Viitorul, decembrie 1911 (Anul 5, nr. 1377-1399)

1911-12-06 / nr. 1377

hi y h ANUL AL CINCILEA—No. 1377-2 bani A B O N A M E N T £ In țară_.....................an an 18 lei.................sease luni 9 lei In străinătate .... in an 30 lei..............șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni­­ PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI: 57.­­ BUCUREȘTI -------—------­REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 V/V MARTI -1 T1fiECEMBRIE 1911 y­ bani ANUNCII­­RI COMERCIALE Unna corp 7 pe o coloană în pagina III.........................50 bani Urna corp 7 pe o «.Ioană în pagina IV .....................30 bani Inserții și reclame pagina III lma................................ . a lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENTIA EMIL MELBERT O nouă contribuție in chestia tram­vaelor O părere de peste graniță Primim din partea d-lui dr. G. D. Creangă următoarea scrisoare : Chestiunea tramvaielor, studiată și disiutată în mod obiectiv nu o­feră nimic, care să agite atît de mult spiritele. Obiecțiunea funda­mentală, că adică «comuna perde și acționarii cîștigă» pentru ori­ce om cu rațiune, cu bun simt și mai cu seamă cu bună credință, cade de la sine față de positivul și decisivul fapt, câ: 1) acționarii particulari, prin transformarea liniilor vechi In linii cu tracțiune electrică;) cari necesită un capital de instalatiune de 4 ori mai mare și prin reducerea prețului de căsătorie cu 50 la sută fațâ de preturile pe tramvaeile actuale, multă vreme vor obține un dividend neîn­semnat ; 2) că acest dividend al ac­ționarilor particulari este limitat de fap­t în cursul timpului la maximum 12 la sută, căci de aci încolo prețul biletelor va trebui să se reducă din nou în favoarea publicului și, 3) ră pe cînd acționarii vor ajunge la a­­cest maximum de 12 la sută Co­muna va avea în schimb un bene­ficiu net de 33 la sută, adică de 3 ori mai mare. Aceasta este situația financiară exactă, clară și precisă a chestiunei tramvaielor; acea­sta este opera reală a d-lui Vintilă Brătianu pentru primă­rie și pentru publicul Capitalei, care prin integrita­tea lui de carac­ter prin neclintita’i imparțialitate, prin simțul desvoltat în cal mai mare grad fată de interesul general, nu­mai politică n’a făcut la primărie și care numai de favoruri la parti­zeni pol­i­ci sau la prietini personali nu poate fi acuzat. Și jurnalele guver­nului sunt pe deplin edificatoare cînd scriau, că administrația lui Vintilă Brăstianu la primărie a slă­bit partidul liberal din Capitală. De­sigur că această administrație nu prin favoruri se poate caracteriza. Dar pentru mine chestiunea tram­vaelor comunale a căpătat o impor­tantă covîrșitoare din alte 2 puncte de vedere . Intîi, pentru că în ea sa o­­glindește deosebirea fundamentală în politica economică dintre partidul inversi­tsisxo * aotivul wtri «ut de numeroase instituțiuni economice naționale «bazate pe încrederea în sine» și dintre partidul conservator care are la activul său peste 10 con­cesii economice la străini, date sau încercări a se da la străini ; și atunci chestiunea tramvaelor își are la bază nu o chestiune de po­lemică de partid, ci o­ chestiune de cercetare științfică a acelei activități cara singură poate asigura desvol­­tarea și asigura viitorul unei țări. Al 2 lea că chestiunea tramvaelor comunale a trecut frontiera fiind pusă în discuția celebrităților euro­pene, începutul l’a făcut guvernul, iar societatea de tramvai a fost nevoită a’l­imita spre a nu rămînea dezar­mată. In adevăr, societatea nu a prezen­ta­t străinătății diferendul de­cît a­­tunci cînd a fost în cunoștiintată po­zitiv, că un membru al guvernului la Paris cere un «certificat de bună purtare». Ca sigur, ci situația e pe­nibilă și nu poata fi scutit de