Viitorul, ianuarie 1912 (Anul 6, nr. 1402-1427)

1912-01-04 / nr. 1402

SWOT LE A BONAMENTE In fart . ...... tin an 18 isi...............seass ioni 9 lei ln străinătate .... an an 30 lei...............seass luni 18 lei Abonamentele Încep la 1 $1­15 ale fiecărei luni —PENTRU PREOȚI SI INVATĂTORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMATATE— REDAC STRADA AC REDACȚIA: TE Î.F.FQK ÎN ISTRAȚIA 7. — BUCUREȘTI HISTRAȚIA: TELEFON 22/38 «in­aurum ** lAnUARlfii 1ÖISI ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp­­ șe « coloană la pagina III ...... . 50 bani Linia corp 7 pa o coloană în pagina IV.................. . 30 bani Inserții și reclame pagina III linia .......... 9 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE ȘI LA AGENȚIA EMIL MEL3ERT prin care tree s­tiți de neașter­­­ discuție a E- a,B jlluș, prin interview al ordat «Adevărului», am crezut ne­­sar să ne adresăm d­lui Sp. Ha­­t bărbatul de stat cel mai indicat ntru a ne clarifica, în aceste mo­­nte și >n această chestiune bi­ricească. ■ In atmosfera acea de olimpiană sinătate­a m*h o găsim,, totdeauna,­­ jurul fostului ministru liberal, cu acea caracteristică sinceritate­­ care își oprimă ideile, domnul dret­a bin voit a ne comunica in­­resantele dtale explicațiuni, — Și prins întrebare dă uni o ci—bine voi a spune distinsul no­ra interlocutor—cu privire la ce­e Urmate da Ari­scop al de Huși că itropolitul Ghenadie a*te însă ne­­ste­rsiti rihpind următoarele: D că con­orm canoanelor, cum ^d­a apti de Huși, nici * 8 no para a’a mu ■ ' * t-r­i *,fi foarte dificilă. Ne aflăm in fața nu­mai a cinci Episcopi cari pot fi aleși, și dacă din diverse motive nici unul nu ar putea fi ales, atunci se vede ci­ da acută ar deveni criza bisericească. Ori, nimeni nu poate să sa bucure cind constată această rea stare a Bisericii noastre. Cauza acestei situațiuni ca psre inextricabilă stă în modificările pe care d. Arion le a adus legal vo­tate de Parlamentul liberal din 1909.. După legea din 1909, tocmai pen­tru a se preveni situațiunile dificile de felul de acu­m, se prevedea că Mi­­tropoliții se puteau alega din ori­ce cleric care ar fi Întrunit condițiu­­ni­e prescrise de canoane. Ori Pidalionul, adică colecțiunea generală a canoanelor sinodale, este foarte liberal în ceea­ ce privește condițiunile alegerea mitropolitului și Epis­copilor. Dacă ne-am ține de canoane am putea să admitem ale­gerea Mitropolitului și Episcopului chiar dintre preoții de mir, întru­cît nici monahismul nu este cerut ca o condiție sine-qua-non a rangu­lui episcopal. Sunt canoane cari d­escriu datoriile pe cari Episcopii *ciue să le aibă față de soțiile și soții lor. Deci, de aci rezultă că pot alege Episcop­ și Mitru­­­ chiar din clerul de mir. Tot că legea din 1909 — ■’’nodală — era să­r-a sa stabili o Sinodul pur mo­de­rnir Na poate stă pentru Bi se existe de o parte vestiți cu cea tsiastică, ș de supusă și un ni de mi.­, Tre unire Intre t­ ți acest cont, ct ris, continuă o.­­Op­t awugiii­ .rei. Un modul a­­ministru al cultelor a de nimeni, o serie de . cari astăzi se Împiedică sa sunt prețioasele lămuriri i d. Up, Haret ni le-a dat, sei spint obiectiv și cu acea setate de expresii cari sunt sig­­surite proprii distinsului nostru untaș politic.___________G. T. ,TCEASCA TOriÜii laro! !e Huși.— )Oy și legea 1 fi­ia si I lot je* cu lor ’o u £ ricețOi. fc perm v infesta . c> didst ai— 1^ - ț­i mat, am solicitat * lămurire în privința fe­zul că se va face alegerea '13»StS. l f fostul m­inistru liberal ne-a spus „noi aj­utoarele : — Evitat că acuma alegerea­­?