Viitorul, august 1911 (Anul 5, nr. 1265-1274)
1911-08-01 / nr. 1265
> < ANUL AL PATRULEA—No 1265— 25 bani ABONAMENTE In țară.......................un an ^8 lei...................șease luni, 9 lei In străinătate .... un an 30 lei...............șease luni 18 lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni —PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 RNUNGIURI COMERCIALLE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III...................Iffyse. bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina VI...................>130?bani Inserții și reclame pagina III linia...............7 . . 2 Ips A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENȚIA EMIL B JELBERT; SINGURUL VINOVAT Prin atentatul contra societatei comunale de tramvae guvernul a izbutit să producă o admirabilă diversiune în opinia publică, distrăgînd atenția țărei de la debandada cumplita ce domnește pretutindeni unde s’au instalat reprezentanții actualului regim. Am văzut într’unul din numerile noastre precedente ce se petrece la Primărie. Primarul Capitalei n’are încredere în onorabilitatea și autoritatea morală a primului său ajutor. Primul ajutor este subordonat autorităței ajutorului al doilea. Iar între ajutorul al doilea și al treilea se ivesc zilnic conflicte de un comic burlesc de operetă nemțească. Din pricina aceasta, interesele Comunei și ale particularilor suferă. In locul disciplinei ce trebuie să domnească In birourile unei autorități de importanta Primăriei, anarhia se stabilește pretutindeni. Un influent membru al partidului conservator ne spunea ori în această privință: — Ce se întîmplăm la Primărie e un adevărat scandal. E rușinos spectacolul pe care-1 dau ajutorii de primari. Ceea ce ați publicat în «Viitorul» în această privință este perfect adevărat. Eu i-am și spus lui Marghiloman: mi-e rușine că sunt conservator. El mi-a raspuns descurajat: Ce vrei să fac acum? Spiritele sunt prea înfierbîntate. Așteaptă pină la toamnă. Nai văzut ce mi-a răspuns Ionel Protopopescu-Pake cînd i-am amenințat că voiu dizolva consiliul comunal dacă nu se’mpacă? «Vom vedea care pe care va dizolva, d-ta pe noi sau noi pe d-ta» Dacă lui Marghiloman îi vorbesc așa d-nii deia primărie, cum vrei să-și vorbească între ei. Așa s’a rostit fruntașul guvernamental. Și era în vorbele lui atîta sinceră părere de rău amestecată cu un adine desgust. Părerea de râu și desgustul acestui fruntaș conservator, le împărtășim și noi, le împărtășește și țara Întreagă. Și le împărtășim cu atît mai mult cu cît starea de anarhie de la Primărie se constată pretutindeni unde oamenii faimosului domn Grajdiloman și-au etalat incompetența și îndrăsneala. Scenele caraghioase ce se nasc din americele conflicte dintre ajutorii de primari se repetă și la Casa Bisericei, unde un tot așa de ridicol conflict a izbucnit între administratorul și sub-administratorul acestei Case, adică între d-nii Boroianu și Badea Mangîra. Și acolo, ca și la primărie, administratorul anulează actele sub-administratorului; d-i Mangîra subminează pe administratorul său. Dar oare în județe situația e mai bună. Ceea ce se petrece la Gorj, Iași, Roman, Constanța, R.Sărat,Muscel, etc., dovedește ce lipsit de autoritate morală este actualul regim și cît de slabă este puterea lui politică dacă nu izbutește să înăbușe aceste grave ,manifestapuni de anarhie! Și vinovat de această ne mai pomenită stare de lucruri este numai d-l Grandiloman. Ministrul de interne singur este răspunzător de această dezordine și dezechilibrarea tuturor puterilor