mari reproșuri un guvern, care dacă a fost conștient și sigur de dreptatea faptelor sale, a mai alergat , cere un certi­ficat de bună purtare și de la străinătate. Dar odată ce guvernul a făcut în­ceputul era natural, ca cu atît mai mult particularii, societatea tramva­elor In primul rînd și partidul libe­ral în care se voies­c de fapt a se lovi, să nu rămînă indiferenți. Și de­oare­ce pe lingă pertea ju­ridică s’au adus atacuri și referi­toare la principiile de: regie, regie co­interesată și exploatare pur particu­lară, am crezut necesar a mă adresa In țara In care regia e în floare, în Germania, și adică la persoane cari reprezintă o autoritate în chestia tramvaelor. Intre acestea este și d-l dr. Freund, consilier superior de stat și directo­rul ministerului de interne din Ber­lin, ale cărui păreri și propuneri au fost determinante și pentru tram­vaiele din Westphalia Renană. Firește, că situația strict oficială a d-lui Freund nu-i permite a intra și a se pronunța într’o chestiune a noastră internă, dar părerile d-sale obiective, isvorîte din o adîncă con­vingere și o întinsă activitate prac­tică ne pot fi de mare folos astăzi cînd judecata rece și simțul de im­parțialitate sunt întunecate de patima oarbă a unei politici dăunătoare în cel mai mare grad intereselor eco­nomice și naționale ale țărei noastre. D-l G. D. Creangă trad­a dv. comanală în politica co­munală a «Regiei și regiei coin­teresatei. Nu veți lua în nume de rău unui om îngreunat de datoriile serviciu­lui, dacă la întrebările întinse din scrisoarea dv. nu voi lua de­cît o po­ziție scurtă din cauza puținelor cu­noștințe ca posed asupra relațiunilor din Romînia. Exploatarea în regie după păre­rea mea, in general nu se poate recomanda de­cit unde există expe­riența suficientă asupra chestiunei, precum și imparțialitate suficientă. Aceasta în ce privește considerațiu nile cu privire la persoane. Cu con­siderare la împrejurările concrete se cer pentru regie 5 condițiuni: a) Existența interesului public asupra obiectului (d. ex. la apă, ne­voie de apă bună). b) Consum important din partea comunei. c) Necesitatea de căi de comuni­cație publice. d) Interesarea întregei populațiuni comunale în ce privește tariful. e) Perspectiva unei rente: întrebările 2/3 răspund la condi­țiunile ca am spus mai sus (sub a și b), așa că cred că la exploată­rile teh­nice simple, fără mulți funcționari și lucrători (apă), for­ma cea mai bună de exploatare este regia, pe cînd din contră la exploatări complicata cu un perso­­nal numeros (electricitate, tram­vaie), forma cea mai bună este Regia cointeresată, întrebarea a 4 a s’a răspuns în parte la 3, ceea ce valorează și pentru Germania. Aci au dat cele m­ai bune rezultate exploatările în regie la apă, gaz, canalissțiune, desinfecțiunea și băi comunale; din contră, la electricitate și tramvaie rezultatele au fost mai puțin satis­făcătoare. A’mi da părerea asupra rentabili­­tăței Regiei cointeresate (Güte des Geschäftes) în București, n’aș voi să-mi permit, totuși mi se pare că nu este rea croită, (nicht über abgeschnitten), cointeresate introdus în 1908 de I. V. Brătianu în București, cu parti­ciparea progresivă la beneficiu a Comunei este un procedeu admira­bil și vrednic de imitat. Acest sistem care corespunde în­tru totul opiniilor mele l’aș reco­manda și pentru ori­ce comună din Germania. Această părere am ex­­pus’o și în articolul meu din «Deut­sche Juristen Zeitung» și deduc că 11 cunoașteți deja. Noi avem nevoie în Germania de o lege pentru a stabili un control din partea comunei ca condițiune necesară a ori­cărei regii cointere­sate, și văd, spre bucuria mea, că in proiectul­ Brătianu acest con­trol e pus în frunte (ander Spitze). Aceasta am motivat’o și eu în ar­­t­colul meu. Mă bucur prea stimate d-le Secre­tar Gr. a­. 