Viitorul, iulie 1911 (Anul 5, nr. 1242-1264)
1911-07-06 / nr. 1242
í V b ANUL AL PATRULEA—NO. 1242—2 ABONAMENTE In tară.....................un an 18 lei.................șease luni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei..............șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni — PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— bani ‘qqmtigp- 1.v5 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22 39 SUFLETUL JUNIMIST *rv!r «. ? . ■ ■ Sentința în procesul intentat de ministerul instrucției d-lui profesor Chiricescu constitue încă un prețios document pentru aceia cari vor să cunoască psihologia junimistă. Trei profesori universitari, trei fruntași distinși ai partidului conservator, dintre care unul însuși rectorul Universităței, judecă pe un coleg al lor care s’a făcut vinovat de o lașitate ce-l scoate totdeauna din rîndul oamenilor cari pot avea prieteni și cărora e îngăduit să li se întindă mîna. Acești profesori, acest rector al Universităței, acești fruntași ai partidului conservator, deși sunt amici politici ai d-lui Marghiloman, se simt totuși jigniți de grava nedelicateță săvirșită de d-l dr. Chiricescu,—și o condamnă. Dar atunci se produce un fenomen curios. Atunci răsare în sufletele adînc înțelegătoare a mizeriilor omenești ale d-Zor Em. Pangrati, D. Oneiul și I. Rallet o rază de speranța și scepticism. Și-atunci această treime junimistă, deși condamnase cu ultima energie și cu pedeapsa supremă vina a d-lui Chiricescu, socotește că acest delicvent universitar, poate totuși să predice, de pe cea mai înaltă catedră de teologie, morala viitorilor preoți,— și opinează să să suspende pedeapsa decretată. Și astfel, mulțumită d-lor Em. Pangrati, D. Onciul și I. Rallét, de acum înnainte studenții facultății de teologie vor fi nevoiți, cu obrajii înroșiți de rușine, să asculte lecțiile de morală și preceptele de întărire a carapienului, prodate de un profesor pe care trei colegi ai săi l-au condamnat ca trădător și ca tăinuitor de sacrilegii . In procedarea d-lor Pangrati, Oneiul și Raket se oglindește întreg sufletul junimist, *in toată meschina lui complexitate. Gravi și austeri, cînd e vorba să formuleze principii generale de moralitate, șovăitori și incapabili cînd aceste principii reclamă o urgentă și sinceră realizare; pedanți,netoleranți și inepuisabil, de fecunzi în negațiuni cînd fac critica stărilor existente,— plini de duplicitate, lipsiți de orice pregătire, sceptici și*blazați cînd e vorba să construiască în locul ruinilor dărîmite; îndrăsneți și invidioși cînd atacă opera altora,—lași, sterili și fricoși cînd sunt chemați să-și înfăptuiască opera visată*. Aș*a s’au arătat d-nii Pangrati, Oneiul și Ralet cu prilejul procesului d-lui Chiricescu. Așa sunt toți junimiștii: Imoral*itatea care visează moralitate; desfrînarea care visează ordine; sterilitatea fără speranță care visează mereu fecunditate. Această fără leac neputință de realizare care desparte ceea ce există de ceea ce ei ar dori să fie, este caracteristica tragică a sufletului junimist. Și această caracteristică este pecetea tuturor actelor și întregei lor vieți politice. Junimiștii știu aceasta. Și de aceia cazul lor tragic devine odios. Neavînd capacitatea să înfiripeze nimic din himera după care pretind că aleargă, ei nu se sfiesc să recurgă la tot felul de subterfugii și compromisuri, nu se dau în lături de la nici o promiscuitate, patronează toate tîrgurile de conștiință, toate actele de duplicitate ,pentru ca, oricînd, grație unui elegant gest de scepticism, să poată salva prestigiul himerei lor. Așa procedează junimiștii în toate actele lor de guvernămînt. Așa a procedat și comisiunea de