din Stat ? Prin loviturile arbitrare pe cari le-a pus la cale, prin procedeurile sale ilegale, prin banditeștile nesocotiri ale actelor perfect legale săvîrșite de guvernul precedent, prin nerespectarea drepturilor cîștigate și a angajamentelor contractate, ministrul de interne a determinat această generală sdruncinare a ordinei firești și a legitimat toate revoltele și gesturile de nedisciplină și a provocat anarhia grozavă care domnește azi la toate autoritățile, începînd chiar cu consiliul de miniștri. In*această privință, același distins fruntaș conservator care înfiera situația de la Primăria Capitalei ne *spunea: — Nu-i vom ierta nici odată lui Marghiloman modul cu totul personal și dăunător partidului în care* și-a speculat situația de ministru de interne. In loc să folosească această situație pentru a spori și a întări partidul, pregătindu-i o posibilitate oarecare de ședere mai îndelungată la putere, el s’a apucat să întrebuințeze toată puterea și autoritatea de care dispunea ca să-și răzbune resentimente personale. Și astfel, din cauza impulsivității sale, care a dovedit cu acest prilej că nu cunoaște nici o margine cînd e vorba să-și satisfacă uri particulare, situația partidului nostru a slăbit un chip simțitor, iar toamna ne surprinde într’o stare foarte critică,—cu atit mai critică cu cit taebiștii, grație procedeurilor lui Marghiloman, au azi asupra noastră și ascendență numerică și morală. Doar asupra acestei chestiuni extrem de interesantă vom reveni. IN RĂSPĂR Beer nu e Neamț ! Eminentul nostru confrate d-l Emil D (eja) Fagure, care actualmente se află în vilegiatură la Hera, văzînd gafa pe care a făcut-o «Adevărul» cînd a susținut că libretul operetei Suzana nu este francez, a trimis colegilor săi de redacție următoarea scrisoare : Deștepților, Cum se poate să mă compromitemi în așa hal ? De ce v'amestecați în chestii pe cari nu le pricepeți ? Cine v’a spus vouă că Beer e neamț, capsomanilor ? Neamț Beer ? N’aveți habet ! De ce vă legați de șarlatanul ăla de la « Viitorul» așa de pomană ? Vreți, săraca de mine, să mă puc iar pe două coloane, cum nu a mai pus odată ? Vreți să rîdă iar tot Nordul Moldovei de mine ? De ce, moi, nu vastîmpărați ? ...In ceea ce privește criticile aduse prin «Viitorul» consingenei noastre Florica Florescu, fiți liniștiți. In țara asta cînd n’ai glas și cînți fals ajungi departe. Dovadă , eu. Am fost odinioară un fel Florica Folescu masculin la operă, cîntam fals de începeau s’o ia la goană caii muscalilor din piața Teatrului, și uite ce departe am ajuns. Prin urmare, astînspărați-vă, deștepților. Al vostru. Emil D (eja) Fagure fost tenor la Opera Spaniolă din București p. conf. Sfredeluș INSTANTANEE BUCUREȘTENE VÂNZAREA PEPENILOR Peisajul de mai sus Bucureștenii nu s pot întîlni în orașul lor decît pe timpul verei, cînd pepenii inundă piața și vînzătorii sunt nevoiți să-i aranjeze în adevărate movile pe cheiul Dîmboviței din vecinătatea halelor centrale.. • tm».** CARITATE CONSERVATOARE Așezămintul «Madona Dudu» si inundațiile din Moldova O mai mare nenorocire ca inundațiile din anul acesta n’a căzut de multă vreme pe capul populațiunei din nordul Moldovei. Se lupta, bietul țăran, cum putea, cu mizeria, cu străinii spoliatori, cu arendașii nesățioși, cu seceta, cu pelagra, etc., etc., dar contra valurilor furioase ale apei n’a mai putut face nimic, i s’a mîlit șesul, i s’a îngropat recolta—bună, rea, Dumnezeu știe—i s’au înecat vitele, năpraznica apă l’a gonit din casă, i-a luat tot din bătătură iar el cu familia