Viitorul, august 1911 (Anul 5, nr. 1265-1274)

1911-08-01 / nr. 1265

>­ < ANUL AL PATRULEA—No 1265— 2­5 bani ABONAMENTE In țară.......................un an ^8 lei...................șease luni, 9 lei In străinătate .... un an 30 lei...............șease luni 18 lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni —PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE—­­ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA­: TELEFON 22/39 RNUNGIURI COMERCIALLE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III...................Iffyse. bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina VI...................­>130?bani Inserții și reclame pagina III linia...............7 . . 2 Ips A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENȚIA EMIL B JEL­BERT­­; SINGURUL VINOVAT Prin atentatul contra socie­tatei comunale de tramvae gu­vernul a izbutit să producă o admirabilă diversiune în opinia publică, distrăgînd atenția ță­­rei de la debandada cumplita ce domnește pretutindeni unde s’au instalat reprezentanții ac­tualului regim. Am văzut într’unul din nu­­merile noastre precedente ce se petrece la Primărie. Primarul Capitalei n’are încredere în o­­norabilitatea și autoritatea mo­rală a primului său ajutor. Pri­mul ajutor este subordonat au­­torităței ajutorului al doilea. Iar între ajutorul al doilea și al treilea se ivesc zilnic con­flicte de un comic burlesc de operetă nemțească. Din pricina aceasta, interesele Comunei și ale particularilor suferă. In locul disciplinei ce trebuie să domnească In bi­­­rourile unei autorități de im­portanta Primăriei, anarhia se stabilește pretutindeni. Un influent membru al par­tidului conservator ne spunea ori în această privință: — Ce se întîmplăm la Primă­rie e un adevărat scandal. E rușinos spectacolul pe care-1 dau ajutorii de primari. Ceea­ ce ați publicat în «Viitorul» în a­ceastă privință este perfect a­devărat. Eu i-am și spus lui Marghiloman: mi-e rușine că sunt conservator. El mi-a ras­puns descurajat: Ce vrei să fac acum? Spiritele sunt prea în­fierbîntate. Așteaptă pină la toamnă. Nai văzut ce mi-a răs­puns Ionel Protopopescu-Pake cînd i-am amenințat că voiu dizolva consiliul comunal dacă nu se’mpacă? «Vom vedea care pe care va dizolva, d-ta pe noi sau noi pe d-ta­­» Dacă lui Mar­ghiloman îi vorbesc așa d-nii deia primărie, cum vrei să-și vorbească între ei. Așa s’a rostit fruntașul gu­vernamental. Și era în vorbele lui atîta sinceră părere de rău amestecată cu un adine des­­gust. Părerea de râu și desgustul acestui fruntaș conservator, le împărtăși­m­ și noi, le împărtă­șește și­­ țara Întreagă. Și le îm­părtășim cu atît mai mult cu­ cît starea de anarhie de la Pri­mărie se constată pretutindeni unde oamenii faimosului domn Grajdiloman și-au etalat in­competența și îndrăsneala. Sce­nele caraghioase ce se nasc din americele conflicte dintre ajutorii de primari se repetă și la Casa Bisericei, unde un tot așa de ridicol conflict a izbucnit între administratorul și sub-administratorul acestei Case, adică între d-nii Boro­­ianu și Badea Mangîra. Și­ acolo, ca și la primărie, administratorul anulează actele sub-administratorului; d-i Man­­gîra sub­minează pe adminis­tratorul său. Dar oare în județe situația e mai bună. Ceea­ ce se petrece la Gorj, Iași, Roman, Constanța, R.