1. v­itînd marele interes și adînca cunoaștere a chestiunii pe care o dovedește a o avea tînărul și sîrguitorul d-v Stat pentru ma­rele și importantele chestiuni ale politicei comunale moderne și re­gret de a nu putea răspunde mai detaliat la întrebările d­v., întru­cît ar trebui să posed cunoștințe mai detaliate locale asupra României. Primiți, etc. Dr. Freund. Consilier superior de Stat, Direc­tor în ministerul de interne București, 4 Dec., 1911 Scrisoarea domnului dr. Freund, consilier superior de Stat și directorul mini­sterului de interne din Ber­lin în chestia tramvaielor comunale. Prea stimate d-le secretar Gl­­ajl M’a interesat foarte mult să pot vedea din scrisoarea dr. amabilă, cît de mult a progresat adminis- i) i) Căci nu știu dacă s’ar găsi­­ la gură din populația Capitalei cari să a­­probe părerea guvernului de a se mai continua cu tramvaiele primitive, inco­mode, nen­giesdee, trase de cai. Altă opoziție „Epoca“ de eli publică un ar­ticol intitulat: ,,politică umori­stică“. S’ar părea, la prima ve­dere, că aceasta este o perfidă aluzie la politica d-lui Carp. Și cu toate acestea nu e așa. Deși șeful partidului conservator a excelat tot­deauna în politica noastră prin gesturi și vorbe u­­moristice, totuși articolul ,,poli­tica umoristică“ nu se adresează d-sale. Nu. Acest articol are pretenția să zeflemisească atitudinea opo­ziției și în special retragerea ei de la discuția Mesajului. Nu înțelegem de ce d. Carp și presa d-sale s’au enervat atît de rău din cauza procedeului extrem la care opoziția a fost nevoită, de vremurile anormale prin cari trecem, să recurgă în Parlament. Am pricepe, la urma urmei ca acest procedeu să supere pe Ton­­ceștii elocvenței conservatoare cari, din pricina retragerei opo­­ziției, n’au mai putut să-și pla­seze platitudinile lor oratorice la discuția Mesajului. Dar d-l Carp 9 De ce s’a su­părat d-l Carp ? Pentru ce presa d-sale trădează această supărare 9 S’a retras opoziția 9 Ei și 9 D­l Carp este destul de isteț ca să-și creieze altă opoziție în si­nul propriului său partid. Atunci pentru ce at­ta impor­tanță unei intimplări care nu va putea schimba nimic din practicele noastre parlamentare . In numărul nostru <u data de Vineri am citat discursul fostului prim ministru ungar, Kálmán Szeli, rostit cu ocazia alianței instituțiilor financiare și economice maghiare din Transilvania în contra instituțiilor similare române, stabilind coincidența gravă, că, pe aită vreme guvernul ungar și elita maghiară din toate partidele inaugurează o luptă formi­dabilă în contra plăpindei acțiuni economice a romînilor de peste mun­ți,­la noi în țară s’a dat un asalt desperat de guvern în contra măre­ței acțiuni economice și financiare a partidului liberal, sub inspirația d lor Allard, Rockfeiler, Detterding, Marquet, Heitz, etc. Acum, o nouă coincidență nu mai puțin importantă și gravă. In ședința de Vineri a Camerei ungare, contele Bala Serenyi, mini­stru al agriculturii, a anunțat o se­rie de reforme mari economiei : a) înființarea «Bănc­i Altruiste» în coparticipare între stat și un nu­măr însemnat de aristocrați și capi­taliști maghiari ; b) regularea cursului rîurilor și desecarea unor bălți, cu participa­rea capitalului național; c) prefacerea Transilvaniei în nu­meroase terme—grădini de legume și fructe,—tot în coregie ; d) replantarea pădurilor ; e) revizuirea legislației islazuri­lor și modificarea ei în senzul înăl­țării culturii de vite ; f) darea în exploatare a stabili­mentelor balneare. O serie de mari acțiuni econo­­mice, pe cari statul, — finanțele lui nefiind suficiente să le îndep­lnească,—le face cu magnații și cu capitaliștii maghiari. A. După numeroasele detalii ce le dă Budapesti Hírlap în numerele sale 296 și 297 din 14 și 