judecată de pe lingă Universitatea din București în procesul Chiricescu. — E vinovat Chiricescu, dar trebue să rămîie! Citind această sentință n’aveți impresia că d-lor Pangrati, Onciul și Raliet le-a lipsit în momentul decisiv conștiința de moralitate, care să le dea puterea de a reprima imoralitatea constatată ? Această impresie ne-o produc nouă toate actele junimiștilor. Note Ateneul renaște Dacă Ateneul Român nu mai stă In fruntea instituțiilor noastre de cultură prin interesul cel provoacă In opinia publică, cauza este: In primul rlnd indiferenta ce i o arată fruntașii literilor și științelor noastre. Azi Ateneul Român nu mai este tribuna de la care să răsune glasurile cele dinții ale elocintei românești. Azi această tribună, ridicată într’un entuziast avînt ae mutată prin jertfele tuturor, a rămas în afară de rare excepții, apanajul talentelor sau ambițiilor tinere. Din aceasta cauză, valoarea și, deci, prestigiul cuvîntului rostit la Ateneu a scăzut. Din această cauză a scăzut, în aceiași măsură, și interesul publicului pentru prima instituție a elocventei noastre. De acest trist adevăr a fost patrans d-l Em. Porumbanu, președintele Ateneului Român, cînd a luat fericita Inițiativă de a schimba actuala stare de lucruri. Prima grije a activului președinte a fost de a asigura Ateneului concursul a cîți mai mulți oratori de seamă. In acest scop d-l Porumbanii, ținînd seama că foarte mulți bărbați de reală valoare refuză să vorbească la Ateneu din cauza acusticei defectuoase a acestei săli, a numit o comisiune care să studieze mijloacele prin care aceste grave defecte vor putea fi remediate. Dacă d. Porumbanu va reuși să realizeze această îndreptare, va fi făcut o operă mare deoarece defectuozitatea acustică este una din cauzele determinante ale decăderei Ateneului. Dar afară de asta, d-l Porumbani a mai hotărît să publice toate conferințele ce se țin la Ateneu. Reînființîndu-se «Biblioteca Ateneului», apărută pentru prima oară acum 28 de ani, pe de-o parte Ateneul va reveni la o tradiție care nu poate decit să slujească interesele culturei, iar pe de alta grija ce-o inspiră totdeauna cuvîntul scris —scripta manent— va determina da sigur o binefăcătoare selecție a conferințelor. Urăm d-lui Porumbaru ca nobilele sale sforțări de-a ridica iar Ateneul la faima de odinioară, să fie încoronate de succes deplin. L. TURBURĂRILE DIN ARABIA Londra, 4 Iulie. Agenția Reuter află cu data de 12 Iulie din Djihad că expedițiunea de sub Mohamed Ali Pașa, a fost cu totul înfrîntă. Mohamed Ali a trebuit să înceapă tratative cu Said Idris. Acesta a cerut să fie numit emir la Asir. Șapte batalioane sub comanda colonelului Riza Pașa, au plecat din Sanda spre Djilan. Agenția Reuter află din Lohaja cu data de 11 Iulie, că mari forțe arabe s-au concentrat în jurul acestei localități. Apeductul orașului se află în mîinile lor. Sunt temeri că orașul va fi atacat. ANUNCIURI COMERCIALE 3 MERCURI 6 IULIE 1911 A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE ȘI LA AGENȚIA EMIL MEIREfff 5 Sani Linia corp 7 pe o coloană în pagina III . . . .. SQ^Sani Linia corp 7 pe o coloană în pagina VI . . . vy*. . 