Viitorul, ianuarie 1912 (Anul 6, nr. 1402-1427)

1912-01-24 / nr. 1422

eddm­­»­i­tei d-lui Niusiasca sau a iaprezint .Eiuiai­säa, cerînd mait, cît sa va parea mai malt, D l Nenițescu a mai fost iadus la eroare și da dstele statistici, și ds «»lealele ce l a­ su­pus în vedere. Ea, vechia industrial, care cunosc de aproape aUanț­atca tuturor in­dustriașilor din țară, îi afirm că toate datele pe cari le publică La și pe Ioiga expunerea de motive sunt e­­ronate, unele pentru că Industriașii au dat date neexacte, alteia ero­nate pentru că cei ce le au calea n’au știut să se descarce din tot lan­­țările din cari le sa extras. Din fericire pentru țară, indus­tria stă cu mult mai bine de­cit o arată d-l Nenițeanu. Unele erori din expunerea de mo­tive sunt evidente, de la prima a­­runcătură de ochi, altele cer foarte puțin studiu spre a fi constatate; trebue numai pentru aceasta e oare­care competență. In tabela II găsesc între altele următoarea eroare: «»re­pare ime­diat în ochi. Hârt­ie, valoarea produselor fab­ri­­celor pe anul 1910, cu 6112.130 lei. Celulosă, valoare» idem, idem, cu 13 494.378 lei. Este oare cu putință ca celulosa produsă in țară, materie primă patt­ra fabricate de hirtie, să aibă o valoare mai mari de­cit îndoit mai mare de­cit hirtia produsă in țară? —și să notăm că nu s’a exportat celuiosă. Pentru a vedea imediat o aseme­nea eroare nu trebue să fie cineva nici industrial, nici specialist în fa­bricarea în Gestiune. Un minut de atențiune este de ajuns și mă mir că d­l Nenițescu, care nu este fe­cior de bani gata, ci fiul opurilor sale, care nu-și pierde serile și nop­țile la Jokzy club, n’a observat în­dată această eroare și mai multe altele. O eroare mai gravă, deși nu tot așa de lesne de observat, o gă­sim la pagina 17 a expunerii d-sale de motive. Acolo se afirmă că din 75 fabrici exploatate de societăți a­­nonime 43 dau ceva dividenta, din­tre cari unele numai 8 și 4 la sută, iar 32 de fabrici nu dau nici un âivident. Ei bine, dacă ar merge astfel in­dustria, am fi în stare de lichidare cu industria noastră națională. Dacă d­l Nenițescu ar fi în curant cu mersul ist b arilor industria­le de la noi, ar fi știut că valoarea divi­dendelor împărțite nu reprezintă, a­­desea nici pe de­parte, valoarea be­neficiilor reale anuale. Trebuie să se știe că toate socie­tățile anonime industriale da la noi n’au fost înființate prin subscrieri publice da mulțimea acționarilor, ci printr’o asociere de cițiva oameni, sau prin vre-o puternică instituție financiară din țară ori din străină­tate, care au depus în genere un prim capital, pe care l-au adăogit mereu după trebuință. A cercetat d. Nenițescu dacă tot ce s’a câștigat de acesta societăți a fost Împărțit ca dividende acționa­rilor ? A cercetat ce sume s’au în­trebuințat de fiecare pentru amor­tizări, peste amortizările nor­male, ori s’a întrebuințat pentru mărirea afacerilor, pentru construcțiuni, in­stalări și mașini noul ? Că acționari fiind numai cîțiva oameni, ei se înțeleg ca, în loc de a mai depune capital nou, să se între­­buințeze beneficiile pentru mărirea afacerilor. Uneia societăți, create din capul locului cu capital mare, între­­buințează parte bună din cîștig pen­tru amortizarea capitalului, și im­part un dividend cu mult mai mic decit le-s­i permite beneficiile reale. Nu voi zice că Intre cele 75 fabrici exploatate de societăți, nu se găsesc citeva «.­.re, rău concepute sau rău conduse, au făcut fiasco , dar aces­tea sunt puțin numeroase și de alt­mintrerea în fiecare țară se intîmplă asemenea neizbinzi. Deci concluziu­țile la cari ajunge expunerea de motive, în temeiul unor date atît de eronata, nu pot să fie și ele decit luate în necunoștință de cauză. Dar tot expunerea de motive ne arată la pagina 6 că sunt astăzi în ființă 495 fabrici protejate de legea din 1887. Intre acestea sunt 75 în­temeiate de societăți anonime, ră­mln 420 create și conduse de parti­culari. Acestea din urmă, merg în ge­nere mai bine de­cit ale societăți­lor anonime , administrarea lor costă mult mai ieftin și producerea lor este relativ mai mare, pentru că sunt supraveghiate mai de aproape și mai cu durere de inimă de înșiși proprietarii lor. Despre mersul și beneficiile a­­cestora,nu se poată însă avea nici o informațiune sigură, căci, după cum am zis mai sus, proprietarii lor comunică date neexacte; voi adaoga că sunt nevoiți să comunice date neexacte, și iată pentru ca . Societatea noastră romînească este bîntuită de un sentiment foarte nenorocit, invidia; astfel sunt toate societățile restrânse, prea tinere, nu destul de muncitoare