Viitorul, octombrie 1908 (Anul 2, nr. 322-352)

1908-10-01 / nr. 322

tss ANUL II. No; 322. I. Mh nurr.&r .* ^§r . l -v © c h i Ü SM &ß bani ABO&áMBtiffw /»— I UN AN SASE LUNI Hțarl ....... isié! 9 le! ffcStrllnitat«........................... SO lei 16 iei Abonamentele încep la I ț­ IL ale fiecărei luni Pentru preoți și învățători prețul abonam, pe Ju­mări REDACȚIA 1­66, Calea Victoriei, 66, — București 1m­................... TELEFON 13/47 mm Partidele și Cluburile Cluburile politice la noi nu joacă, sau mai bine zis nu mai joacă un rol însemnat. Dacă în Ungaria de pildă, ca să luăm un exemplu mai apropiat, centrul de viață al partidelor îl formează clu­burile, unde se organizează acțiunea lor ofensivă și de­fensivă, atât la guvern cât și în opoziție, de aici ple­când cuvântul de ordine în toate împrejurările impor­tante și aici centralizându-se toată activitatea lor de pro­pagandă și de luptă, în Ro­mânia cluburile politice nu mai au de mult caracterul unor organizațiuni esențiale ale partidelor. Ele continuă de a exista, sunt considerate ca o mobilă necesară, din când în când atrag asupra lor luarea a­­minte a sumei politice prin vreo întrunire sau alegere de care sunt legate oarecari in­cidente, dar organe propriu zis indispensabile ale vieței de partid nu mai sunt. E destul să spunem că clu­burile acestea—și nu vorbim decât de cele centrale—nu numără nici a mia parte poate din membrii organizați și consecvenți ai partidului, și că dintre cei înscriși abia a treia parte se îngrijesc de dem­nul lor mers. Și totuși nu a fost în­tot­deauna astfel. A fost o vreme în care cluburile jucau un rol de căpetenia în viața parti­delor, însumând toate ener­giile acestora și fiind punctul de plecare a tuturor luptelor lor. Ele, cluburile centrale, dimpreună cu cluburile din țară, erau armătura partide­lor. Prin ele conducătorii a­­veau contactul imediat cu­ partidul, din contactul acesta trăgeau putința de a cunoaște exact dorințele partidului, precum și puterea de a’i a­­vea asupra-i cuvenita înrâu­rire. A cui e vina că s’au schim­bat lucrurile? De sigur că a conducă­torilor. Conducătorii nu sunt ți­nuți decât să dea toată a­­tențiunea forțelor existente ale partidului și să lucreze în comun acord cu dânsele. Vina este deci a partide­lor însăși, că desinteresân­­du-se de organizațiunile lor ți lăsându-le în voia întâm­­plărei, lasă să le scape din mână posibilitatea de­ a le afirma ca forțe de sine stă­tătoare prin așezăminte de partid bine statornicite și capabile de a trăi prin ele însăși. De datoria lor era să nu lase cluburile ca să vegeteze în neputință și sărăcie și să ajungă simple aparate de­corative, lipsite de orice în­râurire asupra mersului bre­bilor de partid. Ele ar fi trebuit și ar fi putut să dea cluburilor importanța ce tre­­bue să aibă, atât spre buna regulă a afacerilor lor in­terne cât și pentru sporirea puterei și prestigiului lor în mișcarea politică generală. Dar, au neglijat complect acest lucru. Și neglijența asta, care a fost împinsă până la absurd, în sensul că cluburile ajunseseră niște organisme anemice, ce nu mai aveau aproape nici un rost, a dat rezultatele ce a trebuit să le dea. Treptat cu scăderea nu­mărului și vitalităței clubu­rilor, a scăzut și puterea lor înăuntru și în afară, și dacă, printr’o ciudată rătăcire mulți au văzut că prin această ne­păsare, demonstrează împo­­triva