Viitorul, aprilie 1912 (Anul 6, nr. 1487-1516)

1912-04-01 / nr. 1487

Ml -Á Pentru ee s au dus? Au­­ fizat prin nerușinarea ti­­ntirizneai­ă lor — Cîte­va Documente politice — Acum, cînd cel mai odios re­gim din cite a dezonorat viața noastră constituțională, s’a pră­bușit subt greutatea păcatelor și rătăcirilor »ale și cînd prin alungarea de la cîrma statului a celor mai caracteristici re­prezentanți ai acestui regim sa­u l al țării e atît de strălucită sa­­­tisfacțiune, credem că e bine să arătăm pentru ce s’au dus acei Gări au fost izgoniți de la putere. Pentru ce s’a dus d. P. Carp ? Pentru ca a avut indrazneala și nerușina­rea să rostească cumintele pe cari le-a rostit în sînul Senatu­lui, ca răspuns la interpelarea d-lui Disescu și pentru că a cre­zut că se poate îngădui unui prim consilier al Coroanei să mînuiască minciuna și calom­nia cu dezinvoltura unui Pascal Toncescu oare­care. Dar să împrospătăm nesoco­titele declarațiuni ale fostului președinte al Consiliului. « Vă rog să credeți — spunea d. «Carp—că lupta care se dă astăzi «nu este o luptă a partidului con­­servator iu contra partidului libe­­­ral ei este lupta conștinței publice «contra noul ataș da­mpollațiune în­­«drăzneață care tinde a se înmulți». « Ce este afacerea tramvaielor ? se «întreba tot­­ dunei ». Carp ! Aface­­«rea tran­veior este o »facere pa­triotică. Care sunt semnele car­acte­­­rlalict «io «­«o» af­aceri, patriotice 7 «Caracteristica este : Bă vii ca un «capital clt mai mic Intr’o afacare «la care nu esta nici un risc și să ai «cîștigari cit de mari și impor­­­tante». «Dar acum? continua d. Carp. «Acum, fierul roșu. «Domnii mei, e o primejdie pe «care vă o semnalez, e o primejdie «atunci cind partidele politice nu «caută să se întărească prin idei, «prin convicțiuni dar caută să se «întărească prin­­ afaceri.■ Iată pentru ce a trebuit să se ducă d. P. P. Carp­ a­ tre­buit să se ducă pentru că nu putea fi permis primului mi­nistru al țării să arunce calom­nia cea mai odioasă în­potriva unui partid de guvernămînt și încă a unui partid de a cărui dez­vol­tare este legată însăși desvoltarea Statului nostru. Calomniatorul trebuia să plece și a plecat ! Pentru ce s’a dus d. Al. IMLurgh­iioman . Pen­­tru­ că și-a închipuit, în incon­știența și îngriiurea lui, că-și poate bate joc de legi și de jus­tiție. Pentru­ că a îndrăznit să arate, atît în fața parlamentului cit și in fața cetățenilor, că so­cietatea comunală a tramvaielor nu este de­cit o «afacere» li­berală, pentru­ că a sprijinit pe Ailard în­potriva intereselor ro­­mînești, p­e­n­t­r­u­ c­ă, în sfîr­­șit, în toată acțiunea sa de dis­trugere n’a fost inspirat decit de un josnic simțimînt de ură îm­potriva partidului liberal și de dispreț față de inițiativa româ­­nească. «Credeți d-v.—spunea d. Marghi­loman, răspuneînd d-lui Duca—că «suntem­ in stare de inferioritate față »de partidul liberal ? » Credeți d­v., mai ales in această «chestiune, că avem tema de invidiat «partidului liberal ? «Aut «Invidiază omul pe acela care a «putut căpăta sau face lucruri pe «care el nu le poate căpăta sau nu «le poate face. Credeți d voastră că «năzuim vre­ o dată să construim­­­­«tăcem­ ca aceea a tramvaelor co­­«munale . Vă înșelați !» Iată pentru ce d. Marghiloman a trebuit să plece , pentru că a­­colo unde era o întreprindere cinstită și înfloritoare atît pentru Comună cît și pentru București, ministrul de interne n’a văzut de­cît o „afacere“, servind ast­fel interesele unui întreprinzător străin, într’adevăr spoliator. Pentru ce s’a dus d. N. Filipescu . Să reprodu­cem după chiar darea de seamă a „Epocei“ faimoasele declarații ale fostului