‘roi»­iii«i| priTMit­e o chestie HOTE POLITICE Guvernul, în situația desperată în care se află, nu i-s m fi rămas de­cit să apeleze la sprijinul sindica­liștilor, pe cari d. Nica Filipe­scu, in opoziție, i-a tratat In chipul știut. «Epoca», inspirată de d. Alex M­rghioman, face indirect un apel Ui­sperat la social-democrații d-lui Mure, din ziarele cărora—«domini» «Muncitoare» și «Faci*»,—reproduce pasagii întregi. Tapurile de vals nu sunt o nou­tate în politica partidului și guver­nului d-lui Carp. » a­dresa guvernului încearcă să facă o anume atmosferă in jurul întru­­irei de la 8 Ianuarie a opoziției, ce se anunță, de pe acum, ca mai importantă manifestație po­p de protestare a opiniei publice priva unui guvern anarhic, încercare inutilă, pe care v­a di ca atare întrunirea de la 8 Ianuarie. Guvernul nu are de­cît să aștepte și-l asigurăm nu va re­greta aceste cite­va zile de răbdare. Consecințele manifestațiunei de la 8 ianuarie să fie sigur guvernul că nu vor fi de natură să întărească situația cabinetului Carp. DE LA FRAȚI «Euu­ceafărul» ,­Luceafărul", revista dela Sibiu, s'a prefăcut în revistă săptămînală, ca să poată înrîuri mai energic viața inte­lectuală a fraților de peste munți ; se va ocupa de aici înainte și cu politica, iar cu ma­nifestărea vie­ții culturale mai mult decit pina acum, ca sa poată înrîuri toată viața lor. Trimitem tinerilor literați și amici ai lor urările noastre sincere de bun succes. Rominilorii peste munți le lipsesc formele superioare de cultură , nu au universitate, deși o mentă și le ar fi necesară ; au o singură societate li­terară, care nu face multă literatură; nu au nici atîtea licee cîte ar fi în stare să întrețină din mijloacele lor, fără ajutorul statului; în seminarii și în școalele normale nu există acel spirit de progres ce li-l doresc bine­­voiitorii lor. In astfel de împrejurări, ori­ce mij­loc de modernizare a gîndirii, de pu­nere în viu contact cu viața apuseană și rom­îneasca din regat trebue salu­tat ca o complectare a culturii strîm­­torite de Unguri, știrbite de ei, silite să ia forme plămădite la Budapesta, Cluj, Debrețin și Checichemet. O Complectare de viață intelectuală, aceasta este lozinca. Lozinca impune lasă o muncă ce-am­ dori să fie bine înțeleasă ca scop : libertate de desvoltare pentru orice putere productivă, națională, și ca mijloc : o preocupare asiduă, specială de tot ce este viața romînească, ori trăită și de Romîni. Viața aceasta se explică cu științe moderne și de aceea dorim ca pe­­ngă literatură și artă bună să vedem in «Luceafărul» și ști­ință serioasă. In orice sens s’ar lucra însă, tot­deauna va trebui să se ție seamă de ceea ce consume elementele culturale panromânești. Bitolia și Cernăuțul tre­bue să aibă preț ca și București, de­și întinderile mari le vor avea în re­vistă totdeauna operele și faptele cele mai alese, ale celor mai aleși De aceea îi dorim „Luceafărului" cît mai mulți colaboratori, cu­ mai multe pene alese, care să facă din el ce numele lui arată că voește să fie. Co Cub -D­OSiei mai înfundate pe roat sS din 1910 în chestii neghiobia Așa zia Dac. 1911 văzîndu se­ricărei ae au “a Dobrogei ța din 1911 a nunaie, In lac In puț. Sim­bătă M titlu de «Li­bera'ii și înd art. 90 din codhi­de că acest articol cu Edino dis­prsț pentu partea prr­dului și g­anul liberal. Nu spu­n mult— ci poate mai trebuie — de că râs», zice : «Mai bine tăcea ați dovedit o dat­­ma: fobie și ig­noranță». Intr’odei iodul silvic