Suciu ar fi avut-o cu el, după ce deputatul român ar fi criticat aspru viața in­ternă a clubului, ar fi declarat că în caz de reorganizare, va rămânea departe de clubul naționalităților. DREPTUL de INTERPOLARE Tot se mai discută despre refuzul d-lui ministru de interne I Brătianu, de­ a pune la dispoziția d-lui Disescu dosarele cerute de acesta, relativ la reprimarea răscoalelor. Dar, pare că pentru prima oară se întâmplă că nu se comunică unui in­terpolator dosarele de care are tre­buință ? De­sigur că nu. Aceasta se întâmplă chiar prea des, — și nu ca acuma în vederea unui vădit interes de liniște socială, ci pentru problematica plăcere a guvernului de-a șicana pe vre­un interpelator care nu are norocul de a-i fi simpatic, sau pentru mediocra nece­sitate de­ a salva pe vre­un protejat. Toată deosebirea este că de obicei, se obține amânarea sau suprimarea interpelărei prin mijloace piezișe, a­­mânându-se la infinit comunicarea do­sarelor sub fel de fel de pretexte, sau escamotând-o dela ordinea zilei, sau punând la dispoziția interpelatorului, în mod cu totul trunchiat, materialul de fapte necesar. Un alt truc, este de-a plimba pe in­terpelator cu vorba până la finele se­­siunei și de a-l trata apoi cu o tiflă mai mult sau mai puțin grațioasă. Cine nu cunoaște aceste pehlivanii cari fac parte integrantă din particu­laritățile parlamentarismului nostru ? C. Brătianu însă, atât pentru res­pectul său propriu de bărbat politic modern, crescut la o școală politică demnă și serioasă, cât și pentru res­pectul personalităței politice ce este interpelatorul Disescu, precum și mai ales pentru însemnătatea chestiunei ce urma să se ridice, a disprețuit tradi­ționalele trucuri și a declarat curat și hotărât, că guvernul nu va da dosa­rele reclamate de senatorul de Te­leorman. Discuția poate să încapă deci numai asupra motivării acestui refuz,­­ dacă d. Disescu și amicii săi, socotesc că amnistia n’a închis întreg procesul CUVINTE LIBERE AB DE D' ÎSHRATA Sâmbătă 29 (11) Decembrie 1907 Un număr rachiu lE^HSI^cff 3­0 Bani AWUWCIURI * ^aniS ár petit pe o coloană în pag. III. 30 Bani Icrem > > » » » » » IV. 20 Bani Inserțiuni și reclame linia......................... 3 Lei • Anunciurile și Inserațiunile se primesc numai la •­V ■ —■ Administrație -ADVINIS^StATIA: 3, Bulevardul Academiei, 3 la «WitNERVA» Inst. de Arte Grafice și Edit. București ============= TELEFON 3/31 ===== politic al răscoalelor,­­sau că pentru stabilirea răspunderilor istorice, avem acum toată seninătatea necesară... Cât privește refuzul în sine, care știe bine d. Disescu că n’are alt motiv de­cât a evita desbateri inutil de iritante și neliniștitoare, nu este nici primul nici ultimul. Dar, are meritul că, pe lângă că e un act de înaltă oportuni­tate socială, mai e și un act de înaltă sinceritate, care e oricând de preferat timpurilor și mijloacelor piezișe.Alcest Luni începem să publicăm sen­zaționalul roman criminal jprsene £ upin Gentilom și pungaș Aventurile extraordinare ale a­­cestui vestit pungaș, descrise cu talentul și puterea de caracteri­zare a lui MAURICE BLANK, au stârnit senzație in lumea întreagă yersene .upin este încă un captivant episod din bogatele aventuri ale marilor cri­minali, urmăriți în activitatea lor de celebrul detectiv SHERLOCK HOLMES De aceea nădăjduim că gfrsexe £ upin , gentilomul pungaș,__care-și des­crie singur impresiile de crimi­nal, va fi cu plăcere urmărit de cititorii noștri, mai ales acum când romanele extra­­­ordinare sunt p*ți de gustate. CHEM ALIMAI IEȘTL ÎÎ VIAZEG — Comunicabil ’^Iuj­de ’ului de Domenii. Ministerul de publicat în Monitorul Ofic [UNK] ■ . ,^omu­ nicat, cu privire uirile ca­lomnioase ce s’t­­­re­c1,1’ e lași anonimi d­i profesor universitar și dir^ stitutului geologic de pe­­ minister. In urma apariția mici bro­șuri și a conti­­­nna‘ e ziare contra a ,« institutu­lui geologic de pi­l­inisterul a­griculturei, industrii­a­­nului ?