Viitorul, martie 1912 (Anul 6, nr. 1459-1486)

1912-03-01 / nr. 1459

Criza jmțjară Un incident senzațional Faptul că ziare mari ai serioase din Viena, ca Wiener Neues Tag­blatt și Gross-Oisterreich au anunțat ca probabilă formațiunea unui gu­vern fastic în care ar intra și d. dr. Aurel Vlad, ca reprezentant al naționalităților din Ungaria, prezintă o importanță deosebită în actualele împrejurări prin care trece nu nu­mai oligarhia maghiară, dar și dua­lismul austro-ungar. Că oficiosul ungar Pester Loyd, răspunde comunicărilor presa al­v­a­­neze, zicând că : un asemenea guvern ar fi un scandal european, — acea­sta nu­ o putem considera altfel decît ca o probă evidentă a stării pato­logice foarte îngrijitoare a cercuri­lor diriguitoare ale partidului mun­­cei, partid creiat din fărămiturile fostului partid liberal, de către de­­misionatul prim-ministru, contele Khuen-Hé­jervary, precum și ale partidului Kossuthist. Vedem clar că Hé­herváry, Tisza, Kossuth, contele Andraasy și con­tele Appony,—deși unii guverna­mentali și alții Koșutiști,­­și-au dat mîna ca să zădărnicească ori­ce stă­ruință a împăratului de a rezolva criza fără dînșii. Iar din amenință­rile ziarului Budapesti Halap, ve­dem că oligarhia maghiară amenin­ță cu o nouă revoluție asemănă­toare celei din 1848. Spre o sigură ruină financiară — Renta perpetuă constitue o măsură primejdioasă pentru finanțele Romîniei — Introducerea rentei perpetue în politica budgetară și finan­ciară a țărei, constitue o nouă primejdie pentru viitorul nos­tru financiar și economic. Atît din proectul de lege votat de Cameră pentru transforma­rea celor 150 milioane rentă amortisabilă a diferitelor case speciale în rentă perpetuă, ct și din desideratul exprimat în expunerea proiectului de bud­get pe 1912—1913 rezultă că guvernul actual și-a făcut un program din a introduce la noi rentă perpetuă. Renta perpetua s’ar putea justifica în statele mari, dezvoltate, bine consolidate , în statele cu un credit des­­voltat, și mai cu seamă în statele unde împrumuturile se fac cu multă precauț­iune și pentru scopuri productive, pen­tru scopuri ale căror rezultate să vină și în folosul genera­­țiunilor asupra cărora noi a­­runcăm pentru totdeauna sar­cina împrumuturilor. Ori, la noi situația nu se prezintă de­loc favorabilă din aceste puncte de vedere. Multe din împrumuturi s’au făcut și se fac in modul cel mai ușu­ratic, pentru scopuri adesea absolut nejustificate, între cari trebue să enumărăm în pri­mul rînd împrumuturile pen­tru­­acoperirea deficitelor, adică pentru acoperirea cheltuelilor curente. Și politica financiară a unui stat s’ar prezenta în cele mai negre auspicii și per­spective cînd păcatele—prin îm­prumuturi neproductive — nu ale unei generații, dar ale unui guvern efemer și inconștient ar trebui suportate de toate generațiile. Atit de ușuratic sau făcut la noi multe Împrumuturi, atit de ineficace a fost controlul par­lamentului și al opiniei pu­blice în cu­ peste 250 milioane lei din împrumuturi s’au fo­losit pentru acoperirea cheltue­­lilor curente, ordinare, pentru plata de funcționari, etc. Nu ne e permis a îngreuna viitorul celor cari vin după noi, cari vor avea probabil nevoie mai mare de credit, și cari, a­­fară de aceea, se afla în fața unui necunoscut contra căruia trebue sa se înarmeze cu mij­loace de prevedere și de re­zervă. Și atunci ce voiește d. Carp? Voiește prin introducerea ren­tei perpetue sa se scape de sarcina amortismentului spre a avea o chețt maia mai puțin pe care s’o Înlocuiască cu o uita pentru satisfacerea clien­­teiei politice așa cum rezulta din nenumăratele legi. JJ. Carp s'ar vedea de-odata disp­un mu de circa 30 mili­oane prin suprimarea