16 Decembrie et. n., rezumăm aici și scopul și ten­dința acestei mari acțiuni, pe cari le întreprinde în mod oficial însuși statul cu membrii elitei și cu marii ea?AÎ în coparticipare cu statul de către : o parte din magnații cu majorate (proprietăți de mină moarta), pre­lații catolici,­­toata eparhiile catolice sunt dotate de 1—2 și 3 veacuri prin diplome împărătești cu dome­nii imense: primăria din Strigoniu un venit de un milion, mitropoliile din Aglia și Galooea aproape cîte un milion, episcopia din Oradea Mare 8—900.000 coroane, cea din Timișoara 600.000, cea din Albă Iu­­lia 500.000, cea din romînă unită din Oradea mare peste 300.000, mi­tropolia romînă unită din Blaj 70 p nâ la 80.000 coroane), diferitele ordine călugărești. Eminența Sa Mitropolitul dr. Vic­tor Mihali de Apșa­n din Blaj și P. 8. 8a Episcopul Dimitrie Radu din Oradea Mare nu participă la Banca Altruistă, de­oare­ce de mai bine de un veac veniturile acestor eparhii s’a dat pentru și se dau pentru ma­rile instituții de cultură națională din Blaj și Beiuș. La această Bancă s’au mai aso­ciat și societatea regnicolară a agra­rienilor, Asociația regnicolară a ma­rilor fabricanți (agrarieni și mercan­­tiliști la un loc,—vom arăta de ce acest paradox, dată fiind lupta în­verșunată între aceste două asocia­ții), Asociația regnicolară comer­cială, Asociația regnicolară a insti­tuțiilor financiare, Sindicatul eco­nomic maghiar, Asociația fabricilor de mașini și de turnătorie de fer, Asociația Sindicatelor. Un lucru semnificativ , din marii financiari străini din Ungaria n’au fost admiși de­cît cei pe deplin asi­milați (cum avem și noi pe d-nii M. și A. Blank, Spayer, etc., din­tre cari pe cei doi dinții d. Mar­ghiloman i-a cam înțepat la Senat în mod nedrept, fiind­că participă la tramvai). Scopul Băncei Altruiste este a da în arendă în parcele mici și mijlo­cii, imensele moșii de mină moartă cari nu se pot seculariza sau răs­cumpăra din cauza forței extraor­dinare a aristocrației și a clerului. Tendința acțiunii este, nu numai economică și socială, dar și națio­nală politică. Astfel contele Széchenyi Miklós, Episcopul catolic de la Oradea Mare, a și declarat la constituirea Bănci Altruiste că, «regretă a nu putea da și romînilor din întinsele dome­nii ale episcopiei, de­oarece prin părțile locuite de romîni domeniul său se compune în cea mai mare mare parte din păduri (ceeace este inexact căci prin orășelele Tinca, Salonta și Marghiuța pe unde se in­tind domeniile, sunt în mare parte romîni săraci lipiți pămîntului; iar Episcopia romînă unită din Orada Marea n’are decit numai munți și păduri)». Firește că declarația cam iesuitică a Episcopului conte Széchényi a fost aprobată de Episcopii din Ti­mișoara, din Satmar și din A­ba Iulia, ale căror domenii se întind numai prin părți locuite de rom­îni, precum și de conții Karolyi György, Mihály și Gyula și de alți cîțiva, ale căror domenii (majorate) se în­tind prin părțile locu­ite de romîni. Ca să nu ne întindeți prea mult, accentuăm că această Bancă Altrui­stă va lucra și pentru reînălțarea clasei de «gentry» (proprietari mij­locii sau boernași), după un sistem bine studiat și calculst în interesul maghiarizării Transilvaniei, a Ba­natului, a Crișanei și a Maramu­­reșului. De odată cu aceasta, întemeietorii Băncei Altruiste au î­nvitat și un memoriu membrilor guvernului pen­tru înființarea unei Universități economice, cerînd ca în locul celor două facultăți noi, puse în pers­pectivă de ministrul de instrucție Zichy János, să se înființeze această universitate, cu trei facultăți, care să pregătească elementele necesare pentru marea acțiuni economică ce se va deschide, în urma realizării programului mai sus schițat al gu­vernului. Din men­­ rial adresat pentru Universitatea economică, cît