lui, a rămas pe drumuri, muritor de foame. A., a.h.?Foinaipeax Maria, adinc îndurerată de dezastrele inundațiunilor, a luat Inițiativa strîngerei, prin liste de subscripție, a ajutoarelor bănești, menite să aline măcar în parte nenorocirile. S’au lansat liste de subscripție în toate direcțiunile și s-ar crede că nu-i nimeni, care să râmînă nepăsător față de această pacoste și că fiecare va căuta să contribue după cum îl lasă inima, după gradul în care sufletul său a fost impresionat de suferințele celor loviți. Bine-înțeles că instituțiunile de bine-facere erau și sînt indicate să contribuie cele de întîiu, în cît mai largă măsură, la desăvîrșirea acestei opere de binefacere, patriotică, umanitară chiar și să contribuie fiecare proporțional cu fondul de care dispune anual. Ei bine! O listă de subscripție, însoțită de-o scrisoare din partea A. S. R. Principesa Maria, au fost trimise și Așăzămîntului «Madona- Dudu», care n’are nici mai mult, nici mai puțin decît peste 750000 (șeapte,sute cincizeci de mii) de lei, venit anual. Și știți, oameni buni, cît i-a lăsat inima pe Nae Coandă și Juniu Tispianu, epitropii Așăzămîntului să dea, nu din partea lor, ci din partea Instituțiunii, pentru ușurarea suferințelor populațiunii inundate? Ați crede poate vr’o douăsprezece mii de lei, cii înfundă anual un epitrop (cari sînt și mari avocați după modesta lor părere) ca să comită potlogării nerușinate ca aceea cu contractul de mandat salariat al lui Stănescu de la Maglavit și altele. Ați crede poate mai puțin : cinci mii de lei cu cît a plătit craiul de epitrop niște păcate nerușinate și nelegiuite cu verișoara prietenă ! Ați crede poate și mai puțin: două mii de lei, cît s’a dat unei ticăloase femei tot atît de cunoscută și de intimă craiului de epitrop ca și călugărilor de la Tismana ! Ați crede și mai puțin încă una mie două sute de lei, cit s’a prevăzut în budget (ceea ce ne dă pe neprevăzute, nu se socotește) pentru cumnata unuia din epitropi, calificată de el «fata săracă și onestă» / Ați crede atunci o mie de lei, adică cît la fiecare din epitropi pe lună, ca să fie blamați de guvernul ce i-a pus acolo, de justiția țării, ca să fie arătați cu degetul ca netrebnici, de toată lumea ! Ei bine. Nu, oameni buni ! Pentru inundații din Moldova nu s’a găsit la Așezămîntul «Madona Dudu» din Craioviț de cît trei S’îlte ele lei, mari și sați ! Trei sute de lei dintr’un venit anual de peste trei sferturi de milion ! Trei sute de lei, tocmai a zecea parte din olt au sfeterisit fiecare epitrop pentru căutarea gingașei lor sănătăți ! Trei sute de lei, nici mai mult, nici mai puțin de cît suma, pe care soția unui epitrop obișnuește să plătească — de cînd d-l spre epitrop — pe-o singură pălărie cu pene de struț ! Să poftească cineva să zică acum, că ideile generoase nu pornesc sau nu prind teren în «Cetatea Banilor* la oamenii «reparațiunii sociale» ai guvernului «asanării»/ CIORILE după Emil Verhaerea Cu pene lustruite, de mătăsoasă umbră, tînguitoare, calme, vin ciorile grămadă, Pe cîmpurile iernei, albite de zăpadă, Și-apar privirei noastre ca o 'nflorire sumbră. Ici, una lasă urme pe ramuri de răchită Se-apleaca pe-o cracă cu vîrful îndoit. Și—floare de cerneală — un falnic croncănit Deșteaptă brusc ecoul din valea adormite. O alta, solitară, de-o parte stă, greoaie, Pe-o măgură turtită ce pare un mormînt— Ca floare a unui suflet care-ar dormi în pămînt Și tristă se visează în colțul ros de ploae. Iar alta, cu privirea țintită, veghetoare, Hieratic, pe-o ruină de ziduri așezată, Bătrîna, stă