conducătorilor, pentru un motiv sau altul,—n’au fă­cut alt­ceva de­cât să slă­bească forța de rezistență— a partidelor însăși. A fost dar deosebit de bine­­venită acțiunea de reorgani­ ji­zare a clubului central al partidului liberal, prin prima­ măsură de-a exclude pe a­­­­cei membrii cari nu dădeau­ clubului obolul lor, lăsân­­­du-i fără mijloace, și dintre­­ cari unii nu au achitat mă­­­­car prima cotizație, de la­­înscrierea lor. Măsura aceasta, care de-­ altfel nu echivalează cu ex­­­­cluderea din partid, deve­­­nise de mult o urgentă ne­­­­cesitate. Și e bine că a fost formulată fără înconjur și a­­­doptată. Clubul ca să devie din nou o forță ca în trecut și să ocupe în viața internă a­ partidului locul ce­ i se cu­­­vine, trebue să fie o reali­­­tate, ceea ce nu putea fi, câtă vreme nu cuprinde cât mai mare parte a membrilor par­­­­tidului, cari să’i poarte tot­­ interesul și să’i dea mijloa­­­cele necesare spre a se a­­­firma ca un organism viu și­­ viguros. I crî în balcănica! — SITUAȚIA — Baterea în retragere a Serbiei, care neagă acum de a fi dat ordin­e de mobilizare și care, de altă parte, și-a precizat și mai bine atitudinea prin respingerea de către Sctipcină a propunerei de a declara război Austriei, a avut de efect o însem­­nare parțială a orizontului diplo­matic. Oricare ar fi motivul acestei res­­păndiri a Serbiei, după ce umpluse toată Europa cu protestările ei in­dignate și desnădăjduite, e cert că din acea parte pericolul unei con­­flagrațiuni nu mai este iminent.­­ In schimb, nu se poate ști care va fi până în cele din urmă hotă­rârea Turciei. In ultima instanță, tot în mâinile Turciei stă acum să aprindă focul sau să facă să triumfe cauza păcei. Au fost pentru Turcia cuvinte di­n balsam declarațiile primului-mi­­nistru al Angliei, care a afirmat cu energie că imperiul otoman nu trebue lovit și jignit. Dar nici d. Asquith, cu tot zelul cu care a luat apărarea Turciei, mai ales a Turciei liberale, nu a mers mai departe decât a protesta în mod negativ în contra actelor Austriei și Bulgariei. Aceasta ar fi o dovadă că Anglia,­­singura putere azi hotărât filo­­turcă, are în vedere în primul rând interesele păcei. VOUTILIX Din Studgart ne vine știrea că împă­ratul Wilhelm este decis ca în luna Oc­tombrie să se ducă la Friederichshafen pentru a face o ascensiune cu balonul dirijabil Zeppelin No. 1. Miniștrii care se opuneau la început au trebuit să cedeze insistențelor imperiale. împăratul va face un aric voiaj la fel cu cel făcut de Regele Wurtembergului. * Pe când preoții români din cercul oc­nei Sibiului erau întruniți la adunarea generală, jandarmii au pătruns în loca­lul adunării și au somat pe preoți și­ se depărteze, sub cuvânt că adunarea nu a fost anunțată sub-prefectului , încordarea ce a existat până acuma din cauza afacerei­ Wahrmund între baronul Aehrenthal și nunciul papal din Viena, prințul Granito di Belmonte, s’a termi­nat. Ministrul de externe s’a întreținut în chip foarte amical cu di Belmonte la balul de curte din Budapesta. Bulgaria mobilizează Sofia.29 Septembrie.