Viitorul, iulie 1911 (Anul 5, nr. 1242-1264)

1911-07-06 / nr. 1242

í V b ANUL AL PATRULEA—NO. 1242—2 ABONAMENTE In tară.....................un an 18 lei.................șease luni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei..............șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni — PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— bani ‘qqmtigp- 1.v5 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA­: TELEFON 22 39 SUFLETUL JUNIMIST­ ­ *rv!r «. ? . ■ ■ Sentința în procesul intentat de ministerul instrucției d-lui profesor Chiricescu constitue în­că un prețios document pentru aceia cari vor să cunoască psi­hologia junimistă. Trei profesori universitari, trei fruntași distinși ai parti­dului conservator, dintre care unul însuși rectorul Universi­tăței, judecă pe un coleg al lor care s’a făcut vinovat de­ o la­șitate ce-l scoate totdeauna din rîndul oamenilor cari pot avea prieteni și cărora e îngăduit să li se întindă mîna. Acești profesori, acest rector al Univer­­sităței, acești fruntași ai partidu­lui conservator, deși­ sunt amici politici ai d-lui Marghiloman, se simt totuși jigniți de grava nedelicateță săvirșită de d-l dr. Chiricescu,—și o condamnă. Dar atunci se produce un fe­nomen curios. Atunci răsare în sufletele adînc înțelegătoare a mizeriilor omenești ale d-Zor Em. Pangrati, D.­ Oneiul și I. Rallet o rază de speranța și scepticism. Și-atunci această treime junimistă, deși condam­nase cu ultima energie și cu pedeapsa supremă vina a d-lui Chiricescu, socotește că acest delicvent universitar, poate to­tuși să predice, de pe cea mai înaltă catedră de teologie, mo­rala viitorilor preoți,— și opi­nează să să suspende p­edeap­­sa decretată. Și ast­fel, mulțumită d-lor Em. Pangrati, D. Onciul și I. Rallét, de acum înnainte stu­denții facultății de teologie vor fi nevoiți, cu obrajii înroșiți de rușine, să asculte lecțiile de morală și preceptele de­ în­tărire a carapien­ului, prod­ate de un profesor pe care trei colegi ai săi l-au condamnat ca tră­dător și ca tăinuitor de sacri­legii . In procedarea d-lor Pangrati, Oneiul și Rak­et se oglindește întreg sufletul junimist, *in toată meschina lui complexi­tate. Gravi și austeri, cînd e vor­ba să formuleze principii ge­nerale de moralitate,­­ șo­văitori și incapabili cînd ace­ste principii reclamă o ur­gentă și sinceră realizare; pe­danți,­­netoleranți și inepuisabil, de fecunzi în negațiuni cînd fac critica stărilor e­xistente,— plini de duplicitate, lipsiți de ori­ce pregătire, sceptici și*bla­zați cînd e vorba să construiască în locul ruinilor dărîmite; în­­drăsneți și invidioși cînd atacă opera altora,—lași, sterili și fricoși cînd sunt chemați să-și înfăptuiască opera visată*. Aș*a s’au arătat d-nii Pangrati, On­eiul și Ral­et cu prilejul pro­cesului d-lui Chiricescu. Așa sunt toți junimiștii: Imoral*i­­­tatea care visează moralitate; desfrînarea care visează ordine; sterilitatea fără speranță care visează mereu fecunditate. Această fără leac neputință de realizare care desparte ceea ce există de ceea­ ce ei ar dori să fie, este caracteristica tra­gică a sufletului junimist. Și această caracteristică este pe­cetea tuturor actelor și întregei lor vieți politice. Junimiștii știu aceasta. Și de aceia cazul lor tragic devine o­­dios. Ne­avînd capacitatea să înfiripeze nimic din himera după care pretind că aleargă, ei nu se sfiesc să recurgă la tot felul de subterfugii și com­promisuri, nu se dau în lături de la nici o promiscuitate, pa­tronează toate tîrgurile de con­știință, toate actele de duplici­tate ,pentru ca, ori­cînd, grație unui elegant gest de scepticism, să poată salva prestigiul hime­rei lor. Așa procedează junimiștii în toate actele lor de guvernă­­­mînt. Așa a procedat