Viitorul, iunie 1912 (Anul 6, nr. 1548-1577)
1912-06-01 / nr. 1548
bani ABONAMENTE In țară ....... un an 18 lei. ... . șease luni 9 lei In străinătate. ... un an 30 lei...............șease luni 18 lei Abonamentele Încep la ‘ 15 ale fiecărei luni PENTRU PREOTI SI INVITATORI PRETU ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI-STRADA ACADEMIE, 17—BUCUREȘTI --------------------REDACȚIA : TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA : TELEFON 22/38 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp pe o coloană in pagina III.......................50 bani Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV.......................30 bani Inserți și reclame pagina III linia.............................. 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA A&ENTIA EMIL MELBERT bani "----—i-hm=:r rr:mTr:Wiin^ -^iriTiiT’ -'inin iliffin Tinîiîi Piînnrri T Mihîi MSB ge Bifin Ce va fi la toamnă dacă nu se realizează concentrarea conservatoare. Guvernul provizoriu al d-lui Maiorescu a obținut încă un răgaz pînă la toamna, cînd, urmînd să se pună din nou chestiunea concentrărei, sau se va ajunge la reîntregirea partidului conservator, sau, în cazul celălalt, va trebui să se avizeze la o schimbare de regim. Cu alte cuvinte, criza politică amînată pîna la toamnă, va trebui să găsească atunci o soluție definitivă, fără de care ar însemna ca opoziția să reia, cu și mai multă înverșunare, lupta împotriva regimului excepțional în care se găsește țara de un an și jumătate. In fața unei asemenea atitudini a opoziției unite, soarta guvernului Maiorescu va fi soarta guvernului Carp, cu adăugirea schimbării de regim, care va fi inevitabilă, dacă nu se va traduce în fapt , concentrarea conservatoare. Că acesta va fi caracterul luptei violente pe care opoziția o va da contra guvernului Maiorescu, lucrul este mai mult decît sigur pentru acei, cari n’au uitat declarațiunea de introducere în parlament a succesorilor cabinetului Carp pe banca ministerială : — «Ministerul care se înfățișează înaintea d-voastră, — a declarat d. Maiorescu în Cameră și în Senat, — nu este un minister nou; este o modificare a acelui guvern conservator, care în scurta sa durată a putut înfăptui, cu luminatul d tră concurs, atîtea legi de cea mai mare însemnătate Dar dacă împotriva unui guvern, care, după propria sa declarațiune, avea să urmeze politica de arbitrariu a guvernului Carp, — care căzuse tocmai din pricina politicei sale de învrăjbire, — opoziția suspendase ostilitățile, a fost o cauză,de care lumea politică nu e străină: intenția guvernului Maiorescu, dovedită pe cale de fapte, ca să schimbe prin concentrarea conservatoare starea de lucruri anormala sa creată de politica pătimașă a ministerului Carp. Aceasta fiind misiunea guvernului Maiorescu și singura rațiune de a fi, opoziția i-a deschis creditul de care avea nevoe ca sa încerce realizarea misiunei acesteia. Pînâ acum încercările făcute nu s-au reușit și nu se poate afirma dacă, la toamnă, reînnoirea acestor încercări va duce la traducerea în fapt a concentrărei. E o chestiune de văzut atunci și nu acum, așa încît orice profeție are tot atîția sorți de confirmare ca și de desmințire.* Aceea ce, însă, este sigur, e că termenul de la toamna va fi termenul din urmă și că orice încercare de prelungire a starei de lucruri de azi, va fi zădărnicită prin atitudinea opoziției unite, în fața atacului căreia guvernul Maiorescu nu va putea rezista. Luînd această atitudine, opoziția va fi, fără îndoiala, și în rolul ei și consecventă cu atitudinea sa de mai înainte față de regimul conservator. Căci, nu guvernul Maiorescu e în discuțiune, ci întreg regimul de azi, care a început cu d. Carp și continuă sub provizoratul d-lui Maiorescu. Regimul acesta, a cărui politică pătimașă a făcut imposibilă orice politică de idei, a pus stavilă mersului înainte al țarei acesteia, căreia i se deschisese, prin reformele sociale sub ultimul guvern liberal, noul orizonturi, perspectivele unei ere nouă, de care nu-și pot