30^1» Inserții și reclame pagina III linia..................... XJJSJJOE MERGEM? Mănăstirea și sanatoriul Tismana ” . Una, din, Puliie cele m ai pitorești din țară, este aceea a mănăstirei Tismana, din Gorj Ministerul instrucției, prin Casa de credit a corpului didactic, a amenajat aci un frumos sanatoriu în care în fiecare an, numeroși membri ai corpului didactic găsesc liniște și între mare Din cele petrecute la tripoldori Constanța - Cam povestește substitutul de procuror scandalul în care a fost amestecat — D-l Gh. M. Drăghici, substitut de procuror pe lingă parchetul din Constanța, ne trimite scrisoarea de mai jos, prin care explică «diferendul» pe care l-a avut cu unul dintre crupierii de la tripol din Constanța, afacere despre care am vorbit pe larg într’unul din numerele noastre trecute. Regretăm pentru dl Drăghici, că trei ducai* UCtm ——di sale. Deoarece cu modul acesta lumea va afla cum se numește substitutul care a avut o altercație cu unul dintre crupierii imandului tripou din Constanța Iată scrisoarea dlui Drăghici: Domnule Director. Citesc în ziarul «Viitorul» de la 4 iulie 1911, un articol, în care se povestește între altele, de un scandal petrecut la cazinul din localitate și în care am fost amestecat fiind «maltratat de un crupier al jocurilor» , istoric îngroșat și denaturat, plin de neadevăruri și fapte ce nu pot cadra cu demnitatea unui om. Nu cunosc autorul acelei corespondențe, pentru ca să fi putut avea explicațiuni în privința asta; și fiind-că nimeni altul nu poate ști, cauza incidentului și cele petrecute, țin să le povestesc. Veneam să ies din sala restaurantului pentru a mă întoarce acasă, mai înnainte însă mă opresc la jocul de bulă și priveam din picioare. In acest moment un individ, observator al jocurilor, în trecere mă lovește, probabil Inconștient, cu cotar și mă calcă peste picioare, la care atrăgîndu-i atențiunea, îmi răspunde necuviincios, fapt pentru care și-a primit imediat pedeapsa ce-a meritat. Tot atunci și patronul mi-a făcut scuze de cele petrecute și m’a încunoștiințat, cum am cerut, că individul este scos din slujba ce o avea și va fi isgonit din localitate. Insă fiindcă a doua zi acel crupier venise la mine să se plîngă că e rămas pe drumuri și să-l iert, am spus atunci antreprenorului că după cîteva zile să-l reprimească. Aici s’a redus scandalul de care vorbește articolul din ziarul d-voastră cuprinzător de cuvinte și aprecieri răutăcioase și pentru care protestez energic. Primiți vă rog domnule director, asigurarea distinsei mele consideraținni. Gh. M. Drăghici magistrat Constanța, 3 Iulie 1911. Dl Drăghici spune: mă lovește probabil inconștient». Care vrea să zică nici d sa nu e sigur dacă ~ 7 . r. Jn„‘f />/!»> vdV/ t HQ.1t.' inconștient și de sigur că tot ne au mirit trebue să fie d. substitut Dră ■ ghici, dacă în urmă, acel crupier i a pus mîna în piept, conștient sau inconștient. lot d. Drăghici ne mai spune, că acel crupier a venit a doua zi să i ceară ertare și că d-sa fiind milos, l’a ertat. Gurile rele din Constanța spun, că crupierul în chestiune pentru a ’și arăta recunoștința pentru mărinimia d-lui substitut Drăghici, i-a oferit un chef strașnic, într’un ,chambre separe» al cazinului, și atît de mare a fost recunoștința crupierului, încît cheful a ținut pînă la ziuă. Noi credem că ar fi făcut mai bine de substitut, dacă atunci cînd «venea să iasă» din restaurant n’ar mai fi dat prin sala de jocuri, nu de alta, dar ar fi fost scutit să mai facă cunoștință cu omul lui Heitzl. Dar în sfîrșit, treaba d-lui Drăghici dacă îi convine să fii eroul unor asemenea întîmplări , ceea ce ne interesează pe noi e situația revoltătoare în care se găsește parchetul de Constanța față de aventurierii de la bspelunca din Constanța. NOTE POLITICE încă o dovadă că actualul guvern are două măsuri: Mitropolitului Primat i s’a cerut demisia, deși a fost achitat; d-lui Chiricescu i s’a impus să rămîie profesor, deși a fost condamnat. Cu alte cuvinte, afară cu cei achitați și sus cei condamnați ! * » » Ziarele guvernamentale au cerul să considere barbaria de la llacăr ca o afacere incinsa. Nu tot aceiași părere are însă opinia publică. Ea cere cu insistență ca, afară de cei câțiva nenorociți jandarmi dați judecăței