și în genere sărace. In societăți, mai vechi, și mai mari, cînd un om se ridică prin munca și priceperea lui, cînd do­­bîndește astfil avere și o situațiune mai înaltă, este înconjurat de lau­dele concetățenilor săi, cari sunt minori de dineul. La noi un ase­menea om este în genere înconju­rat de invidia și de recriminările multora din concetățenii săi. Mi-a­­duc aminte eu ce sentiment de mîn­­dria cîți­va locuitori din Carlsbad îmi spuneau că Matton­, care a cîș­­tigat zecimi de milioane ca »pa de Gress­­abel, este un cetățean curat Carlsbades, La noi ar fi fost tratat de gheșetist și de acaparator pentru că cuprinsese un munte întreg ca exploatarea sa. La noi, invidia fiind sentimentul dominant, fiecare se teme să spună ce ciștigă. Erim Inii’o zi prezent !» o con­vorbire în care an industrial, om care, se plîngea că pierde în aface­rile Bele, eu știind că din contra ciștigă, i’a m întrebat în particular de ce a» plînge: «ce vrei îmi răs­punsa ei, și o afacere bură în mină și traduc să te plîngi că perzi; sit­fel toți fți sad pe cap». Iată de ce informacțiunile despre cele 420 fabrici particulare favo­rizate nu pot », fie exacte. Și #pot, de«e­eefffi s pro pdstaf pe fabrici nu s’*r plînge mereu, pan­ti a care motiv ar putea al sa se a­ i­dreseze guvernului, earînd ea favo­­­ rab­il, m ajutora­ cărora afacerile­­ lor s’au înființat și au prosperat, să­ nu mai înceteze, deși se bucură de [ o protecțîune vamal» îndestulătoare? Ciudate trebuie să pară celor cari aleargă după popularitate cele ce scriu eu aoi. Și mali trebuie să se bucure că vor putea să se laude că­tre industriași că numai ei sunt pro­tectorii lor. Alergarea după popula­ritate, cu orice pagubă pentru in­teresele generale, este preocuparea de căpetenie a guvernului actual. Proiectul de încurajare a industriei n'a putut să scape nici el de aceas­tă nefastă influență, și toate defec­tele ce le-am arătat și cele ce le voi mai arăta­,de acolo derivă. Să'mi fie permis a n­u avea cea mai mică considerație și cea mai mică încredere în asemenea princi­pii de guvernare; nimic sănătos și dăinuitor nu se poate întemeia pe dînsele. Adevărul e singurul etern și po* vățuitor de fapte vrednice de laudă. Voi spune clar adevărul, fară să mă preocup dacă las unor adversari puțin serupuluși calea li­beră pentru alergarea desfrînată după popularitate. Dacă legea ce am propus în 1887 și cu ajutorul căreia s'au născut toate aceste industrii, dacă tariful serios protector din 1904, care mi-a cerut atita studiu și atît de silnică muncă, nu mă recomandă simpatiei industrialilor, de bună seamă că nu neadevărurile la cari uriași cocori acum, spre a arăta starea indus­triei mai rea de cit­este, îmi vor ciștigă acea simpatie. Am deplină cunoștință că toate calculele d-lui Nanițescu, întemeiate pa data eronate, spre a dovedi că industrialii nu retrag în mijlocie din capitalul lor da cit 3 la sută ba chiar 2 jam. la sută, sunt cu totul tanisziste și cu desăvirșire nee­xacte. Nu s’ar fi înființat atâtea fa­brici în țară dacă industria în in­genere ar merge așa de rău Dacă este cita o fabrică care merge rău, aceasta nu provine din lipsă de protecțiune și de ajutor, ci am lipsă de studii prealabile, de capi­tal îndestulător și de bună direc­țiune. Acestea sunt însă excapțiuni; în genere, industria merge bine și remunerează larg capitalul între­buințat; aceasta și explică faptul că sa înființează mereu noul fa­­brict, la curînd industria va suferi de un «lt rău, care s’a și ivit: concu­rența nemăsurată între prea multe febn­ei da aceteș fel; și acest rău protecțiunea exagerată îi va a­­duce. Cine aste amic adevărat al indus­triei nu trebue să piarda din ve­dere neajunsurile protecțiunei prea mari : ea dispune la început la ne­glijență, căci cîștigui vina prea lesne, ia urmă cînd chiar acest ciștig a dat naștere unei prea mari concu­rențe, atunci industriala­, neobiș­nuit să și bată mult capul, se gă­sește cu atît mai dezarmat în con­curența ce trebuie să susțină. In Rusia, unde protecțioasa va­mală este mare, na nicăeri pe lume, guvernul, ca să împiedece dezastrele, este nevoit să intervină neîncetat, să mărginească înființările de fa­brici, să împartă contingentela de fabricare, sa de« comande pentru Stat oat­rei uzine care stă râu, sta. Ca altmintrare!», n’avem chiar la noi un exemplu de protecț­­­e exage­rată ? Z­ hărui. N'a fost un guvern conservator care, In schimbul scă­derii primei de fabricare, a luat un angajament care oprește înființarea de nouă fabrici, spre a preveni o concurență ruinătoare? Să ne ferim de protecțiune exa­gerată, dar voind