­Sărat,­­Muscel, etc., dove­dește ce lipsit de autoritate mo­rală este actualul regim și cît de slabă este puterea lui poli­tică dacă nu izbutește să înă­bușe aceste grave ,manifesta­­puni de anarhie! Și vinovat de această ne mai pomenită stare de lucruri este numai d-l Grandiloman. Minis­trul de interne singur este răs­punzător de această dezordine și dezechilibrare­a tuturor pu­terilor din Stat ? Prin loviturile arbitrare pe cari le-a pus la cale, prin pro­­cedeurile sale ilegale, prin ban­­diteștile nesocotiri ale actelor perfect legale săvîrșite de gu­vernul precedent, prin neres­­pectarea drepturilor cîștigate și a angajamentelor contractate, ministrul de interne a deter­minat această generală sdrun­­cinare a ordinei firești și a le­gitimat toate revoltele­­ și ges­turile de nedisciplină și a pro­vocat anarhia grozavă care dom­nește azi la toate autoritățile, începînd chiar cu consiliul de miniștri. In*această privință, același distins fruntaș conservator care înfiera situația de la Primăria Capitalei ne *spunea: — Nu-i vom ierta nici odată lui Marghiloman modul cu to­tul personal și dăunător parti­dului în care* și-a speculat si­tuația de ministru de interne. In loc să folosească această si­tuație pentru a spori și a în­tări­ partidul, pregătindu-i o posibilitate oare­care de ședere mai îndelungată la putere, el s’a apucat să întrebuințeze toată puterea și autoritatea de care dispunea ca să-și răz­bune resentimente personale. Și ast­fel, din cauza impul­­sivității sale, care a dovedit cu acest prilej că nu cunoaște nici o margine cînd e vorba să-și satisfacă uri particulare, situația partidului nostru a slă­bit un chip simțitor, iar toam­na ne surprinde într’o stare foarte critică,—cu­ atit mai cri­tică cu cit taebiștii, grație pro­­cedeurilor lui Marghiloman, au azi asupra noastră și ascen­dență numerică și morală. Doar asupra acestei chestiuni extrem de interesantă vom re­veni. IN RĂSPĂR Beer nu e Neamț ! Eminentul nostru confrate d-l Emil D (eja) Fagure, care actualmente se află în vilegiatură la Her­a, văzînd gafa pe care a făcut-o «Adevărul» cînd a susți­nut că libretul operetei Suzana nu este francez, a trimis colegilor săi de redac­ție următoarea scrisoare : Deștepților, Cum se poate să mă compromitemi în așa hal ? De ce v'amestecați în chestii pe cari nu le pricepeți ? Cine v’a spus vouă că Beer e neamț, capsomanilor ? Neamț Beer ? N’aveți habet ! De ce vă legați de șarlatanul ăla de la « Viitorul» așa de pomană ? Vreți, să­raca de mine, să mă puc iar pe două coloane, cum nu a mai pus odată ? Vreți să rîdă iar tot Nordul Moldovei de mine ? De ce, moi, nu vastîmpărați ? ...In ceea­ ce privește criticile aduse prin «Viitorul» consingenei noastre Florica Florescu, fiți liniștiți. In țara asta cînd n’ai glas și cînți fals ajungi departe. Dovadă , eu. Am fost odinioară un fel Florica F­olescu masculin la operă, cîn­­tam fals de începeau s’o ia la goană caii muscalilor din piața Teatrului, și uite ce departe am ajuns. Prin urmare, astînspărați-vă, deștep­ților. Al vostru. Emil D (eja) Fagure fost tenor la Opera Spaniolă din București p. conf. Sfredeluș INSTANTANEE BUCUREȘTENE VÂNZAREA PEPENILOR Peisajul de mai sus Bucureștenii nu s pot întîlni în orașul lor de­cît pe timpul verei, cînd pepenii inundă piața și vînzătorii sunt nevoiți să-i aranjeze în adevărate movile pe cheiul Dîmboviței din vecinătatea halelor centrale.. • tm».** CARITATE CONSERVATOARE Așezămintul «Madona Dudu» si inundațiile din Moldova O mai mare nenorocire ca inun­dațiile din anul acesta n’a căzut de multă vreme pe capul populațiunei din nordul Moldovei. Se lupta, bietul țăran, cum pu­tea, cu mizeria, cu străinii spolia­tori, cu arendașii nesățioși, cu se­ceta, cu pelagra, etc., etc., dar con­tra valurilor furioase ale apei n’a mai putut face nimic, i s’a mîlit șesul, i s’a îngropat recolta—bună, rea, Dumnezeu știe—i s’au înecat vitele, năpraznica apă l’a gonit din casă, i-a luat tot din bătătură iar el cu familia lui, a rămas pe dru­muri, muritor de foame. A., a.