amortis­mentului datoriei noastre pu­blice, in schii­mb grevind pen­tru totdeauna Viitorul in folo­sul prezentului. Cea mai ne­­perm­isa lipsa de prevedere. Jimn toate punctele de vedere este fiind ca datoria noastră publica să fie amortizată. In­troducerea rentei perpetue la finanțele noastre in situația actuala este un act temerar și inconștient. Aceasta rentă per­petua va avea apoi puțina în­credere pe piața străină și la cea mai mică fluctuație poli­tica externă va suferi mari scă­deri de curs. Trebue să fie ei­lipsa de coerență a unei Moțiuni votată de consiliul comunal în ches­tiunea tramvaielor în ședința din 25 Februarie ». c­ e fenomenală, ea întrece in unele privințe chiar și pe aceea din 8 Iulie anul trecut. Dacă îi găsim o scuză e, că îi lipsește buna credință, după cum toată lumea se va convinge. Consi­derentele se bat cap in cap uneia cu altele, pare că ar fi explicatiu­­m­e­vinovatului strîns la interogator din toate părțile și care se apăra cum poate, fară să își dea seama de contrazicerile cu sine însuși, ale răspunsurilor ce dă. Așa se vede, că după un an de așteptare și de impedicare a circu­­lațiunei pe liniile de tramvaie noi construite de societatea comunală, au băgat de seamă, consiliul comu­nal cu și U, primar, că populația Bucureștiului are nevoe urgentă de mn­ toace de comunicație și că nu mai e timp de așteptat, dar nr .00 sa autorize circulația celor 60 de vagoane electrice cari stau în aș­teptare de un an de zi , la remisa Societatei Comunale, «emite dorința ca sa se studieze cu­ mai neintîiziat mijloacele technice și m­anciere pen­tru a se Înzestra Capitala cu m­ii de tramvaie și mijloace de comunicație, cu­ de­­ numeroase, cu­ de confortabile « m­odora instalate», fie sigur ca prin mijloacele de comunicație, Consiliul și d. primar se gîndeac și ia faimoasele «Auto­­puse» de cari cauta sa se scupe toa­te orașele cari le au Încercat și cari ia domnii consilieri actuali concre­tizează conformi și modernul. Tare am dan sa vedem minunea teorata de vehicule pe străzile atit de occidental pavate ale Bucureșt­it­­ul, cind ele nu se pot menține la bruxelles, Berna etc. Ne teamă insa cu nu vor scoate nici banii necesari intreținerei cauciucurilor roților și va vor ajung­e a Întrece în confort și eleganța cunoscutele tramcare ale tunului nostru cetățean Tom­a Blindu. Dar de la studii, d-l primar va trece repede la fapte și ca in seri­ile de 1001 de nopți veți vedea la sărind ac odată nin noi de tram­­v­e, vagoane confortabile și mo­rerne, astfel că cerințele urgente ale­­ d­ațenUor vor fi satisfăcute con­torul asigurărilor aduse consilieri­­lor de către d-i primar. Se poate lasă ea această moțiune :ă Înlesneal­­a d-lui primar drumul spre studiul și tocmea la rescumpa­­rarea veciuior linii dar și in acest iaz, cu tot breșișul ce s'ar da prie­tenului bine cunoscut Ailard, totuși nu va putea transforma lucrurilo așa de repede cum o dorește inimo­sul nostru d­i primar, care In fine dpa un an de reb­exiune, s'a do­­aut a se pune la lucru. fi .candoarea liniilor vechi va dura ciți­va ani, și in timpul a­­cesta, cetățenii capitalei din carti­erele străbătute de liniile cari sunt gata, se vor uita lung la ele, de cin­d d-i primar va construi alte li­nii pe­­ nenumăratele surâde cari pă­­­runti in oraș și cari trebue repede înzestrate de comuna cu linii noi, pentru a crea mijloace de comuni­cație la dispoziția populațiunei Ca­pitalei, cum suna, destul de sonor, veți conveni—noua moțiune plina de părintească Îngrijire a consum­­ul­ui domnului primar. Chestiunea de drept care preocupă consiliul pină ia o parte a moți­­nei, a uitat’o cind ajunge la sârșit, la concluzii. Așa, pe de-o parte, zice