și com­i­­­siunea d­e judecată de­ pe lin­gă Universitatea din București în procesul Chiricescu. — E vinovat Chiricescu, dar trebue să rămîie! Citind această sentință n’aveți impresia că d-lor Pangrati, On­ciul și Raliet le-a lipsit în mo­mentul decisiv conștiința de moralitate, care să le­ dea pu­terea de a reprima imoralita­tea constatată ? Această impresie ne-o pro­duc nouă toate actele junimiș­tilor. Note Ateneul renaște Dacă Ateneul Român nu mai stă In fruntea instituțiilor noastre de cultură prin interesul cel provoacă In opinia publică, cauza este: In pri­mul rlnd indiferenta ce i o arată fruntașii literilor și științelor noastre. Azi Ateneul Român nu mai este tribuna de la care să răsune glasu­rile cele dinții ale elocintei românești. Azi această tribună, ridicată într’un entuziast avînt ae mutată prin jert­fele tuturo­r, a rămas în afară de rare excepții, apanajul talentelor sau ambițiilor tinere. Din aceasta cauză, valoarea și, deci, prestigiul cuvîntului rostit la Ateneu a scăzut. Din această cauză a scăzut, în aceiași măsură, și interesul publicului pen­tru prima instituție a elocventei noastre. De acest trist adevăr a fost pa­trans d-l Em. Porumbanu, președin­tele Ateneului Român, cînd a luat fericita Inițiativă de a schimba ac­tuala stare de lucruri. Prima grije a activului președin­te a fost de a asigura Ateneului concursul a cîți mai mulți oratori de seamă. In acest scop d-l Porumbanii, ți­­nînd seama că foarte mulți bărbați de reală valoare refuză să vorbească la Ateneu din cauza acusticei de­fectuoase a acestei săli, a numit o comisiune care să studieze mijloa­cele prin care aceste grave defecte vor putea fi remediate. Dacă d. Porumbanu va reuși să realizeze această­ îndreptare, va fi fă­cut o operă mare de­oare­ce defec­­tuozitatea acustică este una din cau­zele determinante ale decăderei A­­teneului. Dar afară de asta, d-l Porumbani a mai hotărît să publice toate con­ferințele ce se țin la Ateneu. Reîn­­ființîndu-se «Biblioteca Ateneului», apărută pentru prima oară acum 28 de ani, pe de-o parte Ateneul va re­veni la o tradiție care nu poate de­cit să slujească interesele culturei, iar pe de alta grija ce-o inspiră tot­deauna cuvîntul scris —scripta manent— va determina da sigur o bine­făcătoare selecție a conferin­țelor. Urăm d-lui Porumbaru ca nobi­lele sale sforțări de-a ridica iar A­teneul la faima de odinioară, să fie încoronate de succes deplin. L. TURBURĂRILE DIN ARABIA Londra, 4 Iulie.­ Agenția Reuter află cu data de 12 Iulie din Djihad că expedițiunea de sub Mohamed Ali Pașa, a fost cu totul înfrîntă. Mohamed Ali a trebuit să înceapă tratative cu Said Idris. Acesta a ce­rut să fie numit emir la Asir. Șapte batalioane sub comanda co­lonelului Riza Pașa, au plecat din Sanda spre Djilan.­­ Agenția Reuter află din Lo­­haja cu data de 11 Iulie, că mari forțe arabe s-au concentrat în jurul acestei localități. Apeductul orașului se află în mîi­­nile lor. Sunt temeri că orașul va fi atacat. ANUNCIURI COMERCIALE 3 MERCURI 6 IULIE 1911 A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE ȘI LA AGENȚIA EMIL MEIREfff 5 Sani Linia corp 7 pe o coloană în pagina III . . . .. SQ^Sani­­ Linia corp 7 pe o coloană în pagina VI . . . vy*. . 