Viitorul, februarie 1911 (Anul 5, nr. 1112-1128)

1911-02-02 / nr. 1112

t ANUL AL PATRULEA—No. 1112—2­5 bani ABONAMENTE In țară......................... un an 1á lei.................. șease luni 9 lei In străinătate.............. un an 30 lei.................șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni, PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI NO.­*7.—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13­47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22,39 ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III :...................... 40 lei Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV.... 30 ha­ Inserții și reclame pagina III linia ................................. 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENȚIA EMIL MELBERT Turpitudinile carpiste la comuna Comuna transformată în tarabă electorală. — D. Matache -Dobrescu prizonierul agenților și bătău­șilor.— Suspendarea diferitelor legi și regulamente.— Numiri scandaloase. — Sănătatea publică in primejdie. ‘ In mai puțin de o lună, carpiștii au făcut dovada completă de mo­dul cum înțeleg ei sa continue — vorba d-lui Marghiloman și a d lui Matache Dobrescu, prezidentul co­misiei interimare — opera fostei ad­ministrații comunale a Capitalei. Mărturisim că sforțările pe care d. Marghiloman le făcuse în consiliul d­e miniștrii pentru a-și compune o comisie interimară în care să nu fi­gureze agenții electorali ai d-lui Fi­lipescu, ca și asigurările pe care ministrul de interne le dase, cu pri­lejul instalării comisiei interimare, că va urma o politică comunală cin­stită, ne formaseră iluzia că regimul acesta de ticăloșie ne va cruța cel puțin aici de spectacolul urîcios al transformăr­ii tuturor instituțiilor pu­blice în tarabe electorale. Ne-am înșelat însă și dovada ne-au dat-o cei de la comună mai repede decit ne-am­­ putut aștepta, adică în cele dintîi zile cari au urmat instalării comisiei interimare. In adevăr, în cîteva zile carpiștii au reîntronat în gospodăria comu­nală moravurile detestabile ale fos­tei administrații conservatoare, ba mai mult chiar, adăugîndu-le pro­­cedeuri noui și mai urîcioase decît acelea cari ilustraseră primariatul de tristă memorie al d-lui Cantacu­zino. Din primele zile, comuna a fost dată pe mina unei bande oculte de agenți, constituită în așa numite co­mitete electorale pe culori și puse sub prezidenția d-lor N. Lavovary și dr. Mendonidi. Tot ce s’a În­treprins până azi la co­mună este opera aces­tei bande, al cărui prizonier supus d. Matache Dobrescu se simte onorat să fie. Numirile au fost fă­cute de acest comitet, firește, cîntă­rindu-se nu valoarea morală și in­telectuală a candidaților, ci greuta­­tatea lor electorală. Odată stabilit acest criteriu pen­tru numiri, nu ne-a surprins să vedem cocoțați în posturi de încre­dere, indivizi de teapa lui Ghero­viei și a lui G. Ionescu, cel dintîi in funcțiunea de inspector financiar peste percepții, cel de-al douilea ca inspector comunal. Se vedea că d. Matache Dobrescu acceptînd aceste numiri din partea comitetului de agenți al căruia epi­tropisit este, a înțeles să asigure partidului în Capitală succesul elec­toral pe care -l poate obține cu con­cursul a doi bătăuși mercenari, din­tre cari cel dintîi, Cherovici, este un vechiu certat cu justiția, a fost destituit de două ori pentru grave incorectitudini, prima oară la 1901 cînd, ca per­ceptor la antrepozitele comunale, în­cercase să și apropie suma de 1000 lei — actele acestei «»fa­ceri» se sflă la dosarul cu No. 38­992 din 1910, — a doua oară la 1908, după ce se strecurase din nou în administra­ție, cînd a încasat o sumă de la cir­cul Sidoli, trecînd in distanțe o alta cu mult mai mică, iar cel de-al do­ilea, lenesen, pînă ieri