Viitorul, decembrie 1911 (Anul 5, nr. 1377-1399)
1911-12-06 / nr. 1377
hi y h ANUL AL CINCILEA—No. 1377-2 bani A B O N A M E N T £ In țară_.....................an an 18 lei.................sease luni 9 lei In străinătate .... in an 30 lei..............șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI: 57. BUCUREȘTI -------—------REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 V/V MARTI -1 T1fiECEMBRIE 1911 y bani ANUNCIIRI COMERCIALE Unna corp 7 pe o coloană în pagina III.........................50 bani Urna corp 7 pe o «.Ioană în pagina IV .....................30 bani Inserții și reclame pagina III lma................................ . a lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENTIA EMIL MELBERT O nouă contribuție in chestia tramvaelor O părere de peste graniță Primim din partea d-lui dr. G. D. Creangă următoarea scrisoare : Chestiunea tramvaielor, studiată și disiutată în mod obiectiv nu oferă nimic, care să agite atît de mult spiritele. Obiecțiunea fundamentală, că adică «comuna perde și acționarii cîștigă» pentru orice om cu rațiune, cu bun simt și mai cu seamă cu bună credință, cade de la sine față de positivul și decisivul fapt, câ: 1) acționarii particulari, prin transformarea liniilor vechi In linii cu tracțiune electrică;) cari necesită un capital de instalatiune de 4 ori mai mare și prin reducerea prețului de căsătorie cu 50 la sută fațâ de preturile pe tramvaeile actuale, multă vreme vor obține un dividend neînsemnat ; 2) că acest dividend al acționarilor particulari este limitat de fapt în cursul timpului la maximum 12 la sută, căci de aci încolo prețul biletelor va trebui să se reducă din nou în favoarea publicului și, 3) ră pe cînd acționarii vor ajunge la acest maximum de 12 la sută Comuna va avea în schimb un beneficiu net de 33 la sută, adică de 3 ori mai mare. Aceasta este situația financiară exactă, clară și precisă a chestiunei tramvaielor; aceasta este opera reală a d-lui Vintilă Brătianu pentru primărie și pentru publicul Capitalei, care prin integritatea lui de caracter prin neclintita’i imparțialitate, prin simțul desvoltat în cal mai mare grad fată de interesul general, numai politică n’a făcut la primărie și care numai de favoruri la partizeni polici sau la prietini personali nu poate fi acuzat. Și jurnalele guvernului sunt pe deplin edificatoare cînd scriau, că administrația lui Vintilă Brăstianu la primărie a slăbit partidul liberal din Capitală. Desigur că această administrație nu prin favoruri se poate caracteriza. Dar pentru mine chestiunea tramvaelor comunale a căpătat o importantă covîrșitoare din alte 2 puncte de vedere . Intîi, pentru că în ea sa oglindește deosebirea fundamentală în politica economică dintre partidul inversitsisxo * aotivul wtri «ut de numeroase instituțiuni economice naționale «bazate pe încrederea în sine» și dintre partidul conservator care are la activul său peste 10 concesii economice la străini, date sau încercări a se da la străini ; și atunci chestiunea tramvaelor își are la bază nu o chestiune de polemică de partid, ci o chestiune de cercetare științfică a acelei activități cara singură poate asigura desvoltarea și asigura viitorul unei țări. Al 2 lea că chestiunea tramvaelor comunale a trecut frontiera fiind pusă în discuția celebrităților europene, începutul l’a făcut guvernul, iar societatea de tramvai a fost nevoită a’limita spre a nu rămînea dezarmată. In adevăr, societatea nu a prezentat străinătății diferendul decît atunci cînd a fost în cunoștiintată pozitiv, că un membru al guvernului la Paris cere un «certificat de bună purtare». Ca sigur, ci situația e penibilă și nu poata fi scutit de mari reproșuri un guvern, care dacă a fost conștient