ferită, murind paralizată,— O plantă hieroglifă de mii de ani în floare. Cu pene lustruite, de mătăsoasă umbră, Tinguitoare, calme, vin ciorile grămadă Pe cîmpurile iernei albite de zăpadă Și-apar privirei noastre ca o’nflorire sumbră. I. Gr. Periețeanu. SOTE POLITICE De o sută de ori s’a arătat că faimosul Bulevard trece la 30 de metri de zidul grădinei d-lui Ion Brătianu și că acest teren aparține d-lui Em. Crețulescu care n’a avut intenția să vîndă. Ceva mai mult, niciodată am publicat chiar planurile adevărate pentru a arăta că pretinsul plan publicat de « Adevărul* era fals și cu toate acestea «Epoca* continuă încă să ne calomnieze pe această chestie. Se vede că expropriatul sentimental din str. Mercur, judecă pe toți după dînsul, și fiindcă d. Marghiloman și a făcut afacerile cu primăria Capitalei vrea numai decit ca toată lumea să facă la fel. Se înșeală amarnic însă, dacă crede că prin asemenea mijloace va reuși să stabilească confuziile cari țintește între realitate și calomnie. Realitatea este exproprierea scandaloasă care i-a fost plătită, iar calomnia, minciunile pe cari zilnic ni le aruncă fără a putea nimic dovedi. » « «Epoca de eri ni se prezintă sub o nouă ipostază. Organul Orajdilomanului de la Interne se aruncă asupra presei partidului conservatordemocrat, acuzînd-o că în loc să se asocieze la murdara campanie de calomnii întreprinsă de d-l Marghiloman contra fraților Brătianu, își permite luxul de a controla și denunța opiniei publice scandalurile de la Primăria Capitalei. Eșirea bruscă a «Epocei» e foarte explicabilă. Pînă azi a tăcut din gură fiindcă se spera încă la o împăcare cu d-l lake Ionescu. De îndată însă ce «Acțiunea* a publicat cunoscutul comunicat al partidului prin care este exclusă orice posibilă înțelegere, presa grajdurilor lui Angias, și a părăsit atitudinea rezervată de pînă mai ori și a început să înjure. O probă evidentă e faptul că «Epoca» nu zice nimic despre destăinuirile pe cari «Adevărul» le face asupra aceleiași deplorabile stări de lucruri de la Primăria Capitalei. De ce ? Fiindcă «Adevărul» merge cu obrazul în două luntri și-și rescumpără critica ce-o face dlui Dobrescu prin murdăriile zilnice ce le aruncă fraților Brătianu. « Epoca» mii destul de șireată, E obrasnică numai și atîta tot. D-l Mandy infierat de justiție De oarece acest domn tace, dăm cuvîntul Innaltei Curți de casație. In adevăr, iată cum îl califică secția a II-a în motivarea deciziunei No. 320 de la 21 Februarie 1907, publicată în «Dreptul» No. 24 din 22 Martie 1907. «Considerînd că, în adevăr tribunalul In argumentarea sa, constată că dr. G. Mandy, care lucra ca simplu mandatar al unei doamne Marija Ștefănescu, obținuse totuși preschimbarea pe numele său a unor cambii fără valoare, semnate în ordinul unuia Jean Mărculescu, excroc condamnat și fugit din țară. «Că, după ce-a primit acele polițe noi pe numele său, și le-a dat astfel o valoare, le-a retransmis acelei doamne Ștefănescu, fără precauțiunea de a menționa «spre încaso». «Că prin această omisiune imprudentă a făcut să circule pe piață niște bilete cari, sub forma lor anterioară, erau anulabile și a cauzat astfel nenorocirea recurentului Laslo Micloș. «Considerînd că tribunalul, după ce stabilește toate aceste fapte ca reale,.....» D. ministru de interne nu va face vre-o omisiune imprudentă de a se lipsi de un eșa de prețios apărător și mânuitor, cînd mai ales nu cere nici măcar un loc la esle și cînd are atîta nevoe de a se da valoare motivelor de drept ce l'au inspirat în măreața campanie