Viitorul, iunie 1912 (Anul 6, nr. 1548-1577)

1912-06-01 / nr. 1548

bani ABONAMENTE In țară ....... un an 18 lei. ... . șease luni 9 lei In străinătate. ... un an 30 lei...............șease luni 18 lei Abonamentele Încep la ‘ 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOTI SI INVITATORI PRETU ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI-STRADA ACADEMIE, 17—BUCUREȘTI ----------­----------­REDACȚIA : TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA : TELEFON 22/38 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp pe o coloană in pagina III.......................50 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV.......................30 bani Inser­ți și reclame pagina III linia.............................. 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA A&ENTIA EMIL MELBERT bani "----—i-hm­=:r­ rr:mTr:W­iin^ -^i­riTiiT’ -'inin­ iliffin Tinîiîi Piînnrri T Mih­îi MSB ge Bifin Ce va fi la toamnă dacă nu se realizează con­­­­centrarea conservatoare. Guvernul provizoriu al d-lui Maiorescu a obținut încă un răgaz pînă la toamna, cînd, urmînd să se pună din nou chestiunea concentrărei, sau se va ajunge la reîntre­girea partidului conservator, sau, în cazul celălalt, va tre­bui să se avizeze la o schim­bare de regim. Cu alte cu­vinte, criza politică amînată pîna la toamnă, va trebui să găsească atunci o soluție de­finitivă, fără de care ar în­semna ca­ opoziția să reia, cu și mai multă înverșunare, lupta împotriva regimului ex­cepțional în care se găsește țara de un an și jumătate. In fața unei asemenea a­­titudini a opoziției unite, soarta guvernului Maiorescu va fi soarta guvernului Carp, cu adăugirea schimbării de regim, care va fi inevitabilă, dacă nu se va traduce în fapt , concentrarea conservatoare. Că acesta va fi caracterul luptei violente pe care o­­poziția o va da contra guver­nului Maiorescu, lucrul este mai mult de­cît sigur pentru acei, cari n’au uitat declara­­țiunea de introducere în par­lament a succesorilor cabine­tului Carp pe banca ministe­rială : — «Ministerul care se înfă­țișează înaintea d-voastră, — a declarat d. Maiorescu în Ca­meră și în Senat, — nu este un minister nou; este o mo­dificare a acelui guvern con­servator, care în scurta sa du­rată a putut înfăptui, cu lu­minatul d­ tră concurs, atîtea legi de cea mai mare însem­nătate Dar dacă împotriva unui guvern, care, după propria sa declarațiune, avea să ur­meze politica de arbitrariu a guvernului Carp, — care­­ căzuse tocmai din pricina po­liticei sale de învrăjbire, — opoziția suspendase ostilită­țile, a fost o­­ cauză,­­de care lumea politică nu e străină: intenția guvernului Maiore­scu, dovedită pe cale de fapte, ca să schimbe prin concentrarea conservatoare starea de lucruri anormala sa creată de politica pătimașă a ministerului Carp. Aceasta fiind misiunea gu­vernului Maiorescu și singu­ra rațiune de a fi, opoziția i-a deschis creditul de care avea nevoe ca sa încerce reali­zarea misiunei acesteia. Pînâ acum încercările făcute nu s-au reușit și nu se poate a­­firma dacă, la toamnă, reîn­noirea acestor încercări va duce la traducerea în fapt a concentrărei.­­ E o chestiune de văzut a­­tunci și nu acum, așa în­cît ori­ce profeție are tot atîția sorți de confirmare ca și de desmințire.* Aceea ce, însă, este sigur, e că termenul de la toamna va fi termenul din urmă și că ori­ce încercare de pre­lungire a starei de lucruri de azi, va fi zădărnicită prin atitudinea opoziției­ unite, în fața atacului căreia guvernul Maiorescu nu va putea re­zista. Luînd această atitudine, o­­poziția va fi, fără îndoiala, și în rolul ei și consecventă cu atitudinea sa de mai înainte față de regimul conservator. Căci, nu guvernul Maiorescu e în discuțiune, ci întreg re­­­­gimul de azi, care a început cu d. Carp și­ continuă sub provizoratul d-lui Maiorescu. Regimul acesta, a cărui po­litică pătimașă a făcut impo­sibilă ori­ce politică de idei, a pus stavilă mersului îna­inte al țarei acesteia, căreia i se deschisese, prin refor­mele sociale sub ultimul gu­vern liberal, noul orizonturi, perspectivele