și sigur de dreptatea faptelor sale, a mai alergat , cere un certificat de bună purtare și de la străinătate. Dar odată ce guvernul a făcut începutul era natural, ca cu atît mai mult particularii, societatea tramvaelor In primul rînd și partidul liberal în care se voiesc de fapt a se lovi, să nu rămînă indiferenți. Și deoarece pe lingă pertea juridică s’au adus atacuri și referitoare la principiile de: regie, regie cointeresată și exploatare pur particulară, am crezut necesar a mă adresa In țara In care regia e în floare, în Germania, și adică la persoane cari reprezintă o autoritate în chestia tramvaelor. Intre acestea este și d-l dr. Freund, consilier superior de stat și directorul ministerului de interne din Berlin, ale cărui păreri și propuneri au fost determinante și pentru tramvaiele din Westphalia Renană. Firește, că situația strict oficială a d-lui Freund nu-i permite a intra și a se pronunța într’o chestiune a noastră internă, dar părerile d-sale obiective, isvorîte din o adîncă convingere și o întinsă activitate practică ne pot fi de mare folos astăzi cînd judecata rece și simțul de imparțialitate sunt întunecate de patima oarbă a unei politici dăunătoare în cel mai mare grad intereselor economice și naționale ale țărei noastre. D-l G. D. Creangă trada dv. comanală în politica comunală a «Regiei și regiei cointeresatei. Nu veți lua în nume de rău unui om îngreunat de datoriile serviciului, dacă la întrebările întinse din scrisoarea dv. nu voi lua decît o poziție scurtă din cauza puținelor cunoștințe ca posed asupra relațiunilor din Romînia. Exploatarea în regie după părerea mea, in general nu se poate recomanda decit unde există experiența suficientă asupra chestiunei, precum și imparțialitate suficientă. Aceasta în ce privește considerațiu nile cu privire la persoane. Cu considerare la împrejurările concrete se cer pentru regie 5 condițiuni: a) Existența interesului public asupra obiectului (d. ex. la apă, nevoie de apă bună). b) Consum important din partea comunei. c) Necesitatea de căi de comunicație publice. d) Interesarea întregei populațiuni comunale în ce privește tariful. e) Perspectiva unei rente: întrebările 2/3 răspund la condițiunile ca am spus mai sus (sub a și b), așa că cred că la exploatările tehnice simple, fără mulți funcționari și lucrători (apă), forma cea mai bună de exploatare este regia, pe cînd din contră la exploatări complicata cu un personal numeros (electricitate, tramvaie), forma cea mai bună este Regia cointeresată, întrebarea a 4 a s’a răspuns în parte la 3, ceea ce valorează și pentru Germania. Aci au dat cele mai bune rezultate exploatările în regie la apă, gaz, canalissțiune, desinfecțiunea și băi comunale; din contră, la electricitate și tramvaie rezultatele au fost mai puțin satisfăcătoare. A’mi da părerea asupra rentabilităței Regiei cointeresate (Güte des Geschäftes) în București, n’aș voi să-mi permit, totuși mi se pare că nu este rea croită, (nicht über abgeschnitten), cointeresate introdus în 1908 de I. V. Brătianu în București, cu participarea progresivă la beneficiu a Comunei este un procedeu admirabil și vrednic de imitat. Acest sistem care corespunde întru totul opiniilor mele l’aș recomanda și pentru orice comună din Germania. Această părere am expus’o și în articolul meu din «Deutsche Juristen Zeitung» și deduc că 11 cunoașteți deja. Noi avem nevoie în Germania de o lege pentru a stabili un control din partea comunei ca condițiune necesară a oricărei regii cointeresate, și văd, spre bucuria mea, că in proiectul Brătianu acest control e pus în frunte (ander Spitze). Aceasta am motivat’o și eu în artcolul meu. Mă bucur prea stimate d-le Secretar Gr. a. 1. vitînd marele interes