copist la C. F. R. și agent al d-lui Matache în culoarea de verde. Dar d. Matache a mai primit un colaborator din partea comitetului de agenți­e Daniel Poenaru, fost avocat, de trei ori condamnat pentru excrocherii, fal­suri și abuzuri grave și care abia de vre-o două luni și a părăsit cuibul din dealul Văcăreș­tilor. Cu aceste trei specimene și cu al­tele, ejusdera farina«, carpismul avea să... asaneze gospodăria ora­șului. ¥ Și opera de «asanare» a început repede de tot. Biurourile Primăriei au fost transformate în tarabă de samsarlîcuii și de agenție electorală. Indivizi interlopi mișună de trei săptămîni încontinuu prin biurouri, sortind pe funcționari să le înles­nească tot soiul de afaceri veroase, prin călcarea legilor și regulamen­telor municipale. De fapt, nici o lege și nici un re­gulament nu mai funcționează la comună. Toate chestiunile se rezolvă după bunul plac al samsarilor și al agenților regimului. Avocații­lor contencio­sului Primăriei li s-au dat ordine să stingă pro­cesele de contr venție pentru diferite infrac­țiuni; păsuirile cele mai scandaloase și de natu­ră să compromită din­­tr'o dată ordinea pusă de administraț­a libera­lă In ramura edilitară, se acordă de Îndată ce se cer prin agenții regi­mului; controlul surse­lor alimentare a fost cu desăvirșire suprimat; a­batorul, al cărui regula­ment de funcționare era în așa fel alcătuit. In­cit asigura comunei veni­turi importante, o pu­nea la adăpostul frau­dei și i­­nlesnea un con­trol eficace al cărnei, a fost dat pe mina unor măcelari cunoscuți ca bătăuși carpiști, cari au sus­­pendat unei regulament; dina­țarea și constatarea hoa­țelor contagioase nu se mai face, medicii municipali primind ordine să nu mai­­­ deran­jeze pe cetățeni cu aceste «nimicuri» nici cu dezinfecția lo­cuințelor, care constituia «un atac la libertatea individuală» . S’a permis tăerea de vite prin curți, diseminindu se in tot cuprinsul ora­șului sute de abatoare, adică sute de focare de infecție, și inlesnindu­se astfel punerea in consu­mație a unei mari can­tități de carne necontro­lată, adică foarte adesea atinsă de grave maladii transmisibile; întreaga organizație sanitară a orașului va îi surpată, abandonîndu-se concursul a o sumedenie de instituții particu­lare, cu colaborarea cărora admi­nistrația liberală reușise să asigure orașului o asistență sanitară efectivă și gratuită. Pe de altă parte, pentru a se în­lesni ghiftuirea unor partizani, s'au întocmit din nou vestitele comisiuni de pe vremea d-lui M. Cantacuzino, dîndu­li-se atribuțiuni fictive și plă­tindu-li se onorarii grase. Și toate aceste turpitudini, menite să dea gospodăria orașului acestuia cu două­zeci de ani înapoi, s’au fă­cut și se fac numai dintr’un mes­chin scop electoral. D. Matache Do­brescu este complet epitropisit de agenții electorali de sub comanda d-lui Mendonich care, odată pus în consiliul comunal, va luă pe față antrepriza «afacerilor» municipale, ca ajutor de primar. EU. luna iunie «Epoca» celebrînd, cu accente li­rice, trecerea cîtorva takiști în gru­parea takistă, exclamă: «E manifestarea celei mai fru­moase solidarități a oamenilor de credință și de inimă i­potriva celei mai nerușinate coaliții». Și cînd te gîndești că acești «oa­meni de credință și de inimă» erau pînă deunăzi, pentru Epoca, «droj­dia și rușinea societăței»­­ Cum se vede, în lipsă de altceva, conservatorii țin să asaneze cu orice preț partidul d-lui Take Ionescu.. Una din călcările de lege ale mi­nistrului justiției D. Dimitrie Cernescu, judecător la ocolul urban Pitești,­­ un distins ma­gistrat,­­ a fost mutat la ocolul Dom­nești (Muscel) pentru a fi adus ast­fel în locul său un d. Mamulea. A­ceastă transferare a d­lui Mamu­lea, ca judecător de ocol în Pitești, este făcută cu