—Mi­nisterul de război a dat astăzi ordine pentru che­marea sub arme a trei con­tingente. Se vorbește că, aceste trupe imediat ce vor fi mo­bilizate se vor trimite la frontiera dinspre Turcia. Senzația la bursa din Viena Viena, 29 Septembrie. — La Bursa de aici a produs mare senzație știrea ca dela Simbach s’au expediat pen­tru Serbia douăzeci și patru de tunuri. Protestul studenților sârbi dela Geneva Geneva, 29 Septembrie. — Stu­denții sârbi și muntenegreni dela universitatea de aici au trimis gu­vernului din Belgrad o telegramă, în care protestează în contra ane­xărei Bosniei și Herțegovinei la monarh­ia Austro-Ungară. Ei de­clară actul anexărei de un act per­fid și pretind ca Serbia să înceapă războiul sfânt. c 1 •ám ® Jirifi inriíipliiiiiffi ] in­ :ifitivy hír • de demonstrație navală a Angliei D. Isvolsky ne-a asigurat că eve­nimentele stârnite de politica di­plomației austriaca nu poate fi un casus belli. Se poate ca sferele diplomatice ale marilor puteri să fie foarte bine informate ; în acest caz cuvântul pacific al d-lui Isvol­­sky ne liniștește. Ni se vestește însă, ordinul guvernului englez, care ar fi po­runcit unei escadre a flotei sale de la Malta, ca sub comanda ami­ralului de Battenberg să pornească în vederea unei demonstrațiuni navale în­spre coastele Austriei. Opinia publică românească, prea puțin încunoștiințată între ale ma­rinei, nu a luat în seamă această știre decât în totalitatea ei, cu credința că e semnalul nu al în­­cheerei evenimentelor desfășurate până acuma, ci a repștirei lor. E bine însă să se știe în ce sens o demonstrație navală ar putea influența mersul lucrurilor și mai ales liniștea Austriei. Iată prin urmare mai jos răul cel mai în­semnat pe care-1 poate provoca această demonstrațiune. E Insă tot atât de interesant să se cunoască forțele de cari dispun cei doi combatanți, spre a ne da mai bine seama de soarta unei eventuale înc­erări, de aceea fa­cem mai jos o enumărare a forțe­or însoțite de oarecari deduc­­țiuni. Comerciul Austriei poate fi îm­­pedicat printr-o simplă apariție a escadrei engleze în apele austriace. Poate urma și o acțiune viguroasă asupra coastelor Austriei. O de­monstrație navală prin urmare ar însemna un adevărat război între Anglia de o parte, care vrea să pedepsească purtarea Austriei și aceasta din urmă de altă parte, care, spre a-și apăra onoarea și mai ales securitatea întinsului său negoț, care se avântă în lume prin calea aceasta, de apă. Demonstrațiuni navale, fără ur­mări grave nu se pot face de­cât în apele statelor lipsite de forțe navale, adică de o marină serioasă de război. O demonstrație în apele turcești spre exemplu se poate face fără risc de­oarece coastele impe­riului otoman nu sunt apărate de­cât de vre-o câteva bastimente ru­ginite fără echipagii, neînarmate și de altfel nici măcar clintite în 30 de ani vre-o dată din loc. O simplă apariție amenințătoare a unei escadre engleze în apele turcești—dacă nu ar exista bate­riile din coastele strâmtorilor—­ar fi suficientă spre a obține într’o cestiune satisfacție. Acelaș lucru s’ar putea întâmpla cu orice altă țară. Austria însă posedă o flotă destul de însemnată și ori­cât de mică ar fi față de colosul englez, va căuta să răspundă acestei de­­monstrațiuni, căci în armată e lege ca soldatul să nu se plece în a­­ceste situațiuni nici în fața celui mai temut. O demonstrație navală prin ur­mare în apele austriace, nu poate fi­ de­cât un adevărat război pe apă. Anglia însă, ar fi sigură de iz­bândă. Ea e stăpâna apelor și o escadră numai de la Malta ar fi de trei ori mai tare de­cât în­treaga flotă a Austriei. Prin urmare o întoarc­ere a firului evenimentelor cari au provocat