30^1» Inserții și reclame pagina III linia..................... XJJSJJOE MERGEM? Mănăstirea și sanatoriul Tismana ” . Una, din, Puliie cele m ai pitorești din țară, este aceea a mănăstirei Tismana, din Gorj Ministerul instrucției, prin Casa de credit a corpului didactic, a amenajat aci un frumos sanatoriu în care­­ în fiecare an, numeroși membri ai corpului didactic găsesc liniște și între mare Din cele petrecute la tripoldori Constanța - Cam povestește substitutul de procuror scandalul în care a fost amestecat — D-l Gh. M. Drăghici, substitut de procuror pe lingă parchetul din Cons­tanța, ne trimite scrisoarea de mai jos, prin care explică «diferendul» pe care l-a avut cu unul dintre crupierii de la tripol din Constanța, afacere despre care am vorbit pe larg într’unul din numerele noastre trecute. Regretăm pentru d­l Drăghici, că trei duc­ai* UCtm ——­­­­di sale. De­oare­ce cu modul acesta lumea va afla cum se numește substi­tutul care a avut o altercație cu unul dintre crupierii imandului tripou din Constanța Iată scrisoarea d­lui Drăghici: Domnule Director. Citesc în ziarul «Viitorul» de la 4 iulie 1911, un articol, în care se povestește între altele, de un scan­dal petrecut la cazinul din locali­tate și în care am fost amestecat fiind «maltratat de un crupier al jocurilor» , istoric îngroșat și dena­turat, plin de neadevăruri și fapte ce nu pot cadra cu demnitatea unui om. Nu cunosc autorul acelei cores­pondențe, pentru ca să fi putut avea explicațiuni în privința asta; și fiind-că nimeni altul nu poate ști, cauza incidentului și cele petrecute, țin să le povestesc. Veneam să ies din sala restau­rantului pentru a mă întoarce a­­casă, mai înnainte însă mă opresc la jocul de bulă și priveam din pi­cioare. In acest moment un individ, observator al jocurilor, în trecere mă lovește, probabil Inconștient, cu cotar și mă calcă peste picioare, la care atrăgîndu-i atențiunea, îmi răs­punde necuviincios, fapt pentru care și-a primit imediat pedeapsa ce-a meritat. Tot atunci și patronul mi-a făcut scuze de cele petrecute și m’a încunoștiințat, cum am cerut, că individul este scos din slujba ce o avea și va fi isgonit din localitate. Insă fiind­că a doua zi acel cru­pier venise la mine să se plîngă că e rămas pe drumuri și să-l iert, am spus atunci antreprenorului că după cîte­va zile să-l reprimească. Aici s’a redus scandalul de care vorbește articolul din ziarul d-voas­­tră cuprinzător de cuvinte și apre­cieri răutăcioase și pentru care pro­testez energic. Primiți vă rog domnule director, asigurarea distinsei mele conside­­raținni. Gh. M. Drăghici magistrat Constanța, 3 Iulie 1911. D­l Drăghici spune: mă lovește probabil inconștient». Care vrea să zică nici d sa nu e sigur dacă ~ 7 . r. Jn„‘f />/!»> vd­V­­/ t HQ.1t.' inconștient și de sigur că tot ne au mirit trebue să fie d. substitut Dră ■ ghici, dacă în urmă, acel crupier i a pus mîna în piept, conștient sau inconștient. lot d. Drăghici ne mai spune, că acel crupier a venit a doua zi să i ceară ertare și că d-sa fiind milos, l’a ertat. Gurile rele din Constanța spun, că crupierul în chestiune pen­tru a ’și arăta recunoștința pentru mărinimia d-lui substitut Drăghici, i-a oferit un chef strașnic, într’un ,chambre separe» al cazinului, și a­­tît de mare a fost recunoștința cru­­pierului, în­cît cheful a ținut pînă la ziuă. Noi credem că ar fi făcut mai bine de substitut, dacă atunci cînd «venea să iasă» din restaurant n’ar mai fi dat prin sala de jocuri, nu de alta, dar ar fi fost scutit să mai facă cu­noștință cu omul lui Heitzl. Dar în sfîrșit, treaba d-lui Dră­ghici dacă îi convine să fii eroul u­­nor asemenea întîmplări , ceea ce ne interesează pe noi e situația revoltă­toare în care se găsește parchetul de Constanța față de aventurierii de la bspelunca din Constanța. NOTE POLITICE încă o dovadă că actualul guvern are două măsuri: Mitropolitului Primat i s’a cerut demisia, deși a fost achi­tat; d-lui Chiricescu i s’a im­pus să rămîie profesor, deși a fost condamnat. Cu alte cuvinte, afară cu cei achitați și sus cei condamnați ! * » » Ziarele guvernamentale au ce­rul să considere barbaria de la llacăr ca o afacere incinsa. Nu tot aceiași părere are însă opinia publică. Ea cere cu in­sistență ca, afară de cei câți­va nenorociți