ministru de războiu făcută la Întrunirea de la Eforie. « Venind la liberali—scrie «Epoca— «d. Filipescu actentuiasă că Ban­ca Națională e cea mai «mare escrocherie a se­­colului XIX».. «Arată In ce constă operațiile «Băncei Naționale, cum ea nu riscă «nimic. Vorbește de ridicarea extra­­«ordinară a acțiunilor Băncei Na­ț­ionale și dovedește că «iștigurile «jocului de călușer sunt mai mici de «cit acelea ale Băncei Naționale». «Nu exista In Romlnia «decit un tripou, cel mai «vast tripou, avantagiat «de Stat și acesta e Băn­ică Naționala». «A­­ ața cum această Bancă se a­­ mestecă in politică, fiind un instru­­ment al partidului liberal. Ministrul care își uită de înal­tele lui răspundem­ pînă într’atîta în­cît să calomnieze cu cea din urmă nerușinare, instituția de care e legat însuși creditul țării, nu putea să necinstească mai mult Banca ministerială și a fost deci trimis să se liniștească și sa se reculeagă. Dar d. Filipescu a mai plecat și pentru o altă ignominre a sa. In aceiași întrunire d. Filipe­scu a mai făcut și alte declara­ții, pe cari le reproducem tot după «Epoca». «D. Filipescu spune că partidul «liberal e totdeauna gata de a re­­»prima cînd e la putere. «In timpul răscoalelor a stat la «spatele țăranilor. Atunci d. Harol «împărțea in întrunirile dela Obor «broșuri incendiare. Liba­­ralii au spus apoi că ei vor :«­­«prima răscoalele in mod pașnic și «oi urmă văzurăm cum, prin ce «major’­­.r, au potolit ră? ‘oi?Ce, «Nici un ofițer nu e vinovat, ei «n’au făcut decit să exe­­cute ordanele». Ministrul care nu se sfia—ast­fel—să primească punctul de ve­dere al d-lui Mille și sa Încerce, în mod atît de mizerabil, sa a­­runce asupra guvernului, care a restabilit pacea socială și a dat țării reformele agrare, josnica învinuire de ațîțator și de asa­sin, — acest ministru nu putea să mai aibă în miinile sale o pane din puterea executivă și, de aceea, a trebuit sa plece. • Iată pentru ce s’au dus cei trei reprezentanți mai de seamă ai regimului corupțiunei, ruși­nei, calomniei și arbitrarului. Nu e un suflet cinstit și lu­minat care să-i regrete și singu­ra binefacere ce ei o mai pot aștepta din partea contimpora­nilor lor ar fi uitarea nesocotin­ței și nerușinărei lor. Ecour c­ olonelei englez Fawcett, membru al Comisiunei Internaționale, nu­mită de gu­vernele republicelor Bolivia și I Pera, pentru delimita­rea graniței, a dat, în pădurile vir­gine, peste animale din tipul antideluvian, monștri asemuitori fi­iței omenești, dispăruți în toate ce­lelalte părți ale globulul pămîntesc. De altfel indigenii din Bolivia po­vestesc și astăzi legende cu privire la omul antidelavian. C Pentru stabilirea adevărului, gu­vernul bolivian a pus la dispoziția co­onelului englez fondurile necesare pentru o expediție în l cantrul pi­ctărilor de acolo. C­onștiința solidaritaței naționale la... Pieile Roșiii Suferințele mari pe cari le au îndărăt și le înda­tă indigenii din America, cari cum sunt expuși per­ii, au hotărît ca aceștia să se organizeze. începutul îl fac Pieile­ Roșii din Statele­ Unite, cari se constituesc în sindicate, pentru păstrarea ființei lor naționale. a 25 Iunie va avea loc la Lon­dra marele festival Haendel, care va dura timp de șoapte zile, corurile vor avea nu mai pu­țin de 3 500 cîntăreți, aleși din co­rurile societăților engleze, iar or­chestra va număra 500 de muzi­canți profesioniști și amatori, și va fi condusă de Frederic Cowan. Fanc­țiunile de director general al muzi­­cei și de organizator al desfășurării festivalului se va avea Walter Hed­­wak. Festivalul va începe cu execuția lui «Israel în Egypt» și se va ter­mina cu «Messia». AFACEREA DUDEȘTI