și adînca cunoaștere a chestiunii pe care o dovedește a o avea tînărul și sîrguitorul d-v Stat pentru marele și importantele chestiuni ale politicei comunale moderne și regret de a nu putea răspunde mai detaliat la întrebările dv., întrucît ar trebui să posed cunoștințe mai detaliate locale asupra României. Primiți, etc. Dr. Freund. Consilier superior de Stat, Director în ministerul de interne București, 4 Dec., 1911 Scrisoarea domnului dr. Freund, consilier superior de Stat și directorul ministerului de interne din Berlin în chestia tramvaielor comunale. Prea stimate d-le secretar Glajl M’a interesat foarte mult să pot vedea din scrisoarea dr. amabilă, cît de mult a progresat adminis- i) i) Căci nu știu dacă s’ar găsi la gură din populația Capitalei cari să aprobe părerea guvernului de a se mai continua cu tramvaiele primitive, incomode, nengiesdee, trase de cai. Altă opoziție „Epoca“ de eli publică un articol intitulat: ,,politică umoristică“. S’ar părea, la prima vedere, că aceasta este o perfidă aluzie la politica d-lui Carp. Și cu toate acestea nu e așa. Deși șeful partidului conservator a excelat totdeauna în politica noastră prin gesturi și vorbe umoristice, totuși articolul ,,politica umoristică“ nu se adresează d-sale. Nu. Acest articol are pretenția să zeflemisească atitudinea opoziției și în special retragerea ei de la discuția Mesajului. Nu înțelegem de ce d. Carp și presa d-sale s’au enervat atît de rău din cauza procedeului extrem la care opoziția a fost nevoită, de vremurile anormale prin cari trecem, să recurgă în Parlament. Am pricepe, la urma urmei ca acest procedeu să supere pe Tonceștii elocvenței conservatoare cari, din pricina retragerei opoziției, n’au mai putut să-și plaseze platitudinile lor oratorice la discuția Mesajului. Dar d-l Carp 9 De ce s’a supărat d-l Carp ? Pentru ce presa d-sale trădează această supărare 9 S’a retras opoziția 9 Ei și 9 Dl Carp este destul de isteț ca să-și creieze altă opoziție în sinul propriului său partid. Atunci pentru ce atta importanță unei intimplări care nu va putea schimba nimic din practicele noastre parlamentare . In numărul nostru <u data de Vineri am citat discursul fostului prim ministru ungar, Kálmán Szeli, rostit cu ocazia alianței instituțiilor financiare și economice maghiare din Transilvania în contra instituțiilor similare române, stabilind coincidența gravă, că, pe aită vreme guvernul ungar și elita maghiară din toate partidele inaugurează o luptă formidabilă în contra plăpindei acțiuni economice a romînilor de peste munți,la noi în țară s’a dat un asalt desperat de guvern în contra măreței acțiuni economice și financiare a partidului liberal, sub inspirația d lor Allard, Rockfeiler, Detterding, Marquet, Heitz, etc. Acum, o nouă coincidență nu mai puțin importantă și gravă. In ședința de Vineri a Camerei ungare, contele Bala Serenyi, ministru al agriculturii, a anunțat o serie de reforme mari economiei : a) înființarea «Bănci Altruiste» în coparticipare între stat și un număr însemnat de aristocrați și capitaliști maghiari ; b) regularea cursului rîurilor și desecarea unor bălți, cu participarea capitalului național; c) prefacerea Transilvaniei în numeroase terme—grădini de legume și fructe,—tot în coregie ; d) replantarea pădurilor ; e) revizuirea legislației islazurilor și modificarea ei în senzul înălțării culturii de vite ; f) darea în exploatare a stabilimentelor balneare. O serie de mari acțiuni economice, pe cari statul, — finanțele lui nefiind suficiente să le îndeplnească,—le face cu magnații și cu capitaliștii maghiari. A. După numeroasele detalii ce le dă Budapesti Hírlap în numerele sale 296 și 297 din 14 și 16 Decembrie et. n., rezumăm aici și scopul