Viitorul, februarie 1912 (Anul 6, nr. 1430-1456)

1912-02-01 / nr. 1430

Partida­ conserva.», și răscoalele din 1907 "Epoca" de la 12 ianuarie 1912. «ASASINII» «In adevăr guvernul li­­beral de la 1907, în care pr. Ionel Brătianu a ținut portofoliul internelor, a săvîrșit în­potriva țăra­nilor adevărate asasi­nate, cari sunt consem­nate în acte oficiale. «Aceste acte oficiale le avem și dacă presa libe­rală va mai continua să ne numească asasini, îi vom­ pocni cu ele. «Fără multă vorbă , au Înțeles ! "Epoca­ de la 31 ianuarie 1912, «COMUNICAT» «Partidul conservator consideră discuțiunile asupra răscoalei țăra­nilor cu atât mai mult închise că toate guver­nele, ori­cînd au fost tulburări serioase, și­­au împlinit datoria lor. «Partidul conserva­tor desaprobă publi­­cațiunea documentelor în privința răscoalei cari au fost puse la iveală fără știrea gu­vernului. «Ori­ce indiscrețiune de felul acesta din par­tea ori­cărui reprezen­tant al unei autorități va fi pedepsită cu as­prime. Fără comentarii deocamdată. DIN CULISELE CONSERVATOARE SITUATIA IN guvern — Unde va­ duce antagonismul din­tre d-nii Marghiloman și Filipescu — Comunicatul de eri asupra răscoalelor din 1907, a pus în discuțiune, cu­­ și mai multă luare* aminte pentru întreaga noastră lume politica, situația din sinul cabinetului, mai ales că Ultimele evenimente sunt de natura să acrediteze credința că blocul guvernamental e se­rios amenințat. . Natura relațiunilor­­ dintre d-nii Nicu Filipescu și Al. Marghiloman e un motiv­­,mai mult, care întărește credința aceasta, de multa actualitate mai cu seamă în ultimele zile. Lucrurile pare, insa, că nu se maginesc la citeva ușoare înțepături și lovituri indirecte dintre cei doi antagoniști din guvern. .de .— interne, ciîn­­seama că d. N. Fi­­,­i al doilea plan al Ministerul du-și bine lipescu, face tot posibilul pun­ă pe al­­ doilea plan situației și in guvern și în po­litica generală, înțelege să nu primească țara lupta încerca­rea, reușită pînă acum, a co­legului d-sale de la război. De altfel, chiar guvernamen­talii, nu numai ca nu ascund antagonismul dintre cei doi mem­er ai guvernului,—an­tagonism care, în treacăt fie spus, nu e de dată tocmai re­centa, — dar ii dau o expli­­cațiune cu prisosință admi­sibilă. D-l Nicu Filipescu, spun a­­cești guvernamentali, dacă a renunțat la drepturile d-sale pentru ministerul de interne, nu a înțeles, insa, să as­gure cu nimic d-lui Marghiloman șefia de minna a partidului con­servator. Or, de un an și mai bine, d. Marghiloman, — ajutat de d-nii P. P. Garp și Titu Maio­­rescu—nu a făcut de­cit să-și prepare, și un guvern și un par­tid, drumul spre viitoarea șe­fie a partidului conservator. D. N. Filipescu a tolerat mai bine de un an acțiunea mi­nistrului de interne, cu nă­dejdea că o concentrare con­servatoare va impune o pre­facere în situația d-lui Marghi­loman ; — concentrarea, insa, nu a reușit, pentru că minis­trul de interne nu a voit-o. De-altminteri, opoziția d-lui Marghiloman, din punctul dom­niei sale personal de vedere, era și legitimă și explicabila. In prezența acestei situațiuni speciale, ministrul de război a calculat efectul loviturei de la 15 Ianuarie.