da bine seama, decît acei ce, în afară de viitoarea luptelor politice, pot judeca cu mai multă imparțialitate. De aceea, în interesul însuși al țărei, un asemenea regim motivează o acțiune oricît de violentă împotriva-i, dacă o asemenea acțiune aduce după ea o prefacere radicală. Iată pentru ce, dacă nu se va face concentrarea, lupta opoziției va lua la toamnă caracterul la care indrituește o situațiune politică anormală. ZIAR ACUM Deosebire Care e deosebirea între marele Pascal și micul Pascal Toncescu ? Pe cel dintîiu nașul l'a botezat Blaise, (citește Blez) celuilalt lumea îi va zice cel mult Blaigue (citește Bleg); cel dintîiu mai mult cugetă; al nostru mai mult... face. Ce face d-l Blaigue Pascal se va vedea cu ocazia procesului de... calomnie intentat directorului nostru. Prăpastia După cum se știe, d-1 Stere n’a fost invitat la serbările desvelirei monumentului lui Cuza. In consecință, fiind om bine crescut și știind că nepoftitul n'are scaun, d-1 Stere n'a asistat la aceste serbări. Iată ce scrie acum, în această privință, Epoca: „S’a observat că liberalii fruntași s’au abținut ostentativ de la sărbătoarea de la Iași: „Aceasta este încă un motiv că prăpastia care desparte sufletul țărei de partidul liberal să se mai adîncească“. Așa o fi. De cît în cazul acesta prăpastia a fost săpată mai mult de conservatori. Și nu trebue să se uite că, cine sapă... prăpastia altuia, el singur cade în ea. Aghiuță Reforma electorală In Franța Politica internă a Franței e dominată de chestiunea reformei electorale. Nu e vorba de mărit masa alegătorilor cu un nou contingent, ci de modificarea circumscripțiilor electorale și de aplicarea principiului reprezentărei minorităților. In jurul acestei chestiuni se dă o lupta care a schimbat axa partidelor politice. Partidul cel mai numeros și mai puternic, partidul radical și radical socialist combate schimbarea circumscripțiilor electorale și reprezintarea minorităților, pentru că actuala stare de lucruri i-a adus numai foloase. In schimb, partidele mai slabe, partidul progresist, cel monarhist și cel socialist, au tot interesul să se adopte reforma propusă, pentru că ele speră că pe lingă succesele de azi, reprezentarea minoritarii le va aduce și alte succese. Cît despre corpul electoral, el e partizanul reformei și în cîteva alegeri parțiale și-a indicat ne voința. Lupta a fost aprigă între cele două tabere politice. Succesul uneia sau alteia depindea de guvern. Ori, guvernul Poincaré s’a pronunțat în favoarea reformei, declarînd hotărît că dacă n’are asentimentul Camerei, se va retrage. Majoritatea s’a speriat de perspectiva unei crize ministeriale despre care nu se știe ce poate aduce și a dat asentimentul ei. Corifeii radicali mai combat reforma, dar ea e de pe acum asigurată și încă înainte de vacanța de vară. Camera franceză va vota o nouă lege electorală care va însănătoși, se speră, mlaștinile politice de azi. Eastern DUPĂ SERBĂRILE De LA IAȘI La mornântul lui Cuzo Regele și Mitopolitul în curtea Catedralei D. C. C. Arion între săteni MIȘCAREA LITERARĂ Misteriosul Maeterlinck ul Pompiliu Eliade comentează și ne explică pe marele simbolist. Trăim în domeniul Misterului. Suntem fragmente ale unei imensități cari ne înconjură, care ne silește a fi ceea ce nu voim să fim, și să facem ceea ce de multe ori rațiunea nu înțelege, și inima nu îndeamnă. Purtăm în suflet o forță. E forța tainică a sufletului, care nu poate vreodată să iasă din tăcutul lui lăcaș, pentru a cunoaște exteriorizarea vorbei. Ascultați pe Plotin, pe ininteligibilul secolului III după Christos; plecați-vă mintea spre cuvintele alexandrinului : «Adevărul e înțeles prin contemplare». Și contemplarea e închiderea, e unificarea, e aneantizarea comunicației cu exteriorul, pentru a trăi în tăcerea—scumpa tăcere a lui Carlyl» — cu tine însuți, adică nu lumea toată în tot ceea ce are ea mai profund, căci noi purtăm în noi taina lumei, cum ar zice Schopenhauer. Plotin, Carlyle, ori Schopenhauer, vorbesc altfel în splendida proză