a­­ceastă probabilă demonstrațiune navală, e neîndoioasă în condițiile acestea. Austria va trebui să dea înapoi dacă Anglia și-ar trimite vre­o câteva din vasele sale gi­gantice cari reprezintă fortărețe plutitoare, înarmate mai bine cât trupele de pe uscat. Cel mai mare vas de război al Austriei e „Erzherzog Ferdinand Max“ care e tipul unei serii de trei bastimente noi. „Erzherzog Ferdinand Max“ a fost construit la Triest între 1902—1907. Depla­sarea sa normală e de 10630 tone. E lung de 124 m. 35 și 21 m. 72 în lărgime. Viteza e de 20 noduri și e mișcat de mașini verticale care dau o putere maximă de 18000 cai. Artileria sa e compusă din 4 tu­nuri de câte 240 mm., 8 piese de 190 mm., 12 de 66 mm. , 12 de 37 și patru mitraliere. E prevăzut cu două tuburi lance­­torpile sub­marine. Cuirasa are grosimea maximă de 210 mm. Puntea falsă e blindată bastimentul e lipsit de protecție înainte și îndărăt. Cu greutatea de 10600 tone „Erz­herzog Ferdinand Max“ n’are de­cât viteza bastimentelor engleze Swiftsure și Triumph, care nu sunt vasele cele mai însemnate ale ma­rinei engleze, ci cu mult inferioare celor noi. Așa spre exemplu Dreadnought care e un tip după care se con­­struesc actualmente încă trei, lung de 149 m. și lat de 25 cu o deplasare normală de 17900. E mișcat de 23000 cai putere ; cui­rasa e de 279 mm, iar armamem­tul său se compune din mult mai numeroase piese și de calibru mult mai mare. E neîndoios că flota de război a Austriei nu se poate compara nici cu numărul de vase al Angliei și de aceea actul anunțat de tele­grame rămâne îndoeinic. Marea Britanie conștientă de su­perioritatea ei, nu se poate hotărâ cu ușurință să trimeată o escidră în­spre coastele Austriei. Dacă însă a făcut-o, actul e de foarte mare însemnătate și poate avea urmări foarte grave. Flota­ de Dunăre a Austriei, e cu mult inferioară celei românești, care din toate punctele de vedere e superioară flotilelor care apără coastele Dunărene ale diferitelor țări. Gabriel Dichter Breadnought Amiralul de Battemberg Erzherzog Ferdinand Mm PUTERILE ARMATE din Balcani Colonelul Gädke, comandantul re­gimentului 41 de artilerie din Ber­lin, publică în numărul de Vineri al ziarului Berliner Tageblatt un in­teresant articol despre puterile ar­mate din Balcani. „Voi începe, scrie d. Gädke, cu Turcia, de­oare­ce acest stat este cel mai mare și cel mai interesat în mișcările din Balcani. In pri­vința numărului locuitorilor, Tur­cia întrece pe toate Statele din Balcani luate la un loc. Imperiul otoman are o populație de 25 mi­lioane, pe când celelalte state balcanice abia au o populație de 16 milioane, și anume : Bulgaria numără patru milioane, Grecia 2 jum., Serbia 2 și trei sferturi, Ro­mânia 6 jum. și Muntenegru un sfert milion de locuitori. Având în vedere însă faptul că populația creștină a Turciei este scutită de serviciul militar, rămân vre-o 16 milioane de mahomedani, din mij­locul cărora se poate recruta ori­când o armată, cel puțin egală cu a tuturor statelor balcanice. Și apoi abia ne putem închipui ca România să ia parte la un răz­boi în contra Turciei. Armatele Turciei se pot însă nu­mai cu mare greutate mobiliza In Macedonia. Căci cea mai mare parte a lor este în Asia, iar tru­pele din Armenia și Bagdat tre­bue să rămână acolo, asta totdea­­una de un război cu Rusia. Ast­fel într’un apropiat război, Turcia nu poate conta de­cât