­ Pe de altă­­oarte, adaugă a­­ceiași guvernamentali, d. Mar­ghiloman încearcă să provoace o retragere a d-lui Filipescu, punînd la cale desmințiri, de natură să micșoreze importanța, pe care ultimele evenimente au atribuit-o ministrului de război in guvern. Dacă d l Filipescu va primi, fără răspuns, înțepăturile des­­mințirilor d-lui­ Marghiloman, se v­a vedea. E mai probabil, însă că, tocmai din această pricină, antagonismul dintre cei doi miniștri se va accen­tua și mai mult și se va acen­­tua atît, pînă cînd va sili, pe unul sau celalt, să pună fățiș chestiunea la cel dinții prilej Și date fiind cele două nu­anțe din guvernul și partidul conservator, lucrurile nu se vor mărgini,—aceasta e fără în­doială,— la un simplu con­flict între d-nii Marghiloman și Filipescu. Conflictul va lua caracterul mai important al antagonismului dintre elemen­tul cantacuzinist și cel pur ju­nimist, antagonism căruia le­gea bunurilor de mînă moartă i-a dat o primă ocazie de ma­nifestare fățișă. Cu tot blocul guvernamen­tal, prin urmare, armonia din guvern e numai aparentă și une­ori așa de aparentă, în­cât nu pot fi salvate nici chiar a­­parențele, deși încercări au fost făcute ca să dea partizanilor i­­luzia unei armonii, irealizabilă însă. Alex. Mavrodi. Note Păziti-va de hîrda-monedă I lu sarja pe care d. ^Filipescu o dă «bancei Naționale», care continuă to­tuși sa stea in picioare cu toate grăun­țele de soc ce ei din pușcociul d-sale de militar carnavalesc, a facut totuși o constatare remarcabilă. D-sa ne-a adus la cunoștință faptul destul de dureros că biletele de bancă sunt infectate de microbi... Se vede că de aceea d. lano­­vici nu plătește la cine e dator ca să nu fie acuzat de omucidere cu preme­ditare ! Dar ori­ și­cum afirmarea d-lui N. Filipescu ca hirtiile moneda sunt o cauză de molipsire este de natură a ne face să reflectam la următoarea ciudă­țenie : cei cari n’au văzut în viața lor o infectată hîrtie-moneda de 100 lei, mor ue oftica, pe cind milionarii cari colecționează microbii descoperiți de d. Nicu Filipescu, sunt teferi și voinici . Se vede, însă, ca constatarea ce o face d. Filipescu—iutrind in domeniul dlui Babeș cu care nu e legat de cit prin predilecția spre turbare—este în legătură cu miri­ficele proiecte ale d-lui Carp despre ieftinirea vieței. Evident că dacă hir­­tiile de bancă sunt pline de microbi, atunci oamenii trebue să fugă de ele ; și fugind de ele, vor deveni libere și la dispoziția publicului; oferta mărindu-se ele se vor deprecia, pina ce vor invada și buzunarele cele mai... antiseptice, adică cele mai lipsite de microbitere de bilete de bancă. Nu putem, însă, încheia aceste refle­­xiuni pe cari ni se su­gereazâ studiile medico-financiare ale d-lui Nicu Fili­­pescu, fără a ne permite următoarea obiecțiune: Bacă biletele de bancă sunt pline de microbi, ele vor curați mai curind de pe fața pamintului pe conducătorii «tri­­poului» din Lipscani. Și atunci d. Fili­pescu, ca bun patriot ce este, n’are de ce sa se supere daca vor dispare de pe pămîntul țarei niște răi ca cei de la Bancă ! Bar tare ne e teamă că nici d. Fi­lipescu nu prea fuge de microbii de pe hirtia care o găsește atit de neeste­­tică ! Iar intru cit mă privește pentru a­­moare de știință, aceia ce combate aci, ar primi să poarte pe el cantități colo­sale de hirtii de bani, pentru a se pu­tea ast­fel constata gradul de rezistență al vieței față de invazia microbilor patogeni de pe hirtiile albastre, — ori ! dulci hirtii albastre dătătoare de viață I petroutus ARE „COtoDIUL’ NEGRU“ Victor Eftimiu despre noua sa lucrare dra­matică în versuri — ' lintr’o lojă la Teatrul Național, Victor Eftimiu, Gîrleanu și Lovi­­nescu