și tendința acestei mari acțiuni, pe cari le întreprinde în mod oficial însuși statul cu membrii elitei și cu marii ea?AÎ în coparticipare cu statul de către : o parte din magnații cu majorate (proprietăți de mină moarta), prelații catolici,toata eparhiile catolice sunt dotate de 1—2 și 3 veacuri prin diplome împărătești cu domenii imense: primăria din Strigoniu un venit de un milion, mitropoliile din Aglia și Galooea aproape cîte un milion, episcopia din Oradea Mare 8—900.000 coroane, cea din Timișoara 600.000, cea din Albă Iulia 500.000, cea din romînă unită din Oradea mare peste 300.000, mitropolia romînă unită din Blaj 70 p nâ la 80.000 coroane), diferitele ordine călugărești. Eminența Sa Mitropolitul dr. Victor Mihali de Apșan din Blaj și P. 8. 8a Episcopul Dimitrie Radu din Oradea Mare nu participă la Banca Altruistă, deoarece de mai bine de un veac veniturile acestor eparhii s’a dat pentru și se dau pentru marile instituții de cultură națională din Blaj și Beiuș. La această Bancă s’au mai asociat și societatea regnicolară a agrarienilor, Asociația regnicolară a marilor fabricanți (agrarieni și mercantiliști la un loc,—vom arăta de ce acest paradox, dată fiind lupta înverșunată între aceste două asociații), Asociația regnicolară comercială, Asociația regnicolară a instituțiilor financiare, Sindicatul economic maghiar, Asociația fabricilor de mașini și de turnătorie de fer, Asociația Sindicatelor. Un lucru semnificativ , din marii financiari străini din Ungaria n’au fost admiși decît cei pe deplin asimilați (cum avem și noi pe d-nii M. și A. Blank, Spayer, etc., dintre cari pe cei doi dinții d. Marghiloman i-a cam înțepat la Senat în mod nedrept, fiindcă participă la tramvai). Scopul Băncei Altruiste este a da în arendă în parcele mici și mijlocii, imensele moșii de mină moartă cari nu se pot seculariza sau răscumpăra din cauza forței extraordinare a aristocrației și a clerului. Tendința acțiunii este, nu numai economică și socială, dar și națională politică. Astfel contele Széchenyi Miklós, Episcopul catolic de la Oradea Mare, a și declarat la constituirea Bănci Altruiste că, «regretă a nu putea da și romînilor din întinsele domenii ale episcopiei, deoarece prin părțile locuite de romîni domeniul său se compune în cea mai mare mare parte din păduri (ceeace este inexact căci prin orășelele Tinca, Salonta și Marghiuța pe unde se intind domeniile, sunt în mare parte romîni săraci lipiți pămîntului; iar Episcopia romînă unită din Orada Marea n’are decit numai munți și păduri)». Firește că declarația cam iesuitică a Episcopului conte Széchényi a fost aprobată de Episcopii din Timișoara, din Satmar și din Aba Iulia, ale căror domenii se întind numai prin părți locuite de romîni, precum și de conții Karolyi György, Mihály și Gyula și de alți cîțiva, ale căror domenii (majorate) se întind prin părțile locuite de romîni. Ca să nu ne întindeți prea mult, accentuăm că această Bancă Altruistă va lucra și pentru reînălțarea clasei de «gentry» (proprietari mijlocii sau boernași), după un sistem bine studiat și calculst în interesul maghiarizării Transilvaniei, a Banatului, a Crișanei și a Maramureșului. De odată cu aceasta, întemeietorii Băncei Altruiste au învitat și un memoriu membrilor guvernului pentru înființarea unei Universități economice, cerînd ca în locul celor două facultăți noi, puse în perspectivă de ministrul de instrucție Zichy János, să se înființeze această universitate, cu trei facultăți, care să pregătească elementele necesare pentru marea acțiuni economică ce se va deschide, în urma realizării programului mai sus schițat al guvernului. Din men rial adresat pentru Universitatea economică, cît și din comentariile ziarului