Viitorul, februarie 1912 (Anul 6, nr. 1430-1456)
1912-02-01 / nr. 1430
Partida conserva.», și răscoalele din 1907 "Epoca" de la 12 ianuarie 1912. «ASASINII» «In adevăr guvernul liberal de la 1907, în care pr. Ionel Brătianu a ținut portofoliul internelor, a săvîrșit înpotriva țăranilor adevărate asasinate, cari sunt consemnate în acte oficiale. «Aceste acte oficiale le avem și dacă presa liberală va mai continua să ne numească asasini, îi vom pocni cu ele. «Fără multă vorbă , au Înțeles ! "Epoca de la 31 ianuarie 1912, «COMUNICAT» «Partidul conservator consideră discuțiunile asupra răscoalei țăranilor cu atât mai mult închise că toate guvernele, oricînd au fost tulburări serioase, șiau împlinit datoria lor. «Partidul conservator desaprobă publicațiunea documentelor în privința răscoalei cari au fost puse la iveală fără știrea guvernului. «Orice indiscrețiune de felul acesta din partea oricărui reprezentant al unei autorități va fi pedepsită cu asprime. Fără comentarii deocamdată. DIN CULISELE CONSERVATOARE SITUATIA IN guvern — Unde va duce antagonismul dintre d-nii Marghiloman și Filipescu — Comunicatul de eri asupra răscoalelor din 1907, a pus în discuțiune, cu și mai multă luare* aminte pentru întreaga noastră lume politica, situația din sinul cabinetului, mai ales că Ultimele evenimente sunt de natura să acrediteze credința că blocul guvernamental e serios amenințat. . Natura relațiunilor dintre d-nii Nicu Filipescu și Al. Marghiloman e un motiv,mai mult, care întărește credința aceasta, de multa actualitate mai cu seamă în ultimele zile. Lucrurile pare, insa, că nu se maginesc la citeva ușoare înțepături și lovituri indirecte dintre cei doi antagoniști din guvern. .de .— interne, ciînseama că d. N. Fi,i al doilea plan al Ministerul du-și bine lipescu, face tot posibilul pună pe al doilea plan situației și in guvern și în politica generală, înțelege să nu primească țara lupta încercarea, reușită pînă acum, a colegului d-sale de la război. De altfel, chiar guvernamentalii, nu numai ca nu ascund antagonismul dintre cei doi memer ai guvernului,—antagonism care, în treacăt fie spus, nu e de dată tocmai recenta, — dar ii dau o explicațiune cu prisosință admisibilă. D-l Nicu Filipescu, spun acești guvernamentali, dacă a renunțat la drepturile d-sale pentru ministerul de interne, nu a înțeles, insa, să asgure cu nimic d-lui Marghiloman șefia de minna a partidului conservator. Or, de un an și mai bine, d. Marghiloman, — ajutat de d-nii P. P. Garp și Titu Maiorescu—nu a făcut decit să-și prepare, și un guvern și un partid, drumul spre viitoarea șefie a partidului conservator. D. N. Filipescu a tolerat mai bine de un an acțiunea ministrului de interne, cu nădejdea că o concentrare conservatoare va impune o prefacere în situația d-lui Marghiloman ; — concentrarea, insa, nu a reușit, pentru că ministrul de interne nu a voit-o. De-altminteri, opoziția d-lui Marghiloman, din punctul domniei sale personal de vedere, era și legitimă și explicabila. In prezența acestei situațiuni speciale, ministrul de război a calculat efectul loviturei de la 15 Ianuarie. Pe de altăoarte, adaugă aceiași guvernamentali, d. Marghiloman încearcă să provoace o retragere a d-lui Filipescu, punînd la cale desmințiri, de natură să micșoreze importanța, pe care ultimele evenimente au atribuit-o ministrului de război in guvern. Dacă d l Filipescu va primi, fără răspuns, înțepăturile desmințirilor d-lui Marghiloman, se va vedea. E mai probabil, însă că, tocmai din această pricină, antagonismul dintre cei doi miniștri se va accentua și mai mult și se va acentua atît, pînă cînd va sili, pe unul sau celalt, să pună fățiș chestiunea la cel dinții prilej Și date fiind cele două nuanțe din guvernul și partidul conservator, lucrurile nu se vor mărgini,—aceasta e fără îndoială,— la un simplu conflict între d-nii Marghiloman și Filipescu. Conflictul va lua caracterul mai important al antagonismului