asistau alaită­ seară la cea de a doua reprezentație cu «Viclenie și Amor» a d-lui Iacob Negruzzi. Autorul lui «Inșiră-te Mărgărite» citise dăunăzi noua sa lucrare dra­matică la Regina, unde mi se spune că d. Alex. Davilla, fermecat și de frumusețea versului și de valoarea scenică a piesei, a calificat-o drept cea mai de seamă scriere de teatru din literatura noastră dramatică o­­riginală. E un prilej care pune piesa în actualitate înainte chiar de a se re­prezintă, așa încît o convorbire cu poetul-dramaturg, — al cărui vers pornește direct de la Alexandri, după cum îmi spunea dăunăzi d. M. Sa­­doveanu:—nu-mi rămînea decît s’o rrenit, «J» *ui­oț, mi ba­r«*faț*« Convorbirea a avut loc, prin ur­mare, în loja de la Național ,—a fost mai mult povestirea unui prieten de olt o convorbire propriu-zisă, dar o povestire care-mi dă prilejul să fac cel dintîi cunoscut și piesa și inte­­resanta-i filozofie. • ■­­ — «Coșul negru», Imi spunea Victor Eftim­u, e o fantezie drama­­tică în cinci note și nouă tablo­uri, cu eroi din poezia basmelor noastre. «Subiectul? împăratul Verde are doui feciori: «Voevodul Spată­latei» și «Voevodul Nenoroc». Gel dinții s’a născut ps-o noapte senină și a fost primit cu ursite bune; — cel de al doilea fecior s'a născut într’o noapte mohorîtă, cind cînta pe zi­duri «Cocoșul negru». Mama lui năs­­cîndul a murit. «Acțiunea Incepa peste două­zeci de ani, pe o noapte la fel cu aceia in care se născus «Nenoroc», — și de data aceasta, «Cocoșul Negru» face să i se audă cîntecul pe zi­duri. «E cîntecul de rele prevestitor, așa că «Verde-Impărat» presimte o nouă nenorocire. Și adevărul este că presimțirea i se împlinește : «Ro­șu împărat» năvălește în ținuturile ei, îi cucerește țara, ucide pe «Ver­­de-Imparat» și aruncă în temnița pe cei doi fii ai să­i, împreună cu un paznic credincios. «»pară iată» și paznicul primind duhovnic, sunt scăpați din temniță de către «Arhanghelul Mihail», pe pe cînd «Nenoroc», care refuzase pe duhovnic, rămine pradă «Di­volu­­lui», care-1 ademenește sub chipul unui vistier, in clipa, însă, cina Nenoroc și Diavolul vor să fugă, intervine Arhanghelul, ceea­ ce pro­voacă o luptă apriga cu Diavolul pentru sufletul lui Nenoroc;—în cele din urma, însă, acesta pleacă tot cu Diavolul, care duce pe Nenoroc în limea plăcerilor, unde-i oferă toate bucuriile vieței, învățîndu-l să min­tă, să bea și sa ucidă. Dar în clipa în care Nenoroc cade în acest din urmă păcat, Arhanghelul trăsnește și distruge palatul de cristal. «Pe ruinele acestui castel, «Voe­vodul Spată-lata» va duce viață cu­rată și umilită, în așteptarea zilei, cînd își va relua tronul strămoșilor. «Ca aci înainte, o viață de voal­­nice nenorociri începe pentru «Ne­noroc», care cade din păcat un pă­cat, neîncetat urmărit de Diavol sub fel de fel de chipuri. Chemind, apoi, în ajutor pe Arhanghel, acesta nu vrea să se mai arate, așa că «Ne­noroc» sfirșește spinzurindu-se, pe cînd «Spală-fata», ajutat de Arhan­ghel, reia tronul rămas de la stră­moși». In acestea Victor Eftimiu mi-a re­zumat subiectul nouei sale lucrări dramatice, care, după părerea celor cărora le-a fost citită, îl va consa­cra definitiv:e o E De sigur că tot așa de intere­santă, ca și subiectul, e filosofia care se deprinde, din «Cocoșul ne­gru», — «Cocoșul negru», urmi auto­rul de așa mare talent, simboli­zează fatalitatea, praza­rea, diavo­lul. «Filosofi» piesei e mai aspră de­cît filosofia religiei