Budapesti Hírlap, în prim articol, în articole de reportaj, în buletinele economice (in paginile 18—20) se arată clar că și universitatea economică are un scop și politicc na'ional : crearea unei burgizii par maghiare, înălțarea și consolidarea economică a Ungariei și distrugerea rezistenței remigilor, apoi maghiarizarea lor. Spațiul nepermițîndu ne acum, — vom reproduce mîine aîteva pasagii semnificative și din memoriu și din comentariile presei. *Ceea ce*regretăm, însă, foarte mult, este că in ziarele române de peste munți, absorbite de cotele lor regretabile, noi vedem de a citeva știri banale despre această acțiune mare și periculoasă pentru noi, înainte de a încheia, relevăm din programul contelui Serényi, ministru al agriculturii in Ungaria, un punct care cadrează perfect politica economică a guvernului P. P. __ . Darea în ^'»p’ratac a stațiunilor balneare ungare unor companii străine specialiste (Marquez, Hertz, etc.). Și ne mai permitem să atragem atențiunea ilustrei și prea Dogritei familii al cărui agnat este d. Gh. Gr. Cantacuzino, cum procedează în Ungaria cele trei familii cu domenii imense: conții Festetics, Esterházy și Károlyi. ALTE COINCIDENȚE IMPORTANTE „Banca altruistă“.—Nu este „afacere“, ci qrferă economică, înființarea unei universități economice. — Declarațiile ministrului contele Serényi NOTE POLITICE Ziarele guvernamentale și-au ars ultimele cartușe. Ne mai găsind nici un subiect pentru obișnuitele reportaje senzaționale «Epoca» mai ales s’a hotărît să vină cu o bombă. S’a întîmplat însă ca bomba să facă explozie în mina confraților mai nainte ca ea să fie asvîrlita, și prima victimă să cadă chiar autorul ei. Șefia d-lui Ion I. C. Brătianu pe care nEpocav o crede zdruncinată, nu simte cîtuși de puțin nevoia unei desmințiri mai serioase. In schimb însă viitoarea șefie a d-lui Marghiloman s’a evaporat ca și ceața unei dimineți de toamnă. O probă evidentă este svonul pe care guvernamentalii l’au pus în circulație cu privire la o nouă încercare de împăcare cu d. Take Ionescu ceea ce ar echivala cu căutarea unui nou viitor șef. Iată despre ce-ar trebui să ne vorbească mai pe larg ziarele conservatoare.* * a „Epoca" nici nu bănuește ce atmosferă defavorabilă creiată în jurul d lui Marghiloman, cînd repetă vecinie cuvintele d-lui Carp: „Trebue să fii corect în viața ta publică și privată". Cînd primul ministru a pronunțat această frază, în mod instinctiv atît dînsul cît și Senatul și-au îndreptat privirile spre d-l Marghiloman și aceiași exclamație s’a citit pe buzele tuturor deopotrivă : „El este". Dn, el era. Expropriatul sentimental din strada Mercur, cambrioleurul școalei Crăciunescu din Mizil și devalizatorul moșnenilor de pe moșia Ghizdeni—una și aceiași persoană cu actualul ministru de interne—a lăsat ochii în jos și prefăcîndu-se că are ceva de căutat în ghiosdanul de pe bancă, timp de cîteva momente n’a avut curajul să privească pe nimeni în față. „Fierul roșiu" al d-lui Carp își greșise adresa. Iar la sfîrșitul ședinței, pe fruntea d lui Marghiloman se putea observa cu ușurință urmele destul de vizibile ale acestor trei proaspete matricole parlamentare. Dl Carp operase ca un adevărat veterinar militar. Chestiunea zahărului D. P. P. Carp primind o delegație din Brăila care i-a solicitat să rezolve chestiunea zahărului, căci ieftinirea acestui aliment de prima necesitate—despre a cărui calitate higienică au început să se pătrundă toate straturile societăței,—a invitat’o să treacă la. . d. Nenițescu Nu înțelegem de ce, fiindcă chestiunea zahărului este exclusiv de competința ministerului de finanțe. Ceea ce ne face să presupunem că d. P. P. Carp și-a bătut joc de acea delegație, precum și de «ieftinirea traiului». Căci