contra Societăței comunale de tramvae. LUNI 1 AUGUST 1911 _BBBM _ bani CHESTIUNEA TRATORI ÄNUALE Repartizarea beneficiilor Campania ce se duce de atîta vreme în contra Societăței comunale a tramvaielor București este susținută cu foarte multă rea credință, atît de presa oficioasă a ministrului de interne, cît și de presa ce se află în serviciul intereselor străinilor. Intre argumentele ce se aduce pentru a se pune în evidență «specularea intereselor comunei», repartizarea beneficiilor între acționari și primăriei, este una din chestianele ce este tratată cu cea mai puțină pricepere, și cu cea mai multă rea credință. In mai multe rînduri oficiosul «Epoca» revine asupra acestei chestiuni pe care o tratează în așa fel, încît credem necesar a arăta modul cum litera legei și statutelor prevede această repartizare, între acționari, Primăria fiind cuprinsă cu partea de capital subscrisă și Primăria ca autoritate care a dat unei Societăți concesiunea de a construi și exploata linii de tramvaiu pe străzile Capitalei. După ce vom da această interpretare, pe care o vom pune o în evidență cu exemple vom arăta modul cum oficiosul ministrului de interne, crite a prezenta chestiunea. Fondatorii Societăței comunale de tramvaie avînd în vedere, pe de o parte capitalul pus de acționari și de Primărie, iar pe de altă parte drepturile Comunei pentru stradele în care concedează construcția și exploatarea liniilor de tramvaie, a făcut ca beneficiile să fie repartizate cît mai equitabil între aceste părți. In acest scop prin legea din 14 Aprilie 1909, și prin statutele aprobate prin jurnalul consiliului de miniștri No. 633 din 23 Mai 1909 s’a fixat acest mod de repartizare în modul următor : Art. 5 al legei spune textual : «Beneficele exploatărei, după ce se «vor deduce cheltuelile, amortizările «și dobînda de 5 °/C atribuite capitalului, se vor repartiza în modul «următor : 10 °/C pentru formarea «unui fond de rezervă, iar din sold «li comunei, 34 acționarilor pînă «la 8 °/C, în care intră și dobînda «sus menționată, iji comunei și/s «acționarilor de la 8 °/0 în sus pîna «la 12 °/0, și 3/4 comunei și ‘/* so«cietăței de la 12 °/0 în sus». Art. 34 al Statutelor spune: «Beneficiile exploatărei după ce se vor «deduce toate aceste cheltueli, amor«Uzările și dobînda de 5 °/C atribuite «capitalului, se vor repartiza în modul următor: 10 °/C pentru formarea unui fond de rezervă, iar din «sold 1/4 Comunei, 3/s acționarilor «pînă la 8 °/C, în care intră și de«bînda sus menționată. «Prisosul peste 8 °/C se va împărți: «/s Comunei și ‘/s acționarilor, de «la 8 °/0 în sus pînă la 12 la sută, «iar prisosul de la 12 la sută în sus, 3/4 Comunei și */* S. T. B». Determinarea beneficiului de exploatare, care se face ca la ori-ce întreprindere industrială, este explicată în art. 33 al Statutelor, care arată că : «Beneficiul net va fi alcătuit din produsul întreprinderei «după ce mai întîiu s’au achitat «cheltuelile de amortizare al capitalului și instalațiunilor, cele de în«treținere, exploatare și reînoire a «materialelor și instalațiunilor, chel«tuelile de administrație, dobînzile și «amortizările obligațiunilor, sumele «datorite Comunei, conform caetului «de sarcini, cele necesare unui fond «de îmbunătățire. «Din acest beneficiu net se va prevala 3 la sută pentru membrii Consiliului de Administrație, 1 la sută «pentru Censori și 2 la sută pentru « Cassa de pensiune a personalului». Prin urmare , din toate veniturile întreprinderei, adică încasările de la bilete etc., se deduc cheltuelele de sub primul aliniat