­h.?Foinaipeax Maria, adinc îndurerată de dezastrele inundațiu­­nilor, a luat Inițiativa strîngerei, prin liste de subscripție, a ajutoa­relor bănești, menite să aline mă­car în parte nenorocirile. S’au lan­sat liste de subscripție în toate di­recțiunile și s-ar crede că nu-i ni­meni, care să râmînă nepăsător față de această pacoste și că fie­care va căuta să contribue după cum îl lasă inima, după gradul în care sufletul său a fost impresionat de suferințele celor loviți. Bine-înțeles că instituțiunile de bine-facere erau și sînt indicate să contribuie cele de întîiu, în cît mai largă măsură, la desăvîrșirea aces­tei opere de bine­facere, patriotică, umanitară chiar și să contribuie fie­care proporțional cu fondul de care dispune anual. Ei bine! O listă de subscripție, însoțită de-o scrisoare din partea A. S. R. Principesa Maria, au fost trimise­ și Așăzămîntului «Madona- Dudu», care n’are nici mai mult, nici mai puțin de­cît peste 750000 (șeapte,sute cinci­zeci de mii) de lei, venit anual. Și știți, oameni buni, cît i-a lă­sat inima pe Nae Coandă și Juniu Tispianu, epitropii Așăzămîntului să dea, nu din partea lor, ci din par­tea Instituțiunii, pentru ușurarea su­ferințelor populațiunii inundate? Ați crede poate vr’o două­spre­zece mii de lei, cii înfundă anual un e­­pitrop (cari sînt și mari avocați după modesta lor părere) ca să comită potlogării nerușinate ca aceea cu contractul de mandat salariat al lui Stănescu de la Maglavit și altele. Ați crede poate mai puțin : cinci mii de lei cu cît a plătit craiul de epitrop niște păcate nerușinate și nelegiuite cu verișoara­ prietenă ! Ați crede poate și mai puțin: două mii de lei, cît s’a dat unei ticăloase femei tot atît de cunoscută și de in­timă craiului de epitrop ca și călu­gărilor de la Tismana ! Ați crede și mai puțin încă­ una mie două sute de lei, cit s’a prevă­zut în budget (ceea­ ce ne dă pe ne­prevăzute, nu se socotește) pentru cumnata unuia din epitropi, califi­cată de el «fata săracă și onestă» / Ați crede atunci­­ o mie de lei, a­­dică cît la fie­care din epitropi pe lună, ca să fie blamați de guvernul ce i-a pus acolo, de justiția țării, ca să fie arătați cu degetul ca ne­trebnici, de toată lumea ! Ei bine. Nu, oameni buni ! Pen­tru inundații din Moldova nu s’a găsit la Așezămîntul «Madona Dudu» din Craioviț de cît t­rei S’îlte ele lei, mari și sați ! Trei sute de lei dintr’un venit a­­nual de peste trei sferturi de mi­lion ! Trei sute de lei, tocmai a zecea parte din olt au sfeterisit fie­care epitrop pentru căutarea gingașei lor sănătăți ! Trei sute de lei, nici mai mult, nici mai puțin de cît suma, pe care soția unui epitrop obișnuește să plătească — de cînd d-l spr­e epi­trop — pe-o singură pălărie cu pe­ne de struț ! Să poftească cine­va să zică a­­cum, că ideile generoase nu pornesc sau nu prind teren în «Cetatea Ba­nilor* la oamenii «reparațiunii so­ciale» ai guvernului «asanării»/ CIORILE după Emil Verhaerea Cu pene lustruite, de mătăsoasă umbră, tînguitoare, calme, vin ciorile grămadă, Pe cîmpurile iernei, albite de zăpadă, Și-apar privirei noastre ca o 'nflorire sumbră. Ici, una lasă urme pe ramuri de răchită Se-apleaca pe-o cracă cu vîrful îndoit. Și—floare de cerneală — un falnic cron­cănit Deșteaptă brusc ecoul din valea adormite. O alta, solitară, de-o parte stă, greoaie, Pe-o măgură turtită ce pare un mormînt— Ca floare­ a unui suflet care-ar dormi în pămînt Și tristă se visează în colțul ros de ploae. Iar alta, cu privirea