Viitorul, octombrie 1908 (Anul 2, nr. 322-352)
1908-10-24 / nr. 345
ANUL n No. 345 abonamente: șW , *. UMAN «Ate LU* .........................13 lei 9 tel f StrllniUt*.................I . 80 lel tó lét AbvMcnentete fneep le I «I It «I« fleelrti tur% Pentfv preoți el InvlțttoH praful abonten. pe júir.áí, MDACȚIAI ##> Gelee Victoriei, M, •» ttueur«$& mii mii ''-Tin TELEFON 13/tfr Twirrnr-----rrxTrr Reforma electorală Votul universal este un punct al programului partidului liberal, adoptat nu ca principiu, ci ca o evidentă oportunitate politică. Tot astfel a fost recunoscută de partidul liberal și înființarea casei rurale la 1897 și dacă nu i-a fost dat să o realizeze decât acum, greșala în întârziere nu incumbă partidului liberal, ci coteriilor politice, cari fără scrupul, conștiință și cunoștiința intereselor imediate ale țarei, au căutat prin intrigi și dificultăți de tot soiul să zădărnicească orice mijloc pentru emanciparea economică a țărănimei. S’a ridicat însă vijelia celor obidiți și au smuls-o ei înșiși. Mica proprietate are și ea acum dreptul să aspire la credit, și munca clasei laborioase cară a fi adăpostită întru câtva de exploatare, prin nouile legiuiri. A trebuit însă mii de piepturi să fie străpunse, să curgă șirone de sânge nevinovat, să vedem prăpastia cu ochii, ca parlamentul colegiilor censitare și restrânse să-și calce pe inimă și să se îndure să lase putința și muncitorilor istoviți de foame și boale să-și croiască o soartă mai bună în viitor. Dar de la o soartă mai bună și până la o „existență culturală" a maselor populare care trebue să fie și este scopul statului modern, este ca de la pământ la lor, câtă vreme partidul liberal nu va putea, prevenind o nouă urtună, să traducă în reforma cea mare și urgentă, reforma sufragiului, introducând votul universal egal și direct. Nu poate nimeni serios gândi la schimbarea situației politice actuale, la stârpirea coteriilor politice și politicianiilor ordinari, la realizarea ideilor democratice necesare organismului statului nostru, fără schimbarea legislației noastre electorale. Partidul liberal însușindu-și acest fel de a vedea, se pregătește de luptă, nu pentru făptuirea unor doctrine, ci pentru a răspunde unei necesități politice, care cere în mod imperios și grabnic înlocuirea actualului sistem electoral empiric, printr- un regim electoral organic, care să mijlocească reprezentarea dinamică a forțelor sociale. Greutatea pentru realizarea acestui regim să sperăm că nu va fi mare, dacă adversarii votului universal vor da o luptă loială, deoarece astăzi este deslușit pentru oricine vrea să înțeleagă, că în țara românească, unde fiecare cetățean contribuabil are dreptul la vot, a cere sufragiul universal nu însemnează a chema masserici la viața politică, ci a reclama modificarea legei actuale electorale și desființarea colegiilor, categoriilor arbitrare. Victor Biberia NOTE POLITICE Eri, între orele 8 și 9 seara, a avut loc la Dacia botezul partidului prezidat de d-nul P. P. Carp. Nașul a fost d-nul Nicu Filipescu. Partidul va purta numele de conservator-liberal. Evident că în niște vremuri în care partidele conservatoare române se joacă de a denumiri și se întrec în împerecheri ciudate,sau cum ar spune d-nul Nicu Filipescu în „titulaturi contradictorii“, nu noi vom fi aceia cari vom face vechilor junimiști, cari o viață întreagă au luptat în potriva libertăților (cuvântul pentru ei e sinonim cu declamațiuni deșerte), imputarea că le-a plăcut să și schimbe numele și să alipească pe lângă conservator cuvântul de liberal. O întrebare am pune numai : De ce atunci atâta zarvă, când d-nul Take Ionescu, care se vede a găsit cuvântul liberal prea banal, l’a înlocuit prin democrat. Conservator liberal, conservator democrat—ce dovadă mai bună că liga pentru propaganda ideilor conservatoare va fi osândită peirei, dacă va voi să fie într’adevăr representanta ideilor curat conservatoare ?" Adevărul strâns cu ușa se încurcă rău. I-am arătat că