călcarea legei de or­ganizare judecătorească, această lege prevăzînd categoric, că nu poate fi cineva judecător în orașul în care are rude apropiate sau interese deo­sb­ite. Or, d. Mamulea, are surori și rude foarte de aproape, cum și proprietăți în orașul Pitești. Ce i pasă însă d­lui Cantacuzino de lege, cînd întreg guvernul și a fă­cut un titlu de glorie din fără de­legile ce le făptuește la tot momentul ? Printre nouii numiți cu cari d. Arion va as­lă școala, este și d. Alex. Chicioroangă, supranumit Sti­­cleți, revizor școlar de Covurlui. D. Chicioroangă este un personaj devenit faimos printre învățători prin discursurile ce le ținea la con­ferințele generale și în cari se isto­risea aventurile sale, nenumăratele sale logodne, dialogurile sale cu «boii săi de socrii», etc. Felicitam pe d. Arion pentru Pi­­cioroanga cu care-și va susține asa­narea. NOUTATI DIN ȚARĂ A apărut «Revista Democrației Ro­mâne» cu un bogat și interesant su­mar cuprinzînd, pe lîngă manifestul program al partidului național-libe­­ral, articole de domnii : Gh. Șaer, Kapa, M. Ștefănescu-Lacinat, etc. No. 12 din «Viața Romînească» a apărat cu acelaș excelent material serial literar și științific. De remar­cat o frumoasă bucată în proză a d-lui Topîrceanu, «Musca»—o pove­stire umoristică țesută cu un deose­bit talent. D-nul Stere continuă răs­punsul la «Neoiobăgia» d-lui Gherea. Asupra acestui documentar și temei­nic răspuns vom reveni într-un nu­măr viitor. ★ Zilele acestea a avut loc la liceul Bufton, din Paris o ceremonie din cele mai induioșătoare. Asociațiunea amicală a foștilor elevi ai acestui liceu a fixat în vestibulul edificiului o placă de marmoră, împodobită cu ramură de lauri de bronz. DEMAGOGIE SIJAR DEMAGOGIE Guvernul, învățătorii și preoții — Ce credea și cum ereau considerați odinioară preo­ții și învățătorii de către actualul guvern — Nu ne-am fi așteptat nici­odată ca guvernul d-lui Carp să ne dea, prin atitudinile și activitatea lui, o materie așa de bogată și de variată. Nu e deci de mirare dacă multe le trecem cu vederea, spre a nu-i o­­bosi pe cititori. Nu este mai puțin adevărat însă, că sunt unele acțiuni, pe care­ nu le putem trece cu vederea. In desperarea pe care l-a cuprins, actualul guvern nu mai ține nici o socoteală de ce a crezut și de ceea­­ce a spus odinioară și face astăzi declarațiuni cu totul contrarii de acelea pe cari le făcea numai cu cîte­va luni în urmă. Așa de pildă, ceea ce se petrece cu învățătorii și cu preoții, e mai mult de­cit revoltător. De la 1907 și pînă în ziua cînd partidul conservator a venit la gu­vern, conservatorii n’au scăpat o sin­gură ocaziune de a critica activitatea acestor apostoli, la sate. De cîte ori aveau ocazia, atît în Parlament frun­tașii conservatori, cît și presa lor, preoții și învățătorii erau arătați ca un element de desordine pentru țară. In parlament, d. P. P. Carp, ac­tualul șef al guvernului, nu s’a sfiit să spue că preoții și Învățătorii de la sate sunt oameni imorali, că­mătari și asupritori ai țărănimei. Și după d. Carp și. Ceilalți fruntași ai partidului con­servator, ca d-nii Maiorescu, Fili­­pescu, Marghiloman și alții, țineau acelaș limbaj în contra învățătorilor.­­ Nu mai departe decît în luna iulie anul trecut, învățătorii din întreaga țară, după congresul pe care l-au ținut au înaintat un memoria mi­nistrului de atunci, d. Spiru C. Haret, prin care cereau să li se spo­rească salariile. . D. Haret convins de dreptatea cererei Învă­țătorilor, le-a promis că va studia chestiunea și le va face dreptate. Atic a fost de ajuns pentru ca Epoca­, oficiosul guvernului de astăzi, să se repeadă cu o furie oarbă asupra d-lui Haret, pe care l a acuzat că făcând aseme­nea promisiuni nu ur­mărește decit un Inte­res electoral și că voește să-și atragă pe Învăță­torul de partea­ sale. Iar Învățătorilor le spunea categoric: «Învățătorii trebue mai Intii să facă să se »dă nu­mărul analfabeților în țară și apoi să se gân­­dească la o sporire de salariu». Iar despre preoții de la sate, ace­lași ziar, în luna August, îi numea «Agitatori cu patru ploii». * Dar astăzi s’au schimbat lucru­rile.