a ne feri să nu cădem in greșala opusa, să scădem prea mult taxele protectoare. Pentru asemenea delicata potrivire trebue insă oamen­i experimentați, nu dile­tanți, nici de cei cari vor să facă ha­tirul cutăruia și cutăruis. E. Costinescu (Sfirșitul in No. viitor) ECONOMICE Diferite știri Camera de comerț și industrie din Ploești a hotărît facerea unei an­chete minuțioase asupra întreprin­derilor industriale din județul Pra­hova. ■ • • Consiliul de miniștrii a dat auto­­rizațiune de funcționare în țară so­cietăților «Romanian Pips Line and Trading Company», cu sediul prin­cipal la Londra și societăței anoni­me de foraj și întreprinderi mini­ere «Trifoi», cu sediul principal la Bruxelles. # a B »* Producția de țițeiu a societăței «Astra Romina» în cursul anului 1911 a fost de 520, 589 tone, față de 288,987 tone în 1910. • a E vorba ca societatea Konisklyke- Shall, care are direcțiunea «Astrei Române» să răscumpere afacerile de petrol pe care grupul Rothschild le are în Rusia, reunite sub numele de «Bod­éle Caspienne». Banca Marmorosch Blank - O­ie își convoacă acționarii pentru ziua de 4/17 Februarie. La ordinea zilei intre altele, sporirea capitalului so­cial de la 12.500.000 lei la 15 mi­lioane lei. • * * 1 Capitalul învestit In industria pe­trolului din România a fost la finele anului 1911 de 353 k­m. milioane. In această cifră intră și valoarea înstalațiunilor de export pe care statul le posedă la Constanța: # tt • Producțiunea de țițeiu a Romî­­niei în anul 1911 a fost de 1.543550 tone față de 1.352.407 tone în 1910.­­ A apărut Curierul Ju­diciar No. 6 ,nul XXI, ca data de Duminică 22 Ianuarie cu urmă­torul sumar : Concepția juridică a Bancrutei, de Gr. L. Trancu-Iași. Asupra concep­țt­ei juridice a Bancrutei, de d-l Al­fredo Rosea. Diferite jurisor­idenț ©» întrunirea de la dacia Spovedania d-lui N. Fiera Sala plina de sindicaliști și agenți guver­namentali. — Manifestația pentru d-rul Ra­­kovsky. — „Tribunul“ își reeditează clișeele vechi și își face biografia. D-l Fiera a convocat pentru er­ după amiezi pa cetățenii Capitalei la o întrunire publica, în sala Dacia, spre a expune motivele pentru cari a părăsit partidul conservator demo­crat. Au raspuns la spelul d-nului Fiera foarte mulți... sindicaliști pe cari ii invitase la întrunirea de la minie» trecută. Sala Dacia e plină. Cîțiva agenți guvernamentali compl­otește «publi­cul» venit să asculte spovedania «tri­bunului». D-1 Teodor Capeleanu, proclamat președinte al întrunire!, mulțumește pentru această onoare. D-nul N. Fiera: Un filozof a zis: sunt două lucruri cari sperie pe oa­menii poliției. Nu trebue să se spe­rie omul drept de solitudine și de sărăcie. Singurătatea va fi momen­tană, dacă cu omul care a rămas singur e dreptatea și adevărul. Să­răcia îi va însoți totdeauna, dacă-și va păstra conștiința curată. Pentru a treia oară am rămas singur, fiind­că a fost adevărul și dreptatea cu mine. (Aplauze). Am fost singur aproape cînd am denunțat regimul sub care s-a sfîr­­șit guvernarea lui Ion Brăitianu, cel bâtrin. Un prieten îmi spunea : «Ai înebunit să te ridici contra lui Ion Brătianu ?» Am răspuns : «O să lupt și o să-i dau jos!» Au mai venit atunci 4 inși cu mine, Djuvara, Costroft Árion, Dise­­eca și Teke Ionescu, și am reușit să răsturnăm pe Ion Brătianu. Acum situația e și mai primejdi­oasă. Atunci vroiau să vă răpească libertățile, azi e în joc însă­și mo­ralitatea țarei. Spre onoarea memoriei lui Ioan Brătianu, trebue să recunoaștem că a fost cinstit. S’a zis că eu vreau să distrug pe fiii lui Ion Brăttianu. Dar 60 nu-i recunosc ca moșteni­tori politici ai lui Ion Brotianu. Se mulțumesc să-î poarte numele. Luptele au fost atunci așa de vio­lente, în­cît s’a comis chiar un sten­tat contra mea. Glonțul a izbit însă pa un nenorocit ușier al Camerei. Am fost la închisoare, și cînd am eș­t am găsit un guvern conserva­tor prezenat in realitate de d­nul P. P. Carp. El a venit atunci la mine și mi-a propus să intru în guvern. Fiind­că nu am avut garanții că alegerile vor fi libere, am refuzat. Am venit aci ca să vă cer un cer­tificat de bună purtate, de aceia spovedania mea va fi complectă. Chestia morală nu e de astăzi pusă, și de cind am arătat în Ca­meră cazul moșiei Rătești. De atunci vroiam să convoc o întrunire pu­­biioă, dar împrejurările m'au împie­dicat, căci nu eram stăpîn în casa mea. Cunoia psihologia mulțimea și știu uu­ prețuește asentimentul ei. A venit batrînul Ion Brătianu la mine, și mi-a mărturisit greșelile pe cari i- a făcut, arătîndu-mi să-l a­­jut ca să regenerăm partidul liberal. Sunt 20 de