creștine, care mai admite eroarea, cînd cel ce a păcă­tuit se pocăește, pe cînd în «Coco­șul negru», cel ce a pornit pe calea răului, nu mai are nicî o scăpare». De alt-fel, în versurile măiestrita «azi urmează și pe cari Victor Efti­miu mi le-a oferit, se oglindește în­­tresg» această filosofie prin gura Diavolului. De ce vă pierdeți firea? S’a dus un om­— ei și ? Voi credeți că pămîntul acum se va sfîrși? De ce să­­ ierte Domnul și cerul să-l primească ? Se nasc o sută alții pe scoarța pămîn­tească, Și lumea iar începe și astăzi, ca și ieri, aceiași viață plină de rîs și de dureri Și firea o să fie în veci neschimbătoare, Pe cer o să lucească mereu, acelaș soare, Arh­anghelul și Dracul, lupta­ vor de­desupt Și ura lor va face războiul nentrerupt, Va vrea o pradă unul—cellalt va vrea o pradă Spre cer urca-vor unii, iar alții or să cadă, Și raiul se va umple — și iadul și-va ... ( flítt) — Nici unuia nu-i pasă de-un suflet mai puțin, încă cîta­va cuvinte asupra dis­tribuției care, după părerea auto­rului, va cădea în sarcina d-lui Nottara pentru rolul «Diavolului», d-ra M. Filotti în «Arhanghelul Mi­hail» și d-nii Demetriad și Nedel­­covici, în dublură, pentru acel al «Voevodului Nenoroc». Noua lucrare dramatică a lui Vic­tor Eftimiu, cu toată însemnătatea ei poetică și scenică, nu va fi însă reprezentată în cursul acestei sta­giuni. De ce ? Necesită cheltueli de montare prea mari, cărora direcția Teatrului Național socoate că nu le va putea face față, pentru a asigura o bună montare, de­cît în viitoarea stagiune. Alex. Fronda POLITICE 3 l Marghiloman a acordat ziaru­lui „Adevărul“ un interview asupra cazului Dr. Racovsky. Na ne miră cîtuși de puțin faptul că D­l Marghiloman declară că este dispus să prelungească șederea Doc­torului în țară și după împlinirea termenului se miră însă faptul că d­l Marghiloman, pune în discuție persoana M. S. Regelui și ceva mai mult, îi atribue chiar anume declara­țiuni, pe care noi nu știm încă, dacă ministrul de interne era sau nu au­torizat de către Suveran, să le facă. O lămurire, se impune numai decît. Presa guvernului are cuvîntul. "Seara* anunță că în primul con­siliu de miniștri, care se va ține în cursul acestei săptămîni, se va dis­­cuta bugetul general al Statului. Cu toate că în Cameră nu se află nici un membru al opoziției, proectul de lege al d lui Nenițescu a întrunit 4 bile negre. Și d-l Nenițescu ar fi dorit așa de mult, ca, cel puțin în împrejurările anormale în cari se află opoziția, legea scumpă inimei sale și se vo­teze cu unanimitate 1 IN CHESTIA CONTENCIOSULUI D. Cantacuzino vorbește! D. Mihail Cantacuzino a cărui vervă, știință juridică și extra­ordinară inteligență sunt cunos­cute de toți ; omul care s’a ridicat în cele mai înalte situațiuni, fi­rește, numai marilor sale merite personale și nici de cum milioa­nelor lui Ir papa», a vorbit cum numai d. Pascal Toncescu știe să vorbească, în chestia Contencio­sului administrativ. O atît de mare și gravă pro­blemă juridică, care pune pe ta­pet chestiunea tri­furcărei puteri­­rilor în stat, nu putea găsi un mai un autorizat ministru care să o rezolve de­cît pe d. Mișu Cantacuzino­­­rată adevăruri evi­dente și clare. Un Thoma Stelian nu putea influența, firește, parlamentul în sensul vederilor d-sale, susținute de cea mai compreensivă și pro­fundă știință juridică, cît a pu­tut să convingă și să lumineze un spirit ca al d-lui Mișu—cel mai eminent