dintre elementul cantacuzinist și cel pur junimist, antagonism căruia legea bunurilor de mînă moartă i-a dat o primă ocazie de manifestare fățișă. Cu tot blocul guvernamental, prin urmare, armonia din guvern e numai aparentă și uneori așa de aparentă, încât nu pot fi salvate nici chiar aparențele, deși încercări au fost făcute ca să dea partizanilor iluzia unei armonii, irealizabilă însă. Alex. Mavrodi. Note Păziti-va de hîrda-monedă I lu sarja pe care d. ^Filipescu o dă «bancei Naționale», care continuă totuși sa stea in picioare cu toate grăunțele de soc ce ei din pușcociul d-sale de militar carnavalesc, a facut totuși o constatare remarcabilă. D-sa ne-a adus la cunoștință faptul destul de dureros că biletele de bancă sunt infectate de microbi... Se vede că de aceea d. lanovici nu plătește la cine e dator ca să nu fie acuzat de omucidere cu premeditare ! Dar ori șicum afirmarea d-lui N. Filipescu ca hirtiile moneda sunt o cauză de molipsire este de natură a ne face să reflectam la următoarea ciudățenie : cei cari n’au văzut în viața lor o infectată hîrtie-moneda de 100 lei, mor ue oftica, pe cind milionarii cari colecționează microbii descoperiți de d. Nicu Filipescu, sunt teferi și voinici . Se vede, însă, ca constatarea ce o face d. Filipescu—iutrind in domeniul dlui Babeș cu care nu e legat de cit prin predilecția spre turbare—este în legătură cu mirificele proiecte ale d-lui Carp despre ieftinirea vieței. Evident că dacă hirtiile de bancă sunt pline de microbi, atunci oamenii trebue să fugă de ele ; și fugind de ele, vor deveni libere și la dispoziția publicului; oferta mărindu-se ele se vor deprecia, pina ce vor invada și buzunarele cele mai... antiseptice, adică cele mai lipsite de microbitere de bilete de bancă. Nu putem, însă, încheia aceste reflexiuni pe cari ni se sugereazâ studiile medico-financiare ale d-lui Nicu Filipescu, fără a ne permite următoarea obiecțiune: Bacă biletele de bancă sunt pline de microbi, ele vor curați mai curind de pe fața pamintului pe conducătorii «tripoului» din Lipscani. Și atunci d. Filipescu, ca bun patriot ce este, n’are de ce sa se supere daca vor dispare de pe pămîntul țarei niște răi ca cei de la Bancă ! Bar tare ne e teamă că nici d. Filipescu nu prea fuge de microbii de pe hirtia care o găsește atit de neestetică ! Iar intru cit mă privește pentru amoare de știință, aceia ce combate aci, ar primi să poarte pe el cantități colosale de hirtii de bani, pentru a se putea astfel constata gradul de rezistență al vieței față de invazia microbilor patogeni de pe hirtiile albastre, — ori ! dulci hirtii albastre dătătoare de viață I petroutus ARE „COtoDIUL’ NEGRU“ Victor Eftimiu despre noua sa lucrare dramatică în versuri — ' lintr’o lojă la Teatrul Național, Victor Eftimiu, Gîrleanu și Lovinescu asistau alaită seară la cea de a doua reprezentație cu «Viclenie și Amor» a d-lui Iacob Negruzzi. Autorul lui «Inșiră-te Mărgărite» citise dăunăzi noua sa lucrare dramatică la Regina, unde mi se spune că d. Alex. Davilla, fermecat și de frumusețea versului și de valoarea scenică a piesei, a calificat-o drept cea mai de seamă scriere de teatru din literatura noastră dramatică originală. E un prilej care pune piesa în actualitate înainte chiar de a se reprezintă, așa încît o convorbire cu poetul-dramaturg, — al cărui vers pornește direct de la Alexandri, după cum îmi spunea dăunăzi d. M. Sadoveanu:—nu-mi rămînea decît s’o rrenit, «J» *uioț, mi bar«*faț*« Convorbirea a avut loc, prin urmare, în loja de la Național ,—a fost mai mult povestirea unui prieten de olt o convorbire propriu-zisă, dar o povestire care-mi dă prilejul să fac cel dintîi cunoscut și piesa și interesanta-i filozofie. • ■ — «Coșul negru», Imi spunea Victor Eftimu, e o fantezie dramatică în cinci note și nouă tablouri, cu eroi din poezia basmelor noastre. «Subiectul? împăratul Verde are doui feciori: «Voevodul Spatălatei» și «Voevodul Nenoroc». Gel