al articolului de mai sus, și se obține beneficiul net, iar după ce din acest beneficiu net se prevalează procentele specificate la aliniatul al doilea al aceluiași articol, să obține beneficiul de exploatare. Legitimitatea tuturor deducerilor specificate credem că nu mai necesită nici o discuțiune, și sunt la fel cu deducerile ce se fac la orice fel de întreprindere. Cheltuielele de amortizare a capitalului și instalațiunelor e natural a fi deduse, deoarece la sfîrșitul concesiunei toate instalațiunele vor deveni proprietatea Comunei, fără nici o despăgubire (art 7 din lege). Cheltuelele de reînoire a materialelor și instalațiunelor sunt o necesitate atît pentru a asigura exploatarea în tot timpul concesiunii, cît și pentru a putea preda Comunei, la sfîrșitul concesiunei, instalațiunele în bună stare, sunt cheltuieli ce se afectează de toate întreprinderele, și a căror valoare este determinată de natura instalațiunelor și de durata lor. Formarea unui fond de îmbunătățire este necesar pentru ca Societatea să poată introduce toate perfecționările și ameliorările ce practica tracțiunei va aduce în decursul concesiunei, făcînd pe public a profita de un serviciu mai bun, și a nu-l ținea la o exploatare, care în decursul concesiunei nu ar mai fi la nivelul cerințelor timpului, acest fond este cu atît mai necesar întru cît chiar Primăria, prin art. 12 al contului de sarcini își rezervă dreptul a cere «introducerea a oare «cari modificări necesare pentru în«bunătățirea instalațiunelor sau ex«ploatărei, neprevăzute în actualul «caiet de sarcini». Pentru restul deducerilor cheltuelilor de întreținere și exploatare, administrație, plata de obligațiuni etc. credem că nici chiar specialistul de la Epoca nu va putea avea pretențiunea că nu trebuiau făcute. Din acest beneficiu de exploatare, care a fost determinat în modul arătat, se afectează mai întîi un procent de 5 °/„ la întregul capital, care formează primul divident, atît pentru acționarii particulari, cît și pentru Primărie ca acționară, pentru capitalul ce are depus. Din ceea ce remîne din beneficiu de exploatare, după deducerea procentului de 5 la sută, se afectează 10 la sute pentru constituirea fondului de rezervă care «va servi la împlinirea capitalului în caz de pierdere» (art. 35 din statute) și care la sfîrșitul concesiunei va fi repartizat acționarilor și Primăriei, în proporție cu capitalul fiecăruia, iar restul formează soldul. Din acest sold se afectează mai întîi un sfert Comunei, ca o primă redevență a dreptului ce a concedat Societăței, iar din restul de trei sferturi se dă acționarilor un al doilea divident, pînă la complectarea unui procent de 8 la sută, în care intră și prima dobîndă de 5 la sută sus menționată, adică se mai dă acționarilor 8—5=3 la sută; restul din trei sferturi al soldului ce rămîne după afectarea acestui al 2-lea divident, formează al 2-lea sold. Din al 2 lea Bold se afectează jumătate Comunei, ca a doua redevență a acelorași drepturi, iar din restul de jumătate se dă acționarilor un al 3 lea divident, pînă la complectarea unui procent de 12 la sută, adică se mai da acționarilor 12—8=*4 la sută ; restul din jumătatea celui de al doilea sold ce rămîne după afectarea acestui al treilea divident, formează un al treilea sold. Din al treila sold se afectează trei sferturi Comunei, iar un sfert acționarilor. Pentru a pune mai bine în evidență modul de repartizare a beneficiilor, prevăzut de lege și statut, facem aplicațiunea la un exemplu: Să presupunem un capital de 12 milioane lei, din