afirmarea făcută asupra judecătorului Madgearu, pe care pretindea că d. ministru al justiției l-a transferat din Călărași fiindcă condamnase la y ani pe măcelarul Fronescu, era neexactă. I-am probat că reclamațiile făcute în contra judecătorului erau venite la minister cu mult înainte de fixarea procesului și că ancheta fusese făcută și raportul depus înainte de judecată. I-am mai arătat că în numărul său de la 28 iunie se desminte singur și afirmă că din alte cauze a fost transferat de Madgearu. Adevărul, prins astfel în flagrantdelict de neadevăr dă următoarea formală explicație: Informația din 28 Iunie nu exprimă convingerile ziarului, căci e pusă la finele informațiilor. Când vor să-și exprime cu adevărat convingerile, pun știrea în văzul tuturor, adică în capul coloanei. Așadar Adevărul afirmă că numai prima sa informație reprezintă convingerea acestui ziar, toate celelalte sunt „neadevăruri “ Liga pentru răspândirea ideilor conservatoare,sau cum am zice „Primrose League“ română, și-a început ciclul de conferințe. Că se vor ține conferințe interesante și frumoase se poate , dar că se va întări ideia conservatoare în România, aceasta nu o credem. Idea conservatoare se poate întăr în țări care au tradiții, cum e în ' , sau în țări care au căzut excesele progresului, dar într'o țară în care reacționarismul domnește cu atotputernicie și ține încătușate și partidele înaintate prin forma de guvernământ și prin mentalitatea claselor diriguitoare, ideia conservatoare nu reprezintă nici o nevoe socială , ba dimpotrivă, și prin urmare poate fi destinată petrei, dar nici de cum isbândei. In orice caz optimismul d-lui Filipescu e frumosie . In cuvântarea sa de deschidere a ciclului de conferințe al ligei pentru răspândirea ideilor conservatoare d. Ficu Filipescu a afirmat, între alte multe lucruri, cari merită să fie relevate și pe cari le vom releva, că cârciumarii ar fi trebuit să primească o despăgubire, înțelegem ca în interesul alegerilor bucureștene d. Filipescu să fi spus aceasta într'o întrunire cu caracter literar și pur intelectual. Dar cum se potrivesc aceste declarațuuni cu proectili d-lui Carp, care nu cuprinde nici un fel de despagubire ! ZIAR DE DIMINEAȚA Noul ministru de externe al germaniei D. Kiderlen Waechter, ministrul Germaniei la București, a fost desemnat să fie locul dlui de Schoen ministrul afacerilor streine, care a îmbolnăvit subit în urma crizei provocate de interviewul împăratului Wilhelm în „Daily Thegraph“. I. Kiderlen Waechter a fost unul din intimii Împăratului Wilhelm, unul din tovarășii nelipsiți ai călătoriilor norvegiene, și ar fi fost desigur înălțat de mult prin favoarea imperială la rangul de ambasador dacă niște incidente nu ar fi îndepărtat acum câțiva ani pe el. Kiderlen de împărătescul său amic, însărcinarea ce i s'a dat de a into ui pe Baronul de Marshall la Constantinopole acum un an și anul trecut a fost primul semn al reintrării sale în grație, și înalta misiune ce i s’a încredințat acum dovedește că legăturile dintre d. Kiderlen Waechter și împăratul Wilhelm au redevenit ce au fost pe vremuri. D. Kiderlen Waechter sosește la Berlin în momente foarte grele și găsește la ministerul de externe o situație din cele mai critice și din cele mai delicate. Acum e momentul să arate capacitatea d-sale și dacă are într’adevăr calitățile de tact și de dibăcie necesare pentru a conduce alături de Principele de Billow, politica externă a Germaniei. Situația în Albania Partidul tinerilor turci a stabilit limba turcească de singura limbă a parlamentului otoman. Prin această dispozițiune se exclude de la viața parlamentară milioanele de creștini, cari nu cunosc limba turcească. In Turcia europeană sunt provincii întregi, în cari poporul creștin nu înțelege limba oficială a statului. E o situație analogă cu stările din Ungaria, unde naționalitățile nu pricep nimica din limba maghiară. In Scutari, Bitolia, Salonic și alte ținuturi poporul albanez, român, bulgar și sârb