și din comentariile ziarului Buda­pesti Hírlap, în prim articol, în ar­ticole de reportaj, în buletinele eco­nomice (in paginile 18—20) se arată clar că și universitatea economică are un scop și politic­c na'ional : crearea unei burgi­zii par ma­ghiare, înălțarea și consolidarea e­­conomică a Ungariei și distru­gerea rezistenței remi­gilor, apoi maghiariza­rea lor. Spațiul nepermițîndu ne acum, — vom reproduce mîine aîte­va pasagii semnificative și din memoriu și din com­entariile presei. *Ceea­ ce*regretăm, în­să, foarte mult, este că in­ ziarele române de peste munți, absorbite de c­otele lor regre­tabile, noi vedem de­­ a cite­va știri banale despre această acțiune mare și periculoasă pentru noi, înainte de a încheia, rele­văm din programul contelui Serényi, ministru al agricul­turii in Ungaria, u­n punct care cadrează perfect­­ politica e­conomică a guvernului P. P. __ . Darea în ^'»p’ratac­ a stațiu­nilor balneare ungare unor com­­panii străine specialiste (Mar­quez, Hertz, etc.). Și ne mai permitem să atra­gem atențiunea ilustrei și prea Dogritei familii al cărui agnat este d. Gh. Gr. Cantacuzino, cum procedează în Ungaria cele trei familii cu domenii imense: conții Festetics, Esterházy și Károlyi. ALTE COINCIDENȚE IMPORTANTE „Banca altruistă“.—Nu este „afacere“, ci qrferă eco­­nomică, înființarea unei universități economice. — Declara­țiile ministrului contele Serényi NOTE POLITICE Ziarele guvernamentale și-au ars ultimele cartușe. Ne mai gă­sind nici un subiect pentru obiș­nuitele reportaje senzaționale «E­­poca» mai ales s’a hotărît să vină cu o bombă. S’a întîmplat însă ca bomba să facă explozie în mina confraților mai nainte ca ea să fie asvîrlita, și prima victimă să cadă chiar autorul ei. Șefia d-lui Ion I. C. Brătianu pe care nEpocav o crede zdrun­cinată, nu simte cîtuși de puțin nevoia unei desmințiri mai se­rioase. In schimb însă viitoarea șefie a d-lui Marghiloman s’a evapo­rat ca și ceața unei dimineți de toamnă. O probă evidentă este svonul pe care guvernamentalii l’au pus în circulație cu privire la o nouă încercare de împăcare cu d. Ta­ke Ionescu ceea ce ar echivala cu căutarea unui nou viitor șef. Iată despre ce-ar trebui să ne vorbească mai pe larg ziarele conservatoare.* * a „Epoca" nici nu bănuește ce atmos­feră defavorabilă crei­ată în jurul d lui Marghiloman, cînd repetă vecinie cu­vintele d-lui Carp: „Trebue să fii co­rect în viața ta publică și privată". Cînd primul ministru a pronunțat această frază, în mod instinctiv atît dînsul cît și Senatul și-au îndreptat privirile spre d-l Marghiloman și a­ceiași exclamație s’a citit pe buzele tuturor deopotrivă : „El este". Dn, el era. Expropriatul sentimen­tal din strada Mercur, cambrioleurul școalei Crăciunescu din Mizil și de­valizatorul moșnenilor de pe moșia Ghizdeni—una și aceiași persoană cu actualul ministru de interne—a lăsat ochii în jos și prefăcîndu-se că are ceva de căutat în ghiosdanul de pe bancă, timp de cîte­va momente n’a avut curajul să privească pe nimeni în față. „Fierul roșiu" al d-lui Carp își greșise adresa. Iar la sfîrșitul ședin­ței, pe fruntea d lui Marghiloman se putea observa cu ușurință urmele des­tul de vizibile ale acestor trei proas­pete matricole parlamentare. D­l Carp operase ca un adevărat veterinar mi­litar. Chestiunea zahărului D. P. P. Carp primind o dele­gație din Brăila care i-a solicitat să rezolve chestiunea zahărului, căci ieftinirea acestui aliment de prima necesitate—despre a cărui calitate higienică au început să se pătrundă toate straturile societă­­ței,—a invitat’o să treacă la. . d. Nenițescu Nu înțelegem de ce, fiindcă chestiunea zahărului este exclusiv de competința ministerului de fi­nanțe. Ceea­ ce ne face să presu­punem că d. P. P. Carp și-a bătut joc de acea