a lui Maeterlinck, în stilul plin de imagini, in expresia simbolică a celui mai artist dintre simboliști. Și d. Pompiliu Eliade ne evocă într’un stil, care el însuși e o frumusețe, aceste avînturi spre misticism, aceste întrezăriri ale luminelor ce nu se pot vedea cu ochii din afară : «Suntem așa de aproape de porțile adevărului, de porțile cerului ! N’avem decit să facem un pas... nu e nevoe ! N’avem decit să întindem mina... nu e nevoe ! ... Suntem în cer ! Avem în noi cea mai mare comoară de pe lume, întreaga comoară a celor desmoșteniți». Le trésor des Humbles: Sufletul ! Deschide-ți veșnic ochii mari înspre tine I... ațintește-ți urechile înăuntru tău... în pîndirea Dumnezeului care trece ... ori se ascunde: căci miile lui viclenii, odată ce ai învățat să le cunoști, devin așa de zîmbitoare și atît de simple !... Ori ce viață e mare, dacă știi să o privești... Dar de ce așteptați ca bolta cerului să se deschidă în zgomotul fulgerului ? Luați seama la clipele in care se deschide pe tăcute... Și se deschide în toate clipele!» Și domnul Eliade însoțește aceste adinci interpretări cu atât de adevărata constatare: «Sufletul omenesc încearcă, de un număr de ani, să ridice și să înlăture greaua povară a materiei care-l apasă. Asistăm la o deșteptare a sufletului. Oamenii se simt mai aproape de ei înșiși și mai aproape de frații lor». In aceste momente reculegerea sufletului, și încredințarea că purtăm în noi o taină a lumei, este începutul unei renașteri a intelectualitatei pure față de materialismul vulgar. Dar în afară de taina sufletului, e misterul cel din afară, e Soarta. «Dar Soarta, ca să izbească în om, n’are întotdeauna nevoe de mina omului. Ea poate lucra și singură. Chipul cel mai obicinuit pe care-l i atunci e chipul morții. Priveliștile din afară, mersul firesc al împrejurărilor o vestesc de cele mai multe ori; dar, dintre oameni, numai aceia o presimt, numai aceia o recunosc, cari se dedau sfintei îndeletniciri, a reculegerii și a tăcerii, cei cari au instigat astfel înțelesul vieții sau... dimpotrivă, acei cari n’au trăit niciodată viața conștientă a spiritului.— Și așa se petrec lucrurile în cele două drame mici, sau dacă vreți, în cele două mari drame, — în câte un act, în cite o scenă. — cele mai înfiorătoare și mai pline de înțeles din cite a înfăptuit pînă acum o minte omenească: L'Intruse și L'Intérieur». Nu putem, însă, duce mai departe scurta dare de seamă de aci, asupra monografiei d-lui Eliade. Ne mulțumim numai să spunem că cine va voi să se documenteze asupra rolului lui Maeterlinck în literatura contemporană, să citească savanta, artistica și evocatoarea monografie a d-lui P. Eliade, pe care editura «Flacărei» a avut frumoasa inspirație de-a ne-o pune la îndemînă. Tăușan D-1 Pompiliu Eliade Fotografii luate de d. I. Voinescu NOTE Spre alte culturi latine... Din primele momente ale desvoltărei noastre culturale, am luat drept model civilizația franceză. Lucru acesta a avut o parte utilă : Comunitatea de rasă și asemănarea limbelor, făcea ca să pătrundem bine nuanțele progresului cultural francez. Și cum Franța are o strălucită civilizație, natural că am profitat luînd de model pe o atît de bravă națiune. Claritatea frazei franceze, entusiasmul inimei galice, fantezia bogată a literaților francezi, măreția școlilor, înalte de acolo, au cultivat, curățit, purificat și îmbibat sufletul romînesc, destul de tînăr pentru a primi influențele străine. Dar unilateralitatea e un rău, pentru neamuri, ca și pentru indivizi. Cultura mondială nu se reduce numai la Franța,—și dacă cea anglo-saxonă ne este prea depărtată de sufletul nostru, cultura neo-latină, în general ar merita să fie mai aproape de noi. Noi sîntem cu totul înstrăinați de progresul intelectual al Italiei și al Spaniei, și totuși cine ar putea nega valoarea înalt educativă a artei italiene atît de strîns legate cu latinitatea clasică ? Dar dacă Italia culturală ne este foarte puțin cunoscută, Spania ne este o reală terra incognita. Iată de ce salutăm