pentru «bătaie simplă»», să fie pedepsiți funcționarii administrativi, cari au ordonat ororile și cei doi ofițeri de jandarmi. E drept că d-l Marghiloman a luat o măsură împotriva d -lui maior Racoviță, comandantul companiei mobile , l-a numit membru în comisia de admitere a jandarmilor rurali. D-sa va examina pe candidați asupra unei materii de curând introdusă în program : întrebuințarea fringhiei ude._____ ZAVRUCURI Specialitate «Epoca» mărturisește că «școala junimistă» nu e specială in... tramwaye. Dacă nu e specială de ce se amestecă?! Cauza adevărată Știți care e adevărata cauză a detronărei Mitropolitului Primat? Inamovibilofobia d-lui G. G. Arion. N’a respectat d-l Arion inamovibilitatea inspectorilor școlari și era s’o respecte pe-a unui simplu Mitropolit primat ? ! Cinezi vinovatul? Presa guvernamentală atacă pe d-l M. Orleanu din cauza dezastrului de la Moreni. Gum așa ? D-l Orleanu e vinovat de acest dezastru ? De ce ? Poate pentru că... a lăsat ministerul industriei pe mina d-lui Nenițescu I Aghiuță SCRISORI DIN BERM Sfîrșitul circuitului german de aviațiune. — München-Berlin în aeroplan.— Chestiunea naționalităților din Ungaria de pe catedra Universităței din Berlin. v**v»*um gouuau up organizat de ziarul berlinez «B. Z. am Mirag» a ajuns în fine la capăt după o durată de o lună. Traseul acestei prime mari curse de încercare a tinerei aviațiuni germane a fost: Berlin-Hamburg Kiel Colonia- Berlin, cu o distanță, în cifră rotundă, de 1900 de kilometri. Va trebui însă să spunem de la începutt că această cursă aeriană n’a prea fost încoronată de succes deoarece nici unul din aviatori n'a putut să parcurgă întreaga distanță , întîiul învingător n’a străbătut decît 1425 de km, din 1900, al doilea 1375, al 3 lea vre-o 1050 iar ceil alți sub o mie. Succesul este cu atît mai mic cu cît nici o etapă nu a fost mai lungă de 200 de km. (una singură: Halberstadt-Berlinultima) iar celelalte între 85—180 km. Pe lingă aceasta după fiecare etapă, așa de mică, era cîte o zi, ba chiar două de odihnă. Cu toate acestea nici un concurent nu a parcurs toate etapele și prea puțini au parcurs cîte o etapă fără întrerupere. Dacă ne gîndim la succesul circuitului european francez în care s’au parcurs peste 2000 de km, cu etape de peste 300 de km. în două săptămîni, pe furtună și ploi și dacă mai adăugăm că la acest circuit 9 aviatori au parcurs tot circuitul propus, și cei mai mulți au sburat cu iuțeli vertiginoase, fără întrerupere, distanțe de cîte 400 de km., desigur că — abstracție făcînd de patriotismul exagerat al Germanilor— circuitul german nu se poate compara cu cel francez. In schimb însă premii mari bănești au curs fără economie pentru încurajarea aviatorilor germani. Mai toate orașele de oprire au stabilit premii de mii și zeci de mii de mărci pe lîngă premiul ziarului B. Z. am Mitag de 100.000 de mărci. In total suma premiilor cîștigate a atins respectabila cifră de 400.000 de mărci adică 500.000 lei. Clasamentul final și împărțirea premiului de 100.000 mărci este următorul :JJGHXJ iLVrr^ w« AOOO.K O Uiu, 40.000 mărci. II) Hans Vollmüller cu 1837.50 km. 25.000 mărci. III) Büchner cu 1363.75 km. 10.000 mărci. IV) Lindpaintner 1222,50 km. 7.000 mărci. Urmează Witenstein, Wiencziers, Schauenburg și Lautsch cu sume mai mici. La socotirea distanței parcurse, s-a adăugat la numărul kilometrilor parcuși un sfert din ei pentru aviatorii ce au fost însoțiți de pasageri în sborul lor. Punctul principal și important în acest circuit este că pasagerii au fost ofițeri cari au servit de minune piloților pentru orientare, lucru care a arătat cu prisosință necesitatea mașinei sburătoare pentru trebuințele armatei. Avînd