cuprinde o privitoare la dreptul statul de a­ trens g», ai­r de la le­gea silvică, se fi pro­nunțat o b­ >rească de­finitivă și e relativă la dreptul af­ansigo după ce a­tărire de­finitivă. Este de din pone­iul de vechi preocupat și nu preț »tia legei tramvaiulu­­irei cur­sului justiț­ie a art. 90 din regt­re­a cu­prinde o d gravă. Intr’adev­o prevede două bypot și actele dresate de ici pentru constatarea sunt mă­car înaintat justiției pentru a st­pra lor și a doua, tac justiției, ministerul, b­ in curs, transige cu ilicvent și face ast­fel er 3 al jus­tiției mar­ii Dacă ține modul cum se petrec castă ma­rea reclamațiunilor d-lui Marghilo­man, enunțate mai sus, a avut loc sub imperiul vechiului cod silvic și s'au întemeiat tocmai pe dreptul ce el aborda Statului. Nu e clar o ino­­vațiune­ a legei din 1910. Cînd dur «Seara» prezintă lucru­rile altfel de ort sunt, sau nu se cu­noaște și atunci să tacă, sau le cu­­noaște și atunci prezentarea lor in chipul cum o face, constituie o vă­dită rea credință, pe care ori­ce om cu judecată dreaptă, nu poate decit să o condamne.« * a­tît privește dreptul pentru Stat de a transige cînd e! e constatat printr'o sentință definitivă și nu oare «Seara» vede un dispreț pentru justiție, el este atît de învederat. In­cit afir­marea «Serai» apare lesne ca o ade­vărată neghiobie. Din ce pot rezulta drepturile Sta­tului ? — Din legi sau din acte înteme­iate pe legi. Hotărîrile judecătoreș­i nu fac altceva de­cît să constate un drept pentru Stat. Asupra acestui drept definitiv pentru Stat, el, dacă găe­ște de cuviință d­­e la interesul lui să o facă, de ce să nu poată transiga ? E mai bine a ține o hotărîre în buzunar, dacă se crede că nu se poate realiza pa de a întregul, da cît a te mulțumi să scoți dintr’insa ceea­ ce se poate? Da ce statul să și administreze bunul lui, alt­fel de cit ori­ce bun proprietar ? Că lucrul nu putea să fie alt­fel este că legea din 1872 dă dreptul Statului c», cu îndeplinirea a oare­care formaii­ăți, să transiga pentru ori­ce avut al lui. El putea transiga după legea co­mună, chiar cînd dreptul lui e con­statat judei-fitorește și nu numai in materie silvică dar și în ori­ce a ta materie asupra căreia regatele ge­nerale de drept pe mit transacț a. 1O-­ atorii, liberalii actul silvic respectat pentru justiție -OMAN A FĂCUT EXPERIENȚA — Note va scrie într’o zi, t­ot ce se atinge un u. M. dev.ne curios și ia for­me txua-ordi­nare ; și daca Poe ori Hoflmann ar fi trăit pe vremea noastră, de­sigur că ar fi trecut la nemurire stația «de roman­­foileton». Jeana Cristescu a fost eroina care a deschis seria neagră și fantastică legată de b. M. Tot ea, sau mai bine zis o altă­ ea, a dat de lucru politiei și repor­terilor noștri; căci cum n’ar fi foarte curios ca Jeana Cristescu sa nu fie moar­ta, ci ea să trăiască în carne și oase? Atunci acea care a fost găsită moartă, în trecut, cine era ? Și actuala Jean­a pseudo-înviata, căci u a fost moartă probabil nici­odata, ce interes a avut să se dea drept moartă atîtea lumi ? Aceste întrebări, însă, au fost lămurite, spre liniștea poliției noastre, prin con­statarea care trebuia să fie bănuită de la început, că Jeana actuala este o impos­toare, o maniacă lacomă de reclamă. Dar afacerea,scoasă din cartoanele po­liției, devină o problemă sufletească. Ea ne dovedește influența ce-o exercită a­­supra spiritelor inculte, evenimentele sen­­sul,ouăle , și dorința ascunsă ce au unele fete inculte de a deveni eroine de ziar. Pentru o desch­ libi­ată, cum este probabil