unei ere nouă, de care nu-și pot da bine seama, de­cît acei ce, în a­­fară de viitoarea luptelor po­litice, pot judeca cu mai mul­tă imparțialitate. De aceea, în interesul în­suși al țărei, un asemenea re­gim motivează o acțiune ori­cît de violentă împotriva-i, dacă o asemenea acțiune a­­duce după ea o prefacere ra­dicală. Iată pentru ce, dacă nu se va face concentrarea, lupta opoziției va lua la toamnă caracterul la care indrituește o situațiune politică anormală. ZIAR ACUM Deosebire Care e deosebirea între marele Pascal și micul Pascal Toncescu ? Pe cel dintîiu nașul l'a botezat Blaise, (citește Blez) celuilalt lumea îi va zice cel mult Blaigue (citește Bleg); cel din­tîiu mai mult cugetă; al nostru mai mult... face. Ce face d-l Blaigue Pascal se va ve­dea cu ocazia procesului de... calomnie intentat directorului nostru. Prăpastia După cum se știe, d-1 Stere n’a fost invitat la serbările desvelirei monumen­tului lui Cuza. In consecință, fiind om bine crescut și știind că nepoftitul n'are scaun, d-1 Stere n'a asistat la aceste serbări. Iată ce scrie acum, în această pri­vință, Epoca: „S’a observat că liberalii fruntași s’au abținut ostentativ de la sărbătoarea de la Iași: „Aceasta este încă un motiv că pră­pastia care desparte sufletul țărei de partidul liberal să se mai adîncească“. Așa o fi. De cît în cazul acesta pră­pastia a fost săpată mai mult de con­servatori. Și nu trebue să se uite că, cine sapă... prăpastia altuia, el singur cade în ea. Aghiuță Reforma electorală In Franța Politica internă a Franței e domi­nată de chestiunea reformei electo­­rale. Nu e vorba de mărit masa ale­gătorilor cu un nou contingent, ci de modificarea circumscripțiilor elec­torale și de aplicarea principiului reprezentărei minorităților. In jurul acestei chestiuni se dă o lupta care a schimbat axa partide­lor politice. Partidul cel mai nume­ros și mai puternic, partidul radical și radical socialist combate schim­barea circumscripțiilor electorale și reprezintarea minorităților, pentru că actuala stare de lucruri i-a adus numai foloase. In schimb, partidele mai slabe, partidul progresist, cel monarh­ist și cel socialist, au tot interesul să se adopte reforma pro­pusă, pentru că ele speră că pe lingă succesele de azi, reprezentarea mi­noritarii le va aduce și alte succese. Cît despre corpul electoral, el e partizanul reformei și în cîte­va a­­legeri parțiale și-a indicat ne­ vo­ința. Lupta a fost aprigă între cele două tabere politice. Succesul uneia sau alteia depindea de guvern. Ori, guvernul Poincaré s’a pro­nunțat în favoarea reformei, decla­­rînd hotărît că dacă n’are asenti­mentul Camerei, se va retrage. Majoritatea s’a speriat de perspec­tiva unei crize ministeriale despre care nu se știe ce poate aduce și a dat asentimentul ei. Corifeii radicali mai combat re­forma, dar ea e de pe acum asigu­rată și încă înainte de vacanța de vară. Camera franceză va vota o nouă lege electorală care va însă­nătoși, se speră, mlaștinile politice de azi. Eastern DUPĂ SERBĂRILE De LA IAȘI La mornântul lui Cuzo Regele și M­­itopoli­­tul în curtea Cate­dralei D. C. C. Arion între săteni MIȘCAREA LITERARĂ Misteriosul Maeterlinck­ u­l Pompiliu Eliade comen­tează și ne explică pe ma­rele simbolist. Trăim în domeniul Misterului. Sun­tem fragmente ale unei imensități cari ne înconjură, care ne silește a fi ceea­ ce nu voim să fim, și să facem ceea­ ce de multe ori rațiunea nu în­țelege, și inima nu îndeamnă. Purtăm în suflet o forță. E forța tainică a sufletului, care nu poate vre­odată să iasă din tăcutul lui lă­caș, pentru a cunoaște exteriorizarea vorbei. Ascultați pe Plotin, pe ininteligi­bilul secolului III după Christos; ple­­cați-vă mintea spre cuvintele alexan­drinului : «Adevărul e înțeles prin contemplare». Și contemplarea e în­chiderea, e unificarea, e aneantiza­­rea comunicației cu exteriorul, pen­tru a trăi în tăcerea—scumpa tăcere a lui Carlyl» — cu tine însuți, adică nu lumea toată în tot ceea­ ce are ea mai profund, căci noi purtăm în noi taina lumei, cum ar zice Scho­penhauer. Plotin, Carlyle, ori