D. Th. Rosetti care a suspec­tat proectul va ingodui pro­mulgarea le­gei? Pungășia cu moșia Dudești, incă una din pildele de asanare morală a regimului Carp-Marghiloman, de­și a fost consfințită printr'un vot al parlamentului, nu a luat tncă ființa legală, întru­cit legea votată de Cor­purile legiuitoare nu a fost pină astăzi promulgată. De la noul guvern Maiorescu, din care face parte d. Ih. RiSik­i, sena­torul care a suspectat proiectul d-lui Marghiloman, așteptăm gestul, care să salve la măcar in ultimă instanță a ceea ce a mai rămas de salvat din cinstea unui regim, pe care fostul guvern a terfelit-o in noroiul celor mai murdare afaceri. Ar fi de dorit ca acestă lege, care consfințește întronarea pungășiei o­­ficiale, să nu fie promulgata sub gu­vernul, căruia aparține ca ministru de finanțe senatorul, care, in secț­­­țiuni, ca și in ședința publică a Ba­natului, a suspectat de necinste pro actul d­lui Marghiloman. Baginimui care'și făcuse din re­forma administrativă punctul prin­cipal de program și care, totuși, a renunțat în mod rușinos la aceasta reformă, unui as fel di regim îi mai ramîne această cale,— și e o chestie personală pentru d. Th. Rosetti, — să spele întru cit­va măcar din pe­tele fostului guvern. Leegea moșiei Dudești nu trebui promulgată, ca să se scutească ast­fel țara aceasta măcar de pilda r­u­șinoasă a consfințirei pungășiilor o­ficiale. Suntem oare in drept să aștep­tăm atît cel puțin de la guvernul din care face parte d. Ih. Jiosetti ! Așteptăm ! ZA VRACURI Scuza d-lui Filipescu In discursul său de retragere dela ministerul de războiu, d-l N. Filipescu a declarat: „Ațezămîntul nostru militar este apa zidit nncit nimic nu-l poate clătina». Adică , nici chiar numirea d-lui ge­neral Argetoianu? Frumoasă sau zi pen­tru numirea acestui brav militar în fruntea departamentului războiului ! Alt elogiu Tot d-l Filipescu și tot despre d-nui general Argetoianu a spus: Este un om brav atît in timp de pace cît și de războiu­ E momentul să adăogăm , mai ales în timp de pace , Aghiuță Note Misterul continuă în ciuda polițiștilor, asasinul din strada Italiană continuă să stea într’o figura ascunzătoare, și cum cea mai sigură ascunzătoare e acea în care cine­va nu se ascunde de fel, probabil că crimi­nalul stă la vre-o berărie și ciocnește paharele spumoase cu vre-un polițist •abil», foarte fericit că poate sa-i po­vestească criminalului istețimea sa. Dar faptul că criminalul continuă să fie necunoscut, nu este tocmai o notă bună pentru poliția noastră. E drept că rămin și in alte țări, in alte orașe mari, necunoscuți unii din criminali, dar ni se pare ca nu se potrivește un oraș ca al nostru—cu un labirint ca Parisul, Londra, Berlin. Acolo ușor se poate ascunde un criminal. La noi, insă, se cu­nosc toți mahalagiii, gardistul cunoaște pe toți locatarii—implicit servitoarele lor !— chelnerii unui local public pe toți clienții și așa mai departe. Trăim cu toții la fundul unui pahar. O poliție e cu atît mai vinovată, ca ci­ nu poate si desco­pere pe criminali după ce nu a putut să prevină crima, cînd e vorba de viața unui oraș mic ca Bucureștii. 