pe trupele din Europa. Aceste trupe formează trei mari grupuri. Grupul de la Adrianopol constă din opt divizii, cari se pot mișca destul de repede și dintre cari pa­tru pot or și când porni pe câm­pul de bătae, celelalte patru având a apăra Constantinopolul și întă­­riturile Bosforului. Al douilea este grupul de la Yeskü­b, care încă numără cam opt diviziuni. Yeskübul nu este bine întărit. Poziția lui pe de altă parte este ast­fel în­cât or și când poate fi atacat de Bulgari. Al treilea grup, de 7 divizii îl formează trupele de la Salonic și Monastir. Aceștia însă se pot lupta cu Bulgarii numai cu mare greu­tate. Drumul lor este liber numai spre granița Greciei. In total trupele de care dispune Turcia în Europa sunt de 287 ba­talioane, 80 escadroane și 145 ba­terii. Aceste trupe, la care am mai putea adăuga armata neregulată a Albanezilor și cele din Anatolia se urcă la cifra de 730 mii de oa­meni.* Bulgaria are în timp de pace o armată de 53 mii de oameni. E destul de bine disciplinată. In caz de război această armată se urcă la cifra de 230 mii oameni, sprijiniți de alți vr’o 120 mii și da rezerve.* Grecia poate pune pe picior de război până la 89 mii oameni. In contra Grecilor Turcia are tot­­deauna pe Albanezi, cari caută de mult independența lor față de Greci.* Muntenegru are o armată de 60- 70 mii de ostași. Serbia, care se știe că e așa de mult zbuciumată poate avea în caz de război o oștire de vre o 220 mii de oameni.* Mai solid dintre toate statele balcanice și-a organizat armata la România, ai cărei soldați încă în războiul de la 1878 s’au luptat așa de bine, poate mai bine de­cât Rușii. Armata României, care este împărțită în 4 juni, corpuri, nu­mără, în timp de pace cam 70 mii de oameni. In timp de război a­­ceastă armată se urcă la cifra de 250 mii de oameni, afară de re­zerve. România însă trebue să-și îndrepteze privirile totdeauna spre Rusia. Din cauza aceasta linia de la Siret este foarte bine întărită, iar capitala României este—după cât știu eu—singurul oraș întărit după sistemul modern, în întreaga peninsulă balcanică.“ * Revenind la actualul conflict sârbo-austric, d. Gädke afirmă că un eventual război cu Serbia, ar slăbi în mod simțitor apărarea gra­nițelor nordice și vestice ale im­periului. Schimbarea reședinței re­gelui Serbiei Belgrad, 29 Septembrie.—In cer­curile politice de aici este vorba ca să se mute reședința regelui la Niș sau la Oronnevatz, de­oa­rece, într’un eventual război, flota austro-ungară ar bombarda cu siguranță Belgradul. Rusia nu se se opune la anexarea Bosniei Berlin, 29 Sept.­—Se ves­tește din Petersburg că gu­vernul rus, răspunzând la no­ta Austriei prin care se făcu cunoștința anexărei Bos­niei, a declarat ca nu are nimic de obiectat cu privire la aceasta chestiune. 2 Mercuri” 1 (14) Octombre 1908 —­...............­■ . —■ «PÜP» L­a număr­­ INIMI»..Di v­e­c­ti­u 80 bani AM­FICHIRI COMERtu­ALE Linia da corp 7 pe o coloană în pag. III . 40 Ban ■dam „ „ „ „ „ „ „ IV . 30 Ba.­I Inserțiursi și reclame linia ...... 