țintită, veghetoare, Hieratic, pe-o ruină de ziduri așezată, Bătrîna, stă ferită, murind paralizată,— O plantă hieroglifă de mii de ani în floare. Cu pene lustruite, de mătăsoasă umbră, Tinguitoare, calme, vin ciorile grămadă Pe cîmpurile iernei albite de zăpadă Și-apar privirei noastre ca o’nflorire sumbră. I. Gr. Periețeanu. SOTE POLITICE De o sută de ori s’a arătat că faimosul Bulevard trece la 30 de metri de zidul grădinei d-lui Ion Brătianu și că acest teren aparține d-lui Em. Crețulescu care n’a avut intenția să­­ vîndă. Ceva mai mult, nici­odată am publicat chiar planu­rile adevărate pentru a arăta că pre­tinsul plan publicat de « Adevărul* era fals și cu toate acestea «Epoca* con­tinuă încă să ne calomnieze pe a­­ceastă chestie. Se vede că expropriatul sentimen­tal din str. Mercur, judecă pe toți după dînsul, și fiind­că d. Mar­gh­i­loman și a făcut afacerile cu pri­măria Capitalei vrea numai decit ca toată lumea să facă la fel. Se înșeală amarnic însă, dacă crede că prin asemenea mijloace va reuși să stabilească confuziile cari țintește între realitate și calomnie. Realitatea este exproprierea scan­daloasă care i-a fost plătită, iar ca­lomnia, minciunile pe cari zilnic ni le aruncă fără a putea nimic dovedi. » « «Epoca­ de eri ni se prezintă sub o nouă ipostază. Organul Orajdilo­manului de la Interne se aruncă a­­supra presei partidului conservator­­democrat, acuzînd-o că în loc să se asocieze la murdara campanie de calomnii întreprinsă de d-l Marghi­loman contra fraților Brătianu, își permite luxul de a controla și de­nunța opiniei publice scandalurile de la Primăria Capitalei. Eșirea bruscă a «Epocei» e foarte explicabilă. Pînă azi a tăcut din gură fiindcă se spera încă la o îm­păcare cu d-l lake Ionescu. De în­dată însă ce «Acțiunea* a publicat cunoscutul comunicat al partidului prin care este exclusă ori­ce posibilă înțelegere, presa grajdurilor lui An­gias, și a părăsit atitudinea rezervată de pînă mai ori și a început să înjure. O probă evidentă e faptul că «E­poca» nu zice nimic despre destăi­nuirile pe cari «Adevărul» le face asupra aceleiași deplorabile stări de lucruri de la Primăria Capitalei. De ce ? Fiind­că «Adevărul» merge cu obrazul în două luntri și-și rescumpără critica ce-o face d­lui Dobrescu prin murdăriile zilnice ce le aruncă fraților Brătianu. « Epoca» mii destul de șireată, E obrasnică numai și atîta tot. D-l Mandy infierat de justiție De oare­ce acest domn tace, dăm cuvîntul Innaltei Curți de casație. In adevăr, iată cum îl califică secția a II-a în motivarea deciziu­­nei No. 320 de la 21 Februarie 1907, publicată în «Dreptul» No. 24 din 22 Martie 1907. «Considerînd că, în adevăr tribu­nalul In argumentarea sa, constată că dr. G. Mandy, care lucra ca sim­plu mandatar al unei doamne Ma­rija Ștefănescu, obținuse totuși pre­schimbarea pe numele său a unor cambii fără valoare, semnate în or­dinul unuia Jean Mărculescu, excroc condamnat și fugit din țară. «Că, după ce-a primit acele polițe noi pe numele său, și le-a dat ast­fel o valoare, le-a retransmis acelei doamne Ștefănescu, fără pre­­cauțiunea de a menționa «spre încaso». «Că prin această omisiune im­prudentă a făcut să circule pe piață niște bilete cari, sub forma lor anterioară, erau anulabile și a cauzat ast­fel nenorocirea recurentu­lui Laslo Micloș. «Considerînd că tribunalul, după ce stabilește toate aceste fapte ca reale,.....» D. ministru de interne nu va face vre-o omisiune imprudentă de a se lipsi de­ un eșa de prețios apărător și mânuitor, cînd mai ales nu cere nici măcar un loc la esle și cînd are atîta nevoe de a se da valoare motivelor