prea puțin știe turcește. In chipul acesta în cercurile electorale de aici nu poate fi ales decât un turc. In părțile sudice, și în jurul latinei au multe șanse Grecii, cari în urma contactului lor direct cu Turcii, cunosc perfect limba acestora. Mari lupte vor avea loc la Valona, unde își exercită influența la marele vizir Ferid, și care este un important centru al politicei turcești în Macedonia. La Valona va lua parte în luptele politice și faimosul Izmail Camil-Bei, care după căderea în disgrația sultanului a pribegit 8 ani în străinătate, petrecând la Londra și Paris, iar acum, după acordarea constituției, s’a întors în patrie. El este un mare prieten ale Grecilor, cari văd într’însul pe cel mai mare sprijinitor al lor. De altfel puterea grecismului în Albania de Sud nu este destul de mare. De aceea Grecii din regat fac sforțări colosale ca, prin diferite ajutoare, să asigure triumful conaționalilor lor. Cu atât mai puternici sunt însă albanezii, cari, grație religiunei lor mohamedane, au reușit să scoată aproape pe toți turcii din comitetul junilor turci ! Tot atât de puternici sunt albanezii în Albania de mijloc. Aici locuesc familii cari au dat imperiului otoman bărbați de seamă Conștiința lor națională este destul de desvoltată și vor cu orice preț să lucreze pentru ridicarea albanezilor. Triumful lor în viitoarele alegeri electorale este asigurat. O cugetare pe zi Femeea slabă e aceea căreia i se impută sau își impută singură vre o greșală, a cărei inimă luptă cu judecată, care vrea să se îndrepte, dar nu se va îndrepta de loc sau prea târziu. La Bruyere Izbânda aviațiunei franceze Aeroplanul lui Henry Farman fotografiat în momentul când trecea pe deasupra unui sat cu ocazia cursei de 27 de km, pe care a făcut-o zilele trecute între orașele Chalons și Reims. ț#t numit: chix tF.UftgJ Admoumt aoM EfsosALe Unla da pen» T pe o caloană în pag. Ms . 40 Bun m nain » IV • 30 Sai imsrjiunl ti rupfone linia........................ 3 Lei Amusfitoirtl« ^ t^sarațlunita *,* primase ia Adrnlnl»«asas ti AganJUla da PuUIIcHaî* .rsrsj« ADMMtOftRftfUfo Oaia» Victory, 99, Bueuraftl. TttWSFON 16147 «=====«=====» D. William Howard Tóit Președinte al Statelor Unite Lupta dintre republicanii și democrații Statelor Unite s-a terminat prin triumful celor dinții. D. William Howard Taft, candidatul partidului republican și protejatul d-lui Teodor Roosevelt, a fost ales președinte al Statelor Unite. Eri, la orele 9 dimineața Agenția Română ne-a transmis următoarea telegramă : New York, 22 Octombrie. — «Agenția Reuter“ află la ora 8 jum. seara că nu mai poate fi îndoială de alegerea lui Taft. Rezultatul definitv oficial, nu se va putea afla decât peste câteva ore. Peste o oră Agenția ne comunică a doua telegramă : Aew York, 22 Octombrie.— D. Taft a fost ales președinte al Statelor Unite cu o mare majoritate de voturi. D. TAFT William Taft, care a fost ales președinte al Republicei Statelor Unite în locul d-lui Roosevelt, era candidatul partidului republican. D. Taft, după o carieră strălucită ca judecător, a fost guvernator al Filipinelor. In această grea misiune d. Taft a desfășurat calități de tact și energie și a dovedit aptitudini administrative atât de mari, încât d. Roosevelt i-a încredințat conducerea departamentului războiului. Trecerea d nului Taft pe la ministerul de război, a fost pentru d sa un nou succes. Expirând tocmai a doua președinție a d-lui Roosevelt și d. Roosevelt refuzând cu stăruință să fie reales, partidul republican și în deosebi d. Roosevelt s'a gândit la d. Taft. Imediat d. Roosevelt a însărcinat pe d. Taft cu o misiune diplomatică în Japonia, Rusia și Germania. Scopul acestei misiuni a fost de s pune pe d Taft în contact cu diplomații și cu câțiva din principalii conducători ai politicei mondiale. Bineînțeles, d. Taft a fost pretutindeni primii cu multă cordialitate și impresia pe care a produs-o a fost excelentă. De altminteri și în America, candidatura lui mai părea a întâmpina vre