* do­­meniilor, d. Mrazev, ministru al a­cestui departament,­­ d­in persoană o cercetare amănunți, . faptelor im­putate acestui funcția> " superior, a constatat că d. Mraz în tot drep­­tul d-sale, de a-și o­­ serviciile sale de om de știință, art .5, de­oarece până în anul 1906 d «« « fost func­ționar al ministerul* roi numai un *mineralog însărcini: ' studiul pe­tro’grafic al materialei adunate la mi­nister» și remunerat noi cu o diur­nă lunară, și că p­onsultațiunile date de d. profesa azffi_ societății «Speranța» unys’ fel de atingere ■mlersßefor ***** ‘ In ce pun»ste­rco­­țiunile pe cari d. Mrazec le dă si­­­ t unele în­treprinderi de y­ troi­e f**nd totdeo­dată și îniși Atu­r £ sul Antei și al des­­voltării HiîiiUstriei nr­­­male, s’au făcut cu autorizarea minist­rul de domenii de pe acele timpuri și conformitate cu regulamentul de luzi­ânare al institu­tului geologic. Datinile noastre Orașele pervertesc poezia legendelor noastre. Nu mai este legătura aceea in­timă între sufletul orășanului înstrăi­nat și lumea basmelor naive cu tradi­­țiunea diferitelor obiceiuri. La oraș toate aceste moșteniri bătrânești, au luat o formă de improvizațiune și grabă, care se reduce numai la­ interesul de a culege băeții, câțiva gologani sau co­vrigi. Nu se mai aud aici cântecele acelea armonioase și pline de imaginațiuni calde, cari arată sufletul plin de poe­zie al țăranului nostru. La oraș vezi numai cete desfățate de copiii care aleargă lacomi din casă în casă, se îm­ping sgomotos, fără nici o pătrundere de solemnitatea momentului. Gospodarii nu mai așteaptă îmbrăcați ca de săr­bătoare, în casa cea mare, ca să le vină copii cu moș ajunu și cu steaua. Am primit și cu cetele de vestitori ai sărbătorilor și -nu întristat de cât de sarbede erau strigătele și cântecelor lor. Atât cei cu moș­ ajunu, cât și cei cu steaua, nu au nimic din poezia o­­biceiurilor noastre bătrânești. Cânte­cele sunt stricate și împerechate fără nici o noimă, se amestecă și se con­fundă toate, ca o apă care nu mai are malurile sale si-și revarsă unda în bălți. Se cunoaște­­ că la orașe nu mai sunt bătrâni care să țină unitatea tra­­dițiunilor și să muștruluească cu bățul diferitele grupe de umblători, pregă­­tindu-i cu săptămânile mai înainte. La țară tot se respectă mai mult o­­biceiurile acestea și sărbătorile vin cu mai multă solemnitate și poezie. Ca să se pună un zăgaz la toată înstreinarea și pervertirea legendelor la orașe, ar trebui ca toți aceia cărora li-s dragi aceste lucruri să i-a măsuri îngrijitoare. Obiceiurile, tradițiunea, joacă un rol însemnat în menținerea sentimentelor naționale. Omul sărac are și el nevoe măcar de un patrimoniu sufletesc, cu care să se mândrească și pe care să-l apere. Vai de neamul ,care perde și dragostea de obiceiurile bătrânești, după ce și-a scăpat din mâni multe din celelalte bunuri. ¤ La orașe s’ar putea readuce poezia tradițiuni­lor noastre, prin ajutorul școa­­lei. Copii tot umblă cu moș­ajul, cu steaua și cu uratul, — cel puțin să umble în altfel de condițiuni. Să se aleagă din timp cântece frumoase, în concepțiunea lor primitivă și întreagă și să se facă, ca să fie gustate și în­țelese de copiii orășenilor. Să se or­ganizeze și grupuri mai mari cu jocuri oouiiiuiusto c-j -e­ îmbrăr­i minte potrivită legendelor. O muzica trc..