1 Se va spune că criminali sunt abili, că sunt meșteri în a sta ascunși, cu a­­tît mai mult ar fi meritorie o poliție care ar pune mîna pe un atare individ. Dar vina, marea vină a poliției noas­tre este că nu are un serviciu secret de supraveghiare a suspecților. Ne întîlnim adesea cu persoane elegant îmbrăcate, cari trăiesc bine, și a căror venituri sînt necunoscute. Fără meserie, fără avere proprie, fără mijloace amitabile de traiu, ne lovim de o sumă de indivizi cari tiiesc comod și plăcut .. Această lume interlopă, nu ar fi oare nemerit a fi su­­praveghiată de aproape de poliția noas­tră ? Și dacă se fac razii pentru «femeile ușoare», femei cu atît mai grele pentru societatea ce le suportă cu cit ele sunt mai ușoare, care nu ar trebui ca vigi­lența poliției să se îndrepte asupra tu­turor celor fără meserii oneste, asupra servitorilor fără stăpîn, asupra imber­bilor cu viții senile, și senililor cu viții juvenile ? E o lume întreagă de desfrîu, de dez­­nădăjduiți, o clasă de indivizi cari n’au scop, n’au ideal, n’au educație, și cari sunt candidații perpetuu la crime și boții, după cum la poarta ofticei bat toți cei săraci și cei istoviți... Clasa... declasaților ar trebui să fie supraveghiată de poliție, și atunci cri­mele și hoțiile s’ar împuțina. Ca și față de boalele individuale, față de boalele sociale, mai multă valoare are profilaxia, de­cît tratamentul, adesea ineficace. Mieux vaut privenir, que quirir... Petronius. ROOSEVELT SAU TAFT? Lupta uriașă de peste Ocean Rane­wolt și campania prezidențială nAUDU­ CUjijQ statele­ Unite. Presa europeană urmărește cu in­teres fazele actualei campanii pen­tru prezidenție în Statele­ Unite. Dacă pentru politica externă a ma­­rilor puteri, acta­­tă chestiune are o importanță de primul ordin,— dat fiind­­ locul va o­re­a­ ocupă Statele­­ Unite în concertul diplo­matei mondiale — din acest punct de vedere, pe noi Romlali, rezultatul înotei pentru prezidenție din Marea Republică a Ameriei de Nord, ne interesează prea puțin. Ceea­ ce ne-a determinat însă t ne ocupa da ea, e faptul că In această lupta este an­gajată una din c­e mai mari figuri ale secolului nostru. E vorba de d. Theodore Rooseve­l, Uugstator și oi de aptlane, pre­dicator al marilor virtuți și exemplu viu al virtuțior » 3 cari le predică, apărător al drept, iul și mînitor al forței, Roosevelt , una din cele mai puternice și originale personalită­ți ale vremii n­aști­, și, fără îndoiala, c­a mai marcanți­ figură politică a țării sale. «Marea Republică a Sta­­telor­ Unite, zicea acum 2 ani, M. Liard, vice-rector al Universității din P­aris, adr­sindu-s­e lui Roosevelt, n’a­­ncetat de a recu­oaște In d­v. ima­gina trăsăturilor -ale cele mai no­bile și salută în d­­ v. aceea ce printre compatrioții d­v. j>e ohiamă un om reprezentativ». Și totuși, sorți­i isbîndei In ac­­tuala luptă e departe de a fi In fa­voarea lui Rooseve­lt. Pentru acei ce se interesează de felul cum se mat., fastă viața publi­că în alte țări, cile ce se petrec în America prezintă de­sigur, o im­portanță de netăgăduit. Se știe cum împrejurările, exter­ne mai ales, au;t”. omns.Statele­ Unite a deveni, ca și­­ c­e­lalte națiuni mari, o putere li­litară­­și centrali­zată, prezidentul iepc­eticei, bucu­­rându-se de une­i exorbitante. Așa, sub pretext de represalii, el poate modifica tariful vamal pentru cot timpul ce crede necesar, poate numi după placul său pe judecă­tori, iar în politica externă rolul lui e covîrșitor, Statele­ Unite sa apropie deci mai de grabă de vechile monarhii de­cît de o republică parlamentară. Ori­unde aiurea, acest regim ar putea duce la Cezarism; condițiile de viață din Statele­ Unite fac acea­stă perspectivă de netemut. In fapt și tradiția— al cărei respect e atît de exagerat la popoarele anglo-sa­­xone— e o puternică garanție, căci nimeni nu poate fi prezident de­cît cel mult de două ori, adică timp­ de 8 ani, fie aceasta consecutiv sau nu. Grație unei atari tradiții, cari da­tează de la Washingtonul peste care nici generalul Grant, salvatorul u­­nității naționale în timpul războiu­lui de Secessions, n’a putut trece, prezidenția se distinge de regalitate și libertățile americane