Viitorul, octombrie 1911 (Anul 5, nr. 1316-1339)
1911-10-01 / nr. 1316
ANUL AL PATRULEA—N. 1316-2 ABONAMENTE In țară.......................un an 18 lei...................șease loni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei...............șease luni 18 lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— Prin glasul autorizat al șefului său, partidul nationalliberal și-a spus cuvîntul la dezvelirea statuii lui Mihail Kogălniceanu. Intr’o formă strălucită și lapidară, d. Ion Brătianu a arătat cari au fost însușirile de căpetenie ale marelui Român și care a fost taina minunată, prin care el și-a putut vedea visurile întrupate. Atît de fericit a știut șeful partidului liberal să zugrăvească, în cîteva cuvinte, personalitatea politică a lui Kogălniceanu , atît de just a știut să aleagă, din mulțimea însușirilor acestei personalități, pe acelea cari îl caracteriza mai bine, încît Kogălniceanu ne apare, nu numai ca un individ admirabil înzestrat, dar— ceea ce a și fost în realitate — un *cip reprezentativ, «bărbatul &aliat» prin excelență. * «Cunoștința adîncă a trecutului desgropat din letopiseți,— azi sol. Brătianu,—vederea limpede a țelurilor, minte ageră și pătrunzătoare, simț practic al realizărilor, hotărîre repede și îndeplinire energică, Mihail Kogălniceanu prin roadele muncei sale a dobîndit loc de frunte în istoria Romîniei moderne». Desigur, nu se putea defini mai concis și mai bine ceea ce este, ceea ce trebue să fie adevăratul om politic. Și cu atît mai mult se cuvine să relevăm această caracterizare minunată cu cît, într’însa, vedem idealul pe care șeful partidului nostru caută să-l realizeze prin activitatea sa de conducător și de om de guvernămînt. Sîntem, desigur, cuprinși de un simțimînt de încredere în viitor atunci cînd în viața noastră publică, ne e dat să vedem și altfel de figuri decît acelea cari, din nefericire, reprezintă astăzi curentul predomnitor în rîndurile conservatorilor. Ne este desigur o mîngîere să auzim pe șeful unui mare partid preamărind «vederea limpede a țelurilor» și «simțul practic al realizărilor» într’un timp cînd, la crima Statului, nu domnesc decît dezorientarea cea mai desăvîrșită și utopiile cele mai copilărești. Gabrii Romîni am fi dorit desigur ca asemenea indispensabile însușiri politice să le găsim și la conducătorii partidului advers. Am fi dorit desigur ca d. Carp să fie altceva decît un «je m’en fiche»-ist ireductibil dublat de un vizionar naiv ; am fi dorit ca d- Marghiloman să trateze afacerile publice cu un alt spirit decît acela al unui conquistador lipsit de orice scrupule ; am fi dorit ca d. Gh. Cantacuzino să acopere subt solemnitatea sa imperială altceva decît neantul în idei și în simțiminte ; am fi dorit, în scurt, ca partidul conservator să reprezinte, prin fruntașii săi, o mîndrie pentru prezent și o speranță pentru viitor. Din nefericire, însă, partidul conservator nu mai reprezintă astăzi decit sindicalizarea unor ambițiuni puerile și a unor interese meschine. Cu atît mai grea devine deci sarcina partidului național-liberal, care se vede astfel silit nu numai să determine, prin activitatea sa, o operă de progres dar și să împiedice, pe cît îi este posibil, opera de regres social și politic a partidului conservator. Greutatea sarcinei însă nu ne va abate de la ceea ce noi socotim ca o datorie, pe care ne-o impune atît trecutul nostru cît și conștiința noastră de partid de guvernămînt. Și cu atît mai mult avem încredere în izbînda noastră finală cu cît la baza politicei noastre stă o credință adîncă și fecundă. „Kogălniceanu—spunea, cu drept cuvînt, d. Brătianu—a înțeles încă de la începutul renașterei romînești că propușirta Rațională nu se poate asigura cuel pe temelia unei democrații sănătoase și puternice“. Aceasta am înțeles-o și noi, pentru această credință am luptat in trecuta noastră guvernare și tot pentru ea sîntem gata să intrăm și acum în luptă. Din augustele cuvinte pe care Insuși Suveranul le-a rostit la Iași, am înțeles cu toții că această mîntuitoare credință își află o înaltă și deplină aprobare. E o dovada ma mult că între Tron și Țară există