Schopenhauer, vorbesc altfel în splendida proză a lui Maeterlinck, în stilul plin de ima­gini, in expresia simbolică a celui mai artist dintre simboliști. Și d. Pompiliu Eliade ne evocă în­­tr’un stil, care el însuși e o frumu­sețe, aceste avînturi spre misticism, aceste întrezăriri ale luminelor ce nu se pot vedea cu ochii din afară : «Suntem așa de aproape de por­țile adevărului, de porțile cerului ! N’avem decit să facem un pas... nu e nevoe ! N’avem decit să întindem mina... nu e nevoe ! ... Suntem în cer ! A­­vem în noi cea mai mare comoară de pe lume, întreaga comoară a ce­lor desmoșteniți». Le trésor des Humbles: Sufletul ! Deschide-ți veșnic ochii mari în­spre tine I... ațintește-ți urechile înăuntru tău... în pîndirea Dumnezeului care trece ... ori se ascunde: căci miile lui viclenii, odată ce ai învățat să le cunoști, devin așa de zîmbitoare și atît de simple !... Ori ce viață e mare, dacă știi să o privești... Dar de ce așteptați ca bolta cerului să se deschidă în zgomotul fulgerului ? Luați seama la clipele in care se deschide pe tăcute... Și se deschide în toate clipele!» Și domnul Eliade însoțește aceste adinci interpretări cu atât de adevă­rata constatare: «Sufletul omenesc încearcă, de­ un număr de ani, să ri­dice și să înlăture greaua povară a materiei care-l apasă. Asistăm la o deșteptare a sufletului. Oamenii se simt mai aproape de ei înșiși și mai aproape de frații lor». In aceste mo­mente reculegerea sufletului, și în­credințarea că purtăm în noi o taină a lumei, este începutul unei renaș­teri a intelectualitatei pure față de materialismul vulgar. Dar în afară de taina sufletului, e misterul cel din afară, e Soarta. «Dar Soarta, ca să izbească în om, n’are în­totdeauna nevoe de mina omului. Ea poate lucra și singură. Chipul cel mai obicinuit pe care-l i a­­tunci e chipul morții. Priveliștile din afară, mersul firesc al împreju­rărilor o vestesc de cele mai multe ori; dar, dintre oameni, numai aceia o presimt, numai aceia o recunosc, cari se dedau sfintei îndeletniciri, a reculegerii și a tăcerii, cei cari au instigat ast­fel înțelesul vieții sau... dimpotrivă, acei cari n’au trăit nici­odată viața conștientă a spiritului.— Și așa se petrec lucrurile în cele două drame mici, sau dacă vreți, în cele două mari drame, — în câte un act, în cite o scenă. — cele mai în­fiorătoare și mai pline de înțeles din cite a înfăptuit pînă acum o minte omenească: L'Intruse și L'Intérieur». Nu putem, însă, duce mai departe scurta dare de seamă de aci, asupra monografiei d-lui Eliade. Ne mulțu­mim numai să spunem că cine va voi să se documenteze asupra rolului lui Maeterlinck în literatura contem­porană, să citească savanta, artistica și evocatoarea monografie a d-lui P. Eliade, pe care editura «Flacărei» a avut frumoasa inspirație de-a ne-o pu­ne la îndemînă. Tăușan D-1 Pompiliu Eliade Fotografii luate de d. I. Voinescu NOTE Spre alte culturi latine...­ ­Din primele momente ale desvoltărei noastre culturale, am luat drept model civilizația franceză. Lucru acesta a a­­vut o parte utilă : Comunitatea de rasă și asemănarea limbelor, făcea ca să pă­trundem bine nuanțele progresului cul­tural francez. Și cum Franța are o stră­lucită civilizație, natural că am profitat luînd de model pe o atît de bravă na­țiune. Claritatea frazei franceze, entusiasmul inimei galice, fantezia bogată a litera­ților francezi, măreția școlilor, înalte de acolo, au cultivat, curățit, purificat și îmbibat sufletul romînesc, destul de tî­­năr pentru a primi influențele străine. Dar unilateralitatea e un rău, pentru neamuri, ca și pentru indivizi. Cultura mondială nu se reduce numai la Fran­ța,—și dacă cea anglo-saxonă ne este prea depărtată de sufletul nostru, cul­tura neo-latină, în general ar merita să fie mai aproape de noi. Noi sîntem cu totul înstrăinați de progresul intelectual al Italiei și al Spaniei, și totuși cine ar putea nega valoarea înalt educativă­­ a artei italiene atît d­e strîns legate cu latinitatea clasică ? Dar dacă Italia culturală ne este foarte puțin cunoscută, Spania ne este o reală terra incognita. Iată