—Conservatorii de atunci sunt la guvern și se gîndesc că n’ar fi prudent să scape voturile acestor agitatori și i-au luat în brațe, și le declară dragostea cea mai curată. D­l Arion, actualul ministru al instrucțiunei, se duce la Buzău și convocînd pe învățători le spune că cea dintîi grije a guvernului va fi să le sporească salariile, iar d. Fili­­pescu la Dacia, cu un aer de re­voltă prefăcută, se întreabă : «cine a îndrăznit să spună că guvernul nu se va interesa și de soarta preo­ților». Și acuma nu este natural să ne întrebăm : ce însemnează această schimbare de atitudine a conserva­torilor. Scăzut­a numărul analfabeților în timp de șeapte luni, pentru ca d­arion să vie să le spue învățători­lor : acum meritați o sporire de sa­lariu ? Oare preoții au încetat de a mai fi «agitatori eu patraphii». Și d. Carp care are pretenția că guvernul prezidat de d-sa nu prac­tică emagogismul. ★ Expulzarea lui Lalescu Guvernul pregătirei naționale, spre a dovedi odată mai mult, tăria de care este capabil, a expulzat pe tî­­nărul bănățean Lalescu. Pentru a scuza în fața opiniei publice acest păcat, a inventat povestea minci­noasă a atitudinei provocatoare a lui Lalescu față de armată și Rege. In realitate expulzarea nu a fost decît un aet de josnică răzbunare față de un biet funcționar, care a îndrăsnit să ia parte la o întrunire politică adversară satrapilor de la putere. Lăsînd la o parte părerile unor pro­fesori de la Universitățile noastre, cari susțin că, pe baza dreptului nostru pozitiv, un Român nu poate fi expulzat din Țara Romînească, lă­sînd la o parte călcarea dispozițiunilor în vigoare cu privire la expulzări— în vreme de absolută liniște a fost expulzat un funcționar al Statului­ — lăsînd la o parte impresia penibilă ce a produs-o această expulzare în opinia publică romînească de peste munți, ne surprinde îndrăzneala cu care ziarele conservatoare susțin vi­novăția lui Lalescu. Ce probe are «Minerva» că La­­lescu a huiduit armata și pe M. S. Regele ? Unde sunt dovezile ? La care întrunire din timpul din urmă a fost insultată Coroana? Cînd s’a petrecut acel tumult, la care Lalescu ar fi insultat instituțiunile Statului ? Să ni se aducă însă dovezi seri­oase, nu mărturisirile fără de nici un temei ale cuturor derbedei, a­genți ai guvernului !> Și să mai răs­pundă ziarele cu zgardă din bule­vard, cari sunt acei Romîni transil­văneni, cari s’au simțit satisfăcuți de expulzarea lui Lalescu ? Să ne ci­teze un singur nume! Sau sunt ar­delenii de la «Seara» și «Minerva» ? E foarte ușor să brodezi orice po­veste mincinoasă. E vorba însă să-ți dai seama de răspunderea ce o ai în fața adevărului. Cum susții afir­­mațiunile tăcute cu atîta rea cre­dință ? Ardelenii satisfăcuți ? Dar asta este o ofensă incalificabilă la adresa ardelenilor din țară. Trecînd peste considerațiile de ordin națio­nal, ardelenii, cam­ mai bine decît ori­cine știu ce-l așteaptă pe Lalescu în Ungaria, trebuiau să se revolte, ca oameni! Ziarele de peste munți au luat și ele notă despre acest act nesocotit, și, cu adîncă durere își exprimă nă­dejdea că nefericitul tînăr va fi re­chemat în această țară, unde a ve­nit ca păstor de oi, unde, prin is­tețimea lui a atras atențiunea unor oameni de bine, cari l’au dat la școală și l’au ajutat spre a putea fi de folos neamului lui. Dar rechemarea ar fi prea tîrzie. Astăzi poate Lalescu își blesteamă nenorocul în temnița din cutare o­­raș al Banatului și,­­sub străjuirea pandurilor unguri, se va fi gândind la nemernicia lașităței ciocoești. PAMFLETE SURPRINDERE «•Jandarmii au primit ordin să confiște calen­darul naționalist». 