eroina falsă de asta­zi, a fost o mare pla­cere ca sa fie chiar pentru scurt timp, îmbrăcată în aureola Jeanei sinucise. Și este fete, fără altă cultură decit cele ce le o dau «Fecioara cu trei copii», sau s­ Vlortul asasin., nu se sinu­id de-abi­­nd­e pentru a apare un moment în ochiii mahalalei ca o eroină de roman ? t­lte sinucideri prefăcute, și cîte evre n amo­roase fictive, numai pe­ntru ca sa se sa­tisfacă vanitatea aceasta, jumătate nebu­nească, de­ a juca un rol senzațional la gazetă ! ? De multe ori criminalii urmăresc cu aviditate cele ce se scriu de ei prin ziare. Și fericirea aceasta, cred, că nu e scump plătită cu ocna de mai tîrziu. O adevărată educație trebue să întă­rească, tocmai, cugetele și sâ deștepte în om conștiința nemerniciilor vanităței proaste. Păcat numai că această sănă­toasă cultură și educație e atit­ de puțin râspîndită în straturile populare ! Cul­tura este și o profilaxie morală... Petronius, agenții suvin, mur nui»". pentru a­­ces­ta da lege. înainte de a ii se da urmarea le­gală, ele sunt supuse controlului autoritaței superioare în numele ca­reia agentul a lucrat. Cu ocaziunea acestui control, autoritatea superi­oară constată că unele din ele sunt nedrepte sau exagerate ca evaluare și că altele sunt dresate fără paza formelor legale. Atut­ci ministerul sau le aUbiează ca să nu mai șica­neze lumea prin judecată sau le re­formează și astfel le înaintează jus­tiției, sau înainte de­ a se înainta, înauște propuneri de transacție a­supra cărora apreciază și decide sau la fine ademenea propuneri îl vin cînd justiția e in curs, și atunci mi­nisterul apreciind șansele judecatei, legalitatea actelor dresate, solvabi at­a ten­delicusaților și multe alte uocab­erațiuni, transign dacă gă­sește de cuviință că e în interesul Statuai și astfel se închide și ju­decata. Din toata acestea ", poate cu U­­șurință vedea că insmierea în lege a unui asemenea drept se impunea. Ca altmintrelea, d. ministru de interne Marghiloman, e, după cite știm, mai în măsură ca oricine să-și dea seama de legitimitatea unei atare dispozițiuni, căci reclamînd în scris ministerului și sub propria i sem­nătură, nu contra unor constatări ce se credea neîntemeiate, a putut vedea cum guvernul liberal și în special d. ministru de Domenii Al. Cons­­tantinescu, de care «Seara» se ocupă, a înțeles să și facă datoria. Dar acest drept de a tranzige cînd judecata este în curs, a ceva nou in art. 90? Acum iese la iveală ignoranța sau reaua credință. Această dispozițiune, necesară după cum arătat mai sus, ora cuprinsă și în vechiul cod silvic. Chiar rezolvi­ațium­, un an »arunuum, luiieram «Seara» cine disprețuește justiția ? Acela oare strigă din răsputeri să rămânem înaintea ei, ori ace­a oare fuge de dînsa ? Da ce confundă pe acela oare transige, conform intereselor lui, a­­supra unui drept constatat de justi­ție, cu acela care da bir­ou­l g­i­i, cînd se cere ca auzele lui să fie con­­stalate de justiție. Nu însemnează a disprețui just­iia, cînd cine­va exe­cută drepturile ce ea a consfințit așa cum preds mai nemerit pentru interesele lui dar însemnează a dis­prețui justiția, atunci cînd cauți să fugi de verdictul ei. Faptul este și mai revoltător, cînd un Prm-Ministru. In plin parlament, fara înconjur, spune verde că nu are încredere în Justiț­e. «Seara» a vot să o dreagă cu exemplele ce a invocat, dar mai rău a sprintit-o. A nemerit ca E reaua cu oiștea în gard. Noutăți împărăteasa Eugenia, văduva lui Napoleon III, care de 25 ani nu mai pusese pictorul în