dinții s’a născut ps-o noapte senină și a fost primit cu ursite bune; — cel de al doilea fecior s'a născut într’o noapte mohorîtă, cind cînta pe ziduri «Cocoșul negru». Mama lui născîndul a murit. «Acțiunea Incepa peste douăzeci de ani, pe o noapte la fel cu aceia in care se născus «Nenoroc», — și de data aceasta, «Cocoșul Negru» face să i se audă cîntecul pe ziduri. «E cîntecul de rele prevestitor, așa că «Verde-Impărat» presimte o nouă nenorocire. Și adevărul este că presimțirea i se împlinește : «Roșu împărat» năvălește în ținuturile ei, îi cucerește țara, ucide pe «Verde-Imparat» și aruncă în temnița pe cei doi fii ai săi, împreună cu un paznic credincios. «»pară iată» și paznicul primind duhovnic, sunt scăpați din temniță de către «Arhanghelul Mihail», pe pe cînd «Nenoroc», care refuzase pe duhovnic, rămine pradă «Divolului», care-1 ademenește sub chipul unui vistier, in clipa, însă, cina Nenoroc și Diavolul vor să fugă, intervine Arhanghelul, ceea ce provoacă o luptă apriga cu Diavolul pentru sufletul lui Nenoroc;—în cele din urma, însă, acesta pleacă tot cu Diavolul, care duce pe Nenoroc în limea plăcerilor, unde-i oferă toate bucuriile vieței, învățîndu-l să mintă, să bea și sa ucidă. Dar în clipa în care Nenoroc cade în acest din urmă păcat, Arhanghelul trăsnește și distruge palatul de cristal. «Pe ruinele acestui castel, «Voevodul Spată-lata» va duce viață curată și umilită, în așteptarea zilei, cînd își va relua tronul strămoșilor. «Ca aci înainte, o viață de voalnice nenorociri începe pentru «Nenoroc», care cade din păcat un păcat, neîncetat urmărit de Diavol sub fel de fel de chipuri. Chemind, apoi, în ajutor pe Arhanghel, acesta nu vrea să se mai arate, așa că «Nenoroc» sfirșește spinzurindu-se, pe cînd «Spală-fata», ajutat de Arhanghel, reia tronul rămas de la strămoși». In acestea Victor Eftimiu mi-a rezumat subiectul nouei sale lucrări dramatice, care, după părerea celor cărora le-a fost citită, îl va consacra definitiv:e o E De sigur că tot așa de interesantă, ca și subiectul, e filosofia care se deprinde, din «Cocoșul negru», — «Cocoșul negru», urmi autorul de așa mare talent, simbolizează fatalitatea, prazarea, diavolul. «Filosofi» piesei e mai aspră decît filosofia religiei creștine, care mai admite eroarea, cînd cel ce a păcătuit se pocăește, pe cînd în «Cocoșul negru», cel ce a pornit pe calea răului, nu mai are nicî o scăpare». De alt-fel, în versurile măiestrita «azi urmează și pe cari Victor Eftimiu mi le-a oferit, se oglindește întresg» această filosofie prin gura Diavolului. De ce vă pierdeți firea? S’a dus un om— ei și ? Voi credeți că pămîntul acum se va sfîrși? De ce să ierte Domnul și cerul să-l primească ? Se nasc o sută alții pe scoarța pămîntească, Și lumea iar începe și astăzi, ca și ieri, aceiași viață plină de rîs și de dureri Și firea o să fie în veci neschimbătoare, Pe cer o să lucească mereu, acelaș soare, Arhanghelul și Dracul, lupta vor dedesupt Și ura lor va face războiul nentrerupt, Va vrea o pradă unul—cellalt va vrea o pradă Spre cer urca-vor unii, iar alții or să cadă, Și raiul se va umple — și iadul și-va ... ( flítt) — Nici unuia nu-i pasă de-un suflet mai puțin, încă cîtava cuvinte asupra distribuției care, după părerea autorului, va cădea în sarcina d-lui Nottara pentru rolul «Diavolului», d-ra M. Filotti în «Arhanghelul Mihail» și d-nii Demetriad și Nedelcovici, în dublură, pentru acel al «Voevodului Nenoroc». Noua lucrare dramatică a lui Victor Eftimiu, cu toată însemnătatea ei poetică și scenică, nu va fi însă reprezentată în cursul acestei stagiuni. De ce ? Necesită cheltueli de montare prea mari, cărora direcția Teatrului Național socoate că nu le va putea face față, pentru a asigura o bună montare, decît în viitoarea stagiune. Alex. Fronda POLITICE 3 l Marghiloman a acordat ziarului „Adevărul“ un interview asupra cazului Dr. Racovsky. Na ne miră cîtuși de puțin faptul că Dl Marghiloman declară