1. Zelea-Codreanu Pe bietul Zelea îl surprinde Un singur ordin arbitrar. Auzi, jandarmii să-i confiște Inofensivul calendar. Mai bine însă Vor surprinde Pe acest «bucovinean turbat» Că tot mai poate sta în țară. Că n’a fost încă expulzat. Era firesc. O cărticică Ori­cum, împrăștie lumină. De ce n’a dus la țară țuică, Sau vre­un butoi de tescovină ? Să fie sigur că atunci. El ar fi fost lăsat în pace. Dar să deștepte țărănimea, Ce’n noaptea neștiință zace?.. Dar ce se fac atunci ciocoii De unde banii pentru sport De unde luxul și risipe, Schimonoseala’n trai și port ? Azi Zelea trebue să știe In care secol trăim noi • Ne-a dus guvernul asanărei Cu opt decenii înnapoi ! La sate, da, acum ar merge Ceva în sens sindicalist, Dar ce îmi caută la țară Pîrlitul naționalist? Să nu se mire domnul Zelea De ordinul care s’a dat, I­ sfătuesc să’i pară bine Că n’a fost și el expulzat !.. LERUI LER. TELEGRAME Prințul Henric de Prusia despre pace Berlin, 31 ianuarie. — Principele Henric al Prusiei, vorbind la ban­chetul ce i s’a oferit de foștii săi camarazi din regimentul 35 de in­fa­nterie, a zis : trăim în niște tim­puri grele, cu toate că pacea dăi­­nuește de 40 de ani. Este drept că Germania se bucură de o pozițiune externă stimată, fără deosebire de toată lumea și că, deci, nu avem a ne teme de vre­un dușman extern, nu e mai puțin adevărat însă că avem datoria a veghea și a ne gru­pa în jurul împăratului contra duș­manului din interior, care devine din ce în ce mai amenințător. Departe de noi gîndul de a piz­­mui pe cineva pentru convingerile lui politice, totuși, dacă baza legei este părăsită, fie­care are datoria de a sprijini autoritatea, iar sprijinul cel mai puternic al Statului este și va rămîne armata. NOTE POLITICE La întrunirea de Duminică a conservatorilor din Ploești, d. Nenițescu, ministrul industriei și al comerțului, a fost purtă­torul de cuvînt al guvernului. Acest domn, ridicat la treapta de consilier al Coroanei grație serviciilor domestice aduse d­lui G. Gr. Cantacuzino, și a per­mis să reediteze, in cuvîntarea sa, acuzarea pe care d. P. P. Carp a adus-o Casei Rurale, în discursul său de la Clubul con­servator. Cităm, după «Epoca», pro­priile cuvinte ale d-lui Neni­țescul «vom da la țărani—a zis d-sa — zeci de mii de case (?) și nu Casa Rurală care să nu dea nimic țar­anilor». Ca d. P. P. Carp să nu știe ce lucrează și cum lucrează Casa Rurală, nu ne miră, tot așa precum nu ne-am mirat cînd d. Teodor Rosetti a combătut la Senat niște dispozițiuni care nici nu existau în legea pe cari nu o citise. D. Nenițescu, însă, care, în calitate de președinte al consi­liului de administrație al Casei­, Băncilor populare, a avut sigur ocazia să afle ceva despre activitatea Casei Rurale, trebuia să se ferească de a cădea în a­­cuzări și nefundate și de rea credință. ¥ <l Epocar publică darea de seamă a unei întruniri politice care s’a ținut Duminecă la Plo­ești și la care a luat parte și d. ministru Nenițescu. Cel dintîi, pe lista persoane­lor cari au luat parte la aceea întrunire, este d. Luca Ele­ft­e­­rescu, prefectul jud. Prahova. Nu se poate zice că d. Carp nu-și ține făgăduiala de a scoate administrația de sub influența politicei. D. Al. Marghiloman mini­strul de interne,—spune un ziar guvernamental—a însărcinat pe d. C. Bacalbașa să comunice lucrătorilor de la Imprimeria Statului, că le va mări salariile și le vor da mai mult repaus. Reclamă electorală­ . La o întrunire guvernamen­tală din Craiova, d. Mișu Pop a spus alegătorilor : «! Vă fac cunoscut că atît timp cît va trăi Majestatea Sa Re­gele, partidul d­lui Take Ione­scu nu va guverna». D. Pop deține, probabil, acest secret, a cărui destăinuire a pro­dus, firește, o impresie colosală, din înaltă Sursă , ba sîntem dispuși chiar să credem că­ i a fost telegrafiat anume de la Palat. Ce farsuri!...