de ce salutăm cu o vie satisfac­ție deschiderea unor cursuri de vacanță în Madrid al căror prospect îl avem în față. In programul cursurilor vedem fi­­gurînd conferințele d-nului Rodriguez Marin asupra lui Cervantes, ale d-nului Novarro despre scriitori mistici, multe conferințe apoi despre poesia lirică, ro­man și teatru, asupra lui Lope, Tirso și Calderon, viața culturală a secolului XVIII. Fie­care conferință va fi însoțită de lucrări practice, și de conversație spa­niolă. Programa cursurilor prevede și ex­­cursiuni la Toledo și Escurial, la Avila și la Segovia: o lume întreagă de artă, de tradiție latină, care este pusă la dis­poziția celor ce doresc să cunoască și alte culturi latine nu numai pe cea franceză. Spania, țara bigotismului inchizito­rial, țara în care așa de bine s’a topit arta arabă cu cea latină, în care Aris­­tot a cunoscut popularitatea pe cînd în restul Europei era aproape necunos­cut, Spania mistică și legendară, me­rită să fie cunoscută de un popor latin ca al nostru, dar cunoscător numai al Franței. Ministerul instrucțiunei ar putea să înlesnească studenților—mai ales ace­lora de la secția filologică—o călătorie în Spania. Cheltuiala nu ar fi ruină­toare, dar ar fi utilă, foarte utilă. Petronius O cauză dreaptă CAZUL D-LUI DR. CONST. POPESCU LA AZUZA. Nu se poate ca dreptatea să nu triumfe pînă în cele din urmă. Acest adevăr banal și-a avut aplicarea și în cazul d-lui dr. Const. Popescu, de la Azuga. Congresul «Asociațiunei generale medicilor», între al­e chestiuni pro­fesionale a avut să se ocupe chiar în prima lui ședință și de o nedreptate strigătoare ce se făcuse unuia din membrii lui. Cititorii noștri cunosc cazul d-lui dr. Popescu. Un medic distins, cult muncitor, a trăit o viață întreagă in mijlocul populației industrale din Azuga, făcîndu-se iubit și stimat nu numai prin luminata și umanitara lui activitate medicală, ci și printr’o ne­obosită și folositoare activitate cultu­rală și socială. Din îndemnul și din munca acestui adevărat apostol, al acestei firi de elită, a acestei podoabe a corpulu medical, s’au format la Azuga, cu mult înainte de stabilimentele indu­striale din alte părți, infirmerii, se organizase un ajutor medical efectiv, apoi se făceau regulat conferințe cu subiect igienic, șezători, coruri, un complex întreg de măsuri, rezultate ale unei activități de fiece clipă. Efectele acestui apostolat sunt evi­dente: numeroasa populațiune indu­strială din Azuga se bucură de bună­stare sufletească și trupească ce ar putea fi socotită drept un ideal. Și pe omul acesta a încercat poli­ticianismul brutal și nedrept, biron­cratismul stupid și ignorant al celor cari conduc Casa centrală a meseri­ilor, să-l lipsească nu numai de rodul și satisfacția unei min­i atît de lu­minate, valoroase și îndelungate, ci chiar și de existența zilnică! Revolta întregului nostru corp me­dical a fost pe deplin îndreptățită și un început de satisfacție obținut. Înlocuitorul d-rului Popescu, de tea­mă să nu cadă sub oprobriul între­­gei suflări medi­ale, i-a cedat locul Nu mai rămâne îndoială că drep­tate deplină se va face d-rului Const. Popescu. In corpul ziarului: Congresul Asociației generale a Medicilor Ditlmele știri din țară și străinătate Impiriotul dein Casa Corpului Didactic Politica de la Buzău a adus la Bu­curești ca director al Casei de Cre­dit a Corpului didactic și ca profe­sor de științele naturale pe d. C. Niculescu-Stare. Ca urmare a acestei binefaceri, d-sa s’a simțit dator să dea un colorit politic tuturor acte­lor sale ca director al acestei Case. Primul tribut de recunoștință l'a plătit d-lui C. Arion, ministrul in­strucțiunii, dînd numele sau inter­natului ce va construi Casa prin anii 1913—1914. Suntem siguri, că d. A­­rion a primit cu neplăcere acest act de slugărnicie, care il va pune în situația dificilă și delicată de a soli­cita un Secret Regal, pentru trece­­ea d-sale la nemurire, iară de­ care uniunea dată nu are nici o sanc­țiune. Al doilea tribut trebuia plătit d-lui Marghiloman, care a știut sa obțină numirea d-lui Slave in postul de