Capitala Belgiei, s-a hotărît să rupă cu ura veche și zilele acestea a făcut o vizită nepo­tului său prințul Victor Napoleon pa care iarăși întrerupsese relațiile de mai mulți ani. Se crede că această apropiere a făcut o Prințesa Clementina soția lui Victor­ Napoleon. • * Un incendiu violent a distrus la Viena în parte palatul Arhiducelui Frideric, unul din cele mai frumoase podoaba arhitectonica din Capitala Austriei. Familia Arhiducelui tocmai sosise de la München unde avusese loc logodna ficii arhiducelui cu prin­cipele George de Bavaria. G­INICRIA-„Fierul Roșu“ Cc. Petrache: Bine-i mai sp­icai! Da mi-o ieși tot cîte-un ast­fel de kilipir după fie­care aplicare, mă las de politică și mă țin de fierul roșu ! .. Conflictul marocan și criza ministerială franceza — Corespondență particulară a „Viitorului“ — Paris, 30 Decembrie 1911. — Sînt chestiuni în politica externă, cari par menite a rămîne mereu deschise. Calmate azi, respar inline aub o formă nouă, ca un caracter " ” —— •- — —l&Qciijív Laii |í'I i sub o fojă,—aceea a conflictului fran­co german,—ea a rămas la ordinea zilei sub o altă față: acea a conflic­tului franco spaniol. Se pare însă că în Franța sunt oameni, cărora nu le repugnă a crea dificultăți interne, chiar cu ris­­cl de a strijeni activitatea țării In țără și de a-i micșora implicit pre­stigiul diplomatic. Acordul franco german, obținut după negocieri atât de pen­s­ie, a fost ratificat la 20 Decembrie de Ca­mera Depute­țl­or cu 39­­ voturi con­tra 36 și 141 abțineri, în urma unor deschieri și la cari luaseră parte b%rbați de talia lui Millerand. Dus­­chanel, Danya C jchiu, Contele de Man, Jsu és și Cailiaux. Numărul abținerilor arată, fără îndoială, că nu ca dragă numă Ca­mera franceză consimu­a la cedarea unei imense porțiuni din imperiul colonial al Franței. Dar in fața unui fapt îndeplinit, imposibil de schim­bat și, poate, imposibit de rezolvat alt­fel, nici nu se putea lua o a­ltă atitudine și nici nu era prudent a se mai cereia noi dificultăți. Senstul n’a înțeles însă la fel ln­­or­urile și a găsit cu care să amînc­osu­f­cara­­ completă a tratatului cu cîte­va săptămâni, poate chiar cite­va luni, pînă cînd își va fi dat raportul o comisie de anchetă, menită a lumina «condiț­iie cari au determinat recen­tul tratat», stabilind iizul conducă­tor al politicii externe a Franței din ultimii zece ani și fixînd responsa­bilitățile în dhastia compensațiilor teritoriale. Va fi fără îndoială acesta an foarte important capitol din istoria con­timporană, politica externă a Fran­ței fiind înflorită și înrîurind în­­tr’un mare grad politica mondială. Dacă această anchetă va fi dusă pînă la sfîrșit și dacă adevărat is­toric va fi rigu­r­ observat, nu știm. Că un bărbat politic de talia lui Leon Bourgeois a afirmat că ce­mnisia, ce prezidează, va fi condusă de «un ap­ut de înaltă împartind-La;o ca­n­isauMiúii acestei au­di­te, nu e greu de prevăzut. Grație ei, Franța se găsește în fața unei crize ministeriale, tocmai in mijlocul negocierilor cu Spania., negicieri ca atu mai gata, ua cît va mai are în dosul ei autoritatea Angliei, prietina și a Spaniei, toc­mai cind barometrul aipromat,c­a înuă variabil și cind speranța lui dir Edward Grey că după aplana­rea contactului marocan «barome­­t­al se va urca și aerul se va lim­pezi» nu pare a se fi realizat. Admitem că guvernul Caillac( va fi înlocuit prin altar, compus numai din ludivmuainsit de primul ordin1). Dar ia aceasta țintea ancheta­­ ții nu « oare an non sens » se imputa unui guvern