delegație, precum și de «ieftinirea traiului». Căci din Ianuarie și până în Oc­tombrie, d s- a tratat chestiunea ieftinirea zahărului și rezultatul a fost, că negocierele s’au rupt și zahărul s’a scumpit. D. Nenițescu fi va oare mai în­demînatec negociator ca d P. P. Carp? Noi ne îndoim. Și aici ne referim la discursul d-lui Ion C. Brătianu, care a spus că dacă Societatea Tramwayelor ar fi fost constituită și cu capital străin,—atunci guvernul n’ar fi în­drăznit să facă ceea ce face acum. Fabricile noastre de zahăr sunt ale capitaliștilor, în cea mai mare parte străini. Și cînd d. P. P. Carp a rupt tratativele â la Don Qui­chotte,—capitaliștii din Bruxelles au luat dispoziția: — Urcați prețul zahărului, căci recolta de sfeclă în Romînia e tot așa de slabă ca în Germania și ca în Anglia Oare d. D. Nenițescu va fi în stare să se opună capitaliștilor din Bruxelles, cari la rigoare recurg și la..., demersuri diplomatice ? Acei consuli,— pe cari i-a rele­vat în mod atît de sugestiv d. I. I. C. Brătianu, —se vor Închina oare guvernului d-lui P. P­ Carp ? Iată ce nenorocire pentru țară, cînd marile instituții și întreprin­deri se creiază cu capitaluri stră­ine ! . ZAVRACURI O culme Epoca insinuiază că d-l Ștefan Ioan, Sat­o d-lui Maiorescu, se facea că nu“í?dS­. întreruperile majorității. Asta a culmea ! Să interpelezi pa d-l Maiorescu și totuși interpelatorul să fie acuzat că face pe... n’aude n’avede! Credem Vorbind de hotărîrea guvernului de a lupta cu cea din urmă strășnicie contra politicei economice a partidului liberal, oficiosul junimist spună : «De alt­fel, în această privință, guver­nul actual iși va face datoria pină la sfirșit». Credem, cu­ atît mai mult, cu cît sfîr­­șitul se anunță a fi foarte apropiat. Aghiuță. Note Inimă ori datorie ? Marele conflict dintre inimă și ra­țiune care face tot fondul teatrului lui Corneille. Se pune mai des in sufletul nostru de­cit ni se pare. E un conflict ce’l întilnim nu numai pe teatru, ci in lumea reală. Mai ales îl găsim acest con­flict in lumea celor care guvernă, in mediul celor cari ordonă, căci nu odată numai un act de guvernămînt este pre­cedat de­ o luptă între inimă și datorie. Iată un exemplu: O ordonanță ministerială franceză dis­pune că «trebue să se dea afară din serviciul marinei ori­ce ofițer, funcțio­nar sau lucrător recunoscut ca atins de tuberculoză, ori­care ar fi gradul ei». Bănuim, spre cinstea inimei omenești, că ministrul francez care a dat o astfel de ordonanță nu este un feroce om de stat și va fi durut și pe el inima, la grndul că celor ce au conștință că vor muri, li se adaugă și durerea de-a fi reduși la mizerie. Dar rațiunea de stat a silit pe ministrul francez a fi crud, extraordinar de crud, în ciuda ori­cărui sentiment de milă. Și totuși pentru o inimă sensibilă, pentru un biet suflet care nu poate de­cît să înțeleagă durerea fără a pricepe profundele și îndepărtatele legi ale so­cietăților, pentru un astfel de nepregă­tit al vieței, gestul guvernantului e du­reros, e sub­ omenesc. Nu voim să știm de marile rațiuni, de crudele rațiuni de stat; nu voim să înțelegem jerfa celor ce sufer pentru binele, folosul sau apărarea altora. Noi ne gîndim la ceea­ ce trebue să simtă un biet bolnav, care își numără zilele pină cînd va intra pe poarta oarbei veșnicii, și care totuși e dat afară „ca să nu molipsească pe alții“. Alții ? Dar cine sunt ei cari dictează dreptul leu­lui: „mori tu cel plăpînd, cel nenorocit, ca să trăim noi“ ? De unde dreptul de-a omorî înainte de moartea firească, prin puterea legilor și a regulamentelor ! Cel ce moare nu înțelege cruzimea ce­lui singtr­u ; și pentru că nu poți avea milă de­cît pentru cei ce suferă de­cît pentru învinșii soartei, sufletele sensiti­ve vor pecetlui măsurile de înaltă or­dine cu