jandarmi dați judecă­­ței pentru «bătaie simplă»», să fie pedepsiți funcționarii admi­­nistrativi, cari au ordonat oro­rile și cei doi ofițeri de jan­darmi. E drept că d-l Marghiloman a luat o măsură împotriva d -lui maior Racoviță, comandantul companiei mobile , l-a numit membru în comisia de admi­tere a jandarmilor rurali. D-sa va examina pe candidați asu­pra unei materii de curând in­trodusă în program : întrebuin­țarea fringhiei ude._____ ZAVRUCURI Specialitate «Epoca» mărturisește că «școala ju­nimistă» nu e specială in... tramwaye. Dacă nu e specială de ce se ames­tecă?! Cauza adevărată Știți care e adevărata cauză a detro­­nărei Mitropolitului Primat? Inamovibilofobia d-lui G. G. Arion. N’a respectat d-l Arion inamovibili­tatea inspectorilor școlari și era s’o respecte pe-a unui simplu Mitropolit primat ? ! Cinezi vinovatul? Presa guvernamentală atacă pe d-l M. Orleanu din cauza dezastrului de la Moreni. Gum așa ? D-l Orleanu e vinovat de acest dezastru ? De ce ? Poate pentru că... a lăsat ministerul industriei pe mina d-lui Nenițes­cu I Aghiuță SCRISORI DIN BERM­ Sfîrșitul circuitului german de aviațiune. — München-Berl­in în aeroplan.— Chestiunea naționalităților din Ungaria de pe catedra Universităței din Berlin. v**v»*um gouuau up or­ganizat de ziarul berlinez «B. Z. am Mirag» a ajuns în fine la capăt după o durată de o lună. Traseul acestei prime mari curse de încer­care a tinerei aviațiuni germane a fost: Berlin-Hamburg Kiel Colonia- Berlin, cu o distanță, în cifră ro­tundă, de 1900 de kilometri. Va trebui însă să spunem de la începutt că această cursă aeriană n’a prea fost încoronată de succes de­oare­ce nici unul din aviatori n'a putut să parcurgă întreaga dis­tanță , întîiul învingător n’a străbă­tut de­cît 1425 de k­m, din 1900, al doilea 1375, al 3 lea vre-o 1050 iar cei­l­ alți sub o mie. Succesul este cu atît mai mic cu cît nici o etapă nu a fost mai lungă de 200 de km. (una singură: Halberstadt-Berlin­­ultima) iar cele­l­alte între 85—180 k­m. Pe lingă aceasta după fie­care e­­tapă, așa de mică, era cîte o zi, ba chiar două de odihnă. Cu toate acestea nici un concurent nu a­­ par­curs toate etapele și prea puțini au parcurs cîte o etapă fără întrerupere. Dacă ne gîndim la succesul cir­cuitului european francez în care s’au parcurs peste 2000 de km, cu etape de peste 300 de km. în două săptămîni, pe furtună și ploi și dacă mai adăugăm că la acest circuit 9 a­­viatori au parcurs tot circuitul pro­pus, și cei mai mulți au sburat cu iuțeli vertiginoase, fără întrerupere, distanțe de cîte 400 de km., desi­gur că — abstracție făcînd de pa­triotismul exagerat al Germanilor— circuitul german nu se poate com­para cu cel francez. In schimb însă premii mari bă­nești au curs fără economie pentru încurajarea aviatorilor germani. Mai toate orașele de oprire au stabilit premii de mii și zeci de mii de mărci pe lîngă premiul ziarului B. Z. am Mitag de 100.000 de mărci. In to­tal suma premiilor cîștigate a atins respectabila cifră de 400.000 de mărci adică 500.000 lei. Clasamentul final și împărțirea pre­miului de 100.000 mărci este urmă­torul :JJGHXJ iLVrr^ w« AOOO.K O Uiu, 40.000 mărci. II) Hans Vollmüller cu 1837.50 km. 25.000 mărci. III) Büchner cu 1363.75 km. 10.000 mărci. IV) Lindpaintner 1222,50 km. 7.000 mărci. Urmează Witenstein, Wiencziers, Schauenburg și Lautsch cu sume mai mici. La socotirea distanței parcurse, s-a adăugat la numărul kilometrilor parcuși un sfert din ei pentru avia­torii ce au fost însoțiți de pasageri în sborul lor. Punctul principal și important în acest circuit este că pasagerii au fost ofițeri­ cari au servit de minune piloților pentru orientare, lucru care a arătat cu prisosință necesitatea mașinei sburătoare pentru trebuin­țele