din Ianuarie și până în Octombrie, d s- a tratat chestiunea ieftinirea zahărului și rezultatul a fost, că negocierele s’au rupt și zahărul s’a scumpit. D. Nenițescu fi va oare mai îndemînatec negociator ca d P. P. Carp? Noi ne îndoim. Și aici ne referim la discursul d-lui Ion C. Brătianu, care a spus că dacă Societatea Tramwayelor ar fi fost constituită și cu capital străin,—atunci guvernul n’ar fi îndrăznit să facă ceea ce face acum. Fabricile noastre de zahăr sunt ale capitaliștilor, în cea mai mare parte străini. Și cînd d. P. P. Carp a rupt tratativele â la Don Quichotte,—capitaliștii din Bruxelles au luat dispoziția: — Urcați prețul zahărului, căci recolta de sfeclă în Romînia e tot așa de slabă ca în Germania și ca în Anglia Oare d. D. Nenițescu va fi în stare să se opună capitaliștilor din Bruxelles, cari la rigoare recurg și la..., demersuri diplomatice ? Acei consuli,— pe cari i-a relevat în mod atît de sugestiv d. I. I. C. Brătianu, —se vor Închina oare guvernului d-lui P. P Carp ? Iată ce nenorocire pentru țară, cînd marile instituții și întreprinderi se creiază cu capitaluri străine ! . ZAVRACURI O culme Epoca insinuiază că d-l Ștefan Ioan, Sato d-lui Maiorescu, se facea că nu“í?dS. întreruperile majorității. Asta a culmea ! Să interpelezi pa d-l Maiorescu și totuși interpelatorul să fie acuzat că face pe... n’aude n’avede! Credem Vorbind de hotărîrea guvernului de a lupta cu cea din urmă strășnicie contra politicei economice a partidului liberal, oficiosul junimist spună : «De altfel, în această privință, guvernul actual iși va face datoria pină la sfirșit». Credem, cu atît mai mult, cu cît sfîrșitul se anunță a fi foarte apropiat. Aghiuță. Note Inimă ori datorie ? Marele conflict dintre inimă și rațiune care face tot fondul teatrului lui Corneille. Se pune mai des in sufletul nostru decit ni se pare. E un conflict ce’l întilnim nu numai pe teatru, ci in lumea reală. Mai ales îl găsim acest conflict in lumea celor care guvernă, in mediul celor cari ordonă, căci nu odată numai un act de guvernămînt este precedat de o luptă între inimă și datorie. Iată un exemplu: O ordonanță ministerială franceză dispune că «trebue să se dea afară din serviciul marinei orice ofițer, funcționar sau lucrător recunoscut ca atins de tuberculoză, oricare ar fi gradul ei». Bănuim, spre cinstea inimei omenești, că ministrul francez care a dat o astfel de ordonanță nu este un feroce om de stat și va fi durut și pe el inima, la grndul că celor ce au conștință că vor muri, li se adaugă și durerea de-a fi reduși la mizerie. Dar rațiunea de stat a silit pe ministrul francez a fi crud, extraordinar de crud, în ciuda oricărui sentiment de milă. Și totuși pentru o inimă sensibilă, pentru un biet suflet care nu poate decît să înțeleagă durerea fără a pricepe profundele și îndepărtatele legi ale societăților, pentru un astfel de nepregătit al vieței, gestul guvernantului e dureros, e sub omenesc. Nu voim să știm de marile rațiuni, de crudele rațiuni de stat; nu voim să înțelegem jerfa celor ce sufer pentru binele, folosul sau apărarea altora. Noi ne gîndim la ceea ce trebue să simtă un biet bolnav, care își numără zilele pină cînd va intra pe poarta oarbei veșnicii, și care totuși e dat afară „ca să nu molipsească pe alții“. Alții ? Dar cine sunt ei cari dictează dreptul leului: „mori tu cel plăpînd, cel nenorocit, ca să trăim noi“ ? De unde dreptul de-a omorî înainte de moartea firească, prin puterea legilor și a regulamentelor ! Cel ce moare nu înțelege cruzimea celui singtru ; și pentru că nu poți avea milă decît pentru cei ce suferă decît pentru învinșii soartei, sufletele sensitive vor pecetlui măsurile de înaltă ordine cu marca cruzimei. Atît