că aduna­rea generala convocata pe tema le­gei din 1911 nu s’a putut ține din lipsă de acționari. Nu mai spune de ce n’au ținut’o după o săptă­­mină conform publicațiilor (­art. 24 *1 statutelor d-lor) cu orl­enți acțio­nari, chiar și d. primar Dobrescu Ungur. Bigul» cu care s’a ținut a­ceasta adunare o știm cu toții, dar trecem Înainte. Mai zice că «îegan din 1911 nu e abrogată și că in­stanțele j­udecă to cești nu s’au pro­­au­­ța t definitiv dacă aplicațiunea ei este sau nu indoelnică», totuși mai pe urmă autoriză pe d. primar *ă Încă studii, să faca noi linii, bani să ia din nou împrumut, și dacă tribunalele spun să pue legea la cartoane, pune și d. primar la dosar studiile ca și liniile construite și vagoanele cumpărate. Toate lucrurile acestea le face d. primar «pînă se vor limpezi lucru­rile cu Societatea comunală de tram­­vae» : exista, nu există ? Pe de-o parte spune ori judecata nu s’a pronunțat, dar au tranșat onestia d­in­ consilieri oînd zic că societatea nu și a exercitat legal­mente drep­ut sfiu de constituire pe baza legei am 1909 Dar interesele comunei credeți că te-a uitat atit uonim­ul olt și di. Pri­mar ? ba de unde! Veniturile mințilur vechi a­ratate de cei interesați le sunt continuu în ochi și cum ar dori să se intre și această exploatare pe mină, fie ea și cu cai, ași cum e azi, veți vedea ce rezultate demne de invidiat vor da orașului. Dar daoft va asculta d. Primar pe Înalții săi consilieri și le va și e­­lectriza liniile vechi spre a da mij­loace moderna și plin a da confort cetățenilor ? Căci de­sigur nu mai e nevoe să se țină socoteală de drep­turile societății comunale — chestiile de drept se tranșează In consiliu unde, siavii Domnului, au între con­sideri între alți jurisconsulți și pe cei 2 domni avocați ai lui Ailard, fără a mai număra pe d. Marthesen Sapagial, Poenaru B­ordea și chiar Primarul însuși. Dar vom mai vorbi într’un ar­ti­col viitor de această chestiune. Ecouri . P­ompei, unul din cele trei orașe acoperite de lava vulcanului Ve­­zuviu în timpul dominațiunei ro­mane, este astăzi aproape tot desgropit și se pot admira mai a­­les principalele străzi în­­ care viața comercială erea desvoltată. In pră­vălii s’a găsit o mulțime de obiecte de argint de mare interes și valoare C­analul Panama, la care se lucrează de ai­­ea ani, va fi dat navigabi­ltătții vaselor de comerț tocmai spre finele anului 1915. Pentru comemorarea acestui mare eveni­­men mondial, statele americane au hotărât pentru 1916 ținerea unei ex­pozițiuni universale la San Fran­cisco, mare port al oceanului Paci­fic, la care să participe toate statele din lume. Pentru trebuința cheltue­­lilor ce va necesita această expozi­țiune, orașul San Francisco a sub­scris suma de 20 milioane dolari adică 103 milioane lei, ne­va prea ignorant ca să nu-și dea seama de desavantaj­ele ce le-ar prezenta pentru țara noa­stră renta perpetuă. D-l Carp ține prin introdu­cerea rentei perpetue a com­promite cu desăvtrșire viitorul nostru financiar, după măsu­rile fianciare inconștiente ce a luat pînă acum. Partidul liberal va mai putea sta el indiferent multă vreme la această nouă dovadă de inconștiență și ires­ponsabilitate a guvernului ac­tual ? XX. MOȚIUNEA PRIMĂRIEI De­oare­ce e nevoe urgentă de tramvae sa introducem Trimeste — s­a glndit d. primar al Capitalei — n «Revista Automobilă» se dă o hartă a Romîniei în care prin nu­mare se arată automobilele,care se găsesc în țară. Observam că numai în București sunt 416, imediat vine județul Iași cu 30, și Brăila an 25 C FANTEZII ARTISTICE CANCINUL literar — Convorbire cu­­ un artist misantrop — L’am găsit tăcut ca de obiceiu, fără poca inspirată a celor cari stau în contact