marca cruzimei. Atît mai trist pentru civilizația cu care ne lăudăm dacă ea nu face de­cît să înlesnească aplicarea celor mai crude legi. Căci ori­ce s’ar zice, are și inima drepturile ei imprescriptibile, are și ea rațiunile ei tot așa de puternice ca și cele isvorîte din recea rațiune. Și nimic nu e mai adevărat și mai profund omenesc de­cît aforismul: «Le coeur a des raisons qne la raison ne cemprend pas». Pctronius. COLTURI BUCOREȘTENE Curățătorii de ghete Cu halul de murdărie în care se află în acest moment capita noastră, curățitorii de ghete sînt mai­­ necesari ca întotdeauna. In geT­ral străini,—greci, albanezi, bulgari,—acești «specialiștii» sînt foarte n­ari de meșteșugul lor și fac »faceri minunate. SCRISOARE din ROMA Situația în Tripolitan După bătălia di­n ziua de 1Upenw^re.© > Situația actuală a trupelor italiene. cîștigat.— Un fragment din initimitateaWo­tului de musulman (De la corespondentul nostru special) Roma, 1 Decemvrie.—Se vorbește mereu de mai bine de două luni de războiul italo turc, cititorii noștri. Urmăresc fără îndoială cu interes desfășurarea și evenimentele acestui conflict armat, al cărui epilog este încă în stare de nebuloasă, cu toate că în ultimii timpi s’au risipit multe parale pe dape șile cari vorbeau sau chiar afirmau apropiata indicere a păcei. In două luni, de cînd n’a declarat, războiul nu a dat italienilor nici o lovi­t­­ata lujî.r? c urea­gele Victor Emanoil a anexat la Coroana Regatului Italiei; trupele și ofițerii italieni, au dat însă exem­ple de temeritate care se apropie de nebunie și au murit ca eroi de le­gendă și ca martiri ai epopelor an­tice : italienii au învins, și vor în­vinge, cu toată opoziția ce suferă atît materialicește din partea musul­manilor turci și arabi în Africa, cît și din partea presei străine. Se vorbește —și de data asta pare că va fi așa — că trupele italienești vor erna în pozițiile în care se gă­sesc acum. Prin fir telegrafic, vi s’a comuni­cat știrea despre victoria italiană din ziua de 26 Noemvrie. După prima debarcare a italieni­lor în Tripoli, trupele au ocupat fără cea mai mică rezistență pozițiuni destul de înaintate în jurul orașului ocupat Tripoli, de la fortul Mesil, plnă sus la malul mărei; o linie de tranșee care la mijlocul ei are satul Henni cu un fort pus pe o înălțime. Italienii s’au bizuit prea mult pe fidelitatea arabilor și în purând au v­izat ori sunt de trădători și cît u­­răsc pe creștinii cărora se juraseră credință: a venit ziua de­ 23 Octom­brie «cea zi de sînge udă», în care grație trădătorilor arabi, un bata­lion întreg de bersalieri a pierit. Șiara-Șiat va rămîne pe veci un nume oribil In amintirea italienilor. S’a întîmplat astfel: pe cînd sol­dații regn­ați turci atacau tranșeele italiene, arabii, în localitatea numită Siara-Siat au atacat prin trădare pe la spate pe soldați și mai ales pe micii și vicii bersalieri, și i-au ucis fără milă. Trei zile mai tîrziu, la 26 octom­brie, un atac teribil dat de turci for­tului Mesri, ajutați în același chip de arabii trădători, a silit pe co­­mandantul trupelor italienești să ia o decizie supremă, pînă la sosirea întăririlor: părăsirea pozițiunilor. Intr’adevăr, toată linia de avan­posturi italienești s’a retras doui k­i­­lometri spre Tripoli ocupînd o po­ziție de la mormintele Karamanlî pînă la Sidi Mesri, abandonînd îm­preună cu fortul Henri și fortul Hamidie, de pe malul mărei. In aceste noi poziții, s’au aștep­­teptat întăririle. In ziua de 6 Nov., italienii au recucerit fortul Hamidie de pe ma­lul mărei, au instalat în el o bate­rie și astfel, linia de avantposturi și-a întins tranșeele de la mormin­tele Karamanlî pînă ceva mai sus de fortul Hamidie. In sfirșit, cînd generalul Daneva, comandantul forțelor din Tripolita­­nia, a crezut momentul