că este dispus să prelungească șederea Doctorului în țară și după împlinirea termenului se miră însă faptul că dl Marghiloman, pune în discuție persoana M. S. Regelui și ceva mai mult, îi atribue chiar anume declarațiuni, pe care noi nu știm încă, dacă ministrul de interne era sau nu autorizat de către Suveran, să le facă. O lămurire, se impune numai decît. Presa guvernului are cuvîntul. "Seara* anunță că în primul consiliu de miniștri, care se va ține în cursul acestei săptămîni, se va discuta bugetul general al Statului. Cu toate că în Cameră nu se află nici un membru al opoziției, proectul de lege al d lui Nenițescu a întrunit 4 bile negre. Și d-l Nenițescu ar fi dorit așa de mult, ca, cel puțin în împrejurările anormale în cari se află opoziția, legea scumpă inimei sale și se voteze cu unanimitate 1 IN CHESTIA CONTENCIOSULUI D. Cantacuzino vorbește! D. Mihail Cantacuzino a cărui vervă, știință juridică și extraordinară inteligență sunt cunoscute de toți ; omul care s’a ridicat în cele mai înalte situațiuni, firește, numai marilor sale merite personale și nici de cum milioanelor lui Ir papa», a vorbit cum numai d. Pascal Toncescu știe să vorbească, în chestia Contenciosului administrativ. O atît de mare și gravă problemă juridică, care pune pe tapet chestiunea trifurcărei puteririlor în stat, nu putea găsi un mai un autorizat ministru care să o rezolve decît pe d. Mișu Cantacuzinorată adevăruri evidente și clare. Un Thoma Stelian nu putea influența, firește, parlamentul în sensul vederilor d-sale, susținute de cea mai compreensivă și profundă știință juridică, cît a putut să convingă și să lumineze un spirit ca al d-lui Mișu—cel mai eminent fils ă papa. Un parlament care admiră opera d-lui >tti- Cantacuzino, dublat de un Pascal Toncescu, este mai dinainte condamnat în fața oamenior cari judecă și înțeleg. Chestiunea Contenciosului administrativ nu este din acelea cari să poată fi cu ușurință tranșate. Nu e vorba, cum atît de deplasat a argumentat d-l ministru de justiție, de foloasele cari ar putea să le producă individual unuia sau altuia, ci de principiul grav care se pune în joc . Cînd se dă înaltei Curți de Casație dreptul de a controla actele puterei executive, și cînd justiția este chemată a ordona administrațiilor și a le dicta măsurile or, evident că suntem în plină dictatură judecătorească. Aceasta a arătat-o fruntașul nostru, d-l Thoma Stelian, cu argumente cari ni se par imposibil a fi refuzate de d l Mișu Cantacuzino, chiar cînd apelează la toți profesorii străini și la dădaca indigenă, d-l Pascal Toncescu... Sunt legi atît de mari și de importante că trec dincolo de competența celor ajunși sus prin pulsația milioanelor paterne 1 Guvernul Rosenthal Cu acel curaj care el singur este un stigmat al rasei, d. Rosenthal, avocatul guvernului, și le porte-voix al său în chestiile cari scapă de sub priceperea d-lui Marghiloman, a îndrăsnit să telegrafieze justiției pentru ca procesul tramvaelor să fie amînat pînă ce d-sa va bine-voi să se întoarcă din Berlin. In aceste călătorii, d. Rosenthal culege consultații și pipăe diverse cercuri financiare pentru a se găsi o soluție în chestia tramvaelor. Și cum d. Rosenthal se simte atît de puternic, natural că își poate permite a dicta justiției ceea ce crede d-sa că-i convine. Dar faptul că un avocat de afaceri foarte rentabile și negustorești, a ajuns să fie un om al zilei și să inspire și să apere un guvern este un semn al vremei, un simptom al decadenței politicei conservatoare. D Rosenthal nu e singurul sprijinitor al regimului. Ca el, și animați de aceleași dezinteresate sentimente, mai sunt și Miile, și Racowski, și Allard și Marcay, și toată puzderia de «brasseurs d’affaires» cari au găsit în guvernul Garp-Marghiloman, timpul cel mai favorabil de a’și face plăcutele și rentabilele lor dara veri! In triste vremuri am ajuns ! ZAVRÂCURI Cine bine meritează «Epoca», trimbuind «luminosul și