ani împliniți de atunci Partidul liberal a făcut atunci un program la Iași. In capul acestui program. O voce. E votul universal. D-l Fiera : Venim și acolo, venim și la socialiști... (aplauze, bravo, o­­vații). In capul acestui program era li­bertatea electorală și descentraliza­rea administrativă. Programul s’a întors pe dos. Acesta două idei au rămas la coadă, fiind-oft­ele nu pro­copsesc pe nimeni, ca băncile și so­cietățile. (api). Am dus 7 ani opoziția de la 1888 la 1895. Am luptat 7 ani pe baza acestui program. La 1895, d. Stur­­dza a venit la mine și mi-a spus : «D-la Fiera,, d-în ai luptat și cm noi și contra noastră, pentru alegeri li­bere și descentralizarea administra­tivă. Ts reg sa ei ministerul de in­tern ca să realizezi aceste dou­ă idei». Am făcut alegeri libere. Nu cred să fi fost încercare mai sinceră, mai reală, ca aceea. Nu mi-am ales de­cit 14 prieteni în Cameră. Am vrut apoi să fac descentrali­zarea administrativă. Pe cînd lu­cram la proeot, s’a produs nenoro­ci­tul caz de la Epineni, care m’a silit să plec din minister. Am ple­­cat din partid. Cel dintîiu lucru pe care l’au făcut partidul liberal după plecarea mea a csn­dit și ridicat pe mitropolitul Primat al țarei. De atunci datează tulburarea în biserica noastră, Biigar m’am ridi­cat contra acestei nelegiuiri, și, cu ajutorul vostru, am dărâmat guver­nul. A venit un alt guvern tot­al partidului liberal. Eu am rămas tot singur. Dar a venit apoi chestia națională, și în Cameră ne am ridicat cu to­ții împotriva jignirei demnităței noastre naționale. Opozițiile s'au retras toate din Gamei­a, pe chestia naționala, Ue deosebiră de atunci și pînă azi. La 99, retragere pe chestia na­ționala, azi, retragere pe chestia bu­zunarulu­i. (Aplauze). A căzut gu­vernar Bturaza și nu se putea for­ma ant guvern, din cauză că con­servatorii nu se înțelegeau. Atunci în glumi am zis: «Ințelegeți-vă, și dacă veți avea nevoia de mine, eu atau în strada Dorobanților 71». Au venit la mine Take Ionescu și N. Filipescu, și mi-au oforit să intru in minister. Se putea să nu primesc? M’am considerat însă ca provizoriu, căci nu credeam că ideile mele democratice vor fi primite. Am luptat visa pentru împăcarea con­servatorilor, știind că voiu fi sacri­ficat. „ S’a făcut împăcarea, dar ministe­rul cel nou s’a făcut fără Teke Io­nescu. Mi s’a propus să mă duc la Roma. Am propun mi Take Ionescu la 1900 sa facem politică Împreună N’a primit. Atunci am plecat la Roma. Acolo mi s’a dat un banchet de către toți oamenii politiei. In frunte cu președintele Camerei. Gu­vernul italian a pus toată autorita­tea lu­i ca sustanții să dea iradaaua care consfințea drepturile Aromâni­lor. Aceasta am obținut o grație fap­tului că fusesem coleg de școală cu răposatul Portig, fost prim-ministru al Italiei și filo-romîn. Take Ionasen m’a chemat apoi, și am venit în țară. I-am cerut să regulăm chestia țărănească și să realizăm reforma electorală, care se impune ca un­ progres al timpului, în sens democrațic. Cînd am fost asigurări că aceste idei se vor realiza, am venit. Nu făcusem nimănui nici un rău, pă­răseam funcția de ministru la Roma. N’am venit pentru interesele male personale. Poeta am greșit pentru mine, dar pentru voi n’am greșit. Văd azi că ideile mele de­ acum 25 de ani, cînd luptam singur contra Băncei Naționale, sunt îmbrățișate și de alții. Ast­fel un ministru a zis că această banci e o adevărată ex­­crocherie. Ceea ce se face cu Banca și cu instituțiile de credit, e o a­­devăratâ primejdie. Eu am rămas în­totdeauna departe de «afaceri». Cu prilejul r­i scump firarei căilor fe­rate, am rămas curat. Acum ai mi se zise că sunt avocatul lui Allard, pe cînd Take Ionescu e avocatul aces­tui om pe care nici nu-l cunosc. In totdeauna liberalii au conside­rat Banca Națională ca un instru­ment de partid. Cînd eram primar, am propus să se facă împrumutul de 16 milioane al Comunei Bucu­rești In țară . Banca Națională nu mi-a dat concursul, și comuna a pierdut un milion Intr-o singură zi, îndată ce am plecat de la Roma, am fost atacat cu nedreptate și cu înverșunare. Eram popular, și cetățenii m’au primit cu o manifestație impună­toare. Popularitatea partidului con­servator-democrat a fost mai cu seamă formată din impopularitatea partidului liberal, care a reprimat cu o sălbăticie în răscoale, săvâr­șind orori inutile, impușcînd pe să­teni după potolirea răscoalelor. Trecînd la chestia tramvaelor, o­­ratorul afirmă că această lega a o adevărată pungSșie. Partidul liberal e bolnav, și ar trebui tratat cu 606. Acum au făcut o societate beonmă cu Tache Ionescu : Tache e cu ca­pitalul și liberalii cu experiența. Mai tîrziu liberalii vor rămîna cu capitelul și Tache ea experiența (aplauze). Concepția legei tramvaiului e cea mai diabolică cu putință. Au vrut să robească comuna pe 40 de ani, și să-și însușească venitul de 4 mii. pe c-ars-i din actualste linii. In ce mă privește, voia lupta pînă voiu putea în acostată chestie, strigînd: săriți, hoții ! !