de drept ce l'au inspirat în măreața campanie contra Socie­­tăței comunale de tramvae. LUNI 1 AUGUST 1911 _BBBM _ bani CHESTIUNEA TRATORI ÄNUALE Repartizarea beneficiilor Campania ce se duce de atîta vre­me în contra Societăței comunale a tramvaielor București este susținută cu foarte multă rea credință, atît de presa oficioasă a ministrului de interne, cît și de presa ce se află în serviciul intereselor străinilor. Intre argumentele ce se aduce pentru a se pune în evidență «­spe­cularea intereselor comunei», repar­tizarea beneficiilor între acționari și primăriei, este una din chestia­nele ce este tratată cu cea mai pu­țină pricepere, și cu cea mai multă rea credință. In mai multe rînduri oficiosul «Epoca» revine asupra a­­cestei chestiuni pe care o tratează în așa fel, în­cît credem necesar a arăta modul cum litera legei și sta­tutelor prevede această repartizare, între acționari, Primăria fiind cu­prinsă cu partea de capital subscrisă și Primăria ca autoritate care a dat unei Societăți concesiunea de a con­strui și exploata linii de tramvaiu pe străzile Capitalei. După ce vom da această interpretare, pe care o vom pune o în evidență cu exemple vom arăta modul cum oficiosul mi­nistrului de interne, crite a pre­zenta chestiunea. Fondatorii Societăței comunale de tramvaie avînd în vedere, pe de o parte capitalul pus de acționari și de Primărie, iar pe de altă parte drepturile Comunei pentru stradele în care concedează construcția și exploatarea liniilor de tramvaie, a făcut ca beneficiile să fie reparti­zate cît mai equitabil între aceste părți. In acest scop prin legea din 14 Aprilie 1909, și prin statutele aprobate prin jurnalul consiliului de miniștri No. 633 din 23 Mai 1909 s’a fixat acest mod de repartizare în modul următor : Art. 5 al legei spune textual : «Beneficele exploatărei, după ce se «vor deduce cheltuelile, amortizările «și dobînda de 5 °/C atribuite capi­­­talului, se vor repartiza în modul «următor : 10 °/C pentru formarea «unui fond de rezervă, iar din sold «l­i comunei, 3­4 acționarilor pînă «la 8 °/C, în care intră și dobînda «sus menționată, iji comunei și­­/s «acționarilor de la 8 °/0 în sus pîna «la 12 °/0, și 3/4 comunei și ‘/* so­­«cietăței de la 12 °/0 în sus». Art. 34 al Statutelor spune: «Be­­­neficiile exploatărei după ce se vor «deduce toate aceste cheltueli, amor­­«Uzările și dobînda de 5 °/C atribuite «capitalului, se vor repartiza în mo­­­dul următor: 10 °/C pentru forma­­rea unui fond de rezervă, iar din «sold 1/4 Comunei, 3/s acționarilor «pînă la 8 °/C, în care intră și de­­«bînda sus menționată. «Prisosul peste 8 °/C se va împărți: «­/s Comunei și ‘/s acționarilor, de «la 8 °/0 în sus pînă la 12 la sută, «iar prisosul de la 12 la sută în sus, 3/4 Comunei și */* S. T. B». Determinarea beneficiului de ex­ploatare, care se face ca la ori-ce întreprindere industrială, este expli­cată în art. 33 al Statutelor, care arată că : «Beneficiul net va fi al­­­cătuit din produsul întreprinderei «după ce mai întîiu s’au achitat «cheltuelile de amortizare al capita­­­lului și instalațiunilor, cele de în­­«treținere, exploatare și reînoire a «materialelor și instalațiunilor, chel­­«tuelile de administrație, dobînzile și «amortizările obligațiunilor, sumele «datorite Comunei, conform caetului «de sarcini, cele necesare unui fond «de îmbunătățire. «Din acest beneficiu net se va pre­­­vala 3 la sută pentru membrii Con­­­siliului de Administrație, 1 la sută «pentru Censori și 2 la sută pentru « Cassa de pensiune a personalului». Prin urmare , din toate veniturile întreprinderei, adică încasările de la bilete