armatei. Avînd acest lucru în vedere a participat și ministrul de război cu o frumoasă sumă ca pre­miu și­­ cumpărarea aeroplanului învingător. In general s’au înscris la circuit 24 de aviatori, au plecat 8, și după părăsirea a 3 sau mai multe etape au ajuns în Berlin 4. De asemenea mai e de remarcat că nu s-a întîm­­plat decit un singur accident, lui Müller, și nici acesta periculos. In această privință au întrecut pe Francezi, la al căror circuit au mu­rit, precum se știe, 4 aviatori. Ger­manul e mai puțin curagios, dar mai prevăzător ! Dacă e permis să mai facem o ob­servație e că puținele mașini ger­mane care au luat parte la circuit, sunt copii fidele ale tipurilor fran­ceze cunoscute și că învingătorul s-a servit de admirabilul motor francez Gnome. O producțiune cu mult mai apre­ciabilă a aviațiunei german este stră­baterea distanței München Berlin de peste 500 de km. de către ingi­nerul Birth Hirth pe o mașină sis­tem Etrich-Rumpler, aproape ca Blériot ; a parcurs distanța numită în 5 ore și jum. cu două întreru­peri, cîștigînd un premiu de 50.000 de mărci fondat pentru acest scop. * • « Cu mult mai important pentru noi Romînii din Berlin și de pretutin­deni a fost discutarea chestiunei na­ționalităților din Ungaria de pe ca­tedra universităței din Capitala Ger­maniei de către profesorul de Eco­nomia Politică Ludwig Bernhard Tînărul și harnicul profesor a avut prilejul să se ocupe de această ches­tiuna ca făcînd parte dintr’un curs al său din acest semestru: .Natio­nalitäten und Rassenkampfe der Gegenwart» (Luptele de naționalități și rase in prezent). In ziua de joi 23 Iunie a. c.—zi importantă și memorabilă pentru noi — au venit la rînd luptele na­ționale din Ungaria, asupra cărora profesorul Bernhard a spus cam ur­mătoarele : Pînă la apariția cunoscutei cărți a distinsului publicist englez Scotus Vinter (care ne a făcut un mare serviciu) toată lumea credea, că na­ționalitățile din Ungaria trăesc ca în sînul lui D-zeu, dacă nu mai bine ! De atunci însă toți și-au pierdut ilu­ziile. «Maghiarii răspîndise faima pînă în America (aluzie la Appony) că naționalitățile trăesc în Ungaria mai bine și mai în frăție ca ori­unde». Marii politiciani și magnații unguri spun, că sunt liberali, sub această perdea însă se ascunde căutarea de ași face interesele lor agrare, căci cea mai mare parte sunt mari pro­prietari. Ca exemplu a fost dat Gro­ful Esterhazi, care posedă 250.000 de hectare proprietate rurală. Pentru a și putea însă vedea în liniște de treburi,­așa cum înțeleg ei, nu trebue să se dea păs de des­­voltare naționalităților. Înfăptuitorul ideilor și mijloacelor a fost Tisza bătrînul. Acesta a urmărit maghiarizarea naționalităților prin introducerea limbei maghiare în școlile naționale, puțund««ki a—«.*. MW» A ** svut și puținul care l’a făcut este de a­­runcat în spinarea renegaților na­ționalităților (mai cu seamă din par­tea germanilor), care nu caută de­cît «să facă bani și cariere strălu­cite cît mai repede și ușor» pe spi­narea fraților lor. Mai departe profesorul Bernhard a »Latat lupta cea mare pe cara o duc Ungurii cu Anotri» Centru : 1. independența vămilor și 2. pentru, armata națională, pe care le au comune. Diplomația vieneză însă, ca să ză­­dărnicească pretențiile Ungurilor, a aruncat cuvîntul de luptă : «votul universal pentru Ungaria», care în Austria este de vre-o 2 ani acordat. «Această idee a căzut pe capul Ungurilor ca o bombă. Atunci mag­­nații cei liberali (?) au rămas trăz­­­niți și un fior rece le a trecut prin vine! Asta însemnează ridicarea naționalităților. De abia acum a vă­zut întreaga Europă, că celebrul liberalism unguresc este numai o vorbăriei. Lupta împotriva naționalităților — mai cu seamă Romînii, care sunt cea mai numeroasă