cu muzele, iară verba­lismul îndrăsneț al celor ca n’au nimic a spune, l’am găsit într'un colț de berărie privind liniștit în jara-i. Nu face parte amicul meu din nici o școală lit­erară,, nu este simbolist la «Terasa», nici «clasic» la Kubier, cunoaște personal pe foarte puțini din cei ce îi citește. Esta un tăcut și un rstras. Fără a asculta maimuțărește de cele ce spune O tilyle despre marea valoare a tăcerei, despre munca făcută în liniște și pe tăcute, el, e un retras și un tăcut, un muncitor, fără falsă modestie, dar și fără acel dar care face fericiți pe cei cutezători... E omul meu, care poate să indice o cale sinceră și sănftroaBă în curen­tele literare și publ­iie de la noi. Și o convorbire cu el se începu : — Ga erezi despre «curentele» noastre literare? — Curente? Dar ele nu există In sensul cum se Ințeleg » abicei In mișcarea literară, căci un carent pre­supune o tendință urmărită de o serie de reale to ante, în timp mai îndelungat. Manifestațiunile spora­dice ale unor tineri cari vreau să-și valorifice începutul de talent prin o­arecari originalități, nu pot să con­stitue realmente un curent literar. La noi, a fost un curent b­ne ca­racterizat, acela imprimat de gene­rația veche socialista, strânsă in jurul «Contemporanului». Nici «junimi­s­­mul» nu a fost o școală și un curent literar, propriu zis, cu tot rolul ce l’a jucat în literatură, căci în fond școala J m’­r­ei cere­ de la artă.» să fie artă, și se așează astfel într’o pozi­­­­e estetică foarte lejeră. Orice produc­ie literară, putea fi astfel primită la „«Convorbiri literare», ori­care ar fi fost concepțiile, tendințele, factura ,temperamentul colaboratorului. De asemănare literară e intre Naum și Eminescu, intre Alexandri și... Ia­­cob Negruzzi? — Dar «poporanismul» ? — Nu poate fi un curent literar acela care se bazează in fond pe un exclusivism de inspirație. De ce oare numai viața țărănească ar fi vred­­nică de a inspira an trHst ? De ce sufletul țărănesc, și numai el ar fi acela care să miște coardele lirei poetice? Și nici­odată curentele li­terare nu s’au format prin subiectele descrise, ci prin modul cum aceste subiecte au fost prezentate In forma artei. «Romantismul» n'ar fi fost un curent și nici n’ar fi format o școa­lă literară dacă s’ar fi mărginit a și siege subiectele cu preferință numai din lumea medievală, și nu din cea greco-latină. Subiectele alese ca țe­­sătură pentru desfășurarea fanteziei unui artist, nu-i dă lui ca persona­litate artistică o caracteristică deo­sebită, care să-l clasifice într’o «școa­lă» și un «curent». Dacă însă, prin poporanism s’ar înțelege un brevet de­ a intra in literatură pentru aceia sari au bane intenții sociale... și sla­­ve mijloace literare, atunci discuția artistică e inutilă...» Și cum Alceste al meu îl găsisem in momente de relativ bună dispo­ziție, îl întrebai ce crede despre «po­lemicele» literare iscate în jurul re­zistelor de la noi. — Nu se poate vorbi de-o pole­mică și o emulație cinstită literară cînd «personalitățile» joacă rolul principal în discuție. Poftim — și misantropul îmi a­­rată un număr din «F­ar­u­l» — iată o gazetă literară inspirată de un mare profesor și un bun poet,... Citește: «Da cînd ne joacă oare Claponul blaum­irin al d-lui Eftimiu?» Și se vor cește ast­fel de un tânăr poet care este o încuraja­toare făgăzduială pentru un viitor frumos ; și se vorbește astfel despre o operă poetică, pe care toți, cîți au cunoscut-o, sunt de acord a spune că este superioară, de neînțeles chiar, dată fiind etatea celui ce-a compus-o! Dar ce are de a face? D-nul Ovid Densușianu, care totuși are în Farul o admirabilă poezie : «Solii depăr­tărilor», nu-l place pe Victor