o greutate. Atât personalitatea sa cât și programul partidului său precum și dorința multor americani de a continua politica d-lui Roosevelt asigurase pe deplin izbânda lui. Rare ori o candidatură s’a prezintat sub auspicii mai fericite. In urmă însă, alegerea lui a părut mai problematică. Intr'advăr în ardoarea lui da a susține candidatura d-lui Taft d. Roosevelt a depășit măsura A uitat că înalta sa magistratură nu-i permite să se transforme în agentul electoral al succesorului său și că și spiritul constituției americane se împotrivește ca președinția republicei să nu fie din patru in patru ani supusă liberei alegerei a națiunei. Aceste lucruri au îndepărtat către d. Bryan pe mulți cari la început erau partizanii d-lui Taft. In fine, mulți au găsit că deși d. Taft se declarase adversarul trustur Hor el nu ducea împotriva lor lupta cu destulă înverșunare și când după această nemulțumire au mai venit și destăinuirile sensaționale ale d-lui Hearst care arătau că atâția politiciani republicani și democrați erau subvenționați de mitimetrii și în special de „Standard Oily, candidatura d lui Taft a primit o nouă lovitură. Toate acestea au făcut ca în ultimele săptămâni alegerea d-lui Taft să pară mai puțin sigură decăt la început și că sorții de reușită a d lui Bryan să sporească. Rezultatul alegerei dovedește însă că poporul american a păstrat încrederea partidului republican și că ceea ce voeste mai presus de toate, e să păstreze neatinsă politica d lui Roosevelt. Alegerea d-lui Taft este deci la dreptul vorbind, isbănia dlui Roosevelt. Ratificarea politicei sale, aprobarea că națiunea i-o dă înainte de a părăsi „Casa Albă” și de a merge după 7 ani de servicii strălucite și de muncă intensă, să uite grijile puterii vânând elefanți și tigri prin câmpiile africane. Cum este viitorul președinte Viitorul președinte al Statelor Unite, d. William Howard Taft, a debutat prin a fi magistrat. La anul 1887 părăsește magistratura pentru a întreprinde greaua operă de pacificare a insulelor Filipine, al căror guvernator fusese numit. Activitatea sa în trecu orce speranță. In anul 1904, d. Roosevelt îi încredințează portofoliul ministerului de război, pe care l-a păstrat până în ziua în care Convenția de la Chicago—formidabila adunare a celor 14 mii de membrii mai însemnați ai partidului republicanii alegea candidatul lor, în locul d-lui Roosevelt, care renunța la o nouă candidatură. Ca fizic, d. Taft este un om de talie înaltă, puțin cam bucurat — lucru ce ușurează sarcina caricaturiștilor—mai mult spiritual decât elocquent și vecinie gata să-ți dea cea mai mare atenție pentru cel mai mic serviciu cerut. Popularitatea pe care și-a câștigat-o in Statele Unite nu și-o datorește decât realelor sale calități sufletești. Dintre toți candidații la preșidenția Statelor Unite, dintre toți „favoriții“, William Howard Taft, apărea ca cel mai distins. Un ziarist francez André Tardieu, se exprimă astfel în privința lui Taft: „In „ziua când i-am făcut o vizită la ministerul de război, am putut să ’mi dau seama de viața ce o duce un candidat pe timpul lunilor ce preced adunarea „convențiunii“... In salonul de așteptare, lipit de cabinetul ministrului, jur’o șaizeci de bieți tineri, dintre cari cel mai în vârstă n’avea încă cincisprezece ani, se agitau veseli patinând cu tălpile pe parchet, sau suindu-se pe mese. Erau elevii unei școale de la Springfield, Massachusetts, veniți la Washington cu prilejul nu știu cărui congres școlar și doriseră să vadă pe d. Taft. Acesta cu zâmbetul pe buze e și din biuroul său. Profesorul se așeză lângă dânsul și, unul câte unul, toți ștrengarii de elevi fură prezentați ministrului de războiu. — How do you do, mister Smith ? — How do you do, mister Jackson“2 — How do you do, mister Muray ? Hai din du, maister Smith? și însemnează în românește : — Ce mai faci, d-le Smith ? — Ce mai faci, d-le Jackson ? — Ce mai faci, d-le Murray ? Asta ținu timp de 10 minute. Apoi școlarii plecară. Dar îndată