acest lucru în vedere a participat și ministrul de război cu o frumoasă sumă ca premiu și cumpărarea aeroplanului învingător. In general s’au înscris la circuit 24 de aviatori, au plecat 8, și după părăsirea a 3 sau mai multe etape au ajuns în Berlin 4. De asemenea mai e de remarcat că nu s-a întîmplat decit un singur accident, lui Müller, și nici acesta periculos. In această privință au întrecut pe Francezi, la al căror circuit au murit, precum se știe, 4 aviatori. Germanul e mai puțin curagios, dar mai prevăzător ! Dacă e permis să mai facem o observație e că puținele mașini germane care au luat parte la circuit, sunt copii fidele ale tipurilor franceze cunoscute și că învingătorul s-a servit de admirabilul motor francez Gnome. O producțiune cu mult mai apreciabilă a aviațiunei german este străbaterea distanței München Berlin de peste 500 de km. de către inginerul Birth Hirth pe o mașină sistem Etrich-Rumpler, aproape ca Blériot ; a parcurs distanța numită în 5 ore și jum. cu două întreruperi, cîștigînd un premiu de 50.000 de mărci fondat pentru acest scop. * • « Cu mult mai important pentru noi Romînii din Berlin și de pretutindeni a fost discutarea chestiunei naționalităților din Ungaria de pe catedra universităței din Capitala Germaniei de către profesorul de Economia Politică Ludwig Bernhard Tînărul și harnicul profesor a avut prilejul să se ocupe de această chestiuna ca făcînd parte dintr’un curs al său din acest semestru: .Nationalitäten und Rassenkampfe der Gegenwart» (Luptele de naționalități și rase in prezent). In ziua de joi 23 Iunie a. c.—zi importantă și memorabilă pentru noi — au venit la rînd luptele naționale din Ungaria, asupra cărora profesorul Bernhard a spus cam următoarele : Pînă la apariția cunoscutei cărți a distinsului publicist englez Scotus Vinter (care ne a făcut un mare serviciu) toată lumea credea, că naționalitățile din Ungaria trăesc ca în sînul lui D-zeu, dacă nu mai bine ! De atunci însă toți și-au pierdut iluziile. «Maghiarii răspîndise faima pînă în America (aluzie la Appony) că naționalitățile trăesc în Ungaria mai bine și mai în frăție ca oriunde». Marii politiciani și magnații unguri spun, că sunt liberali, sub această perdea însă se ascunde căutarea de ași face interesele lor agrare, căci cea mai mare parte sunt mari proprietari. Ca exemplu a fost dat Groful Esterhazi, care posedă 250.000 de hectare proprietate rurală. Pentru a și putea însă vedea în liniște de treburi,așa cum înțeleg ei, nu trebue să se dea păs de desvoltare naționalităților. Înfăptuitorul ideilor și mijloacelor a fost Tisza bătrînul. Acesta a urmărit maghiarizarea naționalităților prin introducerea limbei maghiare în școlile naționale, puțund««ki a—«.*. MW» A ** svut și puținul care l’a făcut este de aruncat în spinarea renegaților naționalităților (mai cu seamă din partea germanilor), care nu caută decît «să facă bani și cariere strălucite cît mai repede și ușor» pe spinarea fraților lor. Mai departe profesorul Bernhard a »Latat lupta cea mare pe cara o duc Ungurii cu Anotri» Centru : 1. independența vămilor și 2. pentru, armata națională, pe care le au comune. Diplomația vieneză însă, ca să zădărnicească pretențiile Ungurilor, a aruncat cuvîntul de luptă : «votul universal pentru Ungaria», care în Austria este de vre-o 2 ani acordat. «Această idee a căzut pe capul Ungurilor ca o bombă. Atunci magnații cei liberali (?) au rămas trăzniți și un fior rece le a trecut prin vine! Asta însemnează ridicarea naționalităților. De abia acum a văzut întreaga Europă, că celebrul liberalism unguresc este numai o vorbăriei. Lupta împotriva naționalităților — mai cu seamă Romînii, care sunt cea mai numeroasă naționalitate