Eftimiu și deci... «Jos cu el!» Și alt specimen de polemică lite­rară: «D-l Moldovanu a comandat urgent un manual elementar de is­toria literaturii». Firește, asta e critică literară! «Impresarul cunoscutului circ Si­­doli a angajat pa autorul Deșirărei de la Național­­a August...». Observă și campania ce se duce din diverse părți contra celei mai complecte, mai bogata gazeta literare de la noi, contra Flacărei, pentru a înțelege că e desgustător a privi can­canul literar de la noi... Herbart Spencer spunea că valoarea omului sa măsoară dupft chipul cum judecă o chestie. Cel va vede în ea numai un joc de persoane, e o minte joasă și nedesvoltată. Se vede că la noi spiritul public — cu excepții rare— este încă atit de nedesvoltat, în­cît facem intrigi și cancanuri chiar și în afara cea mai impersonală, cea mai înaltă, cea mai pacificatoare, în sfera artei. In sfera acelei preocu­pări In care cei vechi vadea o Ka­tar­sin adică o purificare a vieței de meschinele și trecătoarele nevoi... Cei cari fac din artă un blazon de încasat, cei cari o consideră ca un suport de-a ajunge, toți cîți sub imaculata ei mantie, ascund porniri de negustori și suflete de ariviști, toți aceștia fac literatură, în care polemica e personală, în care ani­mozitățile și invidiile cele mai urîte stai pe primul plan. . O ast­fel de luptă literară înjosește pe cei ce­ a­u IUC..„» Cine ar putea spune a fi indigna­rea concentrată a lui Ali este contra mahalagismului și cancanului lite­rar, nu este perfect justificată? ________________Tăușan. ^ I In răspăr Popularitatea și tramvaiul Ca să dovedească popularitatea guver­nului, Epocai anunță că Duminică, in timpul intrunirei conservatoare, cir­culația tramvaiului electric a fost în­treruptă trei ore. Apoi, dacă un guvern nu avea nici puterea de-a opri trei ceasuri tramva­iul electric să circule, atunci acel gu­vern n'ar mai fi bun nici măcar de o­­poziție ! Dar, cu tramvaiele, d-l Marghiloman n’ar trebui să se prea laude. A oprit d-sa nu numai 3 ceasuri, a oprit un an de zile un tramvai, — tramvaiul co­munal. Și uite, acum, tramvaiul il trîn­­tește. De cite ori mă gândesc la această che­stiune, imi vine in minte o comparație. D-l Marghiloman a procedat, în această împrejurare, tocmai ca acei ștrengari cari, fiiind prea fuduli ca să umble pe jos si prea săraci ca să-si plătească luxul de a se sui in tramvai, se atârna de coada tramvaiului. Așa a vrut să treacă si ministrul de interne prin ac­tuala formație guvernamentala , atîrnat de tramvaiul comunal. L'a văzut vizitiul însă,—fi Va ars cu biciul. Și acum d. Marghiloman rămîne si ars fi pe jos. Morala . Dacă nai parale să umbli cu tramvaiul, mulțumește-te să te plimbi în automobilele ministeriale / Aghi­uță Manopera mú Canțacuzino D-l ministru al justiției și-a pus la gînd să-și bată joc­ul de Consi­liul superior al magistraturei. A plă­nuit sa-și introducă protejații în magistratură fără avizul Consiliului și chiar in contra avizărilor date an­terior. Toată lumea știe acum că d. mi­nistru a depus alaltă­ un an procot da lega prin care, Intre altela, infi­­nțeaza încă 4 locuri de consilieri de Curte. Nimeni nu știe, insa, de desub­­,al acestor creări de locuri. Scopul urmărit este următorul : Iu aceste opuri vor fi numiți actualii inspec­­tori judecătorești, iar de la lut îi a­­prile vor fi trecuți în Curțile de Apel ca consileri și cei ce vor fi numiți acum din nou inspectori ju­decătorești, dându-li-ae și delegație ne inspectori. Care e, însă, secretul acestei procedări, care în realitate este o manopera, o tragere la stoară a Conemului superior al m­agistra­­turei ? Iată-1: Pentru ca cine­va să fie numit con­­silier la Curte, trebue să aibă