(*pl.). Au vrut să înghită deodată 4 milioane pe an , așa mare stomac au,—a patra parte din budgetul comunei București. Oratorul examinează pe larg le­gea și statutele­­ societăței comunale de tramvai. Oratorul, vorbind de chestia doc­torului Rikowsky, spune că aetustol guvrra a reparat o mare nedreptate, (Salai izbucnește iu ura­te și aplauze cari­­ in mai multe minute. Se repetai­e de nenumărate ori stri­gătul «Trăiască Riskow­­sky»). Examinând cauzele ceri Fon îment să părăsească partidul conservator­­democrat, oratorul spune că da la început d-ss a fost contra cartelului cu liberalii în alegeri, care a com­promis popularitatea d-lui Tike Io­­nescu. Partidul liberal a impopular, fiind­că departe de a-și realiza programul, a făcut tocmai centralizarea cea mai aprigă, așa în­cât azi Comuna nu mu înseamnă nimic. Am spus domnului Take Ionescu să nu facă cartel cu liberalii, cari nu sunt solvabili. Am tăcut. Cînd a venit chestia tramvaielor rin nu mai tăcut. Spre norocul Co­munei București, a venit actualul guvern. Nu știu dacă va avea acest noroc pînă la capăt. Partidul conservator-democrat n’a luat de la început o atitudine hotă­­rîtoare în această chestie. A delibe­rat un an, ca să vadă dacă e afa­cere cinstită sau nu. Acum a luat în brațe această chestie. Nu m’am aș­teptat ca atunci cînd sunt atîtea chestii la ordinea zilei, ca revizui­rea și altele, partidul conservator democrat să ia această chestie. Dar sunt atâtea de făcut ! Banca Națională trebuie desființată și fă­cută o bancă de stat. In alte părți statul ia tot ce trece peste 5 la sută ciștig. Instituțiile liberale sunt o a­devărată primejdie. Ași mai continua, dar trebuie să termin, căei orele sunt înaintate. Am părăsit partidul conservator-demo­crat, dar nu mă consider singur. Am vr­ut să văd dacă publicul Capitalei sa asociază la campania deschisă în chestia tramvaelor. Sufletul publi­cului Capitalei nu s’a asociat la în­trunirea de la 8 Ianuarie. Mulțimea nu e cu dînșii. Partidul conservator democrat dacă va veni, va fi un guvern de spălă­­tură, un guvern Folk, destinat să spele­ petble liberalilor, fiu nu ași fi primit asemenea condiții. D. Co­mșa a declarat că ori­ce guvern va veni, conservator-democrat sau liberal, va da restituțio în int­ gr­un acționari­lor societăței comunale. Dar asta ar fi o primejdie pentru moralitatea pu­­blică, căci nu e cu putință ca o pun­gășie să fie reabilitată. Plîng pe d. Take Ionesan că s’a unit cu d. Brătianu. Iată spoveda­nia mea. Am făcut bine, sau am fă­cut rău... (Voci, bine ai făcut !) se va vedea. Mi-ați zis «tribun». Tribunul n’a lucrat pentru bani, nu a răsuflat cum i-a zis «Viitorul». La Roma tribunii ziceau «eu se poate» și o­­preau legile rele. Tribunul vostru vă zice și ei : «Nu la paște» ! (A­­plauze). D-lui Eraclie Sterian vrea să vor­­bească, dar e Împiedicat de preșe­dintele întrunire!. La sfîrșit sa votează o scurtă mo­țiune. Se aud glasuri : «Dumineca vii­toare la Eforie ! La întrunirea lui Rakovsky la D-l Eraclie Sterian ia totuși cu­­vîntul, spre a ruga pe d-l Fiera ai intre la partidul conservator. întrunirea s'a terminat la orele 5 și un sfert. Studiul pustiului din țară Se știa că ministerul de domenii a dispus facerea unui studiu al po­rumbului din țară, atît din­ punct de vedere agricol, cît și din punct de veder­e comercial. Pentru continuarea acestui studiu, ministerul de domenii a însărcinat da d. dr. Al. Zaharia, directorul la­boratorului de chimie agricolă și industrială de pe lângă institutul de chimie. Ministerul de interne a trimis pre­fecturilor de județe un număr de exemplare tipărită cu instrucțiunile pentru strângerea probelor de po­rumb din țară, recolta 1911, rugind totdeauna prefecturile să le distribue primăriile din acel județ, pentru ca din fiecare comună, în care se cultivă porumbul, să se ia cita o probă, de la agricultorul cel mai în­semnat. In vedere că nu urmărește deose­birea de porumb între producția a­­gricultorilor mari și a celor mici, este nevoe ea afară da prima probă ca se ia dela fiecare comună, să se mai ia pentru fiecare plasă dela o singură comună ca și anul trecut cite 2 probe, din care ana dela a­­gricultorul cel mai mic și alta dela