3 Lei Anunciurile și inserațiunile sa primesc la Adminis­­=­­"i­z=s­trațîe și la Agențiile da publicitate ■ ■ -------­­ ■ ADMINISTRAȚIA­­ Calea IVictorial^ 68, București. TELEFON 13/47 ­ ."dV /: 3 ’ Bulgarii așa cum sunt interview cu om diplomat român. — Sentimentele Bulgarilor față de noi. —­ Diferența intre pătura de sus și cea de jos. — Gasitățile poporului bulgar. Faptul că d. Tacheff ministrul de interne al Bulgariei și-a expri­mat față de un ziarist mirarea că România întârzie să felicite Bul­garia pentru proclamarea indepen­denței, m’a hotărât să mă adresez unui înalt personaj din diplomația noastră, care a trăit 15 ani în Bulgaria și deci este mai în mă­sură decât oricine altul să cunoască sentimentele pe cari vecinii noștri le manifestă față de noi. Printre altele l’am­ întrebat: — Bulgarii ne iubesc sau ne urăsc ? — Depinde. La care anume strat din societatea bulgărească faceți aluzie? La populația cultă și lu­minată care nu se entuziasmează de frazele sforăitoare ale demago­gilor sau la poporul de jos gata să fie tîrât oricând în prăpastie de politicianii nesocotiți ? — Așa­dar sentimentele față de Români diferă? — Nu numai că diferă, dar ele se găsesc într’un vecinic conflict. Stambuloviștii nu iubesc, ne ad­miră și ori de câte ori li se pre­zintă ocazia, ne ia ca exemplu. O mulțime de familii mari, descen­dente din vechii voevozi bulgari, își îndreaptă simpatiile lor spre noi. In schimb, Bulgarii macedo­neni cari de câțiva ani au acaparat întreaga opinie publică în Bulgaria ne urăsc de moarte. Dacă vreți un exemplu, vă pot da unul clasic conflictul româno-bulgar de la 1900 când cu asasinarea lui Mihăileanu. Ei bine vă mărturisesc că nu unul și zaci de bulgari cari avuseseră ocazia să ne cunoască de aproape, veneau la mine și cu lacrimile în ochi mă rugau să împiedic con­flictul pe cât îmi va sta în pu­tință­ cele românești. In schimb au o superioritate — acea de a cunoaște mai multe limbi decât poporul nostru. Bulgarii dela Sud vorbesc toți turcește; cei dela Nord vor­besc românește. Negustorii bulgari cunosc limba rusească, românească, turcească și nemțească. Iar pătura cultă instruită în mare parte la Bobsrt-Gollege din Constantinopol, cunoaște limbile engleză, franceză, italiană și turcă. Afară de aceasta Bulgarii au în vinele lor ceva din sângele aventurierilor. Cea mai mare parte din ei, fie din cauza sărăciei, fie din alte cauze, por­nesc de tineri de acasă și după ei cutreeră țările vecine, muncind din greu și inodând gologanul cu 99 de noduri, se întorc acasă cu un capital suficient pentru a putea întreprinde un comerț oarecare. Cu altă ocazie vă voi spune ceva despre armată, flota și porturile pe cari contrar dispozițiunilor trac­tatului de la Berlin. Bulgarii le-au fortificat punându-le în stare de apărare încă de pe vremea conflic­tului cu noi. Principele Boris moștenitorul tronului Bulgar — Era posibil un război intre noi și Bulgari în anul 19n0 — Nu. Toată vâlva nu o făcuse decât Bulgarii macedoneni și oa­menii politici bulgari, cari își pier­duseră capul. De altfel știți bine că guvernul bulgar de pe vremea aceea a fost dat în judecată și condamnat pentru fapte, pentru cari, la noi un om politic ar fi cu desăvârșire compromis. — Pe ce sa bazează Bulgarii când comit acești pași îndrăsneți? — Bulgarul din fire este mega­loman. In această privință i-am putea foarte bine pune alături de greci. Pătura incultă a poporului mai cu seamă se entuziasmează la primele cuvinte cari i-ar măguli amorul propriu. E destul să-i vor­bești de calitățile strămoșilor și de viitorul strălucit al marei Bulgarii, pentru ca ea să devină unealta cea mai periculoasă în mâna primului speculator de sentimente. Bulgarul nu se gândește mult. Odată opi­nia publică formată, cu greu o poți schimba. — In definitiv cari sunt calită­țile poporului bulgar? — N’are nici o calitate extra-Lavij sora sil nrnrnimineza­ne I). Tacheff Procesul fraudelor dela Primăria Craiova Continuarea dezbaterilor.