sosi o școală de fete. Nu ma îndoesc că d. Taft a primit pe eleve și mai galant încă. Dar n’am putut vedea această recepție, de Rnpooft /I Taft înspnrind în P d Dl-oarece d. Taft m’a introdus în cabinetul său unde am așteptat întoarcerea sa. Chipul d-lui Taft a fost popularizat prin desemnuri și caricaturi. Fostul ministru de război are, într’adevăr, o statură impozantă, și greutatea corpului său—se zice—e formidabilă, înalt și gros, respiră puterea și sănătatea. In privința aceasta se fac multe glume în socoteala sa. Se zice despre el că e omul cel mai politicos din toată America, așa că dacă într’un tramvai se scoală ca să facă loc unei dame, locul său poate servi la două dame. Se mai povestește de asemenea și această anecdotă. Pe când d. Taft guverna Filipinele, ziarele anunțară într’o zi că era bolnav. D. Root, pe atunci ministru de război, îi trimise îndată următoarea telegramă : — Ce mai faci D. Taft îi răspunse : — Sunt bine. Azi am făcut călare cincisprezece mile. D. Root i-a dat apoi altă telegramă : — Cum îi e calul d-tale .’ La dreptul vorbind, d. Taft reprezintă destul de bine pe bunul gigant, așa cum și-l figurează imaginația poeților. Cu părul bălai, pieptănat cu cărare la mijloc, cu mustața groasă, cu ochii limpezi și sinceri, cu aer de seninătate și liniște, inspiră încredere și atrage simpatie. De altminteri n’are nici un dușman. A FOST ALES D. Roosevelt actualul Președinte O. W. TAFT D. Bryan candidatul văzut Independența bulgarili și JKacodoniei Imperiul constituțional, organul partizanilor lui Sandanski, care aiare la Salonic, atacă în mod vioent pe regele Ferdinand și pe guvernamentalii bulgari, autori ai independenții și ai regatului. Vecerna Poșta, din Sofia, răspunde pe același ton la injuriile sandaniștilor, cari au mers până acolo, încât au numit pe regele Ferdinand l BMÎ, etc. Polemica e importantă întrucât oarecum se arată pe față tendințele atât ale Bulgariei libere cât și ale Bulgarilor din Imperiul otoman, în politica macedoneană. Sandaniștii aduc ca argument faptul, că Bulgaria prin neatârnarea sa a vroit să rupă cu totul legătura cu frații din Imperiu. Bulgaria, declarând independența sa, n’a făcut altceva decât a împlinit o veche dorință a prințului Ferdinand, proclamându-se rege. Bulgarii, în cazul de față, n’au fost decât instrumentul Austriei, care sub pretextul unui precedent, putea să anexeze Bosnia și Herțegovina, fără a fi ea acea care să calce cea dintâi tratatul din Berlin, ca putere semnatară. Bulgarii Macedoneni vor fi nevoiți de acum înainte să lupte ei singuri pentru autonomia Macedoniei, ceea ce constitue o crimă a guvernanților bulgari. Sandaniștii inline mai aduc ca argument nimicirea comerțului bulgar, din cauza relelor relațiuni cu Turcia. Așadar, închee „Imperiul constituțional“. Bulgaria a săvârșit două greșeli neertate prin proclamarea:« dependenței sale , nimicirea idealului de unire al tuturor Bulgarilor, și înrăutățirea stării economice a regatului, fiindcă cele mai multe nebușmri ale comerțului bulgar sunt în imperiul otoman Iată răspunsul ziarului „Vecerna Poșta“ la contestațiunile ridicate de Sandaniști. Bulgaria prin proclamarea independenței sale n’a urmărit decât un interes economic. Afacerea Gheșon, rezolvată în favoarea Turciei, miniștrii noștri ar fi fost Tefwik Pașa și Kiamil Pașa. In acelaș timp era cea mai mare insultă pentru noi să fim veșnic supuși Turcilor. Prin proclamarea independenței Bulgariei nu s’a neglijat întru nimic vechea politică a Bulgarilor in Macedonia. Integritatea Macedoniei și autonomia ei va fi țelul Bulgariei libere. Și nu putem înțelege cum judecă Sandanski și partizanii săi, când noi fiind liberi nu vom ajuta pe frații noștri, când Serbia independentă și Grecia independentă fac tot astfel. Din contră, de acum înainte vom susține și mai mult drepturile fraților noștri din imperiu. Cât despre înrăutățirea stării economice prin proclamarea independenței noastre, fac o greșeală condamnabilă Sandaniștii