acea fericită comunitate de simțiminte și de gîndiri care singură poate să dezășuiască consolidarea unui Stat ș mersul înainte al unei națiuni. Mîndri că șeful partidului nostru a știut să tălmăcească, atît de drept, odată cu simță mintele noastre ca partid, și simțimintele imensei majorității poporului nostru, ne îndreptăm, încrezători, privirile în viitor, cu hotărîrea de a face să se desăvîrșească, prin stăruința și prin sacrificiile noastre, marea operă la care Kogălniceanu lucrat împreună cu contimporanii săi: realizarea unei democrații sănătoase și puternice ZAVRACURI Distincție «Epoca» a publicat în pagina a treia discursul rostit de M. S. Regele la serbările dela Iași, iar pe al d-lui G. C. Arion l’a detașat cu toate onorurile cuvenite și l’a tipărit în pagina întlia. A tout seigueur, tout honneur! Cel mai indicat Discursul de la Iași, d. C. C. Arion și l’a început printr’un elogiu la adresa oamenilor cari visează. De cînd cu ședințele de farmentism și sforăială de la minister, d. Arion e cel mai indicat junimist ca să facă elogiul viselor ! Ce naivă! «Voința Națională» continuă a se ocupa de holeră, — scrie «Epoca». Ce naivă e «Voința» ! Să continue a se mai ocupă de holeră, cînd guvernul a încetat de mult de-a se mai ocupa de ea ! Se vede că «Voința» încă n’a aflat că holera, ca și femeile frumoase, numai cu... indiferența o poți ucide ! Aghiuță ; REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI, 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 bani ANUNGIURI COMERCIALE DISCURSUL d-lui BRATIARU5 BAMBATA 1 OCTOMBRIE Iflu Linia corp 7 pe o coloană în pagina III..........................50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV...........................30 bani Inserții și reclame pagina III linia.......................................2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE ȘI LA AGENȚIA EMIL MELBERT Kani MAXIME ȘI CUGETARI Dacă ne am putea lipsi de tot ce ține de arta de-a menaja oamenii, caracterul ar avea desigur mai multă grandoare și energie. Nme de Staei. Guvernul și justiția Am arătat la ce mijloace meschine — chițibușuri de procedură,— a recurs guvernul pentru a obține amînarea procesului pe care societatea comunală de tramvai l-a intentat primăriei. Această atitudine, care trădează teama tovarășilor lui Allard de a se prezintă în fața justiției, e în perfectă concordanță cu faimoasele declarații ale d-lui P. P. Carp asupra rolului justiției. Se știe, în adevăr, că șeful guvernului a declarat — și faptul n’a fost desmințit — cum că nu recunoaște justiției dreptul de a se pronunța în conflictele patrimoniale dintre stat și particulari, și că nu permite justiției să judece actele guvernului, chiar cînd ele sunt arbitrare și ie vesc în drepturile și interesele legitime ale unui particular. Azi Evoca schimbă tactica. De la neîncredere în magistratură, guvernamentalii au trecut la presiuni. In adevăr, după ce acoperă de injurii partidul liberal și pe fruntașii lui, Epoca adaugă : «Toată lumea știe că acționarii sunt colectiviști «pur sang» și nici tribunalul nu va ignora acest lucru». Am spus și am repetat de atîtea ori că e un neadevăr cum că toți acționarii societăței comunale de tramvai ,sunt membri ai partidului liberal. Am citat nume de mari acționari membri ai partidului conservator. Insuși dl Marghiloman, în calitate de președinte al Băncii Agricole, a luat parte la subscripția acțiunilor. Dar, lăsînd la o parte această legendă, este permis unui ziar guvernamental să facă astfel de presiuni asupra justiției, și să i impună să judece o cauză după culoarea politică a justițiabililor ? Articolul «Epocei» e un act de inconștiență, de acelea cu cari ne-a obicinuit de mult ziarul guvernului, SERBĂRI JUBIEARE M. S. REGELE la IAȘI Q liteeU de ori și ani, sunt datorite Arhivei fotografice Voinescu (fost Mandy), M. S. Regele înconjurat de înalți Prelați la intrarea reședinței regale. DUPĂ RUPEREA TRATATIVELOR CELE DOUA CURENTE „Adevărul“ afirmă că In partidul d-lii Take Ionescu s’a născut un așa zis curent „Bădărănist". Pe vremea cînd se urmau tratatativele pentru reconstituirea partidului