Viitorul, martie 1912 (Anul 6, nr. 1459-1486)
1912-03-01 / nr. 1459
Criza jmțjară Un incident senzațional Faptul că ziare mari ai serioase din Viena, ca Wiener Neues Tagblatt și Gross-Oisterreich au anunțat ca probabilă formațiunea unui guvern fastic în care ar intra și d. dr. Aurel Vlad, ca reprezentant al naționalităților din Ungaria, prezintă o importanță deosebită în actualele împrejurări prin care trece nu numai oligarhia maghiară, dar și dualismul austro-ungar. Că oficiosul ungar Pester Loyd, răspunde comunicărilor presa alvaneze, zicând că : un asemenea guvern ar fi un scandal european, — aceasta nu o putem considera altfel decît ca o probă evidentă a stării patologice foarte îngrijitoare a cercurilor diriguitoare ale partidului muncei, partid creiat din fărămiturile fostului partid liberal, de către demisionatul prim-ministru, contele Khuen-Héjervary, precum și ale partidului Kossuthist. Vedem clar că Héherváry, Tisza, Kossuth, contele Andraasy și contele Appony,—deși unii guvernamentali și alții Koșutiști,și-au dat mîna ca să zădărnicească orice stăruință a împăratului de a rezolva criza fără dînșii. Iar din amenințările ziarului Budapesti Halap, vedem că oligarhia maghiară amenință cu o nouă revoluție asemănătoare celei din 1848. Spre o sigură ruină financiară — Renta perpetuă constitue o măsură primejdioasă pentru finanțele Romîniei — Introducerea rentei perpetue în politica budgetară și financiară a țărei, constitue o nouă primejdie pentru viitorul nostru financiar și economic. Atît din proectul de lege votat de Cameră pentru transformarea celor 150 milioane rentă amortisabilă a diferitelor case speciale în rentă perpetuă, ct și din desideratul exprimat în expunerea proiectului de budget pe 1912—1913 rezultă că guvernul actual și-a făcut un program din a introduce la noi rentă perpetuă. Renta perpetua s’ar putea justifica în statele mari, dezvoltate, bine consolidate , în statele cu un credit desvoltat, și mai cu seamă în statele unde împrumuturile se fac cu multă precauțiune și pentru scopuri productive, pentru scopuri ale căror rezultate să vină și în folosul generațiunilor asupra cărora noi aruncăm pentru totdeauna sarcina împrumuturilor. Ori, la noi situația nu se prezintă deloc favorabilă din aceste puncte de vedere. Multe din împrumuturi s’au făcut și se fac in modul cel mai ușuratic, pentru scopuri adesea absolut nejustificate, între cari trebue să enumărăm în primul rînd împrumuturile pentruacoperirea deficitelor, adică pentru acoperirea cheltuelilor curente. Și politica financiară a unui stat s’ar prezenta în cele mai negre auspicii și perspective cînd păcatele—prin împrumuturi neproductive — nu ale unei generații, dar ale unui guvern efemer și inconștient ar trebui suportate de toate generațiile. Atit de ușuratic sau făcut la noi multe Împrumuturi, atit de ineficace a fost controlul parlamentului și al opiniei publice în cu peste 250 milioane lei din împrumuturi s’au folosit pentru acoperirea cheltuelilor curente, ordinare, pentru plata de funcționari, etc. Nu ne e permis a îngreuna viitorul celor cari vin după noi, cari vor avea probabil nevoie mai mare de credit, și cari, afară de aceea, se afla în fața unui necunoscut contra căruia trebue sa se înarmeze cu mijloace de prevedere și de rezervă. Și atunci ce voiește d. Carp? Voiește prin introducerea rentei perpetue sa se scape de sarcina amortismentului spre a avea o chețt maia mai puțin pe care s’o Înlocuiască cu o uita pentru satisfacerea clienteiei politice așa cum rezulta din nenumăratele legi. JJ. Carp s'ar vedea de-odata dispun mu de circa 30 milioane prin suprimarea