crezând astfel, căci tocmai pentru interese economice s’a făcut pasul spre neatârnare. Pe urmă, ziarul declară că Turcia are nevoe de prietenia Bulgariei, pe când Bulgaria poate lucra izolată de Turcia. Cu această ocazie citează o anecdotă a Sultanului, prin care se arată, câtă nevoe are urcia de prietenia Bulgarilor. Generalul belgian Brialmont e chemat de Sultan în audiență, pentru facerea unor planuri militare. Generalul face pe voia Sultanului și-i reduce planurile la suma de un miliard și ceva, pentru fortificațiunea mai ales în partea Bulgariei. Brialmont întrebat de Sultan dacă se mai poate scădea cheltuiala, răspunde că, da, numai în cazul când ar fi prieten bun cu Bulgaria. Vineri 24 Octombre (6 Noembrie) 1908 Io jurai interviewului Împăratului Wilhelm Ce zice presa ? Un nou comunicat Presa germană, fără deosebire de culoare politică, nu pune mult preț pe comunicatul apărut în Norddeutsche Allgemeine Zeitung, relativ la interviewul împăratului Wilhelm. Discuțiile și critica nu numai că n’au încetat, dar ele au acum un ton cu mult mai violent Chiar ziarele, care până cum sprijineau pe Bülow, a luat o poziție hotărâtă contra lui. Astfel Toni Rundschau, în numărul său din urmă, scrie : E greu să caracterizăm acest document al vremilor noastre, căruia în trecut nu-i găsim altă pereche. Comunicatul ziarului oficios a contribuit și mai mult la neliniștea opiniei publice. Post scrie: In loc de a primi un comunicat, care să mulțumească toate cercurile politice atât de agitate în urma celor petrecute în ultimele zile, ne-am trezit cu niște declarații, care inspiră cea mai mare bănuială și neîncredere. Conducătorii politicei noastre externe vor fi cu atât mai mult trași la răspundere. Deși împăratul a respins demisia lui Billow, noi ne așteptăm cu toate acestea la o criză. Aceleași păreri le împărtășesc și Nazionel Zeitung, Vos tische Zeitung, Deutsche Tageszeitung. Vorwärts spune că tragedia prăbușirei politice externe a Germaniei se desfășoară încă, și adaugă: In formele unui constituționalism fictiv se caută nevinovatul, care poate fi responsabil. Credem însă că absolutismul în politica externă ca și în cea internă va înceta din momentul ce Reichstagul nu va mai tolera pe Bülow. In caz contrar va fi responsabil însuși Reichstagul. Ziarele franceze și engleze se ocupă de asemenea de criza cancelarului german. Toate sunt însă de acord afirmând că prin declarațiile împăratului, politica externă a imperiului a primit cea mai mare lovitură. Față de atacurile îndreptate din toate părțile în contra împăratului Norddeutsche Allgemeine Zeitung publică un nou comunicat în chestia interviewului suveranului german : Articolul din Daily Telegraph relativ la declarațiile, pe cari le-ar fi făcut împăratul Germaniei unui fost diplomat englez, scrie numitul ziar a avut ca urmare o mulțime de atacuri și aprecieri greșite atât în presa din Germania cât și în cea din străinătate. Aceasta nu dovedește altceva, decât că această presă este condusă mai mult de sentiment decît de mintea rece. Întrucât privește conținutul articolului ziarului englez, putem afirma că interviewul împăratului Wilhelm nu a fost exact redat. Avem deci motive a ne îndoi de adevărul celor scrise în Daily telegraph. Nu este vorba de cine știe ce descoperiri. Cea ce s’a publicat este o grupare făcută de un condei strein al unelor observări, pe care împăratul Germaniei le-a făcut în conversațiile sale cu diferiți oameni politici englei Din felul cum aceste observări au fost grupate se vede foarte bine intențiunea autorului, care n’a avut alt scop decât de a schimba opinia publică din Anglia asupra persoanei împăratului. In toată această manoperă este multă necinste politică. In acel articol sunt o mulțime de greșeli cari nu corespund adevăratelor date istorice. Tendențiositatea acestora este evidentă. O DRAMA în timpul lui NAPOLEON BONAPARTE este titlul noului roman, pe care „VIITORUL“ va începe în curând a-l publica în foiletonul său zilnic.