agricultorul cel mai însemnat. Săculețele cu cele două probe de­la agricultorul cel mare și dela cel mic, luate din aceeași comună, tra­buie să fie legata împreună spre a se putea deosibi ușor la sosirea lor la institutul de chimie. Cantitatea de porumb luată să nu fie mai mică de 1 kgr. de fiecare probă. CRONICA JURIDICA Instituția juraților Verdictul de achitare dat de Cur­tea ou juni de la Iași, în sensațio­­nalul proces Cuza-Sopor, a readus în disensiune chestiunea juraților. De cît­va timp această instituție democratică, cea mai veche dintre asemenea instituții, e atacată din toate părțile și ca drept cuvlnt. Specializarea ocupațiilor, care merge crescînd pe fie-osta zi, du­pă posibilitate tuturor cetățenilor de a cunoaște principiile de drept, prin­cipii indispensabile creste în intere­sul bunului mers al societății. Și, de multe ori un fapt ce se educe pentru a fi judecat de către jurați — cetățeni de toate categoriile so­ciale—nu poate fi apreciat în toate amănuntele lui de aceștia, ci mai alea nu pot să­­ prevadă consecin­țițe ce le va avea asupra vieții so­ciale, consecința adesea îndepărtate, dar de o foarte mare însemnătate. ^Curtea cu ju­rați a fost creată în Anglia pentru a se înfrina abuzu­rile regalității atotputernice și de aceea îaalamentul ei a dispărut azi, cînd organizarea constituțională ga­rantează pe deplin drepturile cetă­țenilor, și cînd suveranitatea popo­rului e aceea care conduse statui. După cum foarte bine obeerva Gustave le Bon în «La psychologie des foules» o colectivitate, chiar dacă ar fi alcătuită din indivizi su­periori, are aceeași mentalitate ce și una formată fiin oameni infe­riori. Acelaș sentimentalism și nepreve­­dere va conduce și pe una și pe alta, și de aceea nu se poate în­drepta instituția juraților prin o selecțiune mari riguroasă a mem­brilor ei. * S * Dreptul cel mare ea­­ are apăra­rea în procedura judecării de că­tre jurați a diferitelor crime și de­licte, face mai în­totdeauna ca ho­tărîrea să se încline în favoarea a­­cuzatului, pa care apărarea îl pre­zintă în­totdeauna ca o victimă a fatalismului social, dacă nu­­ decla­ră absolut nevinovat chiar cînd cele mai vădite probe dovedesc perver­sitatea criminală. Nimeni nu poate tăgădui înrîuri­­rea împrejurărilor externe asupra acțiunilor omenești, și e foarte dreaptă teoria determinismului, și, conform cu această teorie, nimeni nu e vinovat în mod subiectiv, dar nu mai puțin nimeni nu poate tă­gădui necesitatea absolută a apără­rii societății omenești, ale cărei in­terese trebuesc să fie puse înaintea celor individuale. In­deobște, jurații se lasă a fi în­duioșați de pledoariile meșteșugite ale advocaților, fii se tem, în ace­le­ș timp, de a pedepsi pe cei vino­vați, de oare­ce cred că nu vor mai putea avea o conștiință liniștită, cînd vor ști că un condamnat zece într’o temniță din cuvîntul lor , a­­poi noțiunea vinovăției sau a nevi­novăției e neclară din cauza acelo­rași pledoarii. Adăugind la aceasta și tendința suf­etului modern, care devine din ce in ce mai blind, ne dăm seamă de ce jurații achită. După cum am spus însă, infrac­torii regalelor sociale trebuesc în­lăturați din mijlocul societății. Ia fie­care zi se dovedește că in­stituția juraților nu poate îndeplini funcțiunea asanării societății. Infractorii, avînd speranța unei achitări, tulbură ordinea socială, și lipsind teama pedepsei, numărul crimelor și delictelor nu scade, cum ar fi natural. De aceea credem că instituția ju­deților, deși prin esență democrată, trebue să dispară, sau cel puțin să se transforme radical, E. — 131X& vatra unui să­tean cuminte este titlul ce­lu­i mai nou volum al cunoscutului scriitor și poet T. Duțescu-Duța Sub o formă literară ușoară și plă­cută 1a citire, autorul popularizează precepte morale și utile. Prețul 2 lei. Editura Steinberg. Inaugurarea liniei ferate Pucioasa-Petroșița Eri s’a inaugurat cu mare solem­nitate linia ferată Pactossa-Petoșița. A luat parte la această sărbătoare de Barbu Delevrant,n ministrul lab­orărilor publice. Însoțit de un nu­măr destul de mare de ingineri din corpul teh­nic de pe lângă direcția generală a C. F. R. La ora 8­9.m., cu an­tren special, d. ministru al lucrărilor publice însoțit de statul său major, a pornit din­ gara de Nord spre Pucioasa. La orele 10.20 au a suna acolo. A fost întîm­­pinat de d. Victor S. Baraaga, pre­fectul județului, de Gonzalv Ione­­scu primarul orașului Tîrgoviște, Al. Popescu directorul prefecturei, Ștefa polițaiul orașului Tîrgoviște, de primarul comunei Pucioasa, cum și da primarii, învățătorii, preoții și fruntașii