sunt garan­tate. Vorbim bine înțeles, de liber­tățile cetățenești și naturale ale o­­mului, fiindcă în urma războiului de Sucessiune (1861—1866) autono­mia statelor part­iulare a scăzut și rolul guvernului federal în dirija­rea vieței colective a națiunii a de­venit din ce în ce mai considerabil. Odată cu slăbirea spiritului auto­nomiei Statelor, a scăzut și influența unuia din cele două mari partide politice din America, partidul demo­cratic. Numirea de democrat și de repu­blican, dată celor două partide politice din Statele Unite, e ost se poate de improprie, iar deo­sebirea de program ori se poate de mică. Intre republicani și democrați e de sigur, în principiu o deosebire de program. «Rapublicanii, zice Henry Van Dyke în Le Génie de V Améri­­que, închină spre centralizare și ca «tare sunt împinși a favoriza băn­cile naționale, un tarif protecționist extensiunea funcțiunilor executive, expansiunea colonială, creșterea ma­rinei și a armatei, sporirea cheltu­­elilor publice pe cînd democrații, în regulă generală, sunt pentru des­centralizare și tind a favoriza o mai largă concurență, liberul schimb­­au tarifele de venit, stricta interpre­tare a Constituției, o armată și o marină de importanță care să nu de­­pășască necesitățile stricte, un im­pozit progresiv pe venit și o poli­tică de economie națională». In fapt însă, deosebirea de prin­cipii între partide se resimte prea puțin în viața publică, politica nu pasionează de loc pe americanul din Statele­ Unite, iar faptul de a apar­ține unui partid și de a-l servi cu credință e mai de­grabă o chestie de obișnuință și simpatie, de­cît de temperament și convincție politică. Preocuparea americanului de viața privată, gelozia cu care el își apără libertățile civile, desvoltarea exage­rată a simțului practic au făcut ca viața publică în America să nu fie de invidiat, iar partidele politice să se transforme în vaste organizații materiale ca favoruri și interesa de apărat. In asemenea condiții nu e greu de priceput, carn în sînul partide­lor se pot naște discuționi, oari și dacă pînă la desagregarea lor. A­­ceasta pare a fi soarta partidului republican, azi la putere, divizat pe chestia alegerilor prezidențiale. De o parte, actualul președinte taft, pe care îl urmează grosul par­tidului republican, de alta, Rooswelt, susținut de aripa radicală a parti­dului, ostilă lui Taft, pe care nu-l găsește destul de progresist. Ce e curios cu această campanie, e atitudinea fostului președinte Roos­welt. El, care odinioară luna și ful­gara contra trusturilor, acum le ia apărarea; el, care prin trecutul și prin geniul său era cel mai indicat a moraliza viața poliției, a căzut Ia cea mai reprobabilă demagogie, mer­gind pînă la a preconiza «recall­ni», adică recursul la referendul popular contra statuților judecătorești, sis­tem detestabil și care «ar expune, după dreapta observație a lui Jaft, ospiciilor și imp­lesilor plebei și ti­raniei majoritarior libertatea, bunu­rile și viața chiar a cetățenilor». Ori de greu este să fii moderat și const quant în viitoarea luptei pen­tru putere! Și totuși aceasta e pri­ma calitate a omului politic și ta» de ea nu există succes durabil. Cazul lui Roosevelt e demn de re­ținut. Părăsit de cei mai buni și mai influenți dintre prietenii sai, sena­torii Lodge și Root, Roosvelt se vede azi părăsit chiar de popor, ai cărui Candidat se pretindea a fi și pe alb­iârul sentiment a pus temei în lupta ce întreprinde. Cele mai multe din state n’au pronunțat deja contra can­didaturii lui Roostvelt, fără el să se fi produs In favoare­i acea mare miș­care populară, pe care a comptat­ in trecutul popoarelor