admirabilul discurs» al d-lui Mișu Cantacuzino la Contencios, sfîrșește spunînd că ministrul justiției binemeriteazâ de la democrație, de la ț ură și de la principiile de dreptate și adevăr. Cu alte cuvinte, d. Pascal Toncescu, autorul discursurilor d-lui Mișu Cantacuzino, binemeriteazâ de la toate astea. Și noi care credeam că binemeriteazâ numai de la Heitz, De Marpay , G nia. I Ecouri nvățămîntul artelor frumoase, se pune pe coi baze și în țara nostră. Lucrul acesta pare a fi fote necesar fiind că după unii mai ales, lipsa artiștilor nu s’ ar datora decît lipsei unui sistem de popularizare al artelor. Cînd n'ai un mediu artistic in care să-ți dezvolți copilăria școala nu-ți poate ajuta absolut nimic. De data asta însă vom avea o îndreptare — cel puțin așa se zice : D-nii I. Peretz, inspector general al invățămîntului, Mircea, directorul școalei de belle arte din București, Coast, Petreacă directorul școalei de bele arte din Iași și Ion Bicalbașa directorul general al Teatrelor formează comisiunea pe care d. C. C. Arion a numit-o în vederea studierea unui sistem de predat cursul frumosului în artă. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni în curînd. Tot In legătură cu dezvoltarea sentimentului pentru frumos și respectul lucrurilor de artă, de carecare că se ocupă »omisiunea de care vorbirăm mai sus, vom cita noi cazul consiliului municipal din Paris care pentru a salva de la ruină clădirea în care locuise pictorul Le Brun, a cumpărat-o decretînd-o de monument național. La noi nu se petrece încă așa ceva. De ce? Desigur, mi se va răspunde, fiindcă pictorii noștri nu sunt așa de avuți ca să aibă oasele lor. Slabă scuză, tristă scuză ! Hoții de buzunare s’au banalizat. Pe linia italo-elvețiană care treca prin Tunelul St. Gotard,s’a inaugurat zilele trecute hoția de documente diplomatice. Prima victimă a fost un diplomat german care ducea la Berlin importante hârtii ale legației sale din Roma. Cercetările poliției n’au dat nici un rezultat. Hoții da documenta diplomatice, par a întrebuința mai multă... diplomație cît de cei de bazunare. _____, CINEMA-POLITIC Consolația d-lui Carp D. P. P. Carp.—Dacă blocul a început să pîrîie, steagul rămine intact. IEFTINIREA CHIRIILOR Locuințe ieftine și sănătoase Tipurile de locuințe construite. — Lipsa de cheltueli generale.—Casele de la șosea.—Condițiunile de vînzare.Mai ieftin decît chiria! — Carnetele de economii.—Peste 600 suflete în 95 de case. Credem interesant să dăm astăzi cîteva noi date asupra activității din primul an de funcționare, al «societăței comunate pentru multruire de locuințe ieftine». Locuințele construite,—în număr de 100,—sunt de patru tipuri : Tipul A., compusă dintr’o cameră mare, o a doua cameră care poate servi și drept bucătărie, intrare, closet și pivniță S’au construit 12 asemenea locuințe în str. Lupească, In 4 blocuri, două de cite patru locuințe și două de cite două locuința. Costul fiecăreia a fost de 3100 lei, inclusiv instalațiile interioare de apă și tot la canal. Tipul B, cu 3 camere, din cari una pentru bucătărie, intrare, closet, pivniță, și costînd 4350 de lei. S’au construit 18 asemenea locuințe în 9 pavilioane, tot în strada Lupească. Din acest tip, modificat,—cuprinzînd o cameră mai malt ca precedentul,—s’au construit 10 locuințe, în 5 pavilioane, pe strada Gandiano Poposea. Fiecare locuință a costat 5990 lei. Locuințele de la șosea Tipul C., cu etaj, se compune din două camere la parter,—din can una pentru bucătărie,—două camere de culcare la etaj. Intrare, closet și pivniță. La etaj s-a amenajat o splendidă terasă acoperită,—care în timpul iernii se poate închide cu geamuri, și de unde cumpărătorul se bucură de o priveliște foarte frumoasă. S’au construit 60 asemenea locuințe, în 30 de pavilioane, pe strada Cluperului. Fiecare locuință a costat 6360 lei. In studiul d-lui inginer-șef A. Ioachimencu, după care luăm și aceste amănunte, se mai fac următoarele