­Des­coperirea misteriosului Ilie Geor­­gescu înaintea tribunalului Ilfov sec­ția I-a, au continuat ieri dezbate­rile uimitorului proces al fraude­lor și falsurilor de la Primăria Craiova făptuite de fostul primar M. Kintescu, o parte a fostului lui consiliu comunal cu ajutorul in­tendentului și a altor persoane, cari așteaptă să-și i­a pedeapsa meritată. Toată ședința, cum de altfel cea de azi, este ocupată cu ates­tarea martorilor. Un inginer silvic dă relațiuni a­­supra valoarei pădurii, spunând că era mijlocie și răspunde între­bărilor ce i se fac, că amenaja­­mentul pădurii nu era oneros și depreciator. Martorul Radulian, avocat și fost consilier comunal pe acea tristă vreme, declară că fusese în­sărcinat cu recepțiunea lemnelor furnizate primăriei de un anume Ilie Georgescu (misteriosul N. R ), pe care însă nu l-a văzut nici­o­­dată. Lemnele nu erau tăiate me­todic, astfel că nu poate preciza câți stânjeni erau, dar afirmă că, după apreciere, în cele 103 grupuri erau tot atâția stânjeni. La recep­­țiune a lucrat 4 sau 5 zile, căci lemnele se aflau transportate pe la diferitele spitale și instituțiuni pendinte de primărie. Martorii Niță An­ghel, Iancu Preda și Mitrică Iacob, țărani din comuna Circea, mărturisesc că l-au pomenit pe Ștefan Radu Neagu ca servitor la moșia fraților Svintescu, unde a stat mulți ani, până la vinderea moșiei. Vin apoi o serie de martori ex­trem de interesanți prin faptul că grație depozițiunilor iesela iveală misteriosul,­mult-căutatul și negă­­situl de instrucție Ilie Georgescu, acel care a luat asupră­ și furniza­rea lemnelor de foc necesare pri­măriei Craiova. Martorii sunt: Ioniță G. Nicola, cărăuș, Panait Ionescu, la fel, An­drei Barbu Radu, Dumitru Gh. Pre­da și Haralamb Udriștea, pădurarii de la Blaju. Au spus în primul rând că pădurea s’a tăiat de Ștefan Ionescu, pe care în urmă lau re­văzut la primăria comunei Rusă­­pești, unde îl adusese spre cerce­tare, judecătorul de instrucție, și al cârui adevărat nume era Ștefan Radu Neagu. Din mărturisirile lor rezultă că lemnele trimise de la pădure de că­tre Ștefan Ionescu, erau primite la Craiova de d. Ilie Georgescu, ilident (intendent) și despre care oamenii spuneau că este intenden­tul primăriei. Acest domn Ilie le plătea pentru transport și indica unde să depună lemnele. Toți martorii au recunoscut pe acel Ilie Georgescu în inculpatul Simion Nicolaescu, fostul intendent al primăriei, care, după banca in­culpaților, se fosticise rău de tot. Martorii au afirmat că intenden­tul Nicolaescu, a venit iarna la pă­dure în mai multe rânduri, împre­ună cu un alt boer și după ce se întrețineau cu antreprenorul tăierii Ștefan Ionescu, trăgeau noaptea în gazdă la un locuitor din sat, anu­me Florea Lixandru.­­ Așa­dar dezbaterile de ori nu au fost, fără de folos. Tribunalul a luat notă, cu mulțumire, de neprețuita descoperire făcută și la orele 6 seara amână continuarea audierii martorilor pentru astăzi. H. m £ MERSUL HOLEREI Petersburg, 29 Septembrie. — In ultimele 24 de ceasuri, 72 ca­zuri de holeră urmate de 37 de­cese au fost constatate. Numărul total al bolnavilor este acum de 1214.

Next