amortismentului datoriei noastre publice, in schiimb grevind pentru totdeauna Viitorul in folosul prezentului. Cea mai nepermisa lipsa de prevedere. Jimn toate punctele de vedere este fiind ca datoria noastră publica să fie amortizată. Introducerea rentei perpetue la finanțele noastre in situația actuala este un act temerar și inconștient. Aceasta rentă perpetua va avea apoi puțina încredere pe piața străină și la cea mai mică fluctuație politica externă va suferi mari scăderi de curs. Trebue să fie eilipsa de coerență a unei Moțiuni votată de consiliul comunal în chestiunea tramvaielor în ședința din 25 Februarie ». c e fenomenală, ea întrece in unele privințe chiar și pe aceea din 8 Iulie anul trecut. Dacă îi găsim o scuză e, că îi lipsește buna credință, după cum toată lumea se va convinge. Considerentele se bat cap in cap uneia cu altele, pare că ar fi explicatiumevinovatului strîns la interogator din toate părțile și care se apăra cum poate, fară să își dea seama de contrazicerile cu sine însuși, ale răspunsurilor ce dă. Așa se vede, că după un an de așteptare și de impedicare a circulațiunei pe liniile de tramvaie noi construite de societatea comunală, au băgat de seamă, consiliul comunal cu și U, primar, că populația Bucureștiului are nevoe urgentă de mn toace de comunicație și că nu mai e timp de așteptat, dar nr .00 sa autorize circulația celor 60 de vagoane electrice cari stau în așteptare de un an de zi , la remisa Societatei Comunale, «emite dorința ca sa se studieze cu mai neintîiziat mijloacele technice și manciere pentru a se Înzestra Capitala cu mii de tramvaie și mijloace de comunicație, cu de numeroase, cu de confortabile « modora instalate», fie sigur ca prin mijloacele de comunicație, Consiliul și d. primar se gîndeac și ia faimoasele «Autopuse» de cari cauta sa se scupe toate orașele cari le au Încercat și cari ia domnii consilieri actuali concretizează conformi și modernul. Tare am dan sa vedem minunea teorata de vehicule pe străzile atit de occidental pavate ale Bucureștitul, cind ele nu se pot menține la bruxelles, Berna etc. Ne teamă insa cu nu vor scoate nici banii necesari intreținerei cauciucurilor roților și va vor ajunge a Întrece în confort și eleganța cunoscutele tramcare ale tunului nostru cetățean Toma Blindu. Dar de la studii, d-l primar va trece repede la fapte și ca in seriile de 1001 de nopți veți vedea la sărind ac odată nin noi de tramve, vagoane confortabile și morerne, astfel că cerințele urgente ale dațenUor vor fi satisfăcute contorul asigurărilor aduse consilierilor de către d-i primar. Se poate lasă ea această moțiune :ă Înlesneala d-lui primar drumul spre studiul și tocmea la rescumpararea veciuior linii dar și in acest iaz, cu tot breșișul ce s'ar da prietenului bine cunoscut Ailard, totuși nu va putea transforma lucrurilo așa de repede cum o dorește inimosul nostru di primar, care In fine dpa un an de rebexiune, s'a doaut a se pune la lucru. fi .candoarea liniilor vechi va dura cițiva ani, și in timpul acesta, cetățenii capitalei din cartierele străbătute de liniile cari sunt gata, se vor uita lung la ele, de cind d-i primar va construi alte linii pe nenumăratele surâde cari părunti in oraș și cari trebue repede înzestrate de comuna cu linii noi, pentru a crea mijloace de comunicație la dispoziția populațiunei Capitalei, cum suna, destul de sonor, veți conveni—noua moțiune plina de părintească Îngrijire a consumului domnului primar. Chestiunea de drept care preocupă consiliul pină ia o parte a moținei, a uitat’o cind ajunge la sârșit, la concluzii. Așa, pe de-o parte, zice că adunarea