observațiuni asupra dispoziției camerelor: Camera destinată a putea servi drept bucătărie, a fost astfel așezată, că cumpărătorul unei asemenea locuințe, să poată adăuga în dreptul ei o încăpere comunicind cu aceasta print’o ușe anume amenajată, oare încăpere despărțită in două să poată servi ca magazie, spălătorie și bucătărie, rămânind astfel disponibil lu corpul clădire încă o cameră destul de spațioasă. Dacă cumpărătorului unei asemenea case, i-ar veni prea greu să plătească suma care cuvine drept notă de cumpărătoare el poate închiria una sau două camere, fără să fie jenat în utilizarea celorlalte. Din suma prinsă astfel el poate scoate aproape jumătate din rață. Toate locuințele sunt prevăzute cu instalație de apă și totul prin canal. O cuvetă destul de mare, așezată in bucătărie, permite a face ușor spălarea obiectelor mici. Closetul cu scaun, este așezat lângă bucătărie ca să fie ferit de îngheț. Executarea tuturor lucrărilor s’a făcut într’un sistem de regie mixtă, adică materialele au fost furnizate de societate și lucrul dat la întreprindere. Este de remarcat ca cheltuelile generale și de regie nu reprezintă decît 2 la sută din costul locuințelor, și se referă aproape exclusiv la plăți de arhitecți și supraveghetori. CelelalteheUmli generale au fost acoperite din alte venituri ale societății, a cărei dorință a fost de a degreva cu totul construcțiile de desew» irijyt «o» wîu . Numai așa se explică faptul că societatea a reușit să construiască cu o sumă relativ mică, imobile solide și încăpătoare, înzestrate cu tot confortul modern. Condițiunile de vînzare Am mai spus că societatea este îndatorată prin lege sa vinda locuințele ce construește cu un beneficiu de maximum 6 la suta. Din cele 100 locuințe pe cari le-a construit în vara trecuta pa terenurile sale, 77 au fost vîndute definitiv, cumpărătorii depusnd în mijlociu cam 15 la suta din cost. 18 au fost închinate, cel care le ocupă neputind pune avansul de 10 la suta cerut de lege, și ramînînd a le fi vindute cind vor depune acest avans. Cumpărătorii și chiriașii sunt toți Romini, lucrători sau funcționari ; numărul sufletelor ce locuesc in cele 90 de case trece de 600. De altfel, în aceasta privință societatea a adoptat un sistem foarte lesnicios pentru public. A inființat un fel de carnete de economii, la cari se servește o dobinda de 5 la sută, iar samare oricît de mici, se acumulează și salvasa drept avans. Astfel, pe nesimțite, se complecteaza avasat cerut de lege. Tot prin lege cumpărătorii sunt obligați să contracteze și o asigurare asupra vieței. In caz de moșie, familia ramine deplina proprietara asupra casei, fără să mai aibe nimic de plătit. Plata ratelor, pentru înlesnirea cumpărătorilor, se face lunar. Ele sunt cît se poate de reduse. Astfel pentru o locuință ca cele din strada Clucerului, numai chirie ar trebui plătit 1200 lei anual, pe cînd cumpărătorii pătase cel mult 850 el anual, cupnnzind și asigurarea asupra vieței și contra incendiului. Din scurtele date de mai sus, roase cu prisosință grija pe care a avut-o Societatea S. E. de a construi locuințe Inadevar pentru cel cu mijloace materiale modeste. La sfirșitul interesantului și documentului său studiu, d-l A. Ioachimescu face o comparație, între prețul de vinzare al locuințelor Individuale construite de societate și iatre prețurile cu cari se închiriază marile locuințe colective, construite la marginea Parisului. Pe cînd în jurul Parisului, la o clădire cu 8 etigii, pe un teren care a costat 23 lei se plătește anual numai bine 8 lei și 50 m. p. de locuință, la București se plătește peste tot 7 iei și 10 bani, și chirie, și amortizare și asigurare,iar după 20 de ani cumpărătorul râmîne definitiv proprietar. Această comparația e cu totul spre onoarea Societăței locuințelor ieftine ! Dar, spre a fi complecți, vom întreprinde o anchetă și printre cumpărători, spre a vedea dacă silințele societății sunt apreciate de public.