mai trist pentru civilizația cu care ne lăudăm dacă ea nu face decît să înlesnească aplicarea celor mai crude legi. Căci orice s’ar zice, are și inima drepturile ei imprescriptibile, are și ea rațiunile ei tot așa de puternice ca și cele isvorîte din recea rațiune. Și nimic nu e mai adevărat și mai profund omenesc decît aforismul: «Le coeur a des raisons qne la raison ne cemprend pas». Pctronius. COLTURI BUCOREȘTENE Curățătorii de ghete Cu halul de murdărie în care se află în acest moment capita noastră, curățitorii de ghete sînt mai necesari ca întotdeauna. In geTral străini,—greci, albanezi, bulgari,—acești «specialiștii» sînt foarte nari de meșteșugul lor și fac »faceri minunate. SCRISOARE din ROMA Situația în Tripolitan După bătălia din ziua de 1Upenw^re.© > Situația actuală a trupelor italiene. cîștigat.— Un fragment din initimitateaWotului de musulman (De la corespondentul nostru special) Roma, 1 Decemvrie.—Se vorbește mereu de mai bine de două luni de războiul italo turc, cititorii noștri. Urmăresc fără îndoială cu interes desfășurarea și evenimentele acestui conflict armat, al cărui epilog este încă în stare de nebuloasă, cu toate că în ultimii timpi s’au risipit multe parale pe dape șile cari vorbeau sau chiar afirmau apropiata indicere a păcei. In două luni, de cînd n’a declarat, războiul nu a dat italienilor nici o lovitata lujî.r? c ureagele Victor Emanoil a anexat la Coroana Regatului Italiei; trupele și ofițerii italieni, au dat însă exemple de temeritate care se apropie de nebunie și au murit ca eroi de legendă și ca martiri ai epopelor antice : italienii au învins, și vor învinge, cu toată opoziția ce suferă atît materialicește din partea musulmanilor turci și arabi în Africa, cît și din partea presei străine. Se vorbește —și de data asta pare că va fi așa — că trupele italienești vor erna în pozițiile în care se găsesc acum. Prin fir telegrafic, vi s’a comunicat știrea despre victoria italiană din ziua de 26 Noemvrie. După prima debarcare a italienilor în Tripoli, trupele au ocupat fără cea mai mică rezistență pozițiuni destul de înaintate în jurul orașului ocupat Tripoli, de la fortul Mesil, plnă sus la malul mărei; o linie de tranșee care la mijlocul ei are satul Henni cu un fort pus pe o înălțime. Italienii s’au bizuit prea mult pe fidelitatea arabilor și în purând au vizat ori sunt de trădători și cît urăsc pe creștinii cărora se juraseră credință: a venit ziua de 23 Octombrie «cea zi de sînge udă», în care grație trădătorilor arabi, un batalion întreg de bersalieri a pierit. Șiara-Șiat va rămîne pe veci un nume oribil In amintirea italienilor. S’a întîmplat astfel: pe cînd soldații regnați turci atacau tranșeele italiene, arabii, în localitatea numită Siara-Siat au atacat prin trădare pe la spate pe soldați și mai ales pe micii și vicii bersalieri, și i-au ucis fără milă. Trei zile mai tîrziu, la 26 octombrie, un atac teribil dat de turci fortului Mesri, ajutați în același chip de arabii trădători, a silit pe comandantul trupelor italienești să ia o decizie supremă, pînă la sosirea întăririlor: părăsirea pozițiunilor. Intr’adevăr, toată linia de avanposturi italienești s’a retras doui kilometri spre Tripoli ocupînd o poziție de la mormintele Karamanlî pînă la Sidi Mesri, abandonînd împreună cu fortul Henri și fortul Hamidie, de pe malul mărei. In aceste noi poziții, s’au aștepteptat întăririle. In ziua de 6 Nov., italienii au recucerit fortul Hamidie de pe malul mărei, au instalat în el o baterie și astfel, linia de avantposturi și-a întins tranșeele de la mormintele Karamanlî pînă ceva mai sus de fortul Hamidie. In sfirșit, cînd generalul Daneva, comandantul forțelor din Tripolitania, a crezut momentul hotărît, a