generala convocata pe tema legei din 1911 nu s’a putut ține din lipsă de acționari. Nu mai spune de ce n’au ținut’o după o săptămină conform publicațiilor (art. 24 *1 statutelor d-lor) cu orlenți acționari, chiar și d. primar Dobrescu Ungur. Bigul» cu care s’a ținut aceasta adunare o știm cu toții, dar trecem Înainte. Mai zice că «îegan din 1911 nu e abrogată și că instanțele judecă to cești nu s’au proauța t definitiv dacă aplicațiunea ei este sau nu indoelnică», totuși mai pe urmă autoriză pe d. primar *ă Încă studii, să faca noi linii, bani să ia din nou împrumut, și dacă tribunalele spun să pue legea la cartoane, pune și d. primar la dosar studiile ca și liniile construite și vagoanele cumpărate. Toate lucrurile acestea le face d. primar «pînă se vor limpezi lucrurile cu Societatea comunală de tramvae» : exista, nu există ? Pe de-o parte spune ori judecata nu s’a pronunțat, dar au tranșat onestia din consilieri oînd zic că societatea nu și a exercitat legalmente dreput sfiu de constituire pe baza legei am 1909 Dar interesele comunei credeți că te-a uitat atit uonimul olt și di. Primar ? ba de unde! Veniturile mințilur vechi aratate de cei interesați le sunt continuu în ochi și cum ar dori să se intre și această exploatare pe mină, fie ea și cu cai, ași cum e azi, veți vedea ce rezultate demne de invidiat vor da orașului. Dar daoft va asculta d. Primar pe Înalții săi consilieri și le va și electriza liniile vechi spre a da mijloace moderna și plin a da confort cetățenilor ? Căci desigur nu mai e nevoe să se țină socoteală de drepturile societății comunale — chestiile de drept se tranșează In consiliu unde, siavii Domnului, au între consideri între alți jurisconsulți și pe cei 2 domni avocați ai lui Ailard, fără a mai număra pe d. Marthesen Sapagial, Poenaru Bordea și chiar Primarul însuși. Dar vom mai vorbi într’un articol viitor de această chestiune. Ecouri . Pompei, unul din cele trei orașe acoperite de lava vulcanului Vezuviu în timpul dominațiunei romane, este astăzi aproape tot desgropit și se pot admira mai ales principalele străzi în care viața comercială erea desvoltată. In prăvălii s’a găsit o mulțime de obiecte de argint de mare interes și valoare Canalul Panama, la care se lucrează de aiea ani, va fi dat navigabiltătții vaselor de comerț tocmai spre finele anului 1915. Pentru comemorarea acestui mare evenimen mondial, statele americane au hotărât pentru 1916 ținerea unei expozițiuni universale la San Francisco, mare port al oceanului Pacific, la care să participe toate statele din lume. Pentru trebuința cheltuelilor ce va necesita această expozițiune, orașul San Francisco a subscris suma de 20 milioane dolari adică 103 milioane lei, neva prea ignorant ca să nu-și dea seama de desavantajele ce le-ar prezenta pentru țara noastră renta perpetuă. D-l Carp ține prin introducerea rentei perpetue a compromite cu desăvtrșire viitorul nostru financiar, după măsurile fianciare inconștiente ce a luat pînă acum. Partidul liberal va mai putea sta el indiferent multă vreme la această nouă dovadă de inconștiență și iresponsabilitate a guvernului actual ? XX. MOȚIUNEA PRIMĂRIEI Deoarece e nevoe urgentă de tramvae sa introducem Trimeste — sa glndit d. primar al Capitalei — n «Revista Automobilă» se dă o hartă a Romîniei în care prin numare se arată automobilele,care se găsesc în țară. Observam că numai în București sunt 416, imediat vine județul Iași cu 30, și Brăila an 25 C FANTEZII ARTISTICE CANCINUL literar — Convorbire cu un artist misantrop — L’am găsit tăcut ca de obiceiu, fără poca inspirată a celor cari stau în contact cu muzele, iară