________ __ fostaT zilei Instrucția publică pe picioroan­­ge.­Can­tana și Pluș.—Hirtii și panglici -Cele din urmă cara­ghios­uicuri politice = D. Picioroangă a fost numit revizor școlar de Covurlui. Se vede că nemai putînd să umble pe picioare, aparatul junimist de instrucție publică recurge la... picioroange. mm La întrebarea —prilejuită de o frază din «Minerva»—pe care am pus-o zilele trecute cititorilor noștri, cu privire la guvernamentalii cari trag hîrtii pe nas, am primit deocamdată următorul răs­puns: «E foarte explicabil: trag hîrtii, ca să poată scoate panglici». = Felcerii «Epocei» au început să dea cu bardele în d­rul Sion. — La Capșa. — Ce-au căutat miniștrii la marele joc de la «Luvru ? — In vederea alegerilor au voit să mai capete și ei... puțină căldură. — «Epoca» publică, de un răstimp în foileton : «Casa­­ Morței »”. In curînd va începe publicarea „Casei Falimentu­lui“—­vorbind de clubul junimist. == Din același ziar : «Rezulta­tul acesta 11 știe Take mai bine de­cît noi. De aceea s’a și apucat să-și pregătească mahalaua, ca s’o poată asmuți spre Palat și s’o culce la singe. In Piața Teatrului.» Acestea i se spune t Epocei» un mă­celar. Serios, d-Ie măcelar, un singe ! Zii: tăere, neică, nu alt­ceva ! Măi să fie... așa și pe dincolo ! — Tot gazeta aceasta spune că libe­ralii vor : 1. Să dea foc proprietății urbane ; 2. Să adape caii primăriei cu singe de copil mic; 3. Să introducă în lege «pisica cu nouă cozi» din Londra. = La «Luvru s’a ales cu arsuri sol­datul Plus. A ars, la acest foc, atîta catifea și atîta plus, încît era fatal să ardă și puțin... pluș omenesc. _________________INTERIM­ CINEMATOGRAF POLITIC „­sanatorii“ dela al III colegiu :­u Candidatul* Și vom îngriji, domnilor, ca fie­care din d-v , să se trict­oneze cel priim odată de­zi cu Em­ de Cologne... e Pili P­ilii vegliiați! O știre care circula cu in­sistență și care n’a fost des­­mințită de organele guvernu­lui, merită toată atențiunea noastră și ne facem o datorie punînd în gardă pe cei intere­sați contra urmărilor ce poate aduce realizarea ei. D-l P. Carp ar fi decis să su­prime s­ubvențiunea de șapte milioane pe care Statul o dă anual pentru Gassa Pensiunilor. Era fatal. Seria surprizelor începe și cei cari au putut crede un moment că guvernul își va ține fugăduelile cuprinse în programul lui, fără să-i coste cu toate acestea nimic, își vor reveni din amăgirea lor vremelnică. De­sigur, cînd promiți de­grevări peste degrevări, trebue neapărat să găsești aivirea in alte drepturi sau reduceri e­­xacta compensare a liberalită­­ților benevole. Se poate oare con epe că ar fi drept ca Statul să nu con­­tribue cu nimic la pensiunile funcționarilor, grație serviciilor cărora a putut să se desvolte și să prospereze? Nu e oare contra ten­di­nței generale și a progresului, ca, pe cînd statele civilizate pre­văd in noile lor proiecte de legi agricole și pentru retrage­rea muncitorilor participarea egală a salariatului, a patronu­lui, și Sfatului, să vrei să te scapi ,de o contribuție echita­bilă și necesară, tocmai la noi, cari ne găsim în cazul special al Statului patron? Dacă cel puțin Gassa Pensiu­nilor ar da excedente sensibile și ast­fel ca interesele capitali­­zarei lor să fie egale cu șapte milioane vărsați din partea sa­tului­­—dar nici vorbă nu e despre aceasta căci fondul ina­lienabil crește cu o încetineală care întrece răbdarea celor 1 10.000 pensionari exasperați de scumperea vieței. Pensionari