naționalitate din Ungaria — începu cu o reînoită fu­rie. Mijloacele de care Ungurii se servesc în prezent împotriva națio­nalităților sunt : 1) Excluderea lor de la funcțiuni; 2) încercare de ma­ghiarizare prin școale și 3) ținerea departe a naționalităților de parla­ment. Profesorul Bernhard a ținut tot de o dată să remarce că lupta cea mai aprigă se duce în contra Romînilor. Pentru a-și ilustra această afirma­ție a amintit modul barbar în care­­ nu au făcut alegerile, despre care un­gurii spun că au fost foarte pașnica nefiind de­cît 14 morți. Pentru a învinge în alegeri guvernul maghiar­­ a dus o «politică de șnabs», la care au adăugat teroarea militară și ad­ministrativă, destul de cunoscute­­ nouă. 1* CONVORBIRI ARTISTICE Cuma trebue să fie o critică bună? n­­ A"^oT răspunde la­ j întrebarea dată precizînd noțiunea de,'critică, fiindcă sunt de părere că un lucru atunci este bun cînd este mai conform cu el însăși, că prin urmare o critică va fi atunci bună cînd va fi mai critică, atunci cînd va fi în adevă­ratul­ și deplinul sens al cuvîntului —critică. Voi preciza deci noțiunea de critică. In fizică ni se spune că un bob de grindină se formează dintr’o pică­tură de apă provenită din vapori condensați, picătura care într’un me­diu rece înghiață; în starea aceasta ea e acum atrasă de pămînt și în calea sa trecînd prin straturi de aer diferite și de diferite temperaturi i se supra­pun învelișuri noi de ghiață In modul acesta sîmburile crește, se îngroașe și ajunge de la mărimea u­­nei picături la aceia unei nuci. Cam acelaș lucru se petrec în viața su­fletească a omului cu noțiunea. Notele caracteristice ale unui o­­biect se încheagă, se întăresc în con­știință, îngheață, formează sîmburile. Experiențe personale, citiri, convor­biri, studii, etc., vin din timp în timp sub diferite temperaturi s­entimentale și depun straturi împrejurul idei închegate și astfel spontan noțiunea primitivă s­­ amplifică sau se reduce. Interesant în­deosebi sunt diferitele temperaturi prin care trece o noțiune cînd străbate ca o rază luminoasă , spațiul întunecos al secolelor și su­fără în drumul ei deviațiuni însem­nate, precinuite de densitatea mediu­lui pe care-1 parcurge. Aci mai cu seamă cînd va fi vorba de noțiunea de critică vom observa cs este na­tiv și ce este prin influența timpu­lui adăugat la această noțiune. Intr’un sens primitiv și elementar , de tot a critica însemnează a ’și a­­răta părerea despre un lucru, o o­­peră. Părerea însă este ceva cu to­tul personal, subiectiv, individual. Atunci cînd îți exprimi părerea, ai în vedere un criteriu de judecată care de cele mai multe ori este o impresie sau dacă nu, părerea este rezultatul unei anume culturi, unei anume dispozițiuni momentane unui anume mod de a pricepe o operă și a unor mulțime de lucruri pe care, tu critic, le ai într’un anumit com­plex, așa că ești unic în felul tău. In critica sub forma aceasta triumfă deci individualismul și astfel Criti­ca—părere (cum o voi numi) este diferită de la individ și încă în felul ei. Quot capita tot sensul. In istoria cultivărei artei critica—­­ părere trebue să fi fost contimporană cu un anume fel de a concepe arta. Nu­mai dacă admiți că arta este aceia ce este mai impuls, mai instinct în om, nu­mai dacă subsorii fraza­­te beau est oe qui vibre en noua, nu­mai cînd vezi în artă zugrăvi­rea omului romantic și al omului primitiv visat de Rousseau, numai atunci poți să susții că aceia ce este rezultatul unei mișcări de unde su­fletești trebue judecat de o mișcare, de o adiere sufletească tot atît de spontană, inconștientă și instinctă. In critica—părere, aprecierea se gă­sește deci rare ori pe teren cogita­­tiv ci mai totdeauna pe terenul in­­presiunilor, pe terenul reacțiunei fi­rești ce