verbalismul îndrăsneț al celor ca n’au nimic a spune, l’am găsit într'un colț de berărie privind liniștit în jara-i. Nu face parte amicul meu din nici o școală literară,, nu este simbolist la «Terasa», nici «clasic» la Kubier, cunoaște personal pe foarte puțini din cei ce îi citește. Esta un tăcut și un rstras. Fără a asculta maimuțărește de cele ce spune O tilyle despre marea valoare a tăcerei, despre munca făcută în liniște și pe tăcute, el, e un retras și un tăcut, un muncitor, fără falsă modestie, dar și fără acel dar care face fericiți pe cei cutezători... E omul meu, care poate să indice o cale sinceră și sănftroaBă în curentele literare și publiie de la noi. Și o convorbire cu el se începu : — Ga erezi despre «curentele» noastre literare? — Curente? Dar ele nu există In sensul cum se Ințeleg » abicei In mișcarea literară, căci un carent presupune o tendință urmărită de o serie de reale to ante, în timp mai îndelungat. Manifestațiunile sporadice ale unor tineri cari vreau să-și valorifice începutul de talent prin oarecari originalități, nu pot să constitue realmente un curent literar. La noi, a fost un curent bne caracterizat, acela imprimat de generația veche socialista, strânsă in jurul «Contemporanului». Nici «junimismul» nu a fost o școală și un curent literar, propriu zis, cu tot rolul ce l’a jucat în literatură, căci în fond școala J m’rei cere de la artă.» să fie artă, și se așează astfel într’o pozie estetică foarte lejeră. Orice producie literară, putea fi astfel primită la „«Convorbiri literare», oricare ar fi fost concepțiile, tendințele, factura ,temperamentul colaboratorului. De asemănare literară e intre Naum și Eminescu, intre Alexandri și... Iacob Negruzzi? — Dar «poporanismul» ? — Nu poate fi un curent literar acela care se bazează in fond pe un exclusivism de inspirație. De ce oare numai viața țărănească ar fi vrednică de a inspira an trHst ? De ce sufletul țărănesc, și numai el ar fi acela care să miște coardele lirei poetice? Și niciodată curentele literare nu s’au format prin subiectele descrise, ci prin modul cum aceste subiecte au fost prezentate In forma artei. «Romantismul» n'ar fi fost un curent și nici n’ar fi format o școală literară dacă s’ar fi mărginit a și siege subiectele cu preferință numai din lumea medievală, și nu din cea greco-latină. Subiectele alese ca țesătură pentru desfășurarea fanteziei unui artist, nu-i dă lui ca personalitate artistică o caracteristică deosebită, care să-l clasifice într’o «școală» și un «curent». Dacă însă, prin poporanism s’ar înțelege un brevet de a intra in literatură pentru aceia sari au bane intenții sociale... și slave mijloace literare, atunci discuția artistică e inutilă...» Și cum Alceste al meu îl găsisem in momente de relativ bună dispoziție, îl întrebai ce crede despre «polemicele» literare iscate în jurul rezistelor de la noi. — Nu se poate vorbi de-o polemică și o emulație cinstită literară cînd «personalitățile» joacă rolul principal în discuție. Poftim — și misantropul îmi arată un număr din «Farul» — iată o gazetă literară inspirată de un mare profesor și un bun poet,... Citește: «Da cînd ne joacă oare Claponul blaumirin al d-lui Eftimiu?» Și se vor cește astfel de un tânăr poet care este o încurajatoare făgăzduială pentru un viitor frumos ; și se vorbește astfel despre o operă poetică, pe care toți, cîți au cunoscut-o, sunt de acord a spune că este superioară, de neînțeles chiar, dată fiind etatea celui ce-a compus-o! Dar ce are de a face? D-nul Ovid Densușianu, care totuși are în Farul o admirabilă poezie : «Solii depărtărilor», nu-l place pe Victor Eftimiu