etc., se deduc cheltuelele de sub primul aliniat al articolului de mai sus, și se obține beneficiul net, iar după ce din acest beneficiu net se prevalează procentele specificate la aliniatul al doilea al aceluiași ar­ticol, să obține beneficiul de exploa­tare. Legitimitatea tuturor deduceri­lor specificate credem că nu mai ne­cesită nici o discuțiune, și sunt la fel cu deducerile ce se fac la ori­ce fel de întreprindere. Cheltuielele de amortizare a capi­talului și instalațiunelor e natural a fi deduse, de­oare­ce la sfîrșitul concesiune­­i toate instalațiunele vor deveni proprietatea Comunei, fără nici o despăgubire (art 7 din lege). Cheltuelele de reînoire a materiale­lor și instalațiunelor sunt o necesi­tate atît pentru a asigura exploata­rea în tot timpul concesiunii, cît și pentru a putea preda Comunei, la sfîrșitul concesiunei, instalațiunele în bună stare, sunt cheltuieli ce se afectează de toate întreprinderele, și a căror valoare este determinată de natura instalațiunelor și de du­rata lor. Formarea unui fond de îmbunătățire este necesar pentru ca Societatea să poată introduce toate perfecționările și ameliorările ce practica tracțiunei va aduce în de­cursul concesiunei, făcînd pe public a profita de un serviciu mai bun, și a nu-l ținea la o exploatare, care în decursul concesiunei nu ar mai fi la nivelul cerințelor timpului, a­­cest fond este cu atît mai necesar întru cît chiar Primăria, prin art. 12 al contului de sarcini își rezervă dreptul a cere «introducerea a oare «cari modificări necesare pentru în­­«bunătățirea instalațiunelor sau ex­­«ploatărei, neprevăzute în actualul «caiet de sarcini». Pentru restul de­ducerilor cheltuelilor de întreținere și exploatare, administrație, plata de obligațiuni etc. credem că nici chiar specialistul de la Epoca nu va putea avea pretențiunea că nu tre­­buiau făcute. Din acest beneficiu de exploatare, care a fost determinat în modul a­­rătat, se afectează mai întîi un pro­cent de 5 °/„ la întregul capital, care formează primul divident, atît pen­tru acționarii particulari, cît și pentru Primărie ca acționară, pen­tru capitalul ce are depus. Din ceea ce remîne din beneficiu de exploa­tare, după deducerea procentului de 5 la sută, se afectează 10 la sute pentru constituirea fondului de re­zervă care «va servi la împlinirea capitalului în caz de pierdere» (art. 35 din statute) și care la sfîrșitul concesiunei va fi repartizat acționa­rilor și Primăriei, în proporție cu capitalul fie­căruia, iar restul for­mează soldul. Din acest sold se a­­fectează mai întîi un sfert Comunei, ca o primă redevență a dreptului ce a concedat Societăței, iar din restul de trei sferturi se dă acționarilor un al doilea divident, pînă la complec­­tarea unui procent de 8 la sută, în care intră și prima dobîndă de 5 la sută sus menționată, adică se mai dă acționarilor 8—5=3 la sută; res­tul din trei sferturi al soldului ce rămîne după afectarea acestui al 2-lea divident, formează al 2-lea sold. Din al 2 lea Bold se afectează jumătate Comunei, ca a doua rede­vență a acelorași drepturi, iar din restul de jumătate se dă acționarilor un al 3 lea divident, pînă la com­­plectarea unui procent de 12 la sută, adică se mai da acționarilor 12—8=*4 la sută ; restul din jumă­tatea celui de al doilea sold ce ră­mîne după afectarea acestui al treilea divident, formează un al treilea sold. Din al treila sold se afectează trei sferturi Comunei, iar un sfert acțio­narilor. Pentru a pune mai bine în evi­dență modul de repartizare a bene­ficiilor, prevăzut de lege și statut, facem aplicațiunea la un exemplu: Să presupunem un