din Ungaria — începu cu o reînoită furie. Mijloacele de care Ungurii se servesc în prezent împotriva naționalităților sunt : 1) Excluderea lor de la funcțiuni; 2) încercare de maghiarizare prin școale și 3) ținerea departe a naționalităților de parlament. Profesorul Bernhard a ținut tot de o dată să remarce că lupta cea mai aprigă se duce în contra Romînilor. Pentru a-și ilustra această afirmație a amintit modul barbar în care nu au făcut alegerile, despre care ungurii spun că au fost foarte pașnica nefiind decît 14 morți. Pentru a învinge în alegeri guvernul maghiar a dus o «politică de șnabs», la care au adăugat teroarea militară și administrativă, destul de cunoscute nouă. 1* CONVORBIRI ARTISTICE Cuma trebue să fie o critică bună? n A"^oT răspunde la j întrebarea dată precizînd noțiunea de,'critică, fiindcă sunt de părere că un lucru atunci este bun cînd este mai conform cu el însăși, că prin urmare o critică va fi atunci bună cînd va fi mai critică, atunci cînd va fi în adevăratul și deplinul sens al cuvîntului —critică. Voi preciza deci noțiunea de critică. In fizică ni se spune că un bob de grindină se formează dintr’o picătură de apă provenită din vapori condensați, picătura care într’un mediu rece înghiață; în starea aceasta ea e acum atrasă de pămînt și în calea sa trecînd prin straturi de aer diferite și de diferite temperaturi i se suprapun învelișuri noi de ghiață In modul acesta sîmburile crește, se îngroașe și ajunge de la mărimea unei picături la aceia unei nuci. Cam acelaș lucru se petrec în viața sufletească a omului cu noțiunea. Notele caracteristice ale unui obiect se încheagă, se întăresc în conștiință, îngheață, formează sîmburile. Experiențe personale, citiri, convorbiri, studii, etc., vin din timp în timp sub diferite temperaturi sentimentale și depun straturi împrejurul idei închegate și astfel spontan noțiunea primitivă s amplifică sau se reduce. Interesant îndeosebi sunt diferitele temperaturi prin care trece o noțiune cînd străbate ca o rază luminoasă , spațiul întunecos al secolelor și sufără în drumul ei deviațiuni însemnate, precinuite de densitatea mediului pe care-1 parcurge. Aci mai cu seamă cînd va fi vorba de noțiunea de critică vom observa cs este nativ și ce este prin influența timpului adăugat la această noțiune. Intr’un sens primitiv și elementar , de tot a critica însemnează a ’și arăta părerea despre un lucru, o operă. Părerea însă este ceva cu totul personal, subiectiv, individual. Atunci cînd îți exprimi părerea, ai în vedere un criteriu de judecată care de cele mai multe ori este o impresie sau dacă nu, părerea este rezultatul unei anume culturi, unei anume dispozițiuni momentane unui anume mod de a pricepe o operă și a unor mulțime de lucruri pe care, tu critic, le ai într’un anumit complex, așa că ești unic în felul tău. In critica sub forma aceasta triumfă deci individualismul și astfel Critica—părere (cum o voi numi) este diferită de la individ și încă în felul ei. Quot capita tot sensul. In istoria cultivărei artei critica— părere trebue să fi fost contimporană cu un anume fel de a concepe arta. Numai dacă admiți că arta este aceia ce este mai impuls, mai instinct în om, numai dacă subsorii frazate beau est oe qui vibre en noua, numai cînd vezi în artă zugrăvirea omului romantic și al omului primitiv visat de Rousseau, numai atunci poți să susții că aceia ce este rezultatul unei mișcări de unde sufletești trebue judecat de o mișcare, de o adiere sufletească tot atît de spontană, inconștientă și instinctă. In critica—părere, aprecierea se găsește deci rare ori pe teren cogitativ ci mai totdeauna pe terenul inpresiunilor, pe terenul reacțiunei firești ce arta