și deci... «Jos cu el!» Și alt specimen de polemică literară: «D-l Moldovanu a comandat urgent un manual elementar de istoria literaturii». Firește, asta e critică literară! «Impresarul cunoscutului circ Sidoli a angajat pa autorul Deșirărei de la Naționala August...». Observă și campania ce se duce din diverse părți contra celei mai complecte, mai bogata gazeta literare de la noi, contra Flacărei, pentru a înțelege că e desgustător a privi cancanul literar de la noi... Herbart Spencer spunea că valoarea omului sa măsoară dupft chipul cum judecă o chestie. Cel va vede în ea numai un joc de persoane, e o minte joasă și nedesvoltată. Se vede că la noi spiritul public — cu excepții rare— este încă atit de nedesvoltat, încît facem intrigi și cancanuri chiar și în afara cea mai impersonală, cea mai înaltă, cea mai pacificatoare, în sfera artei. In sfera acelei preocupări In care cei vechi vadea o Katarsin adică o purificare a vieței de meschinele și trecătoarele nevoi... Cei cari fac din artă un blazon de încasat, cei cari o consideră ca un suport de-a ajunge, toți cîți sub imaculata ei mantie, ascund porniri de negustori și suflete de ariviști, toți aceștia fac literatură, în care polemica e personală, în care animozitățile și invidiile cele mai urîte stai pe primul plan. . O astfel de luptă literară înjosește pe cei ce au IUC..„» Cine ar putea spune a fi indignarea concentrată a lui Ali este contra mahalagismului și cancanului literar, nu este perfect justificată? ________________Tăușan. ^ I In răspăr Popularitatea și tramvaiul Ca să dovedească popularitatea guvernului, Epocai anunță că Duminică, in timpul intrunirei conservatoare, circulația tramvaiului electric a fost întreruptă trei ore. Apoi, dacă un guvern nu avea nici puterea de-a opri trei ceasuri tramvaiul electric să circule, atunci acel guvern n'ar mai fi bun nici măcar de opoziție ! Dar, cu tramvaiele, d-l Marghiloman n’ar trebui să se prea laude. A oprit d-sa nu numai 3 ceasuri, a oprit un an de zile un tramvai, — tramvaiul comunal. Și uite, acum, tramvaiul il trîntește. De cite ori mă gândesc la această chestiune, imi vine in minte o comparație. D-l Marghiloman a procedat, în această împrejurare, tocmai ca acei ștrengari cari, fiiind prea fuduli ca să umble pe jos si prea săraci ca să-si plătească luxul de a se sui in tramvai, se atârna de coada tramvaiului. Așa a vrut să treacă si ministrul de interne prin actuala formație guvernamentala , atîrnat de tramvaiul comunal. L'a văzut vizitiul însă,—fi Va ars cu biciul. Și acum d. Marghiloman rămîne si ars fi pe jos. Morala . Dacă nai parale să umbli cu tramvaiul, mulțumește-te să te plimbi în automobilele ministeriale / Aghiuță Manopera mú Canțacuzino D-l ministru al justiției și-a pus la gînd să-și bată jocul de Consiliul superior al magistraturei. A plănuit sa-și introducă protejații în magistratură fără avizul Consiliului și chiar in contra avizărilor date anterior. Toată lumea știe acum că d. ministru a depus alaltă un an procot da lega prin care, Intre altela, infințeaza încă 4 locuri de consilieri de Curte. Nimeni nu știe, insa, de desub,al acestor creări de locuri. Scopul urmărit este următorul : Iu aceste opuri vor fi numiți actualii inspectori judecătorești, iar de la lut îi aprile vor fi trecuți în Curțile de Apel ca consileri și cei ce vor fi numiți acum din nou inspectori judecătorești, dându-li-ae și delegație ne inspectori. Care e, însă, secretul acestei procedări, care în realitate este o manopera, o tragere la stoară a Conemului superior al magistraturei ? Iată-1: Pentru ca cineva să fie numit consilier la Curte, trebue