fils ă papa. Un parla­ment care admiră opera d-lui >­tt­i- Cantacuzino, dublat­ de un Pascal Toncescu, este mai dina­inte condamnat în fața oameni­­or cari judecă și înțeleg. Chestiunea Contenciosului ad­ministrativ nu este din acelea cari să poată fi cu ușurință tran­șate. Nu e vorba, cum atît de deplasat a argumentat d-l mi­nistru de justiție, de foloasele cari ar putea să le producă indi­vidual unuia sau altuia, ci de principiul grav care se pune în joc . Cînd se dă înaltei Curți de Ca­sație dreptul de a controla actele puterei executive, și cînd justiția este chemată a ordona admini­strațiilor și a le dicta măsurile or, evident că suntem în plină dictatură judecătorească. Aceasta a arătat-o fruntașul nostru, d-l Thoma Stelian, cu ar­gumente cari ni se par imposibil a fi ref­uzate de d l Mișu Canta­cuzino, chiar cînd apelează la toți profesorii străini și la dădaca indigenă, d-l Pascal Toncescu... Sunt legi atît de mari și de im­­portante că trec dincolo de com­petența celor ajunși sus prin pulsația milioanelor paterne 1 Guvernul Rosenthal Cu acel curaj care el singur este un stigmat al rasei, d. Ro­senthal, avocatul guvernului, și le porte-voix al său în chestiile cari scapă de sub priceperea d-lui Marghiloman, a îndrăsnit să te­legrafieze justiției pentru ca pro­cesul tramvaelor să fie amînat pînă ce d-sa va bine-voi să se întoarcă din Berlin. In aceste că­lătorii, d. Rosenthal culege con­sultații și pipăe diverse cercuri financiare pentru a se găsi o so­luție în chestia tramvaelor. Și cum d. Rosenthal se simte atît de puternic, natural că își poate permite a dicta justiției ceea ce crede d-sa că-i convine. Dar faptul că un avocat de a­­faceri foarte rentabile și negus­torești, a ajuns să fie un om al zilei și să inspire și să apere un guvern este un semn al vremei, un simptom al decadenței poli­ticei conservatoare. D Rosenthal nu e singurul sprijinitor al regimului. Ca el, și animați de aceleași dezinteresate sentimente, mai sunt și Miile, și Racowski, și Allard și Marcay, și toată puzderia de «brasseurs d’affaires» cari au găsit în gu­vernul Garp-Marghiloman, tim­pul cel mai favorabil de a’și face plăcutele și rentabilele lor dara veri! In triste vremuri am ajuns ! ZAVRÂCURI Cine bine meritează «Epoca», trimbu­ind «luminosul și ad­mirabilul discurs» al d-lui Mișu Can­tacuzino la Contencios, sfîrșește spunînd că ministrul justiției binemeriteazâ de la democrație, de la ț ură și de la prin­cipiile de dreptate și adevăr. Cu alte cuvinte, d. Pascal Toncescu, autorul discursurilor d-lui Mișu Canta­cuzino, binemeriteazâ de la toate astea. Și noi care credeam că binemeriteazâ numai de la Heitz, De Marpay , G­ nia. I Ecouri nvățămîntul artelor frumoa­se, se pune pe coi baze și în țara nostră. Lucrul acesta pare a fi fo­te nece­sar fiind că după unii mai ales, lip­sa artiștilor nu s’ ar datora decît lip­sei unui sistem de popularizare al artelor. Cînd n'ai un mediu artistic in care să-ți dezvolți copilăria școala nu-ți poate ajuta absolut nimic. De data asta însă vom avea o în­dreptare — cel puțin așa se zice : D-nii I. Peretz, inspector general al invățămîntului, Mircea, directorul școalei de belle arte din București, Coast, Petreacă directorul școalei de bele arte din Iași și Ion Bical­bașa directorul general al Teatrelor formează comisiunea pe care d. C. C. Arion a numit-o în vederea studierea unui sistem de predat cur­sul frumosului în artă. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni în curînd. T­ot In legătură cu dezvoltarea sen­timentului pentru frumos și res­pectul lucrurilor de artă, de care­care că se ocupă »omisiunea de care vorbirăm mai sus, vom cita noi cazul consiliului municipal din Paris care pentru a salva de la ruină clă­­direa în care locuise pictorul Le Brun, a cumpărat-o decretînd-o de monument național. La noi nu se petrece încă așa ceva. De ce? De­sigur, mi­ se va răspunde, fi­indcă pictorii noștri nu sunt așa de avuți ca să aibă oasele lor. Slabă scuză, tristă scuză ! H­oții de buzunare s’au banalizat. Pe linia italo-elvețiană care tre­ca prin Tunelul St. Gotard,s’a ina­ugurat zilele trecute hoț­ia de do­cumente diplomatice. Prima victimă a fost un diplomat german care ducea la Berlin importante hârtii ale lega­ției sale din Roma. Cercetările poliției n’au dat nici un rezultat. Hoții da documenta di­plomatice, par a întrebuința mai multă... diplomație cît de cei de ba­zunare. _____, CINEMA-POLITIC Consolația d-lui Carp D. P. P. Carp.—Dacă blocul a început să pîrîie, steagul rămine intact. IEFTINIREA CHIRIILOR Locuințe ieftine și sănătoase Tipurile de locuințe construite. — Lipsa de cheltueli generale.—Casele de la șosea.—Condițiunile de vîn­­zare.­Mai ieftin de­cît chiria! — Carnetele de eco­nomii.—Peste 600 suflete în 95 de case. Credem interesant să dăm astăzi cîte­va noi date asupra activității din primul an de funcționare, al «societăței comunate pentru mul­­truire de locuințe ieftine». Locuințele construite,—în număr de 100,—sunt de patru tipuri : Tipul A., compusă dintr’o ca­meră mare, o a doua cameră care poate servi și drept bucătărie, in­trare, closet și pivniță S’au cons­truit 12 asemenea locuințe în str. Lupească, In 4 blocuri, două de cite patru locuințe și două de cite două locuința. Costul fie­căreia a fost de 3100 lei, inclusiv instalațiile interi­oare de apă și tot la canal. Tipul B­, cu 3 camere, din cari una pentru bucătărie, intrare, clo­set, pivniță, și costînd 4350 de lei. S’au construit 18 asemenea locuințe în 9 pavilioane, tot în strada Lu­pească. Din acest tip, modificat,—cuprin­­zînd o cameră mai malt ca prece­dentul,—s’au construit 10 locuințe, în 5 pavilioane, pe strada Gandiano Poposea. Fie­care locuință a costat 5990 lei. Locuințele de la șosea Tipul C., cu etaj, se compune din două camere la parter,—din can una pentru bucătărie,—două camere de culcare la etaj. Intrare, closet și pivniță. La etaj s-a amenajat o splen­didă terasă acoperită,—care în tim­pul iernii se poate închide cu gea­muri, și de unde cumpărătorul se bucură de o priveliște foarte fru­­moasă. S’au construit 60 asemenea locu­ințe, în 30 de pavilioane, pe strada Cluperului. Fie­care locuință a cos­tat 6360 lei. In studiul d-lui inginer-șef A. Ioa­­chimencu, după care luăm și aceste amănunte, se mai fac următoarele observațiuni asupra dispoziției ca­merelor: Camera destinată a putea servi drept bucătărie, a fost ast­fel așe­zată, că cumpărătorul unei aseme­nea locuințe, să poată adăuga în dreptul ei o încăpere comunicind cu aceasta print’o ușe anume amena­jată, oare încăpere despărțită in două să poată servi ca magazie, spălăto­rie și bucătărie, rămânind ast­fel disponibil lu corpul clădire­ încă o cameră destul de spațioasă. Dacă cumpărătorului unei aseme­nea case, i-ar veni prea greu să plă­tească suma ca­re cuvine drept notă de cumpărătoare el poate în­chiria una sau două