----­și o înfățișare pitorească a diferitelor cete de vestitori, ar fi o adevărată aș­teptare pentru lumea doritoare de da­­tine bătrânești. Ca un frumos început în acest sens s’a organizat aici în București, un fru­mos cor de către personalul atelierelor «Minerva», care va fi o adevărată re­­velațiune pentru orașul nostru. Corespondență din Budapesta Congresul corpului didactic secundar. — La «Săgeț­lu­a». — O decla­rație senzațională. — Societatea «Ladislaus». — Unirii ne insultă în țară la noi. — Școlile ungurești din R­mânia. Budapesta, 29 Decembrie. Zilele acestea a avut loc la Budapesta, în palatul vechiului parlament, un con­gres al corpului didactic secundar, la care au participat peste 400 de membri ai corpului didactic. Prietenul ce mă însoțea știa ungu­rește. El a reușit să pue mâna pe textul unui protest al congresiștilor. După ce fotograful a luat poza congresiștilor — între cari bine­în­țeles că­­ am fost și doi Români —, a început președintele să explice scopul congresului, cu un ton parcă ar fi fost un predicator la biserica anglicană. Auziați numai pe asistenți repetând cu voce apăsată și încet: Elien! Apoi a citit secretarul un lung raport, care nu este decât ex­punerea pe larg a protestului ce se va înainta ministrului de instrucție. Iată acum în substanță, după cum mi-a explicat și arătat amicul meu doleanțele corpului secundar din Un­garia : Profesorii secundari aici sunt foarte rău priviți de lumea de sus, din cauză că starea lor materială este de plâns. De acea nu se fac profesori decât cei săraci, pe când ar trebui ca în acest corp, să fie representanți ai tuturor claselor. Și să nu se uite un lucru — așa se scrie în raportul secretarului, că mi­siunea profesorilor în Ungaria este mai mare și mai sfântă, ca în ori­ce altă parte din lume, de­oare­ce aici e vorba de contopirea elementelor nemaghiare în cultura și simțirea ma­ghiară. In prezent un profesor la început, care se numește profesor suplinitor, după un examen de capacitate, nu primește decât 1.000 de coroane pe an. După un an de exercițiu, când profesorul suplinitor devine profesor practicant, leafa se mărește la 1.600 coroane pe an. După îndeplinirea anului său anilor de practică,—căci lucrul depinde de vacanța catedrelor—un profesor pri­mește 2.600 coroane, plus indemniza­ție pentru locuință, care variază după localitate, între 200—400 coroane. Un astfel de profesor, definitiv are drept la gradație, cu 300 coroane mai mult la fie­care cinci ani. Acum, iată ce cer acești profesori. Cer ca lefurile lor să fie la nivelul lefurilor magistraților de tribunale de prima instanță, să fie adică de 3.000 de coroane pe an, în loc de 2.600 ca până acum, plus indemnizație mai mare pentru chirie, tot așa precum lefurile profesorilor universitari­ sunt la nivel cu lefurile magistraților de­la curtea de apel. Spre seară m’am dus la cafeneaua Inger­horn, unde Românii se în­tâl­­nesc de obiceiu. Pe masă se văd mai mult ziare ro­mânești. Am intrat în vorbă cu mai mulți, și multe lucruri bune și folositoare am putut afla. «Vezi pe individul acela», mi-a arătat cu degetul, un prieten, pe cine­va, care stătea la altă masă cu spatele și cu urechia totdeodată întoarse spre noi. «S’a recomandat locotenent Georgescu și a vrut să afle multe de la noi. Când colo este un simplu Evreu și un mare spion. Un altul, d. O... advocat, mi-a spus: «Vreți să cunoașteți lucrurile de la noi ș­i nu cunoașteți întâi cele ce se petrec în București. La București apare o foaie ungurească, care publică despre Români și țara românească grozăvenii... Mâine am să-ți arăt două numere ca să te convingi. La noi dacă ai scrie asemenea lucruri, a doua zi înfunzi pușcăria...» Continuând, d. C. zise: «Aici în Budapesta există o mare societate maghiară, Ladislaus, pentru răspândirea și susți­­rea culturei ma­ghiare în România Croația, Bosnia, Serbia și tot Orien­tt. Societatea are un capital de opt milioane coroane și numeroase venit­ri extraordinare. Este susținută de nobilii maghiari, cari­ depun cotiz­­ii