conservator, se spunea că d. Take Ionescu, care nu era partizan sincer al împăcărei, încredințase această delegație d-lui Alex. Bădărău, fruntașul conservator democrat care de doi ani și mai bine nu făcuse altceva decît să agite idea unei eventuale contopiri a celor două fracțiuni conservatoare. Dragostea d lui Bădărău pentru junimiști însă nu părea de loc naturală. Cea mai mare parte a propriilor săi coreligionari politici o comentau nu tocmai în mod favorabil și nu o singură dată s’au văzut fruntași takiști criticînd în mod aspru atitudinea dlui Bădărău și acuzînd șirul takiștilor de la Iași că urmărește planuri inevitabile pentru un moment. Lucrurile par a se adeveri astăzi cînd «Adevărul», care se știe că a susținut totdeauna politica d-lui Take Ionescu, caută să întroneze un nou curent conservator — acela al d-lui Bădărău, pe care nu știm pentru ce îl tălmăcește prin calificativa), nu tocmai fericit de curentul badăranist. Indiferent însă dacă adepții noului curent își trag origina de la d-1 Bădărău sau de la cuvîntul bădăran, curentul pare a exista și a se afirma din zi în zilot mai mult. Iașul și nordul Moldovei cunosc mult mai mult pe d-1 Bădărău decît pe d-1 Take Ionescu. Se afirmă apoi că takiștii din Moldova de sus sunt în complectă divergența de idei cu takiștii din restul țărei, că interesele partizanilor din județele în cari tronează d-l Bădărău, reclamă o imediată colaborare cu guvernamentalii și așa mai departe. Lucrul acesta însă nu împiedecă pe d-l Bădărău de-a rămîne acelaș supus credincios șefului său și după destăinuirile «Adevărului» să rămînă acelaș stîlp neclintit în fața celor cari apelează la sine pentru a forța mina d-lui Take Ionescu la realizarea împăcărei. Nu știm însă cît va dăinui această tărie de caracter și de voință a d-lui Bădărău. Nu suntem nici profeți, nici nu voim să înșelăm opinia publică cu prognosticuri în felul celor ce se fac la cursele de cai. Un lucru însă pare sigur : acela că între d-niilake Ionescu și Bădărău există oarecare nuanță de vederi personale, nuanță pe care ultimele tratative cu guvernamentalii au confirmat o pe deplin și la care nu știm dacă va trebui să renunțe întri d l Take Ionescu sau d-l Bădărău. Fără să mergem pînă acolo, încît să afirmăm și noi împreună cu anume fruntași takiști că d. Bădărău urmărește planuri inevitabile pentru un moment, credem totuși că intențiile șefului Bădărăniștilor, dacă nu sunt încă aduse la cunoștința opiniei publice, nu sunt în schimb nici atît de oculte după cum se crede. D. Bădărău urmărește desigur reabilitarea sa față de fruntașii guvernamentali de azi, cari, se știe, au avut pentru d. Bădărău mai mult decit ceea ce noi obișnuim să numim ură politică. Sub fostul guvern conservator prezidat de d. Cantacuzino, care astăzi este drept că se găsește înregimentat în rîndurile d-lui Carp, nici un ministru n’a fost mai atacat de către opoziția junimistă, ca d. Bădărău. E natural dar ca fruntașul takist dela Iași să caute astăzi a face împăcarea, nu pentru a fanbunătăți soarta partidului din care face parte, ci mai mult pentru a-și pune într’o poziție critică pe vechii dușmani, cari primindu-i în rîndurile lor, pe lîngă un portofoliu oarecare, îi vor da și satisfacția unei retractări tacite a tuturor insultelor cu cari l’au gratificat acum cinci ani. Dacă aceste sunt*-.. narile pe cari le urmărește d-1 Bădărău, ele nu pot fi taxate drept inevitabile. D-1 Bădărău’urmărește ceea ce orce alt om politic ar avea dreptul să urmărească pe contul său personal. Din nefericire însă pentru dl Bădărău, împăcarea n’a putut avea loc și ne place să credem că d la cel dintîi a recunoscut imposibilitatea acestei aproprieri conservatoare în condițiunile puse de guvernamentali. D-l Bădărău pierde clar ocazia unei reabilitări de care simte nevoe, iar guvernamentali concursul prețios al unei fracțiuni conservatoare care mai ales în momentele de față ar fi putut salva prestigiul cele)r’alte fracțiuni zdruncinate și pusă în imposibilitate de a și mai ține angajamentele luate față de țară. _______ _ * — NOTE POLITICE Măsurile luate de d-l Carp pentru ostenirea traiului