avi­zul favorabil al Consiliului superior al magistraturei, pentru p inure in magistratură. Spre a fi numit apoi sau­ un anume loc, trebue ca consi­­siliul să-l recomande pentru acel loc, la un inspector judecătoresc. Insă, să fie trecut consilier la Curte, nu mai e nevoie de acest aviz. Scopul urmărit acum de domnul Mișu Cantacuzino, prin crearea acestor noi locuri, este ca sa nu­mească inspectori judecătorești, in­tre alții, și pe d-l Dr. Savescu, fost director al închisorilor, in privința care, consiliul superior a dat un ..viz defavorabil, cu ocazia cererei t­ale de a trece in magistratura. Se spune chiar, că consulul superior.­­Credem a ști, insă, că aceasta ma­nopera a d-lui Mișu Cantacuzino a fost descoperită de consiliul superior , că chiar in prima ședință vor da o lovitură ministrului, daca va În­drăzni să încerce a material un »v.z »1 consiliului in ce privește pe acest protejat al său. Este de demnitatea consiliului, de alt­fel, de a nu­­ se lăsa înșelat și «­at­ici tratat de un ministru inconș­tient, care crede ca magistratura poate fi Împănată cu on­co creaturi ale ori­cărui politician tara scrupul. T* Regii de miine De la dreapta spre stînga : Prințul Danilo al Muntenegrului, Prințul Ferdinand al României,Prințul Constantin al Greciei, Prințul Boris al Bulgariei și Prințul Alexandru al Serbiei, reuniți la Sofia cu prilejul majoratului prințului moștenitor al Bulgariei. CRONICA TEATRALA de ALEX. FRONDA­­ ia Teatrul National. —Pentru prima oară Hamlet, tragedie în 5 acte de Shakespeare, cu d. Tony Bolondra Direcția Tea­trului Națio­­­­nal a reluat, după­ vre-o șea­­se ani mi se pare, tragadia vni Shakespea­­re, piatra de încercare a tu­turor artiștilor cari, prin mun­ca și­­«lent, în­țeleg ,să obți­nă consacrarea lor definitiv» de grea și pubtică ■iu o creațiune analiză. «Hamlet» s’a reluat Luni seară la Teatrul Național tocmai ca sa se dea acest prilej d-lui Tony Bulan­­dra, care, din tineretul nostru ar­­tistic, e sigur lucru cel mai de sea­mă element și acela în care scena no­astra națională pune,—și cu drept cuvint,—temeinice speranțe viitoare. Dacă pentru unii gestul d-lui Tony Sulandra era an­g­el­o’am indrăz­neț, eu am socotit că e gestul firesc ai ambiției legitime, cu care un ar­tist de talent Înțelege să faca un mare pas înainte sau... un pas înapoi, care ar fi fost firesc s& dainuiasca carte al artistulni acestuia. Dacă l’am așteptat pe d. Tony Bu­­landra cu o firească curiozitate In «Hamlet», l’am așteptat, însă, și cu o tot di­ntit de firească încredere in talentul­­ sale. Nici încrederea și nici așteptările au mi-au fost desmințite. Dacă «Ham­let» de Luni seara, nu este și nici au putea fi la prim­a reprezentație un «Hamlet» definitiv al d-lui Tony Bulandra, a fost, însă, un «Hamlet» bine caracterizat din prima și pînă in cea din urmă scenă, cu un cuvînt an «Hamlet», care, prin excepție de alții, știe ce vrea. De­sigur că d. Bulandra mai are de retușat și de accentuat unele lu­cruri, uneia trăsături de caracter, cari nu vor întirzia să vină. De la prima reprezentație a unui aseme­nea rol, conturul nu poate fi ud­a­virșit, mai ales pentru un artist tinăr, căruia ii ramme înainte ani și ani de-a riadul ca să-i retușeze tot mai mult. Primul merit al d-lui Tony Bu­­andra,—și cel mai de căpetenia,— e acela de a fi prezintat un «Ham­­­et» întreg din punctul de vedere și al sufletului și al caracterului, un «Hamlet» asupra căruia se Înlă­tură marele punct de întrebare. Interpretările date lui «H .mint», au variat de la interpret la inter­pret, pentru ca apoi criticii să vină cu puncte de vedere al­tele, sporind, ast­fel, după fie­care nouă interpretare, dacmonia de intențiuni, puse pe