capital de 12 milioane lei, din care Comuna ar avea jumătate, adică 6 milioane, și să presupunem că făcînd toate de­ducerile, beneficiul de exploatare ar fi 3„milioane lei, ceea­ ce ar cores­punde unei rentabilități de 25 %. Făcînd repartizarea vom avea : 1.620.000 lei SCRISOARE DIN ANGLIA Curente noui de G. GIURGEA Anglia a fost și va rămîne o țară cu un caracter propriu și cu o ori­ginalitate bine hotărîtă. A explica aceasta numai prin cauza insulari­­tății sale, cred că n’ar fi îndestulă­tor. De­sigur faptul de a fi o insulă, și faptul de a fi apărată de influen­țele înconjurătoare directe, e de o însemnătate capitală în procesul ei de desvoltare etnică. Dar multe alte elemente au contribuit la această formațiune. Unul e rasa. La baza națiuni engleze găsim pe Anglii, pe Saxoni, pe Normanzi. Dintre aceste elemente, elementul normand a de­venit clasa cuceritoare și conducă­toare. Acești Normanzi după chiar etimologia cuvîntului — north­man —omul de la nord, erau indivizi rari, întreprinzători, și urmași energici ai Vikings-ilor scandinavi. Anglii și Saxonii la rîndul lor sunt iarăși rase nordice obișnuite cu greutățile vieții și cu lupta contra naturii. Din acest amestec din punct de vedere etnic, trebuia să iasă o națiune ener­gică și întreprinzătoare. Un alt ele­ment în afară de insularitate e po­­zițiunea geografică. Așezată între Scandinavia, vechiul continent și noul continent, Anglia ne­putîndu-se întinde de­cît pe apă, pricepu în secolul al XVII însem­nătatea acestei situațiuni. Cromwell avu intenția acestei mă­riri cînd edictă actul de navigație. De atunci, Anglia, neîntrerupt se desvoltă, înaintează și se întinde pe mare, pină în zilele noastre. Azi cu drept cuvînt Soarele nu apune în imperiul britanic. Forța Angliei însă vine și din faptul că în această țară mai mult de­cît ori și unde tradiția e osatura întregei desvoltări, dar o tradiție care nu împiedică desvolta­­rea noilor instituții. Se știe însemnătatea clasei con­ducătoare și respectul națiune­ pen­tru oamenii ei mari, și pentru elita ce o cîrmuește. Intr’altă țară o zi de revoluție ar fi sfărîmat camera lorzilor, aci criza constituțională ține de ciți­va ani, și publicul nu-și pierde răbda­rea, ci din contră ar desprețui o măsură atît de radicală ce s’ar lua în pripă și care n’ar eși din însă­și evoluția naturală a opiniei publice a întregei națiuni. Dar de­și poporul englez e atît de tradiționalist, totuși, nici un alt popor nu se transformă cu atîta iu­țeală și cu atîta bun simț politic. Cînd vorbim însă de națiunea en­gleză să nu ne închipuim că națiu­nea aceasta e toată cuprinsă între hotarele insulelor Britanice. Anglia nu e de­cît metropola, și un fel de alma-mater a întregului imperiu. Și chiar Statele­ Unite cari au fost o colonie engleză, deși emancipate și transformate prin emigrațiunea internațională, au rămas totuși cum zic englezii, — an english speaking world — o lume engleză, cu limba și cu literatura patriei de origine, și cu un caracter asemuitor în ce privește iubirea de libertate și de inițiativă individuală. Dar lăsînd Statele­ Unite la o parte, Anglia a dat naștere la patru state noi : Ca­nada, Australia, Noua Zelanda și Confederația Africei de Sud. Aceste patru noi formațiuni au un mare viitor înaintea lor, atît din cauza bogățiilor solului și a sub­solului, cît și prin faptul pozițiunei­ lor geo­grafice. Ast­fel Australia și Noua Zelanda sunt insulare, iar Canada și Africa de Sud sunt apărate de ori­ce pri­mejdie pe de o parte de mare, pe de alta de situațiunea socială și po­litică a țărilor vecine. Pe cînd clar Franța se îndeletni­­cia