au avut ca rezultat imediat—lucru neașteptat, — scumpirea lemnelor de foc. Faptul acesta însă nu împiedică pe «Epoca» să declare că în curînd opinia publică va avea ocazia să se convingă de eficacitatea legilor pe care d-l Cerp are de gând să le prezinte după deschiderea Parlamentului. Așadar ostenirea traiului a fost amânata pentru la 15 Noembrie. Și ci noi ne gindim că suntem abia la sfârșitul lui Septembrie, 9 99 Dosarul d-lui Marghiloman, de care Epoca se plingea zilele trecute că nu ar fi destul de voluminos, se îmbogățește pe fiece zi. După exproprierea sentimentală din str. Mercur, după afacerea Fundenilor, iată că se articulează împotriva ministrului de interne o nouă acuzație de cea mai mare gravitate. Se dovedește ca d. Marghiloman, pe cînd era ministru al justiției, și-a pus autoritatea ministerială un joc pentru a rezolva în profitul său și în dauna unei instituții culturale, o chestie bănească. Sunt cîteva zile de cînd am publicat și această interesantă parte din dosarul d-lui Marghiloman, fără ca „Epoca să găsească vre-un cuvînt de răspuns. Era și greu să răspundă esvs. UN CĂMIN CULTURAL LA VĂLENI împrejurările istorice. In cari ne-am desvoltat noi Românii, au făcut ca astăzi să ne vedem despărțiți prin granițe naturale ți prin granițe meșteșugite de dușmanii noștri. Nu formăm astăzi polliticește un corp unitar și ceea ce ne ține laolaltă este sufletul nostru, pe care nu ni l’au putut Împărți. Căci toți avem acelaș dar, acelaș ideal, o durere o împărtășim cu toții, o bucurie o sărbătorire, este a noastră a tuturor. Pină cînd sufletul nostru va rămînea unitar, n'avem să ne temem de nici o uneltire dușmană. O știu asta și adversarii noștri, cari prin cultura străină ce o impun fraților noștri, vor să ne înstreineze unii de alții. Grija noastră de căpetenie este deci a ne apăra unitatea sufletească prin cultura națională. întărirea culturei naționale în provincii este garanția cea mai puternică a trăiniciei neamului nostru acolo. Pentru răspîndirea și întărirea acestei culturi, mai ales pentru tinerii din provincii, au fost înființate cursurile de vară de la Văleni, cursuri cari au fost ținute de profesorii noștri, fără deosebire de vederi politice. Conferențiarii au fost convinși că aduc un serviciu culturei naționale. D. Simion Mândrescu, profesor universitar, în timpul cît a ținut lecțiile sale la Văleni, s’a convins că una dintre cauzele, cari împiedică pe tinerii din provincii de a veni la aceste cursuri e lipsa unui cămin, unde să-și poată căpăta locuințe gratuit, cea mai mare parte fiind lipsiți de mijloace. A luat deci inițiativa de a se aduna un fond pentru clădirea unui cămin cultural la Văleni. Ideia a fost sprijinită cu multă căldură de marele filantrop Stroe Beloescu din Bîrlad, ale cărui jertfe pentru cultura națională sunt îndeobște cunoscute. D. Belcescu a subscris pentru viitorul cămin suma de o mie de ei. Zilele acestea, d. Mindrescu va publica un apel către toți Romînii, îndemnîndu-i a-și da obolul pentru înfăptuirea acestei frumoase idei, și nu ne îndoim că apelul va avea ecoul dorit de toți prietenii culturei naționale. RĂZBOIUL Debarcarea trupelor la Tripolis . Ziarul «Tribuna» află din Tripolis că sosirea trupelor de expediție a fost salutata cu strigăte de «Trăiască armata ! Trăiască Italia !» de marinari și de o mare mulțime. Debarcarea s’a făcut repede și în ordine. Imediat ce primii oameni au coborît pe uscat, marinarii și muncitorii arabi au aclamat strigînd : «Trăiască armata !» 20 de Italieni masacrați de turci Roma, 29 Sept.—Agenția Stefani află din Alexandria că fostul consul al Italiei la Hoderdab, trecînd pe aci, a aflat că 20 lucrători italieni, ocupați la lucrările căilor ferate spre Hedjas, au fost masacrați de turci în primele zile ale lunei Octombre. Măcelul se confirmă și dintr’alt izvor. Se mai spune că el a fost făcut la Karak. Protestări contra cenzurei presei turce Constantinopol, 29 Sept. — Cițiva deputați ai opoziției au protestat pe lângă marele vizir contra cenzurei succesive a presei. Marele vizir le-ar fi răspuns, zice-se, că nu a știut că tribunalul de războiu a luat măsuri neconstituționale și că va aduce îndreptare. _________ POLITICA DE URA Campania contra soc tramelor comunale —Un rezumat obiectiv al afacerei — Independența noastră economică. — O politică modernă comunală — Campania străinilor.