arta o produce In sufletul omenesc. O atare critică va fi însă, cred că o vedeți imediat în cele mai multe cazări o operă de artă. Va fi opera de artă făcu­ă cu ocazia unei alte opere de artă. Și în cazul acesta critica începe să se îndepărteze de la natura ei primitivă, căci la preo­cu­par­ea primordială de exprimare a părerei se adaugă acum grija formei și a simetriei. O critică o­­peră de artă are tot atît de puțină valoare pentru literatură, aduce tot atît de puțin folos desvoltărei lite­rare, cît vă aduce o operă de artă folos desvoltărei științifice. S’au vă­zut cazuri. Un critic fire de artist la o superficială privire sintetizează într’o formulă pe care el, nu poe­tul criticat o numește «fericită», toată opera și activitatea unui poet. Ori­cît ar studia criticul nostru după aceia, chiar răbdare germană să aibă, dacă rezultatul cercetări­lor lui îi va arăta că acea vorbă înaripată, figura aceea sonoră, for­mula fericită a fost un neadevăr, în foarte puține cazuri va avea tă­ria și abnegația de a sacrifici, fără milă, ceea­ ce vede bine că e literă moartă fără duh, corp frumos fără suflet. Rar se va găsi acela care, după vorba franceză, va sacrifica : une bonne expression a une bonne vérilé. Dar să privim critica părere din­­tr’un punct de vedere simpatic. După critica părere, tot e artă pe plac9, ce mișcă sufletul indiferent, dacă bate sau nu în capul unei reguli. Vedeți că acest fel de critică a fost călăuza Romanticilor, a fost în ace­lași timp îndemnul Romanticilor, in­­demnul unei arte care cerea perso­nalitate și individualitate puternică. Ast­fel, vedeți că n’am greșit adi­neaori cînd v’am vorbit de zugrăvi­rea «omului Romantic»; dar pe lingă libertatea absolută care o decretează critica părere, se presupune un pu­blic sceptic față de rubricile cunos­cute ale frumosului absolut și ideal din estetică. Critica părere în esența ei, îți spune , judecă arta, emanația unei inimi cu inima ta, fiind-că, după cum zice Vauvenargues :«Les grandes pensens viennent du coeur». Judecînd ast­fel, vom uita fondul de axiome pe care o cultură mai mult sau mai puțin vastă ni la depozitat în ma­gazia memoriei și ast­fel vom ob­ține efectul real al acestei cauze frumoase artă. Efectul este senti­mentul transplantat în inima spec­tatorului sau al cititorului printre minunată viziune. Dacă arta-cauză nu și produce sentimentul-efect, ver­dictul critic al păreri este negativ . Și este un verdict dar cu atît mai multă autoritate cu cît în critică au vorbit vinele, nervii, construcțiunea mușchiului inimei, lucruri cari nu mint tocmai cum în opera de artă vorbise pădurea, codrul, unda­ vecini­­ca care nici ea nu poate minți. In urma unor epoci de înflorire artistică în care opere mari respec­tate se produc vin și oameni mici cari doresc să fie fără multă muncă tărăți de talentele mari prin golul ce-i lasă aceștia după ei înlăturînd obstacolele. Acești oameni mici gă­sesc că este necesar să se facă ins­trucțiuni calapoade, cu ajutorul că­rora ori­ce om poate să­ producă o­­pere artistice de valoare. Se studiază acum operele mari și să scot din ele norme Apar legislatorii Parna­­selor. Sa scriu tratatele despre arta poetică sub ce aspect mi sa prezintă acum critica? Acum critica nu mai rămîne opinie individuală ci rămîne verdict dat pe baza unui paragraf. Critica acum nu sa mai bazează pe un criteriu individual pe care criti­cul îl caută și-l găsește in sine însuși ci pe o lege formulată admisă, sancționată, care-l învestește pe critic cu autoritatea talentelor din a căror opere s’au cules nor­mele legal pe baza căreia judecă și sa pronunță. Dacă adineauri am fi putut numi critica părere critica in­dividualistă acum critica verdict va fi critica autoritariată. Dar n’am terminat.

Next