tuturor comunelor de prin împrejurimi. Cînd trenul s’a oprit în gară, mu­zica regimentului 22 a intonat im­nul regal. D. Ministru scoborîndu se din vagon s’a întreținut cîte­va clipe cu funtașii și notabilitățile pre­zentate de d. prefect. După aceasta formîndu-sa un im­pozant cortegiu cu muzica militară în frunte, s’su îndreptat către pri­mărie, Te-Deumul. Cuvîntările Aci s’a on­eist an Te-Deum de către preoții N. Diaconescu și Ser­­ghia Constantinescu. După terminarea serviciului divin a luat cuvîntul d-l Protest V. S Baranga. D-sa într’o entuziastă cu­vîntare a arătat însemnătatea aces­tei linii din punct de vedere eco­nomic. A mulțumit d-nului Ministru care a avut dragostea de a veni ca să sărbătorească împreună cu po­porul inaugurarea acestei linii. Răspunzând d-lui Prefect, d - Mi­nistru B. Șt. Delavrancea a spus că nu-i atît de mare meritul d-sale, de­oare­ce d-sa n’a făcut de­cît să con­tinue ceia-ea a fost început de alții. Aduce elogii d'iii inspector gene­ral Ilie Radu, care a lucrat pentru înfăptuirea acestei opere. Luînd cu­­vîntul d-l Ilia Radu, spuse că n’a muncit și nu muncește de cît pen­tru binele țării. m « * De ln primărie acelaș cortegiu ca muzica militară în frunte s'a în­dreptat către lo­cul de unde în­cepe noua linie. La o distanță de un kilometru de gară, era prinsă între doi stâlpi în­fășurați în panglică tricoloră, o cordea tot tricoloră. De aci se în­cepea noua linie. Cînd o mașină împodobită toată cu stegulețe tricolore a ajuna a­­proape de panglică, d-1 Ministru a­­dînc emoționat a tăiat-o panglica cu niște foarfeci, rostind cuvintele­ «Ea tain cu atita ușurință ce es­ se dv, a ți săvîrșit cu atîta greutate». PsBgirea a căzut jos lisind loc mașinei urmată de vagoane să treacă înainte. , De la Pucioasa la Pietro­­șița Drumul de la Padossa la Pietro­­șița e de o frumusețe uimitoare. Linia ferată șsipuește printre stînci de piatră, aci mergînd paralel cu rîul Ialomița, aci împreunîndu-se, ca apoi întrecînd’e, s’o lase în de­părtare. O priveliște din esta mai minunate farmecă ochiul. In depăr­tare se văd crestele munților, cari se revarsă în coline singuratice, înfășu­rate de șuvițele de apă răzlețe ale Ia­­lomiței. Locuitorii din comunele pe lingă care trecea trenul, eșisară îna­­inte în frunte cu tarafuri de lăutari și steaguri tricolore. Mai ales în gara Buciumeni, tre­nul era așteptat de o mulțime imen­să. Un număr foarte mare s’a a­­gățat de scările vagoanelor, ca să insoțească ca ministrul lucrărilor publice. Sosirea la Pietroșița La Pietroșița oaspeții au fost în­­tîmpinați iarăși, de o mulțime imen­să, în frunte cu harnicul primar Grigorescu. S’a format un corte­giu și mai impunător tot cu mu­zica în frunte, care s’a îndreptat către școală. Pietroșița este unul dintre frumoasele sate ale județului Dîmbovița. întinsă ca o trîmbă pe un platou, este lovită în spete de rîul Ialomița. Gospodăriile sunt min­dre, și’ți înfățișează pe moșnenii harnici. Podul care leagă șoseaua Pucioasa-Sinaia cu satul, era numai arcuri de triumf. D-nele Grigorescu și cîte-va d-șosre cum și un mare număr de sătence îmbrăcate în mîndrul port național, caracteristic parței muntoase a ju­dețului Dîmbovița, eșiseră întru în­­tîmpinarea d-lui ministru. Banchetul In galoanele școalei s’a servit da Casa Gapga din București un ban­­chet cu următorul Menu : Țuică Icre tescuite de Astrahan Mezeluri Supă de pasăre Mușchi La tavă gătit cu ciuperci Miei Curcan și Purcel fript Salată Tortă Capșa Brînzeturi Fructe Cafea-Cognac Drăgușani Vechi Dealu Mare roșu G. H. Mumm Goűt Am­ericain La acest banchet au luat parte următoarele persoane: Domnii Barbu St. Delavrancea, ministrul lucrărilor publice, N. G. Cantacuzino, senator, N. Ce­­zianu, sen­tor, I. I. Dalles, de­putat, Ilie Anghelescu, deputat, N. Bruneanu, inginerul județului, Al. Barbu, vice președintele consi­liului județean, C. Dragomirescu, vice-președintele consiliului județean, Al. Constantinescu, președintele de­legației județene, Gonzalo Ionescu, primarul orașului, Moise Arzoiu, consilier județean, Baranga, prefect, Savovici Baranga, inginer, S. G. Nicolau, administrator de plasă, Al. Popescu, directorul prefecturei, V., Stefu, polițaiul orașului Tîrgoviște, N. Gr. Teodosiu, revizor școlar, dr. Zoe, I. Ghica-Simionescu, secretarul prefecturei, cxp. Alex. Drăghicescu, Teodor Draga, sub director gene­ral, Alexandru Mareș director serv. de mișcare, Nicolae Gallea, sub di­rector întreținere. Inginer șef Petre D. Vîlsan, An­­tonescu Inspector principal. Inginer șef Alesxandru Cheoaîș , inspector Pitești, inspector din Minister Vasil­ie