lipsa de continuitate, cind se faca tot posibilul pentru a împiedica realizarea acestei conti­nuități? Apoi, guvernele în cari fie­ce ministru, bazându-se pe un grup al lui ia Farlameul, își permite o independență cu atit mai mare efi­­cit grupul ce-l susține e mai puter­nic, nu sunt nici acelea în cari domnește spiritul de unitate și con­tinuitate și nici ceva mai durabile. Ancheta oficială urmărită de Se­natul francez relativ la cedarea Dongmui va avea și o altă urmare nu placată pentru Franța. In adevăr, pentru cei ce sunt un curent al po­liticei externe, e s­gur că această anchetă, dacă comisia va fi preocu­pată numai de adevăr, va subtil in mod oficial lipsă de continuitate în negocierile cu Spania, tărăgăneasă in realizarea reform­eor impuse prin actul de la Argesiras, administrare defectuasă a Gongului și nu destulă perspicacitate la apucarea acordului cu Germania din 1909. In fine, această anchetă aduce o­­­ Corespondența e anterioară formă­­rea cabinetu­lui Poincarré. la țară t­âiHhiâlai gospodăresc —agricol pentru organizat sta Mgia. —Cite feluri de școale tea acestui învatâmlat la tara noastră, cînd „ochii tu­din toate­ eta­te către o­mai mentalul cei trei națiuni, ■­i de seamă l ai vremei­­ tie ia».te t­econ o­­minarea m h ra* teele&și te, perufu tor­gaii­e, riitori •ea vs Ifie 0 O’ ori­bile desfac căsătoriile, zice Montaigne. Și dacă acest cuvînt se potrivește ori­cărui cămin, cît de însemnat ne­­ pare el, atunei cînd vine vorba despre casa țăranului. Trebue ca fe­meia să se obișnuiască a’și lobi gos­podăria ei, și viața aceia cîmpe­­„eudică, unde fie­care poate să'și a­firme personalitatea, lucrînd pentru interesul general.» Un singur stat, mai mult ca ori­care altat, a priceput adevăratul rost al femeai, al țărancei. Acest stat este Belgia. In Belgia există 4 categorii de școli agricole pentru fete: 1) Școli temporale, ambulante, can 12 la număr. 2) Patru secțiuni menagere­ agrico­­la, anexate pe­ângă școalele mijlo­cii. ■s și 9) Două­spre­zece școli meagere­agricol sau institute profesionale. 4) O școală superioară de agricul­tura. Iniîial sei de școale agricole sunt cele temporala ambulante. Cea dintim a fost fondată In 1890 la Loamagoe, lînga L­égé. In ziua da astăzi la fie­­care provincie exis­tă cîte una, iar provinciile Anvers și Luxembourg au chiar cite două. Personalul acestor instituțiuni se compune dintr-un director însărci­nat cu predarea și organizarea cursu­lui de agronomie, și din două pro­fesoare care predă lăptăria. Ca o a­­semenea instituție se cheltuește 2000 de lei pe semestru. Elevele care ur­mează cursurile acestor școale nu sunt obligate a plăti nici o taxă. Virata de admitere este 15 ani, iar numărul elevelor nu trece în nici un cas peste 20. La terminarea studiilor se acordă elevelor o diplo­mă, de către un­uaria compus din directorul știoaiei și cîți­va frantași ai comitatului. Elevele sunt externe. S’au făcut încercări cari sa dat rezultate ini­moase, ca elevele sa ia la prînz,ma­sa la școală, pregătită de ele însăși. O calitate insemnată a acestui în­­vățământ este aceea, «A »i se adap­tează regiunea în care se predă. Și o aits, ci nu desrădăcinează de la căminul ei pe viitoarea gospodină, ci o face să și-l iubească și mai mult, știind să-și organizeze mai bine gospodăria. Al doilea fel sânt secțiunile gos­podărești agricole. O mulțime dintre școalele medii­ au introdus în programul lor și ur­matoarele specialități: Noțiuni de agricultură, de lăptărie, de econo­mie domestică, de comptabilitate, de