cu o vie satisfacție deschiderea unor cursuri de vacanță în Madrid al căror prospect îl avem în față. In programul cursurilor vedem figurînd conferințele d-nului Rodriguez Marin asupra lui Cervantes, ale d-nului Novarro despre scriitori mistici, multe conferințe apoi despre poesia lirică, roman și teatru, asupra lui Lope, Tirso și Calderon, viața culturală a secolului XVIII. Fiecare conferință va fi însoțită de lucrări practice, și de conversație spaniolă. Programa cursurilor prevede și excursiuni la Toledo și Escurial, la Avila și la Segovia: o lume întreagă de artă, de tradiție latină, care este pusă la dispoziția celor ce doresc să cunoască și alte culturi latine nu numai pe cea franceză. Spania, țara bigotismului inchizitorial, țara în care așa de bine s’a topit arta arabă cu cea latină, în care Aristot a cunoscut popularitatea pe cînd în restul Europei era aproape necunoscut, Spania mistică și legendară, merită să fie cunoscută de un popor latin ca al nostru, dar cunoscător numai al Franței. Ministerul instrucțiunei ar putea să înlesnească studenților—mai ales acelora de la secția filologică—o călătorie în Spania. Cheltuiala nu ar fi ruinătoare, dar ar fi utilă, foarte utilă. Petronius O cauză dreaptă CAZUL D-LUI DR. CONST. POPESCU LA AZUZA. Nu se poate ca dreptatea să nu triumfe pînă în cele din urmă. Acest adevăr banal și-a avut aplicarea și în cazul d-lui dr. Const. Popescu, de la Azuga. Congresul «Asociațiunei generale medicilor», între ale chestiuni profesionale a avut să se ocupe chiar în prima lui ședință și de o nedreptate strigătoare ce se făcuse unuia din membrii lui. Cititorii noștri cunosc cazul d-lui dr. Popescu. Un medic distins, cult muncitor, a trăit o viață întreagă in mijlocul populației industrale din Azuga, făcîndu-se iubit și stimat nu numai prin luminata și umanitara lui activitate medicală, ci și printr’o neobosită și folositoare activitate culturală și socială. Din îndemnul și din munca acestui adevărat apostol, al acestei firi de elită, a acestei podoabe a corpulu medical, s’au format la Azuga, cu mult înainte de stabilimentele industriale din alte părți, infirmerii, se organizase un ajutor medical efectiv, apoi se făceau regulat conferințe cu subiect igienic, șezători, coruri, un complex întreg de măsuri, rezultate ale unei activități de fiece clipă. Efectele acestui apostolat sunt evidente: numeroasa populațiune industrială din Azuga se bucură de bunăstare sufletească și trupească ce ar putea fi socotită drept un ideal. Și pe omul acesta a încercat politicianismul brutal și nedrept, bironcratismul stupid și ignorant al celor cari conduc Casa centrală a meseriilor, să-l lipsească nu numai de rodul și satisfacția unei mini atît de luminate, valoroase și îndelungate, ci chiar și de existența zilnică! Revolta întregului nostru corp medical a fost pe deplin îndreptățită și un început de satisfacție obținut. Înlocuitorul d-rului Popescu, de teamă să nu cadă sub oprobriul întregei suflări mediale, i-a cedat locul Nu mai rămâne îndoială că dreptate deplină se va face d-rului Const. Popescu. In corpul ziarului: Congresul Asociației generale a Medicilor Ditlmele știri din țară și străinătate Impiriotul dein Casa Corpului Didactic Politica de la Buzău a adus la București ca director al Casei de Credit a Corpului didactic și ca profesor de științele naturale pe d. C. Niculescu-Stare. Ca urmare a acestei binefaceri, d-sa s’a simțit dator să dea un colorit politic tuturor actelor sale ca director al acestei Case. Primul tribut de recunoștință l'a plătit d-lui C. Arion, ministrul instrucțiunii, dînd numele sau internatului ce va construi Casa prin anii 1913—1914. Suntem siguri, că d. Arion a primit cu neplăcere acest act de slugărnicie, care il va pune în situația dificilă și delicată de a solicita un Secret Regal, pentru treceea d-sale la nemurire, iară de care uniunea dată nu are nici o sancțiune. Al doilea tribut trebuia plătit d-lui Marghiloman, care a știut sa obțină numirea d-lui Slave in postul de diector