di­­ector al Casei. Pentru aceasta d-sa îndrumează și favorizează asigurările membrilor la societatea „Generala“ al cărei con­ducător de fapt este protectorul de Buzău. De la soc. «Generala» a trecut la Banca Agricolă­, de ase­menea con­dusa de d. Marghiloman, pentru ca toate expedierile de bani, ce se făceau prin Banca Naționala să fie execu­tate de Banca Agricolă, exact in a­­celeași condițiuni. Tot la aceasta Bancă depune d-sa și tot numerariul dispo­nibil al Casei, deși mai filele trecute cumpărat o nouă casă de bani în valoare de 2.000 lei. In ce privește împrumuturile acor­­date pentru cumpărare de case de locuința, ar fi foarte interesante unele date, din cari s ar putea vedea ce grabă s’a pus pentru acordarea lor partizanilor politici și în ce întirziere s­au lăsat ale celor, cari nu veneau cu bilete și scrisori de la cunoscuți sau neglijau oare­cari asiduități și măguliri personale ale vanităților d-lui director. D. Slave are norocul și prudența să se facă membru al casei (1 Febr. 1911) și totodată și director al ei pe aceiași zi, in timpul de prosperitate al acestor instituțiuni, ceea ce i-a per­mis să-și ridice leafa la 900 lei și lo­cuință rezervată în localul cel nou. Cu cita grijă ar fi ocolit d-sa pos­tul de director al casei in ajunul în­­ființărei, cînd d. Lupu Antonescu, primul director, a slujit un an in mod onorific, pentru a corespunde spiritului de sacrificiu și abnegație impus de fondatorul casei—d. Spiru C. Slaret. Directorii casei, dinaintea d-lui Slave, deși cu nume mai răsunătoa­re decit al d-sale, s’au mulțumit pînă in 1908 cu leafa de 250 lei, pentru a duce casa la o stare de prosperi­tate din care avea să profite d-sa. Abia în 1910 leafa directorului s’a ridicat la 000 lei și numai cu mare greutate s'a putut obține consimți­­m­­utul directorului din acel timp. D. Slave a găsit semănate din tim­pul predecesorilor sai toate ideile o-ri fac prosperitatea c-sei, pe cînd d-sa se mărginește a face numai bu­cătărie economică și politică, conse­cință a ideilor simpliste cu cari e înarmat. Deși d-sa a apucat de două ori pe 31 Mart­e nu a cutezat să facă o dare de seamă a activității casei, fiind­că această lucrare cere și pricepere și cunoaștere desăvirșită a mersului ei. Știe d-sa de ce trebue să se fe­rească ! Pentru a putea să mai micșoreze roua impresie ce a produs-o ridica­rea legii de director de la 600 la 900 lei, d-sa publică prin Buletinul of. No. 378 un tablou comparativ al ex­cedentelor pe cțiva ani.in urmă, fără a neglija să se laude cu o situație înfloritoare a casei, situație datorită —adaogă tot cel interesat—unei ad­­ministrațiuni economice și scrupu­loase. Ca consecință arată că excedentul din 1910—911 (administrație libe­rală) a fost 96.972,36 lei, iar cel din 1911—912 (administrație conser­vatoare) a fost de 296.466,85 lei. Această argumentare ar putea să impresioneze pe cei cari nu știu că desvoltarea Casei se găsește la apo­geul său, fiind în al zecilea an al e­­xistenței ei, după care va urma li­chidarea cu jumătate din membrii ei și pe cei cari nu cunosc împrejură­rile, ascunse cu grijă de director, din care se va vedea că acest feno­men nu e o chestiune de adminis­trație. Blamul, ce se încearcă a se aduce administrației anterioare, e neînte­meiat pentru că în anul 1910—911 s’a cheltuit pentru administrație 70.619,75, lei (Bul. Of. No. 358) cu aceleași servicii și acelaș personal, pe cînd administrația conservatoare din 1911—912 a cheltuit exact în a­­c­eleași condițiuni 89.839—75 lei (Bul. Of. No. 378). Unde este economia si scrupulozi­­tatea lăudată ? I Se cuvine însă să despărnăm pe îngîmfatul director de azi, unul din­tre vinovații faimoasei administrații a d-lui Vladescu, de excedentul de 296.466,85 lei de la 31 Mart. 1912, cu care se mîndrește. El rezultă din împrejurări, cari nu au alt merit, de­cît că d-i Slave se găsește în mod sideral la această ad­ministrație. Dacă era un alt director, cu altă inițială din alfabet, tot așa s’ar fi intim­plat, căci existența Casei este așa de temeinic afezată de fon­datorul ei, in­cât ori cinm ar căuta

Next