anglo-sa­­xone, vedem adese ori revoluț­i și răsboae numai pentru a le apara o idee. In lupta pentru prezidenție, care agită acum Statele­ Unite, e lu­cra aproape neîndoios că această țară va sacrifica pe cel mai valoros și mai iubit dintre cetățenii ei, pen­tru a respecta o tradițe, de atâtea ori scumpă, acea ca nimeni să nu poată prezida republica mai mult de două perioade. Și nu e, de­sigur, un rău acesta, căci omul de valoare poate fi util țarii sale, fie el condu­cător, fie numai simplu cetațean. Așa se procedează aiurea și așa se respectă obiceiurile și legile! C. I. O. In corpul ziarului: Ultimele știri asupra situații politice POLITICE întrebăm pe d. C. C. Arion, fostul avocat al lui Allard, dacă, în noua d-sale calitate de ministru de inter­ne, își însușește proectul de lege al d-lui Marghiloman pentru răscumpă­rarea vechilor linii de tramvai? Așteptăm răspunsul: * O altă întrebare: întrebăm pe d. Mișu Cantacuzino, ministru de justiție, ce rol a jucat d sa în vizita pe care a făcut-o la Pa­ris instituțiilor financiare din capi­tala Franței, instituții cărora a pre­­zintat cu un deosibit interes pe d­nii Pascal Toncescu și Toțoi Lahovary ? Mai întrebăm, iarăși, care a fost rezultatul practic al acestei vizite și a prezentărei celor doi domni? Un răspuns categoric și lămurit, ca să nu fim siliți să dăm noi răspunsul. • Și încă o întrebare: Este sau nu adevărat că d. Pascal Toncescu a iscălit contractul dintre d. de Marșay și Eforia Spitalelor Ci­vile pentru concesionarea casinoului de la Sinaia ? Ce sumă a primit onorabilul domn Pascal Toncescu pentru semnarea unui contract, semnare pe care o făcea în calitate de avocat al Eforiei ? Vrem un răspuns, în care d. Pas­cal Toncescu să renunțe a mai face paradi de cinste, fiind­că nu-i șade bine. r In publicațiunea oficială a minis­terului de finanțe cu privire la dărâ­­marea clădirilor vechi de pe splaiul Justiției, se spune că aceste clădiri sunt fosta proprietate a Principelui George Valentin Bibescu. Deși e vorba de­ o publicațiune ofi­cială și deși știm că prin constituție titlurile de nobleță sunt desființate la noi, lucrul nu ne surprinde cînd mai știm iarăși că, la ministerul de jus­tiție, d. Mișu Cantacuzino a impus funcționarilor să-l gratifice cu titula­tura de­ Măria Voastră. PENTRU AVIAȚIUNEA MILITARĂ Cheia d-nei Sarah Bernhardt In Franța se produce actualmente o admirabilă mișcare patriotică, pentru a asigura acestei țări stăpînirea aerului. Ilustrația noastră de astăzi reprezintă pe marea artistă Sarah Bern­hardt, și trupa sa, care face cheiă în fie­care seară de reprezentație, dind socoteală de anina adunată administratorului fondurilor pentru construirea de aeroplane militare. CRONICA TEATRALA l de Alex. Fronda TEATRUL MODERN.— «Compania dramatica Davila». — Pentru prima oara «Văpaia» (­La Flambée) piesă în 3 acte de Henry Kistemaeckers. Ultima premieră din stagiunea care se înclude la 5 Aprilie, d. Davila ne-a dat-o alaltă seară cu «La Flam­­bSs» a lui Henry Kistemaeckers, sub titlul Văpaia,in­ traducerea romî­­neasti). Elogiul ope­rei dramatice a unui suror­­ e valoarea lui Kistemaeckers, îl socot de pri­nos , ar fi să­epet, aceea­ ce a consacrat au­toritatea recu­­noscută a ma­rei critici stră­ine. In ea prive­ște premiera de Joi seara, a fără îndoiala norii că Ver­para este, pen­tru a­ut­or­ul «Instinotului», încoronarea o­­perei sale dra­matice cu cea mai teatrală, mai emoțio- Marioara Voiculescu uantă și mai de seamă lucrare­a d-saia. In traducerea rominească s’au su­primat patru personagii din textul francez: Monseigneur-ui Jussey, Ju­decătorul de instrucție, Medicul le­gist și Grefierul. E