al Casei. Pentru aceasta d-sa îndrumează și favorizează asigurările membrilor la societatea „Generala“ al cărei conducător de fapt este protectorul de Buzău. De la soc. «Generala» a trecut la Banca Agricolă, de asemenea condusa de d. Marghiloman, pentru ca toate expedierile de bani, ce se făceau prin Banca Naționala să fie executate de Banca Agricolă, exact in aceleași condițiuni. Tot la aceasta Bancă depune d-sa și tot numerariul disponibil al Casei, deși mai filele trecute cumpărat o nouă casă de bani în valoare de 2.000 lei. In ce privește împrumuturile acordate pentru cumpărare de case de locuința, ar fi foarte interesante unele date, din cari s ar putea vedea ce grabă s’a pus pentru acordarea lor partizanilor politici și în ce întirziere sau lăsat ale celor, cari nu veneau cu bilete și scrisori de la cunoscuți sau neglijau oarecari asiduități și măguliri personale ale vanităților d-lui director. D. Slave are norocul și prudența să se facă membru al casei (1 Febr. 1911) și totodată și director al ei pe aceiași zi, in timpul de prosperitate al acestor instituțiuni, ceea ce i-a permis să-și ridice leafa la 900 lei și locuință rezervată în localul cel nou. Cu cita grijă ar fi ocolit d-sa postul de director al casei in ajunul înființărei, cînd d. Lupu Antonescu, primul director, a slujit un an in mod onorific, pentru a corespunde spiritului de sacrificiu și abnegație impus de fondatorul casei—d. Spiru C. Slaret. Directorii casei, dinaintea d-lui Slave, deși cu nume mai răsunătoare decit al d-sale, s’au mulțumit pînă in 1908 cu leafa de 250 lei, pentru a duce casa la o stare de prosperitate din care avea să profite d-sa. Abia în 1910 leafa directorului s’a ridicat la 000 lei și numai cu mare greutate s'a putut obține consimțimutul directorului din acel timp. D. Slave a găsit semănate din timpul predecesorilor sai toate ideile o-ri fac prosperitatea c-sei, pe cînd d-sa se mărginește a face numai bucătărie economică și politică, consecință a ideilor simpliste cu cari e înarmat. Deși d-sa a apucat de două ori pe 31 Marte nu a cutezat să facă o dare de seamă a activității casei, fiindcă această lucrare cere și pricepere și cunoaștere desăvirșită a mersului ei. Știe d-sa de ce trebue să se ferească ! Pentru a putea să mai micșoreze roua impresie ce a produs-o ridicarea legii de director de la 600 la 900 lei, d-sa publică prin Buletinul of. No. 378 un tablou comparativ al excedentelor pe cțiva ani.in urmă, fără a neglija să se laude cu o situație înfloritoare a casei, situație datorită —adaogă tot cel interesat—unei administrațiuni economice și scrupuloase. Ca consecință arată că excedentul din 1910—911 (administrație liberală) a fost 96.972,36 lei, iar cel din 1911—912 (administrație conservatoare) a fost de 296.466,85 lei. Această argumentare ar putea să impresioneze pe cei cari nu știu că desvoltarea Casei se găsește la apogeul său, fiind în al zecilea an al existenței ei, după care va urma lichidarea cu jumătate din membrii ei și pe cei cari nu cunosc împrejurările, ascunse cu grijă de director, din care se va vedea că acest fenomen nu e o chestiune de administrație. Blamul, ce se încearcă a se aduce administrației anterioare, e neîntemeiat pentru că în anul 1910—911 s’a cheltuit pentru administrație 70.619,75, lei (Bul. Of. No. 358) cu aceleași servicii și acelaș personal, pe cînd administrația conservatoare din 1911—912 a cheltuit exact în aceleași condițiuni 89.839—75 lei (Bul. Of. No. 378). Unde este economia si scrupulozitatea lăudată ? I Se cuvine însă să despărnăm pe îngîmfatul director de azi, unul dintre vinovații faimoasei administrații a d-lui Vladescu, de excedentul de 296.466,85 lei de la 31 Mart. 1912, cu care se mîndrește. El rezultă din împrejurări, cari nu au alt merit, decît că d-i Slave se găsește în mod sideral la această administrație. Dacă era un alt director, cu altă inițială din alfabet, tot așa s’ar fi intimplat, căci existența Casei este așa de temeinic afezată de fondatorul ei, incât ori cinm ar căuta