hotărît, a pornit la atac, cu întreaga linie de avanposturi spre pozițiunile ocupate de turci și oari pînă acum o lună fuseseră italienești. Lupta a fost teribilă. Forturile turcești D, și Henni, așezate în po­ziții nalte, erau înconjurate de sîrme pînă la o mare distanță și de șan­țuri cu infanterie. Totuși, cu toată poziția lor forte, cu toată îndirjita resistență ce turcii au opus atacu­lui italienilor au trebuit să se re­tragă, abandonînd toate pozițiunile ocupate, că turcii știu să profite de pozi­­țiunile după teren, că știu să forti­fice aceste pozițiuni, că știu să le apere cu îndîrjire și cu vitejie, pot să mărturisească veteranii noștri cari au luat parte la războiul nos­tru de independență, precum măr­turisește istoria militară, cînd face Plevna una din cele mai puternice fortărețe cari au existat. Dar eroismul italienilor a învins vitejia turcească și ambele forturi cu pozițiunile și cu tunurile lor au fost­ cucerite, împreună cu tot șirul situația actuală a trupelor Italiene este superioară celei de acum 10 zile, în plus că au Înaintat 2 chilo­­metri și au ocupat acele două forturi. Două chilometri este puțin în fond cînd se gîndește că toată Tripolita­­nia, împreună cu Cirenaica, este de trei ori mai mare decit Itații, dar totuși pozițiunile celor două forturi reduc la jumătate distanța pînă la Ain-Zara, lagărul principal al turco­­arabilor, astfel că nu va mai fi tre­buință de tunurile năvilor ca să bombardeze acest lagăr, ci tunurile ce italienii așează acum în iertările cucerite vor face acest serviciu, pe cînd vasele de război se vor ocupa­­ mai serios de debarcările ce Turcia zace pe coasta tripolină. In pozițiile în care sa află acum, esta vorba că vor petrece iarna soldații italieni, așteptînd primăvara ca să înceapă iarăș avansarea. A­­ceastă versiune însă nu este oficială, deci după cum vor permite împre­jurările se va păstra sau nu. Un alt detaliu ca să complec­tăm noțiunile comunicăm cititorilor noștri: Ain-Zara este departe de 12 k­ilometri de Tripoli iar Fortul (Misri) 5 k­ilometri. Rîndurile ce urmează sunt dedi­cate amicului și colegului meu de li­ceu Sandu­ Aldea. Nu știu dacă ci­tește «Viitorul», și nu știu dacă face politică; știu însă că eram prie­teni, că este scriitor și că, deci, are o sensibilitate care ese din co­mun, trece peste sensibilitatea noa­stră, oameni de rînd. Acum cît­va timp, amicul Sandu a băut un pahar pentru înfrîngerea Italienilor. Știu acest lucru, grație unei in­discreții comisă de sexul slab, și pentru aceea dau în traducere un fragment dintr’o corespondență te­legrafică ce Jean Carrère, publică în le temps din Paris. Poate că Sandu a citit acea corespondență, dar în ori­ce caz, nu toți cititorii noștri o cunosc. Este vorba de un colț din sufletul musulman. Ascultați: «După cucerirea fortului Henri, Italienii au descoperit în sat un mare număr de cadavre de soldați Italieni, mutilate în mod oribil, și au deschis o anchetă ca să-i poată recunoaște. Ancheta se face de,, (urmează numele persoanelor cari puțin importă) precum și de nu­meroși ziariști dintre care 7 sau 8 străini: englezi, americani, francezi. Locul în care s’a găsit cea mai mare parte de cadavre mutilate este moscheia Yama, situată pe șoseaua Suk-el-Yama, cam la 50 de metri de Henrn, într’un peisaj foarte fru­mos, de palmieri, de cactuși și de măslini. In acel punct, în zilele de 23 și 26 Octombrie au fost bătăii­­le cele mai îndîrjite dintre bersalieri și arabii conduși de ofițeri turci. După bătaie, nu s’au găsit toate ca­davrele și mulți dintre soldați s’au dat dispăruți, mai ales doctori și infirmieri de la Crucea Roșie, cari se duseseră să caute pe răniți. Ca­davrele cari s’au găsit în moschee și în jurul ei sunt tocmai cadavrele acestor doctori și infirmieri, im,-

Next