anuale și de statul unguresc, care acordă sub­venții anumite. «Numărul al bisericilor ungurești înn ... .mueyiiniic 4= societatea Ladislaus este foarte mare. Numai în București au 4 școli și 2—3 biserici. Bisericilir anglicane și chiar catedrala catolici Sf. Ioseph, unde se predică pe ungurește, priimesc sub­venții de la societatea Ladislaus din Budapesta. «Profesorii de la școalele ungurești din România sub numiți, permutați, destituiți, după placul ministerului de instrucție din Ungaria. Lefurile lor nu se trimit prin legațiunea aus­­tro-ungară din București, ci prin cu­rieri speciali. De asemenea și preoții depind de Budapesta. Biserica Sf. Ioseph din București este pe numele unui episcop uigur, de­oarece socie­tatea Ladislaus nefiind în țară recu­noscută de persoană morală, nu poate avea imobile. «La București sunt inspectori șco­lari trimiși direct de ministerul de instrucție din Budapesta. Acești ins­pectori vizitează școlile ungurești din întreaga țară. Programe, cărți și toate cele necesare pentru școlile ungu­rești din România, toate se trimit de aici. Cei mai mulți profesori și elevi de la £ SF d­e școli ignorează cu totul limba română. «Pentru a­­ susține mai efectiv cauza maghiară d­in România, patrioții ma­ghiari, au în­fiin­țat la București două ziare: Romania Hírlap și bukaresti Magyar Ujsfiț. . Acesta din urmă este subvenționa­t de statul unguresc. Di­rectorul, Fo­ anyi Zoltán, primește 8000 de ooTtăne pe an, de la Bu­da­­pesta». Să intrai, cum în fondul chestiu­­nei. Pentru­­ aspectul ce datorim­­ ci­titorilor, ar­ trebui să trecem cu ve­derea peste, acest scandal. Credem, însă, că e""­* în interesul țarei, ca­ să știe toată nea cât de impertinenți și de pi ' sunt redactorii de la Bukarest' ’"iar Ujisăg, împreună cu patronii cât de necesar este a se lua urgențe în contra por­nirilor oameni fără nici un respect i țara unde trăesc. Uite, Odă, continuă d. O., în număr ,',n 6 Octombrie (st. n.),­­t.907,­­ numit are un articol de fom­­­ea mai scârboasă porno­grafie es a unui bărbat politic român dlur este intitulat «Egy tökü és fia» și este de la încep nă la sfârșit plin de mur­dării. D-! care mi-a povestit toate cele d sus și mi-a arătat ziarul în chi , ca să mă conving de adevă­r a declarat, că din gura unui X a putut afla, că bărbatul politr­­an vizat în acest articol este ost ministru și actual am­­basad «" i de ce fac Ungurii toate aces'­t jți ? am întrebat. .. u ca să discrediteze țara romi­n a cât mai mult și să arate că T jnia e o țară decăzută, unde stric­i pot permite orice. Dacă un omânesc din Ungaria și-ar pri să scrie ceiace și-a permis v­­ fresc din București, a doua ? c — sub cuvânt de ateu calitatea publică — era să oprez­­ ci foaia care pe redactor era să-i t­­imită în pușcărie! „ Și zicând aceste vorbe, D-1 O...., făcu un gest plin de indignare. Ne-am despărțit apoi ca doi famnici, cari ne am cunoscut de mult. Are dreptate d. O. Prea sântem toleranți și îngăduitori cu toți mișeii. Ion Codrea atât de controversat până mai eri, legea d-lui Ion I. C. Brătianu, va întruni cu siguranță o imensă ma­joritate de voturi, și în modul acesta, cu consimțimântul tuturor, se va în­cepe în România marea operă de regenerare socială. * Din New­ York ne vine știrea că milionarii americani, cu toată criza financiară, continuă să facă zilnic cheltueli de mii de franci pentru dis­tracțiile lor personale. Așa de exem­plu, James Paul, unul din cei mai mari bancheri din Filadelfia a dat mai zilele trecute un banchet în o­­noarea fiicei sale care ajunsese la majorat. Banchetul a costat 500 de mii de franci. Numai florile care îm­­podobesu masa costaseră 125 de mii de franci. La sfârșitul banchetului s’a dat drumul în sală la mai multe sute de fluturi cari fuseseră