care Comuna ar avea jumătate, adică 6 milioane, și să presupunem că făcînd toate deducerile, beneficiul de exploatare ar fi 3„milioane lei, ceea ce ar corespunde unei rentabilități de 25 %. Făcînd repartizarea vom avea : 1.620.000 lei SCRISOARE DIN ANGLIA Curente noui de G. GIURGEA Anglia a fost și va rămîne o țară cu un caracter propriu și cu o originalitate bine hotărîtă. A explica aceasta numai prin cauza insularității sale, cred că n’ar fi îndestulător. Desigur faptul de a fi o insulă, și faptul de a fi apărată de influențele înconjurătoare directe, e de o însemnătate capitală în procesul ei de desvoltare etnică. Dar multe alte elemente au contribuit la această formațiune. Unul e rasa. La baza națiuni engleze găsim pe Anglii, pe Saxoni, pe Normanzi. Dintre aceste elemente, elementul normand a devenit clasa cuceritoare și conducătoare. Acești Normanzi după chiar etimologia cuvîntului — northman —omul de la nord, erau indivizi rari, întreprinzători, și urmași energici ai Vikings-ilor scandinavi. Anglii și Saxonii la rîndul lor sunt iarăși rase nordice obișnuite cu greutățile vieții și cu lupta contra naturii. Din acest amestec din punct de vedere etnic, trebuia să iasă o națiune energică și întreprinzătoare. Un alt element în afară de insularitate e pozițiunea geografică. Așezată între Scandinavia, vechiul continent și noul continent, Anglia neputîndu-se întinde decît pe apă, pricepu în secolul al XVII însemnătatea acestei situațiuni. Cromwell avu intenția acestei măriri cînd edictă actul de navigație. De atunci, Anglia, neîntrerupt se desvoltă, înaintează și se întinde pe mare, pină în zilele noastre. Azi cu drept cuvînt Soarele nu apune în imperiul britanic. Forța Angliei însă vine și din faptul că în această țară mai mult decît ori și unde tradiția e osatura întregei desvoltări, dar o tradiție care nu împiedică desvoltarea noilor instituții. Se știe însemnătatea clasei conducătoare și respectul națiune pentru oamenii ei mari, și pentru elita ce o cîrmuește. Intr’altă țară o zi de revoluție ar fi sfărîmat camera lorzilor, aci criza constituțională ține de cițiva ani, și publicul nu-și pierde răbdarea, ci din contră ar desprețui o măsură atît de radicală ce s’ar lua în pripă și care n’ar eși din însăși evoluția naturală a opiniei publice a întregei națiuni. Dar deși poporul englez e atît de tradiționalist, totuși, nici un alt popor nu se transformă cu atîta iuțeală și cu atîta bun simț politic. Cînd vorbim însă de națiunea engleză să nu ne închipuim că națiunea aceasta e toată cuprinsă între hotarele insulelor Britanice. Anglia nu e decît metropola, și un fel de alma-mater a întregului imperiu. Și chiar Statele Unite cari au fost o colonie engleză, deși emancipate și transformate prin emigrațiunea internațională, au rămas totuși cum zic englezii, — an english speaking world — o lume engleză, cu limba și cu literatura patriei de origine, și cu un caracter asemuitor în ce privește iubirea de libertate și de inițiativă individuală. Dar lăsînd Statele Unite la o parte, Anglia a dat naștere la patru state noi : Canada, Australia, Noua Zelanda și Confederația Africei de Sud. Aceste patru noi formațiuni au un mare viitor înaintea lor, atît din cauza bogățiilor solului și a subsolului, cît și prin faptul pozițiunei lor geografice. Astfel Australia și Noua Zelanda sunt insulare, iar Canada și Africa de Sud sunt apărate de orice primejdie pe de o parte de mare, pe de alta de situațiunea socială și politică a țărilor vecine. Pe cînd clar Franța se îndeletnicia cu politica ei