cu politica ei internă, și în răsboae continentale nefolositoare pe cînd Germania se organiza în inte­riorul hotarelor imperiului, Anglia își întindea influența în toate di­recțiile. Și ceea­ ce e de observat, e că pe lingă influența cuceritoare exercitată asupra unor țări ca India și Egiptul lucru pe care și alte națiuni l-ar fi putut face, An­glia pe lângă aceasta a mers mai departe creând state noi, cu o popu­­lațiune și cu civilizațiune engleză. Așa că in momentul actual se produce în istoria Angliei, și prin urmare în istoria universală, fapte și evenimente de prima însemnătate. Aci sunt acum la ordinea zilei două mari probleme : una internă și alta externă. Cea dinții e criza constituțională, iar a doua e conferința imperială, care e prima încercare de organi­zare a apărării Imperiului Britanic. Criza constituțională care durează de atîta timp, e pricinuită de evo­luția claselor dominate. Națiunea, prin Camera Comunelor, a între­prins lupta în contra prerogativelor prea întinse ale lorzilor. Aceștia sprijiniți pe spiritul de tradiție, atît de înrădăcinat la en­glezi, au putut lupta cît­va timp, dar după trei alegeri generale, în care partidul guvernamental liberal a Învins, lupta lorzilor devine din ce în ce mai grea. Azi partidul con­servator unionist e divizat. Majori­tatea unioniștilor ne mai sperînd a reuși contra guvernului, au primit propunerea d­lui Balfour și a lor­dului Lansdowne, de a vota sau cel puțin de a se abține cu ocazia prezentării în Camera lorzilor a proectului—Veto Kill. O minoritate însă unionistă ur­mează pe lordul Kalsburg care vrea să se opună cu orice preț la trece­rea bilului*), susținînd că printr’un asemenea act, conservatorii s’ar dis­trage pe ei înșiși. Ceea­ ce a făcut pe d-l Balfour și lord Lansdowne, să renunțe a mai lupta, e amenin­țarea guvernului de a crea cinci sute de lorzi noi, liberali, cari ar vota bilul. Această invazie i-a speriat pe lorzii cari, ori­cit s’ar spune, țin la privi­legiul de a nu fi prea numeroși. Lupta constituțională a ajuns atît de aprigă, nu numai pentru că na­țiunea engleză e frămîntată de idei noi, dar și pentru că în guvern s’a găsit un om ca Lloyd George care aproape singur a împins întregul partid liberal spre această luptă. A doua mare problemă engleză e apărarea imperiului. Zilele trecute s’au întrunit la Londra primii mi­niștri ai Canad­ei, Australiei, Zelan­­dei, Africei de Sus, și Newfondland.­­ Telegramele au adus știrea că legea contra dreptului de veto a fost votată de Camera lorzilor. N. B. sub preșidenția primului minist englez, d-l Asquith. Această con­vință e prima Invercare serioasă a stabili principiile unei legături di­tre statele de mai sus și metrope cu privire la apărarea întregului im­periu. Acum cîți­va ani Chamberla concepuse un sistem imperialist b­zat pe protecțiuni. Reforma tariful care era să schimbe țara din Iib schimbistă în protecționistă n’a ră­pit. Da asemenea n’a putut prin nici concepția imperialistă a 1 Chamberlain. Acesta ar fi dorit a introducă, Canada, Australia etc, imperiul britanic nu ca state aproap independente, ci mai mult ca colon In conferința din zilele trecute . Wilfrid Laurier, premierul Canad a precizat acest punct, susținînd­­ legătura are să fie o convenție co simțită, iar nu un act impus. Așa­­ azi în urma celor afirmate de d­r Laurier și Fisher, premierul Austr­­iei, Statele coloniale își vor ori marine de război naționale, oari îm în caz de război se vor pune și conducerea comandantului suprem al forțelor britanice. Această politic care înspăimântă pe mulți veci imperialiști e de altfel singura cai

Next