—Avantagiile Comunei.— Dreptul regalian. — Liniile vechi. — Cele două milioane — Alte acuzații Nu trece nici o singură zi, fără ca «Epoca», ziarul guvernului, să nu atace cu ultima furie societatea comunală de tramvaie. Am răspuns in mod demn și obiectiv la toate pretinsele acuzațiuni ce s’au adus acestei societăți romînești. Fiindcă nu avem de-a face cu adversari reali și de bunăcredința nu sperăm să-i dezarmăm cu argumente științifice și date precise. De aceea, nu pentru «Epoca» ci pentru opinia publică dăm din nou, in rîndurile de mai jos, un rezumat obiectiv al acestei afaceri. Independență economică După independența politică căpătată pe cîmpul războiului din 1877, prin sîrgile vitejilor noștri soldați, România modernă avea nevoie de independența economică. In acest sens s’a lucrat în continuu pentru naționalizarea mijloacelor de producere : răscumpărarea și apoi construcțiunea și exploatarea drumurilor de fier, crearea mijloacelor de comunicație pe apă și a porturilor românești, înființarea și dezvoltarea industriei naționale pentru utilizarea producțiunei țarei, punerea în valoare a capitalului și a mancei românești în tot felul de întreprinderi romînești : financiare, industriale, comerciale, etc.,, erau toate destinate de a asigura viitorul economic al unei țâri mici ca a noastră. In acest sens a fost îndreptată și opera ce comuna București a întreprins în 1909, prin înființarea Societăței Comunale a Tramvaelor București. Prin inițiativa ce a luat de a creia o regie cointeresată, contritribuind cu o parte din capital, Comuna București a dat încrederea, ce de multe ori lipsea la noi, de a se plasa micile capitaluri, provenite din economii romînești, în o întindredere romînească. Pe de altă parte, Comuna București încurajează munca romînească, dîndu-i ocaziunea de a lua parte în ramura industriei transporturilor în comun,care pînă atunci fusese considerată ca un monopol al străinilor, și de a se putea manifesta tot așa cum se arătase în celelalte ramuri de activitate unde fusese chemată a lua parte : drumuri de fier, lucrări publice, industrie, navigație etc. O politică modernă comunală In afară de aceste puncte de vedere generale, inițiativa comunei București era un început de politică comunală modernă : punerea în valoare a diferitelor servicii publice în scop de a servi pe cetățeni, și de a face parte comunei de beneficii însemnate, ce ar rezulta din o astfel de exploatare, și care cu vechiul sistem «al concesiunelor» ar fi fost numai în profitul cîtorva acționari străini de țară. Regia cointeresată adoptată de Comuna București este un început de îndrumare și un mijloc de pregătire pentru exploatarea viitoare a serviciilor publice , regia, care se va putea adopta atunci cînd administrațiile comunale vor fi pătrunse de mai mult spirit comercial, și de mai multă independență, pentru a face un serviciu public, iar nu o exploatare greoaie, complicată și supusă la tot felul de influențe, cum se întîmplă astăzi în exploatările în regie. Campania străinilor Această frumoasă inițiativă națională, «Societatea comunală a tramvaielor București», este atacată cu multă violență de străinii cari vedeau că pierd terenul pentru continuarea unei specule ce o practicau de mulți ani pe spatele cetățenilor Capitalei, precum și de autoritățile comunale și ale Statului, cari ar fi trebuit a da tot concursul pentru continuarea unei întreprinderi abia pusă pe cale. Fără a căuta cauzele care au condus autoritățile comunale și ale Statului, să ducă campania în contra nouei Societăți de tramvaie, alături de străinii interesați, rezumăm acuzațiunile ce s’au adus. Avantagiile comanei S’a zis că Primăria a acordat Societăței Comunale a Tramvaielor București, condițiuni mai avantajoase pentru Societate, și prin urmare mai dezavantajoase pentru oraș, decît condițiunile ce comuna București le avusese prin ofertele anterioare. Această