internă, și în răsboae continentale nefolositoare pe cînd Germania se organiza în interiorul hotarelor imperiului, Anglia își întindea influența în toate direcțiile. Și ceea ce e de observat, e că pe lingă influența cuceritoare exercitată asupra unor țări ca India și Egiptul lucru pe care și alte națiuni l-ar fi putut face, Anglia pe lângă aceasta a mers mai departe creând state noi, cu o populațiune și cu civilizațiune engleză. Așa că in momentul actual se produce în istoria Angliei, și prin urmare în istoria universală, fapte și evenimente de prima însemnătate. Aci sunt acum la ordinea zilei două mari probleme : una internă și alta externă. Cea dinții e criza constituțională, iar a doua e conferința imperială, care e prima încercare de organizare a apărării Imperiului Britanic. Criza constituțională care durează de atîta timp, e pricinuită de evoluția claselor dominate. Națiunea, prin Camera Comunelor, a întreprins lupta în contra prerogativelor prea întinse ale lorzilor. Aceștia sprijiniți pe spiritul de tradiție, atît de înrădăcinat la englezi, au putut lupta cîtva timp, dar după trei alegeri generale, în care partidul guvernamental liberal a Învins, lupta lorzilor devine din ce în ce mai grea. Azi partidul conservator unionist e divizat. Majoritatea unioniștilor ne mai sperînd a reuși contra guvernului, au primit propunerea dlui Balfour și a lordului Lansdowne, de a vota sau cel puțin de a se abține cu ocazia prezentării în Camera lorzilor a proectului—Veto Kill. O minoritate însă unionistă urmează pe lordul Kalsburg care vrea să se opună cu orice preț la trecerea bilului*), susținînd că printr’un asemenea act, conservatorii s’ar distrage pe ei înșiși. Ceea ce a făcut pe d-l Balfour și lord Lansdowne, să renunțe a mai lupta, e amenințarea guvernului de a crea cinci sute de lorzi noi, liberali, cari ar vota bilul. Această invazie i-a speriat pe lorzii cari, oricit s’ar spune, țin la privilegiul de a nu fi prea numeroși. Lupta constituțională a ajuns atît de aprigă, nu numai pentru că națiunea engleză e frămîntată de idei noi, dar și pentru că în guvern s’a găsit un om ca Lloyd George care aproape singur a împins întregul partid liberal spre această luptă. A doua mare problemă engleză e apărarea imperiului. Zilele trecute s’au întrunit la Londra primii miniștri ai Canadei, Australiei, Zelandei, Africei de Sus, și Newfondland. Telegramele au adus știrea că legea contra dreptului de veto a fost votată de Camera lorzilor. N. B. sub preșidenția primului minist englez, d-l Asquith. Această convință e prima Invercare serioasă a stabili principiile unei legături ditre statele de mai sus și metrope cu privire la apărarea întregului imperiu. Acum cîțiva ani Chamberla concepuse un sistem imperialist bzat pe protecțiuni. Reforma tariful care era să schimbe țara din Iib schimbistă în protecționistă n’a răpit. Da asemenea n’a putut prin nici concepția imperialistă a 1 Chamberlain. Acesta ar fi dorit a introducă, Canada, Australia etc, imperiul britanic nu ca state aproap independente, ci mai mult ca colon In conferința din zilele trecute . Wilfrid Laurier, premierul Canad a precizat acest punct, susținînd legătura are să fie o convenție co simțită, iar nu un act impus. Așa azi în urma celor afirmate de dr Laurier și Fisher, premierul Austriei, Statele coloniale își vor ori marine de război naționale, oari îm în caz de război se vor pune și conducerea comandantului suprem al forțelor britanice. Această politic care înspăimântă pe mulți veci imperialiști e de altfel singura cai