să aibă avizul favorabil al Consiliului superior al magistraturei, pentru p inure in magistratură. Spre a fi numit apoi sau un anume loc, trebue ca consisiliul să-l recomande pentru acel loc, la un inspector judecătoresc. Insă, să fie trecut consilier la Curte, nu mai e nevoie de acest aviz. Scopul urmărit acum de domnul Mișu Cantacuzino, prin crearea acestor noi locuri, este ca sa numească inspectori judecătorești, intre alții, și pe d-l Dr. Savescu, fost director al închisorilor, in privința care, consiliul superior a dat un ..viz defavorabil, cu ocazia cererei tale de a trece in magistratura. Se spune chiar, că consulul superior.Credem a ști, insă, că aceasta manopera a d-lui Mișu Cantacuzino a fost descoperită de consiliul superior , că chiar in prima ședință vor da o lovitură ministrului, daca va Îndrăzni să încerce a material un »v.z »1 consiliului in ce privește pe acest protejat al său. Este de demnitatea consiliului, de altfel, de a nu se lăsa înșelat și «atici tratat de un ministru inconștient, care crede ca magistratura poate fi Împănată cu onco creaturi ale oricărui politician tara scrupul. T* Regii de miine De la dreapta spre stînga : Prințul Danilo al Muntenegrului, Prințul Ferdinand al României,Prințul Constantin al Greciei, Prințul Boris al Bulgariei și Prințul Alexandru al Serbiei, reuniți la Sofia cu prilejul majoratului prințului moștenitor al Bulgariei. CRONICA TEATRALA de ALEX. FRONDA ia Teatrul National. —Pentru prima oară Hamlet, tragedie în 5 acte de Shakespeare, cu d. Tony Bolondra Direcția Teatrului Național a reluat, după vre-o șease ani mi se pare, tragadia vni Shakespeare, piatra de încercare a tuturor artiștilor cari, prin munca și«lent, înțeleg ,să obțină consacrarea lor definitiv» de grea și pubtică ■iu o creațiune analiză. «Hamlet» s’a reluat Luni seară la Teatrul Național tocmai ca sa se dea acest prilej d-lui Tony Bulandra, care, din tineretul nostru artistic, e sigur lucru cel mai de seamă element și acela în care scena noastra națională pune,—și cu drept cuvint,—temeinice speranțe viitoare. Dacă pentru unii gestul d-lui Tony Sulandra era angelo’am indrăzneț, eu am socotit că e gestul firesc ai ambiției legitime, cu care un artist de talent Înțelege să faca un mare pas înainte sau... un pas înapoi, care ar fi fost firesc s& dainuiasca carte al artistulni acestuia. Dacă l’am așteptat pe d. Tony Bulandra cu o firească curiozitate In «Hamlet», l’am așteptat, însă, și cu o tot dintit de firească încredere in talentul sale. Nici încrederea și nici așteptările au mi-au fost desmințite. Dacă «Hamlet» de Luni seara, nu este și nici au putea fi la prima reprezentație un «Hamlet» definitiv al d-lui Tony Bulandra, a fost, însă, un «Hamlet» bine caracterizat din prima și pînă in cea din urmă scenă, cu un cuvînt an «Hamlet», care, prin excepție de alții, știe ce vrea. Desigur că d. Bulandra mai are de retușat și de accentuat unele lucruri, uneia trăsături de caracter, cari nu vor întirzia să vină. De la prima reprezentație a unui asemenea rol, conturul nu poate fi udavirșit, mai ales pentru un artist tinăr, căruia ii ramme înainte ani și ani de-a riadul ca să-i retușeze tot mai mult. Primul merit al d-lui Tony Buandra,—și cel mai de căpetenia,— e acela de a fi prezintat un «Hamet» întreg din punctul de vedere și al sufletului și al caracterului, un «Hamlet» asupra căruia se Înlătură marele punct de întrebare. Interpretările date lui «H .mint», au variat de la interpret la interpret, pentru ca apoi criticii să vină cu puncte de vedere altele, sporind, astfel, după fiecare nouă interpretare, dacmonia de intențiuni, puse