o produce In sufletul omenesc. O atare critică va fi însă, cred că o vedeți imediat în cele mai multe cazări o operă de artă. Va fi opera de artă făcuă cu ocazia unei alte opere de artă. Și în cazul acesta critica începe să se îndepărteze de la natura ei primitivă, căci la preocuparea primordială de exprimare a părerei se adaugă acum grija formei și a simetriei. O critică operă de artă are tot atît de puțină valoare pentru literatură, aduce tot atît de puțin folos desvoltărei literare, cît vă aduce o operă de artă folos desvoltărei științifice. S’au văzut cazuri. Un critic fire de artist la o superficială privire sintetizează într’o formulă pe care el, nu poetul criticat o numește «fericită», toată opera și activitatea unui poet. Oricît ar studia criticul nostru după aceia, chiar răbdare germană să aibă, dacă rezultatul cercetărilor lui îi va arăta că acea vorbă înaripată, figura aceea sonoră, formula fericită a fost un neadevăr, în foarte puține cazuri va avea tăria și abnegația de a sacrifici, fără milă, ceea ce vede bine că e literă moartă fără duh, corp frumos fără suflet. Rar se va găsi acela care, după vorba franceză, va sacrifica : une bonne expression a une bonne vérilé. Dar să privim critica părere dintr’un punct de vedere simpatic. După critica părere, tot e artă pe plac9, ce mișcă sufletul indiferent, dacă bate sau nu în capul unei reguli. Vedeți că acest fel de critică a fost călăuza Romanticilor, a fost în același timp îndemnul Romanticilor, indemnul unei arte care cerea personalitate și individualitate puternică. Astfel, vedeți că n’am greșit adineaori cînd v’am vorbit de zugrăvirea «omului Romantic»; dar pe lingă libertatea absolută care o decretează critica părere, se presupune un public sceptic față de rubricile cunoscute ale frumosului absolut și ideal din estetică. Critica părere în esența ei, îți spune , judecă arta, emanația unei inimi cu inima ta, fiind-că, după cum zice Vauvenargues :«Les grandes pensens viennent du coeur». Judecînd astfel, vom uita fondul de axiome pe care o cultură mai mult sau mai puțin vastă ni la depozitat în magazia memoriei și astfel vom obține efectul real al acestei cauze frumoase artă. Efectul este sentimentul transplantat în inima spectatorului sau al cititorului printre minunată viziune. Dacă arta-cauză nu și produce sentimentul-efect, verdictul critic al păreri este negativ . Și este un verdict dar cu atît mai multă autoritate cu cît în critică au vorbit vinele, nervii, construcțiunea mușchiului inimei, lucruri cari nu mint tocmai cum în opera de artă vorbise pădurea, codrul, unda vecinica care nici ea nu poate minți. In urma unor epoci de înflorire artistică în care opere mari respectate se produc vin și oameni mici cari doresc să fie fără multă muncă tărăți de talentele mari prin golul ce-i lasă aceștia după ei înlăturînd obstacolele. Acești oameni mici găsesc că este necesar să se facă instrucțiuni calapoade, cu ajutorul cărora orice om poate să producă opere artistice de valoare. Se studiază acum operele mari și să scot din ele norme Apar legislatorii Parnaselor. Sa scriu tratatele despre arta poetică sub ce aspect mi sa prezintă acum critica? Acum critica nu mai rămîne opinie individuală ci rămîne verdict dat pe baza unui paragraf. Critica acum nu sa mai bazează pe un criteriu individual pe care criticul îl caută și-l găsește in sine însuși ci pe o lege formulată admisă, sancționată, care-l învestește pe critic cu autoritatea talentelor din a căror opere s’au cules normele legal pe baza căreia judecă și sa pronunță. Dacă adineauri am fi putut numi critica părere critica individualistă acum critica verdict va fi critica autoritariată. Dar n’am terminat.