grădinărie, atît teoretic cit și practic. In acest fel sânt alcătuite pensio­natele de la Gottemarck, Heule și Waremme. Din a treia categorie fac parte școalele gospodărești agricole. Aceste școale sunt alipite de stat. Cea mai vecha este cea de la Virton (provenea de Luxembourg) fondată­ în 1891. Este cea mai importantă, po­­sedind și numărul cel mai mare de eleve. Ea este dirijată de­ călugărițe. In­­vățatailutul­ui practicei agricolă ma­nageră, este predată­­ de profesorii colegiulul «Saint J­siph». Ea este așezată în apropierea unei ferme, unei lăpturii cooperative, și cinci școli de agricultură. Sunt admise toate fetele care posedă cursul pri­mar și­ au virsta de 1­5—16 ani. Du­rata cursului este de 2 ani. Elevele externe plutesc 200 de lei, iar oale interne 400, pentru 10 luni. Ș­coa­rele primesc pînă la 50 de eleve. Examenele de absolvire sunt pre­zidate de un delegat al guverna­ui, care conferă absolventelor un certi­ficat de studii. O mulțime din ab­solventele acestei școli ocupă postul de directoare și profesoare la școa­­lele de lăptărie și de menaj. Tot această școală a dat naștere marei luptării cooperative, care as­tăzi numără două mii de societate. A patra categorie este școala su­perioară de agricultură. Această școală este mai mult un institut agronomic pentru fete. Fiin­d anexat în 1877 la institutul «Sacră Coeur», urmărește ținta, de a da ti­nerelor fete un învățâmtnt agricol atît teoretic cit și practic, complect. Este situată într-un domeniu vast, care are o întindere de 80 de hec­tare. Are toate instalațiunile și unel­tele agricole necesare. Cursurile se predau de cei mai buni profesori, cari pe lingă programul­­ testat au încărcat mai predau și chimia­­t bacteriologia. Durata studiului este de doi până la trei ani. La termi­nare sa eliberează absolventelor o diplomă. Această școală este unică în în­treaga Europă, ca institut de agri­cultură pentru fete. Și acum după ce am văzut cum este organizat institutul agricol gos­podăresc în Belgia,promovat de u­nii Bouillot, publicist, Bruyn, ministru al agricultural, și de colaboratorul său Alphonse Proust, ata­, să ne în­toarcem la noi acasă. Este nevoe de școli agricole­ gos­­podărești pentru fete? O întrebare la care trebue râs­puns fără a sta mult pe gloduri. Cei cari cunosc cituri de puțin pe gospodina noastră dela țară, își dau seama de însemnătatea unor asemenea școli. Un lucru este adevărat. Gospodina noastră, țăranca, no­stră nu știe sâ eh,vernicuasaă, sâ între­buințeze mult puținul ce-i are. Ba de multe ori chiar risipește totul, inconștientă. L [UNK] [UNK]•gamela se cumpără de la sîrbi sau bulgari, iar in jocul casei sânt întinderi de pămînt pe cari crește pâia mida. Legumele, da aoke-oii nu știe cum să se gătească, să pre­­p­re o mincare mai hrănitoare sau mai substanțială. Fetele noastre de la țară, cari știa să lucreze îmbrăcămintea aceia ar­tistică, să’și stringa mijlocul in bete, sa joace maestru­ sărbătoarea în horă, ce bine ar fi dacă ar putea căpăta cite-va cunoștințe agricole elemen­tare, și citeva noțiuni de gospodărie casnică. Atunci brinza n’ar mai trigai-o dela circiumă, zarzavatul dela strei­ni, untura și altele de la tî­g. Atunci banul cari de multe­ ori alunecă în punga streinului, ar ră­sune­ în casă. Ba ceva și mai mult. Atunci ar putea ca prinosul, nu ca acum strictul necesar, sa-1 destecă la oraș, și ori­cit de nuc ar fi cîștigul, tot ar fi ceva. «Pretutindeni să fi îndestulare, omenie și rinduială» ca La Dane­marca, Suedia, și Belgia. Irimescu Cîndești

Next