Voiculescu Inginer din minister Eugenia Ștefănescu director, Niculaa Oprescu director, Elie Radu Inspec­tor general G. Georgescn Inginer șef, D. Danescu Inginer șef,St. Aristodula Inginer șef, St. Mirea, A. Alexan­dru G. Tami03ssen. In tot timpul banchetului atît corul condus de d. înv. Pavel Po­peanuu, cît și mujica militară sub­înțeleaptă c«aducere­a d-lui Căp. Const. Vasilescu, a executat o mul­țime de pîntica patriotice și populare. Telegramele D Miniatru Delavrancea Iu­nul cuvîînlui, spune că se gîndea pe cînd era încă în vagon la telegrama ce tre­bue sdresată M. S. Segelui. Citește o călduroasă telegramă către M. S. car­a tine primită de asistență cu aplauze. Se mai dau telegrame d-iar mini­stru N. Filipescu, Const. Olănescu și M Deșîiu. Toastul ile­ gal dintîi toast al ține d. prefect Pictor Baranga. D sa aduce elogii ministrului Delavrancea care în a­­celaș timp și literatul Delavrancea. Ridică paharul în sănătatea atît a ministrului cît și a scriitorului Delavrancea.­ D. Ilie Radu inspector genere­z închisă în sănătatea d-lui C. Olă­­nanou. D. Dr. Zoe ridică paharul în să­nătatea d-lui Inginer Georgeses, cara a condus lucrările acestei linii. D. V. Baranga, luînd din nou cuvîntul închină pentru d-l Ilia Radu, unul din bunii noștri ingineri. D. Io. Radu mulțumește elogilor aduse. Mai vorbește d. Rusescu și Fr. Diaconescu, Acesta din urmă cu multă însuflețiră, /. C. Nuolau, ad­ministratorul plașei Voinești, etc. Discursul d-lui Dela­­vrancea Cel din urmă la cuvîntul d-l Bar­bu Delavrancea, ministrul lucrări­lor publice, care ține un măreț dis­curs:“ «Cine­va a spus că eu muncă și credință oamenii cuceresc totul. Ea vi spun: Creditț», «la­ munca, da. Cici în virtutea acestor străduințe ale dv., vi s’a deschis această cale ferată, vara dspă dorința înțeleptu­lui nostru suveran va merge pisă la Sinaia. Pe­­ngă aceste două sa vă mai spun un încrui mai trebue patrio­tism. « Credința șovăe • ak»u*să se desvol­ță. Cn acestea a masei fără credință, însemnează a ne lăsa pra­dă tuturor neamurilor. Muncind fără credință și patrio­tism, vom fi o bască de comerț. Ea zic ei alâturi de credință să fia pa­triotism și apoi muncă, căci o pa­trie postă îl leneșă. Dar ce ar în­semna as popor, chiar leneș fiind fără patrie. In noi sunt izvoare de mancă cari sunt sigur că se vor desvolta. Credința însă­și patriotis­mul a început să șovăe. «Preoți și învățători, voi aveți misiunea de a întări aceste două virtuți sufletești». # # S Trecînd la altă ordine de idei spune că patria nu se poate defini. Face teoria patriei și insistă asupra ei, spunînd că fără a avea intenția de a da naștere unui conflict diplo­matic, susține că patria romina e pretutindeni unde se grăește limba romînă. «Neamul nu este în patrie, ci pa­tria în neam». Patria nu o poate defini Geografia, ci numai prin lim­­bă o definește. Spune apoi că în mijlocul populației rurale nu se simte cob­orît, după cum nu se simte iarăși înălțat în mijlocul cole­gilor d-sale din partid și guvern. Mai departe, spune d sa, guver­nul actual este un guvern de oa­meni cinstiți, cari veghează cu o­­chii în patru asupra avutului pu­blic. Eu nu acuz pe nici unul din partidele spolitice de nepatriotism, da care­ a fi amîndouă auljesc interesele superioare ale țării, și defel sunt în mod egal de patriotice. Vorbind de d. N. Filipescu, spune că o viță de boar, care are cl­e-odată suferințî de energie. D-sa ca și d. G. Cantacuzino și alții doari din par­tidul conservator, sînt absolut de­mocrați. Terminînd închină pentru corpul ingineresc și pentru directorul ge­neral al C. F. R. Cuvîntarea d-lui ministru Dela­­vrancea a fost foarte des întreruptă. Aproape fie­care frază e subliniază cu tunete de aplauze. După terminarea banchetului s-a încins o horă strașnică care a du­rat aproape o oră. La ora 4 și 20 oaspeții­ și-au luat rămas bun, plecînd spre București ca trenul special. D. Ministru a fost condus în nna­­lele sătenilor pînă la suirea în va­gonul ministerial. De vorbă cu d. ministru Delavrancea In mai multe rînduri am avut fericitul prilej de a vorbi cu d. mi­nistru Delavrancea. — Ca impresie vă fac aceste ma­nii re­­ații Excelență? l-am Întrebat eu. — Întării o mică observație : Să nu’vai mai zidi experiență, ci dom­nule. Al doilea, această înugurere mmi lasă impresiile cele mai p­ăcate. Pe urmă i-am vor­bit d­lui Minis­tru da­ntoe sitetiB unei linii care să unească Tîrgoviștea cu C -Lungul atrăbătînd frumoasa și bogeta vals a Dîmboviței. — O s’o facem și pe aceasta, dar ce­va mai tirziu, mi a răspuns D-g­­ara are nevoe de atîtea și toate A y kT*,

Next