adevărat, însă, că acțiunea nu a suferit prin suprimarea persona­giilor acestora, de alt­fel, fără im­portanță ; cu toate acestea, ar fi fost mai nimerit să nu se ciintească ni­mic dintr’o lucrare de valoarea ce­­luia reprezentată alsltă seară. Și ar a fost mai nimerit aceasta, cel puțin u­n respect pentru valoarea și fru­musețea lucrărei. O Acțiunea se desfășoară In jurul t trei personagii de căpetenie: locot­­id fonelul Felt din arm­ata franceză, ieși căsătorit din dragoste și deși ocnesc sub același acoperămînt, nu mai are cu soția sa Monica de­cît numai raporturile dintre doi oameni ie lume. Caracterul autoritar, gelo­­zia exagerată a colonelului, a silit la această separație de corp, pregă­tind ast­fel terenul unui început de idilă între Monica și deputatul Viarcel Beaucourt, care caută să pro­b­e de neînțelegerea dintre cei doi soți. Cu toate acestea, colonelul conti­­nuînd să-și iubească nebunește soția și, de teamă ca să n’o piardă, face datorii de­ aproape două­ sute de mii de lei la bancherul Julius Glogau, fără să știe că acesta e, în același timp, spionul în Franța al unei mari puteri străine. La un moment dat, însă, Glogan cere colonelului achitarea imediată a datoriei sau, în schimbul celor două sute de mii de lei, să-i pre­­dea planurile unui mare fort mili­­tar, a cărui supraveghere o avea Feli. Drept răspuns, colonelul omoară pe Glogan, după care mărturisește tot soției sale, într’o emoționantă explicație care ocupă întreg aotul al doilea, și motivul crimei și acel al datoriilor ce făcuse. Crima aceasta reunește pe c cei doi soți, cari încep împreună lupta ca să-i înlăture consecințele. Beaucourt, bănuind pe autor și obținind și mărturisirea scurtă și hotărită a colonelului, vrea In pri­mul moment, din spirit de răzbu­nare, să-l divulge pe Feit. Ai­ind, insă, motivul crimei, 11 o consideră ca un sacrificiu pentru patrie și în­tinde mîna lui Feit. Acțiunea e presărată, bine­înțeles, in desfașurarea ei, cu personagii e­­pisodice, personagii mai mult deco­rative, in cari Klatemaeckers a ți­nut să zugrăvească ridicolul unor anume tipuri din diferite clase so­ciale, punîndu le totuși alături în a­­celași mediu, tocmai spre­ a le scoa­te în evidență prin contrast. * In ansamblu și montare premiera cu «Văpaia», In afară de notele dis­cordante a d-nei Crisi­­nghi din ac­tul HI și a d-lul Mărculescu, din același act, care neglijase să-și cu­noască bine rolul. In afară de aceste note discordante și regretabile, spec­tacolul n’a prezintat un chip mulțu­mitor. Din punctul de vedere, însă, al interpretărilor paraonale, succesul a fost al d-nei Mario­tta Voiculescu și G. Storin, cari și-au împărțit aplau­zele și au drept cuvînt. Privit suc­cesul numai pentru fie­care dintre acești doi artiști, a fost un succes care se întîlnește nu prea adeseori. D-na Marios­ia Voiculescu, artista aceasta atit de minu­­nat înzestrata, care trece ram­pa de la prima grevă, ne-a doii arsită seară In «Moniea» o crc­ar­e de mare a­rtistă. Monica d sak a trăit, cu o rară intensitate dramatică, cu o rară delicateța și sinceritate . In aceeași ma­sură ae adevăr clipele de adinei amoruri sufle­tești, de adinei revoltă, ca ș­­alipale de miș­cătoare înduio­șare. Trecerea IG. St0Tm de la revoltă și indignare d­a ac­tul al II-Iee, la înduioșarea pentru nenorocirea soțului care se compro­­misese pantru ea, a fost o trecere de un adevăr dureros a fost o trezire suflatească trăită cu adevărat și care, tocmai pentru acest cuvînt, a zgu­duit publicul, provocind aplauzele, cari au ridicat de 18 ori cortina după actul II. Femeia resemnată în fața durerei, gata totuși șă lupte c« ai și salvei*

Next