aduși expres din India și îngrijiți cu multe precauțiuni ca să nu moară pe drum. * Anul acesta Briand, ministru de Instrucțiuni al Franței, a fost foarte fericit și darnic cu împărțirea și pro­­moțiunea decorațiunilor. N’a fost nimeni uitat, literați, ga­zetari, sculptori și mai ales femeile de talent au fost răsplătite cu toată dărnicia. S’a făcut o admirată risipă cu crucea instrucțiunei publice. Printre cavalerii crucei, e și d-na Marcelle Tinayre, cunoscuta autoare a cărți­lor La Rebelle și Maison du Péché. NOUȚA­ȚI Cu ocazia Sfintelor sărbători ale Crăciunului s’au distribuit, în tot cur­sul săptămânei trecute, din partea MM. N­. Regelui și Reginei și A A. LL. RR. Principelui și Principesei României, pe la săracii din București precum și la cei din Iași, Craiova, Bârlad și alte localități din țară, 40.000 lei în bani, lemne și îmbrăcăminte. Numărul săracilor anuați trece peste 2.500 numai în București. * Luni 24 Decembrie, la orele 12 din zi, I. P. S. S. Mitropolitul Pri­mat înconjurat de înaltul cler, s’a presentat cu sfintele icoane Maestă­­ților lor și familiei Princiare, la Pa­latul din Capitală, unde a făcut o­­bișnuitele rugăciuni din ajunul naște­rii Mântuitorului. Erau de față d. Dimitrie Sturdza, președintele consiliului de miniștri, și Curțile Regale și Princiare. După sfânta ceremonie înalt Prea Sfinția Sa și d. președinte al consi­liului de miniștri au fost reținuți la dejun.* A apărut Priviri asupra Culturei în Ardeal de Sf. C. loan. Intr’un capi­tol prim d. Sf. loan se ocupă de unirea cu biserica Romei, de conse­cințele acestei Uniri. Vorbește apoi de mari istorici de «dincolo» Klein, Șincai și Maior, — ca fiind o conse­cință a acestei Uniri. Rolul biseri­­cei a fost mare și de aceea organiza­rea ei prezintă un deosebit interes. Descrie după aceea starea actuală a școalelor, societățile economice, in­­stituțiunile culturale, Presa, Revistele. Din toate acestea scoate încheerea că poporul Român din Ardeal e pătruns de menirea sa în lume și e gata a face față tuturor împrejurărilor. * Am anunțat că între 20 și 24 iu­lie 1908 va­ avea loc, la Berlin, pri­mul congres internațional al profe­sorilor de dans. Cu acest prilej se va organiza o expoziție de toate obiectele cari vin în atingere cu dansul, cărți cari tra­tează despre arta dansului și de mu­zică, carnete de bal și o colecțiune originală de costume. * In ultimul număr al ziarului «Stam­­boul» primul articol e consacrat: Re­formelor agrare din România. Confratele nostru din capitala Tur­ciei, după ce face istoricul diferitelor transformațiuni sociale prin care a trecut România în ultimii 20 de ani, conchide că «­actuala lege reprezintă un mare act de justiție socială. Cele două partide politice din România căzând de acord asupra acestui punct bjiserica Stavropoleos — Istoricul restaurărei acestei capod­opere — micuță cu bisericuță a nor­mat acum­ un an ame­nințată de ruină. Trecătorii nu-i dă­deau nici o importanță întâi din pri­cina ignoranții lor și apoi din pri­cina stării rele în care se afla sfântul Dintr’o mahala într­eagă num­ta din vremuri mahalaua St­avropoleos, ma­hala ce ocupa toată piața Constantin Vodă, rămăsese numai bisericuța și hanul ei. In așa zisul ei han se țineau în timpii din urmă ședințele Sinodului Bisericei Autocefală Română. Tot aci trăgeau în gazdă mai înainte ca la un metoh, Episcopii de Argeș, de Buzău, etc. Ilustrul Episcop Ilarion al Arge­șului, aci locuia pe vremea lui Ca­­r­agea-Vodă și aci la dânsul trăgea în gazdă și Tudor Vladimirescu, ori de câte ori venea prin București înainte de revoluție. Făcându-se marele palat al poș­telor alături de biserică, cine venea să vadă palistul, trebuia vrând-ne­­vrând să se uite la Biserică și să ofteze din adâncul sufletului, uitân­­du-se