afirmare, destul de slab susținută de acuzatorii S. T. B.ista cu totul neexactă. Condițiunile 8. T. B., față cu cele mai avantajoase oferte anterioare, prezintă mult mai puține avantaje pentru Societate, și cu mult mai multe avantaje pentru Coronnă, prin redevențele acordate, pentru public, prin tarifele acordate, și pentru personal, prin dispozițiunile prescrise în privința lucrului și instituțiunilor de ajutor, pensii și economii. Dreptul regalian S’a mai susținut că prin condițiunile în cari s’a dat «Societăței comunale a tramvaelor București», dreptul de a construi și exploata tramvaie pe străzile Capitalei. Comuna era deposedată de «dreptul regalian» ce are asupra domeniului public comunal. Această afirmațiune este făcută în necunoștința condițiunilor prescrise, deoarece: Comuna primește redevențe însemnate pentru cedarea dreptului de utilizare a căilor publice, redevențe raționale și în conformitate cu cele mai noi păreri în această chestiune, și cari nu sunt inferioare redevențelor ce încasează alte orașe, ale căror condițiuni de exploatare sunt superioare Bucureștiului. Liniile vechi—Cele două milioane Acapararea liniilor vechi, actualmente exploatate cu cai, atunci cînd actualele concesiuni se vor termina», este o acuzare care a fost formulată în contra votului fundamental al Comunei, a legal de constituire, și a statutelor făcute de Primărie și aprobate de Consiliul comunal. «Primăria este lipsită de un venit sigur de 2.000 000 lei pe an, la sfîrșitul actualelor concesii, prin trecerea acestor exploatări asupra S. T. B.— zic adversarii noștrii. Această afirmare nu a fost făcută decît fără a se ținea seamă că oricine va lua exploatarea liniilor cu cai la 1916, Comuna sau S. T. B., nu va putea continua actuala exploatare primitivă, ci va trebui a o transforma pentru a o face convenabilă pentru publicul călător. Ori ținîndu-se seamă de capitalul ce va necesita această transformare, nu mai esteun beneficiu sigur de 2.000.000 lei, fără nici o imobilizare de capital». Alte acuzații Nedreptățirea comunei In ceea ce privește luarea unei părți din capital, subscrierea pentru diferitele emisiuni, și dreptul de reprezentare în adunări și consilii, sunt iarăși acuzațiuni cari cad în fața textelor de legi și din statute, și au fost căutate numai în scopul de a justifica o acțiune întreprinsă contra unei societăți romînești. Producerea energiei electrice de către comună, și vinderea apoi a energiei ce o necesita S. T. B., nu este un avantaj pentru societate. Comuna, avînd necesitate de energie electrică pentru alte utilizări: pompe, luminat, ateliere, abatorii etc., și-a construit o uzină, de la care dînd și tramvaielor energia electrică, face ca prețul de producere pentru energia produsă, pentru toate trebuințele sale, să fie mai mic, prin faptul producerei unei cantități mai mari, iar pe de altă parte, capătă un beneficiu peste costul de producere a energiei ce o vinde tramvaielor. Iată, reduse la cea mai simplă expresie, principalele acuzații ce se aduc S. T. B. Ele nu rezistă la cea mai ușoară argumentație, și trebue să fie cineva cu desăvârșire stăpânit de ură și patimi cari întunecă judecata, pentru a continua o asemenea nesăbuită campanie. CINSTEA SLUJBAȘILOR D-LUI C. ARION Oamenii de cari s’a înconjurat d-l ministru al instrucțiunei și al cultelor au început să dea în adevăr dovadă de activitate, desigur sub influența reclamei pe care «Epoca» o face «activităței» d lui Arion. Pînă acum erau învinuiți că dormitează, că alcătuesc trusturi ori petrec. Iată-i însă că au început să opereze după vechiul sistem al slujbașilor boerești, pentru a nu se perde tradiția de sub guvernele conservatoare. Leafa este un mijloc de a-și duce viața de azi pe mîine ; ciupiala este rezerva de opoziție, mai ales cînd puterea se arată de scurtă durată. Dacă d-l Arion a desvoltat în adevăr o activitate obositoare, a fost acea de a înlocui funcționarii pricepuți și corecți, cu leneși și de speța celui pe care îl arătăm astăzi și înmulțind chiar numărul lor. La Casa Bisericei mai nainte erau numai patru defensori eclesiastici. D-l ministru Arlou a îndoit nu-