rnna și ia sar­cina lui Sh­akespeare și in aceea a artiștilor, pentru­ ca, în cele din urma sa nu se ajungă la nici o concluzie definitiva. De aci și filozofia variază și inten­­țiunile nesfirșite, pe cari autorul lui «Hamlet» nu cred să se fi adunat la­olaltă, pentru a se pune în suflului și gindul eroului. Aceasta e opera interpreților și a criticei in goană după un înțeles altul de cu cel anterior dat psihologiei și filosofiei, care se desprinde din cuvintele lui «Hamlet». Din acest punct de vedere, d. Tony Bulandra are meritul da a fi mar­cat și menținut între«gă — ana și același— personalitatea lui «Hamlet». «Hamlet» al d-sa se iubește in a­­devăr pe «Ofelia», — revolta de la mormînt dovedește de alt­fel, — și nu­ se îndepărtează de ea, trimițînd-o la mănăstire, da­cu­ a­­tunci, cind se convinge că servește drept unealtă, care sa înlesnească spionagiul lui «spionius». «Harn­ici» ai d-lui Bulandra au e un no­­oua, e un analist care, din cauza prea marei neîncrederi la oameni, simulează nebunia, tocmai pentru a și înlesni această analiză, de care nu se scutește m­ici pe ei Însuși. «Hermiei» e un veș­nic cercetător al sunetului omenesc, un­ continuu a­­nailst al celor de cari e înconjurat și de sinceritatea cărora are moti­ve temeinice de îndoială. In această înfățișare, pe care a menținut-o neștirbită, a prezintat d. Tony Bulandra pe «Harnici» al d sare­—în teatrul nostru, e o inter­pretare nouă, cu care artistul a a­­vut serios de luptat, și pentru de­­savirșirea căreia mai are de lacăt. De aceea, d-sa in «Hamlet» tre­­bue primit și cu succesul de Luni ,toată și cu perspectivele pe cari in­­terpretarea d-sa se le asigura pentru reprezentațiile ce vor urma și tu cari de sigur, va întregi și nota de mai .ccentuată me,ar o u­na personagiului și pe aceia de ironie fina, pe care anu­me scene se reclamă tocmai in intere­sul desăvirșitei interpretări. A­­ceasta ii Va obliga, pnn torța lu­crurilor, la un joc mai *ombiu,jmai puțin încărcat in anume scene, cu un cuvint la cizelarea rolului in cîte-va dintre momentele, in cari a crezut sa exteriorizeze sentimen­tele în chhip prea accentuat. Acestea sunt observațiuni, cari nu știr Dese cu nimic din meritul crea­­țiunei d-lui Bulandra și mei din frumusețe« caracterisărei persona­giul»! din anur cea dinții scana a lui «H­ mlet» ; —ori și care nouă creație,—și încă o asemenea crea­ție,—are nevoie de retușuri, pe cari se indică numai experiența primei reprezentații. Marginile acestei cronici nu-mi ingraue se mai insist și asupra fie­cărei scene in parte , — se voi cita doar, fiindcă ar fi o nedreptate față de artist și de creația sa, ca să se trec cu Vederea. Scena cu ««ciorii» , scena cu «O- lolia», căreia urmează clasica trimi­tere «la mănăstire» , monologul «a fi sau a nu fi» și scena de la mor­­m­înt, au fost pentru di. Tony Bu­landra nu numai tot atâtea scene mari, dar au fost, unele din ele, și scene de absomția originalitate și interpretare și ca joc de scenă. Daca nu ar fi de­cit aceste scena, și încă artistul ar înscri o nouă creațiune care-i consacră un ch­ip neîndoios. De altfel, publicul l'a primit în chip entuziast, îl a primit cu aplauze și rechemări, cari i se datorau. Asupra partenerilor d-lui Buian­­ara în «H.miat» nu voi insista, au jucat fara convingere, ceea ce a stri­cat unui ansamblu, care putea fi mai bun. O singura excepție : d-nul Misiaiescu in «gioparai», O ultima observat-o, Pe care­ di­­recția ar putea să nu o nesocotească, cel puțin pentru viitor: in sală lume mai multa de uit îng­iuia locurile­ de ani, un zgomot nepermis pentru chiar interesul banului mers al spec­tacolului. Alex. Fronda In pagina 3-a inftingerea guvernului la Sinod

Next