cum crapă, cum se năruie, privind la ulucile urâte ce o împrej­­muiau, la bălălia ce creștea năpras­nică prin prejur și la maidanul de la spate plin cu tot felul de gunoaie și de murdării. Când infantul de Spania Don Car­los, învins în luptele sale cu repu­blica spaniolă și în urmă cu Alfons Nil, a­ venit în București și a făcut o preumblare prin oraș cu Domnito­rul Carol, el n’a admirat nimic în Capitala noastră decât această bise­ricuță, clădită în cel mai pur stil bizantin. Există și în Atena o bisericuță la fel cu a noastră, cea mai veche din Atena, dacă nu mă înșel, fostă și Mitropolie,—din punct de vedere ar­tistic însă, ea e inferioară bisericei Stavropoleos. Ilustrul Reinach, profesorala Ecole des Chartes, vizitând acum câțiva ani Bucureștii, a scris indignat unui ziarist o scrisoare în care spunea că se miră cum «o asemenea bijute­rie poate fi lăsată dans un­­ milieu quant ?* A fost vorba pe la 1893 ca ea să fie restaurată. D. Take Ionescu pe a­­tunci ministru de culte avea dorința ca să o dărâme din temelii și s’o facă cu totul din nou însă într’altă poziție, și anume în squarul Sărindar. Ideea a căzut și nu s’a mai vorbit câțiva ani nimic despre restaurare. Ministerul cultelor în cele din urmă a însărcinat comisia monumentelor istorice ca să se ocupe cu chestia restaurării. Acum vre-o opt ani s’au reprodus în gips toate basoreliefurile și sculpturile , apoi frescele, arabes­curile etc. In cele din urmă d. arhhitect Mincu a primit cinci­zeci de mii de lei de la minister pentru a o consolida, adecă a-i întări zidurile, apoi altă sumă pentru restaurarea completă. Planurile prezentate de d. architect Mincu au fost aprobate de comisia monumentelor istorice. Astăzi avem biserica consolidată învelită cu olane roșii, cu un turn frumos care nu se vedea înainte, fiind cel primitiv distrus. Picturile de pe din afară sunt cu exactitate repro­duse precum și minunatele arabescuri. E de sperat ca într’un an restau­rarea acestui capodoperă de arh­itec­­tură să fie gata. D. Teleor. jM ministru de justiție al. FRANȚA —* Aristide Briand — In urma morței lui Guyot-Dessai­­gne, ministerul de justiție al Franței a fost încredințat d-lui Aristide Briand, fostul ministru al cultelor și instrucțiunii publice. Noul ministru de justiție este al 33-lea «garde de scenu» de la proclamarea republicei. Se cunoaște marele rol pe care d. Briand la jucat în chestia separației bisericei de stat. Pentru a duce o­­pera până la sfârșit, noul ministru de justiție păstrează și portofoliul cul­telor. D. Briand care după cum se știe, este un mare dușman al vechiu­lui cod de justiție militară, va avea ocazia de data asta să aducă impor­tante reforme în noul său departa­ment. Noul ministru de justiție, a declarat chiar din prima zi, că deocamdată își va mărgini activitatea în jurul jus­tiției militare. Ce se petrece în Balkani Flota națională. — Miseria emi­granților din Bulgaria. — Presa despre șefii de bande. Atena 27 Decembrie La ordinea zilei este chestiunea reorganizărei marinei militare. Pentru noua flotă proectată și pentru cum­părarea de o sută de mii de puști Mannlicher, se cer aproape 30 de milioane, pe cari guvernul speră că le va putea plăti «cassa de apărare națională» iar această cassă cu un capital de 3 milioane drahme speră că va reuși să complecteze suma a­­ceasta pentru flota națională din ve­niturile loteriei numită «Loteria flotei și antichităților helenice», care până acum a dat câștiguri slabe de tot. Mai este și chestiunea înființărei unui arsenal maritim, într’un port militar, care să fie apărat de atacu­rile dușmanului. Asupra acestui punct și altor chestiuni de detalii sunt mari neînțelegeri.❖ Numărul total al emigranților din Bulgaria se urcă până acum la 26 de

Next