veghiați! Reține­rile făcute din salariul vostru neîndestulător vor fi fatal mă­rite pentru a echilibra resur­sele unui bilanț desechilibrat prin suprimarea brutala a unui venit de 7.000.000. Veți plăti din munca voastră de altă­dată sinecurile clienților actuali și economiile pe cari vi le vor impune de aci înainte, vor servi pentru alcătuirea de rente risi­pitorilor și însetaților de azi. Veghiați prieteni funcționari! Lefurile voastre vor trebui a fi ciuntite pentru a alimenta fondul de pensiuni. Mai mult, pentru a reduce numărul pensionarilor vor pune piedici și condițiuni grele la admiterea ca pensionar. Va trebui să munciți și mai greu și timp îndelungat pentru ca să­ plătiți mai mult și să primiți mai puțin. D-l Many și afacerile D. profesor d-l Sion ne trimite ur­mătoarea scrisoare: Domnule Director, D. Many, vice­președintele comi­­siunei interimare, fost socialist, fost slavist, fost takist, azi băgat la d. Carp, a vorbit la Dacia și cite-o prin ziare că ar fi spus: «liberalii se ocupă numai de afaceri, dovadă frații Brătianu*. Fiindcă și eu sînt liberal, și fiind­că pe frații Brătianu le cunosc mai bine dacît d. Many, și fiindcă d. Many vorbește cu așa puritanism disp­ețuitor de «afacerie» noastre, apoi numai de aceea destăinuesc ur­mătoarele : Cînd s’a înființat hulitul Depozit de medicamente, d. Manu a venit la mine și în esență mi-a spus urmă­toarele : — Admirabil procedează Vintilă al vostru. Vrea să municipalizeze ser­viciile însemnate comunale, intere­­sînd comuna și pe cetățeni. Aceasta era numai întroducerea destinată a mă captiva pe mine. Su­biectul principal a urmat : — Așa trebue să faceți și voi cu depozitul vostru de medicamente. Bine ați făcut că ați înlăturat pe spițeri , însă să facem o societate particulară cu participarea statului. Și apoi mi-a expus un întreg plan de organizare și de perspective se­ducătoare, din care am înțeles că e vorba de o «mare afacere», cum ar zice d. Many, făcută pe socoteala statului de d-sa și de mine. — Vorbește cu directorul, a fost singurul meu răspuns. D. Cantacuzino nu mi-a vorbit nici­odată de așa ceva. Se vede că d. Many a înțeles ceva din contrac­­țiunile mușchilor feței mele, așa că n’a mai vorbit d Iai Cantacuzino. Sau că poate d. Cantacuzino a în­țeles dela d. Manu ceea ce­ am înțeles și eu; și de aceea n’a dat nici o a­­t­nție propunerii­­ sale. Nu știu. N’am avut nici odată timpul să mă interesez. Dar cînd pîndești ca paserile de pradă «afacerile», c­nd ești băgat pînă în gît în «afaceri», e să vorbești de «afacerile» liberalilor, cÎnd știi bine că trăește cel puțin un liberal, care a tratat cu dispreț propunerile tale de «afaceri». Iertați că abuzez de ospitalitatea d­a și primiți din parte și asigura­rea celor mai bune sentimente. D­r Lion DIN UNGARIA Restul luptei Romînilor Două cercuri electorale, în cari Romînii dispun de un număr destul de mare de alegători, au rămas va­cante : cercul de la Șimleul Silvaniei și cel de la Cisnădie. In amindouă aceste cercuri Romînii și au pus can­didații lor, pentru cari au și înce­put o frumoasă propagandă. Intru­cît alegătorii romîni sunt în minoritate, nu poate fi vorba de triumful can­didaților naționaliști. Rostul luptei este cu totul altul: acela de a deștepta conștiința națională între Romînii din aceste cercări, de a mișca ma­sele, de a apropia pe popor de con­ducătorii săi și a’l determina la o muncă mai intensivă. Un fost deputat naționalist scrie într’un ziar de peste munți: Să nu intrăm în luptele electo­rale cu gîndul de a izbuti la ale­geri, cel puțin deocamdată și pen­tru cîte­va cicluri parlamentare. Tre­buie să punem candidați în toate cercurile electorale, unde se află alegători romîni, fie cît de puțini. Iară la alegeri absolut să nu facem

Next