pornit la atac, cu întreaga linie de avanposturi spre pozițiunile ocupate de turci și oari pînă acum o lună fuseseră italienești. Lupta a fost teribilă. Forturile turcești D, și Henni, așezate în poziții nalte, erau înconjurate de sîrme pînă la o mare distanță și de șanțuri cu infanterie. Totuși, cu toată poziția lor forte, cu toată îndirjita resistență ce turcii au opus atacului italienilor au trebuit să se retragă, abandonînd toate pozițiunile ocupate, că turcii știu să profite de pozițiunile după teren, că știu să fortifice aceste pozițiuni, că știu să le apere cu îndîrjire și cu vitejie, pot să mărturisească veteranii noștri cari au luat parte la războiul nostru de independență, precum mărturisește istoria militară, cînd face Plevna una din cele mai puternice fortărețe cari au existat. Dar eroismul italienilor a învins vitejia turcească și ambele forturi cu pozițiunile și cu tunurile lor au fost cucerite, împreună cu tot șirul situația actuală a trupelor Italiene este superioară celei de acum 10 zile, în plus că au Înaintat 2 chilometri și au ocupat acele două forturi. Două chilometri este puțin în fond cînd se gîndește că toată Tripolitania, împreună cu Cirenaica, este de trei ori mai mare decit Itații, dar totuși pozițiunile celor două forturi reduc la jumătate distanța pînă la Ain-Zara, lagărul principal al turcoarabilor, astfel că nu va mai fi trebuință de tunurile năvilor ca să bombardeze acest lagăr, ci tunurile ce italienii așează acum în iertările cucerite vor face acest serviciu, pe cînd vasele de război se vor ocupa mai serios de debarcările ce Turcia zace pe coasta tripolină. In pozițiile în care sa află acum, esta vorba că vor petrece iarna soldații italieni, așteptînd primăvara ca să înceapă iarăș avansarea. Această versiune însă nu este oficială, deci după cum vor permite împrejurările se va păstra sau nu. Un alt detaliu ca să complectăm noțiunile comunicăm cititorilor noștri: Ain-Zara este departe de 12 kilometri de Tripoli iar Fortul (Misri) 5 kilometri. Rîndurile ce urmează sunt dedicate amicului și colegului meu de liceu Sandu Aldea. Nu știu dacă citește «Viitorul», și nu știu dacă face politică; știu însă că eram prieteni, că este scriitor și că, deci, are o sensibilitate care ese din comun, trece peste sensibilitatea noastră, oameni de rînd. Acum cîtva timp, amicul Sandu a băut un pahar pentru înfrîngerea Italienilor. Știu acest lucru, grație unei indiscreții comisă de sexul slab, și pentru aceea dau în traducere un fragment dintr’o corespondență telegrafică ce Jean Carrère, publică în le temps din Paris. Poate că Sandu a citit acea corespondență, dar în orice caz, nu toți cititorii noștri o cunosc. Este vorba de un colț din sufletul musulman. Ascultați: «După cucerirea fortului Henri, Italienii au descoperit în sat un mare număr de cadavre de soldați Italieni, mutilate în mod oribil, și au deschis o anchetă ca să-i poată recunoaște. Ancheta se face de,, (urmează numele persoanelor cari puțin importă) precum și de numeroși ziariști dintre care 7 sau 8 străini: englezi, americani, francezi. Locul în care s’a găsit cea mai mare parte de cadavre mutilate este moscheia Yama, situată pe șoseaua Suk-el-Yama, cam la 50 de metri de Henrn, într’un peisaj foarte frumos, de palmieri, de cactuși și de măslini. In acel punct, în zilele de 23 și 26 Octombrie au fost bătăiile cele mai îndîrjite dintre bersalieri și arabii conduși de ofițeri turci. După bătaie, nu s’au găsit toate cadavrele și mulți dintre soldați s’au dat dispăruți, mai ales doctori și infirmieri de la Crucea Roșie, cari se duseseră să caute pe răniți. Cadavrele cari s’au găsit în moschee și în jurul ei sunt tocmai cadavrele acestor doctori și infirmieri, im,-