camere, fără să fie jenat în utilizarea celorlalte. Din suma prinsă ast­fel el poate scoate aproape jumătate din rață. Toate locuințele sunt prevăzute cu instalație de apă și totul prin canal. O cuvetă destul de mare, așezată in bucătărie, permite a face ușor spă­larea obiectelor mici. Closetul cu scaun, este așezat lângă bucătărie ca să fie ferit de îngheț. Executarea tuturor lucrărilor s’a făcut într’un sistem de regie mixtă, adică materialele au fost furnizate de societate și lucrul dat la între­prindere. Este de remarcat ca cheltuelile ge­nerale și de regie nu reprezintă de­cît 2 la sută din costul locuințelor, și se referă aproape exclusiv la plăți de arhitecți și supraveghetori. Cele­­lalt­eheUmli generale au fost aco­perite din alte venituri ale societă­­ții, a cărei dorință a fost de a de­greva cu totul construcțiile de d­es­ew» iri­j­y­t «o» wîu . Numai așa se explică faptul că societatea a reușit să construiască cu o sumă relativ mică, imobile so­lide și încăpătoare, înzestrate cu tot confortul modern. Condițiunile de vînzare Am mai spus că societatea este îndatorată prin lege sa vinda lo­cuințele ce construește cu un bene­ficiu de maximum 6 la suta. Din cele 100 locuințe pe cari le-a construit în vara trecuta pa tere­nurile sale, 77 au fost vîndute de­finitiv, cumpărătorii depusnd în mijlociu cam 15 la suta din cost. 18 au fost închinate, cel care le o­­cupă neputind pune avansul de 10 la suta cerut de lege, și ramînînd a le fi vindute cind vor depune acest avans. Cumpărătorii și chiriașii sunt toți Romini, lucrători sau funcționari ; numărul sufletelor ce locuesc in cele 90 de case trece de 600. De alt­fel, în aceasta privință so­cietatea a adoptat un sistem foarte lesnicios pentru public. A inființat un fel de carnete de economii, la cari se servește o dobinda de 5 la sută, iar samare ori­cît de mici, se acumulează și salvasa drept avans. Ast­fel, pe nesimțite, se complec­­teaza avasat cerut de lege. Tot prin lege cumpărătorii sunt obligați să contracteze și o asigu­rare asupra vieței. In caz de moșie, familia ramine deplina proprietara asupra casei, fără să mai aibe ni­mic de plătit. Plata ratelor, pentru înlesnirea cumpărătorilor, se face lunar. Ele sunt cît se poate de reduse. Astfel pentru o locuință ca cele din strada Clucerului, numai chirie ar trebui plătit 1200 lei anual, pe cînd cumpărătorii pătase cel mult 850 el anual, cupnnzind și asigurarea asupra vieței și contra incendiului. Din scurtele date de mai sus, ro­ase cu prisosință grija pe care a avut-o Societatea S. E. de a cons­trui locuințe Inadevar pentru cel cu mijloace materiale modeste. La sfirșitul interesantului și do­cumentului său studiu, d-l A. Ioa­­chimescu face o comparație, între prețul de vinzare al locuințelor In­dividuale construite de societate și iatre prețurile cu cari se închiriază marile locuințe colective, construite la marginea Parisului. Pe cînd în jurul Parisului, la o clădire cu 8 etigii, pe un teren care a costat 23 lei se plătește anual nu­­mai b­ine 8 lei și 50 m. p. de locu­ință, la București se plătește peste tot 7 iei și 10 bani, și chirie, și a­­mortizare și asigurare,­iar după 20 de ani cumpărătorul râmîne defini­tiv proprietar. Această comparația e cu­ totul spre onoarea Societăței locuințelor ief­tine ! Dar, spre a fi complecți, vom în­treprinde o anchetă și printre cum­părători, spre a vedea dacă silințele societății sunt apreciate de public.

Next