pe rnna și ia sarcina lui Shakespeare și in aceea a artiștilor, pentru ca, în cele din urma sa nu se ajungă la nici o concluzie definitiva. De aci și filozofia variază și intențiunile nesfirșite, pe cari autorul lui «Hamlet» nu cred să se fi adunat laolaltă, pentru a se pune în suflului și gindul eroului. Aceasta e opera interpreților și a criticei in goană după un înțeles altul de cu cel anterior dat psihologiei și filosofiei, care se desprinde din cuvintele lui «Hamlet». Din acest punct de vedere, d. Tony Bulandra are meritul da a fi marcat și menținut între«gă — ana și același— personalitatea lui «Hamlet». «Hamlet» al d-sa se iubește in adevăr pe «Ofelia», — revolta de la mormînt dovedește de altfel, — și nu se îndepărtează de ea, trimițînd-o la mănăstire, dacu atunci, cind se convinge că servește drept unealtă, care sa înlesnească spionagiul lui «spionius». «Harnici» ai d-lui Bulandra au e un nooua, e un analist care, din cauza prea marei neîncrederi la oameni, simulează nebunia, tocmai pentru a și înlesni această analiză, de care nu se scutește mici pe ei Însuși. «Hermiei» e un veșnic cercetător al sunetului omenesc, un continuu anailst al celor de cari e înconjurat și de sinceritatea cărora are motive temeinice de îndoială. In această înfățișare, pe care a menținut-o neștirbită, a prezintat d. Tony Bulandra pe «Harnici» al d sare—în teatrul nostru, e o interpretare nouă, cu care artistul a avut serios de luptat, și pentru desavirșirea căreia mai are de lacăt. De aceea, d-sa in «Hamlet» trebue primit și cu succesul de Luni ,toată și cu perspectivele pe cari interpretarea d-sa se le asigura pentru reprezentațiile ce vor urma și tu cari de sigur, va întregi și nota de mai .ccentuată me,ar o una personagiului și pe aceia de ironie fina, pe care anume scene se reclamă tocmai in interesul desăvirșitei interpretări. Aceasta ii Va obliga, pnn torța lucrurilor, la un joc mai *ombiu,jmai puțin încărcat in anume scene, cu un cuvint la cizelarea rolului in cîte-va dintre momentele, in cari a crezut sa exteriorizeze sentimentele în chhip prea accentuat. Acestea sunt observațiuni, cari nu știr Dese cu nimic din meritul creațiunei d-lui Bulandra și mei din frumusețe« caracterisărei personagiul»! din anur cea dinții scana a lui «H mlet» ; —ori și care nouă creație,—și încă o asemenea creație,—are nevoie de retușuri, pe cari se indică numai experiența primei reprezentații. Marginile acestei cronici nu-mi ingraue se mai insist și asupra fiecărei scene in parte , — se voi cita doar, fiindcă ar fi o nedreptate față de artist și de creația sa, ca să se trec cu Vederea. Scena cu ««ciorii» , scena cu «O- lolia», căreia urmează clasica trimitere «la mănăstire» , monologul «a fi sau a nu fi» și scena de la mormînt, au fost pentru di. Tony Bulandra nu numai tot atâtea scene mari, dar au fost, unele din ele, și scene de absomția originalitate și interpretare și ca joc de scenă. Daca nu ar fi decit aceste scena, și încă artistul ar înscri o nouă creațiune care-i consacră un chip neîndoios. De altfel, publicul l'a primit în chip entuziast, îl a primit cu aplauze și rechemări, cari i se datorau. Asupra partenerilor d-lui Buianara în «H.miat» nu voi insista, au jucat fara convingere, ceea ce a stricat unui ansamblu, care putea fi mai bun. O singura excepție : d-nul Misiaiescu in «gioparai», O ultima observat-o, Pe care direcția ar putea să nu o nesocotească, cel puțin pentru viitor: in sală lume mai multa de uit îngiuia locurile de ani, un zgomot nepermis pentru chiar interesul banului mers al spectacolului. Alex. Fronda In pagina 3-a inftingerea guvernului la Sinod