Viitorul, iulie 1912 (Anul 6, nr. 1578-1608)
1912-07-01 / nr. 1578
anul AL CINCILEA — No. 1B’ 5 bani ABONAMENTE Sil If f * ...... un an 18 lei » , seasul sun! 9 lei in străinătate. ... un an 30 lei... . șease luni 18 lei f Abonamentele încep la ’ 15 ale fiecărei luni PE TRif FREUT SI ISIVSWORI PREȚuL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA 81 AOMIiSsȚRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEME, 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEPRE 13/47 ^VEíISIITRATIA : TELEFOELAtî ____ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA ANUNCIMRI COMERCIALE IA în carp pe o colosal in pagina 115. * . . . . 50 bani Urdu carp 7 pe o coloană în pagina IV , 80 bani «I reci» pe pagina III linia 2 tel ______» SErGHEM tA «jWaISTMTI» și UH-8TNI Etfil BEUîERT_____ DUMIEGA 1 IULIE 1912 wmmr Triumful definitiv al ideeii• dreptate, de ordine și de respect al principiilor constituție, alo * v’t consacrat prin hotărîrea înaltei Curți de Casație și Justiție. , Cea mai înaltă a noastră storească, respingînd ca neîntemeiat recursul ministerului , antarit cu pecetia dreptăței cele șase sentințe pe cari toate celelalte instanțe de fond le au dat în procesul tramvaelor. Guvernul conservator, care a conceput, intr’o clipă de răzbunătoare rătăcire a unuia din membrii săi, planul îndrăzneț și anarhic de a desființa, prin mijloace ilegale și abuzive, o societate românească de interes public, a fost definitiv înfierat de justiția țărei. Faimosul «fier-roșu» al d-lui Petre Carp, s’a întors împotriva propriului său partid și a politicei sale de auțare și de desfrînată călcare a însăși principiilor de ordine și progres pe care e clădit statul nostru. Dacă această politică criminală a tulburat viața publică a României timp de doi ani aproape, ea a avut însă și un efect îmbucurător: a învederat pentru toată lumea că justiția țărei este și rămâne garanția și pavăza legalităței în stat, și că nimeni nu poate călca nepedepsit principiile pactului nostru fundamental. In ce privește sancțiunea ce se impune, gonirea de pe banca ministerială a celor trei miniștri conservatori n’a fost decît un început. Opera de purificare începută de justiție va trebui continuată și complectată, și vinovații vor trebui să-și ia pedeapsa întreagă a fărădelegilor pe cari le-au săvîrșit. Numai astfel se va putea asigura pe viitor propășirea și desvoltarea muncei naționale, pe care un partid politic a încercat, din motive inevitabile, s-o oprească în loc. Partidul național-liberal a declarat încă de la căderea guvernului Carp, că chestiunea tramvaelor e de resortul justiției. Acum, că ea și-a spus cuvintul definitiv și hotărîtor,—înfierînd nelegiuirea și pe autorii ei,—a sosit vremea ispășirei. Ea va fi dureroasă, dar pe deplin meritată. Epoca $1 ti. Grigutti Cantacuzino „Epoca“ ține cu orice chip să-l șicaneze pe d. Griguță Cantacuzino. In numărul de eri revine asupra chestiunei dărîmărei imobilului din calea Victoriei colț cu strada Episcopiei, prolietatea consorțiului Griguță Cantacuzino-Marpay: «Am reicht erit două-trei rînduri, modul cum se dărîmă clădirea din calea Victoriei colția strada Episcopiei,— lucrare care se face împotriva nu numai a dispozițiilor comunale, dar și oricărei reguli. In adevăr, e nepermis să se facă de nelocuit o parte din cele mai centrale și mai importante ale principalei artere a Bucureștiului, fiindcă un antreprenor fără scrupul dărimă ca în cîmpul Bărăganului. Praful de var și cărămidă e în permanență sub forma unor nori irespirabili. Prăvăliile și locuințele de prin prejur sunt îmbîcsite. Nu se mai poate deschide o fereastră, nu se mai poate ține nimic curat. Ce-o fi avînd oficiosul guvernului cu d. Griguță Cantacuzino și cu baronul de Marșay, bunul prieten al d-lui Al. Marghiloman ? i Conflictul universitar Intentat cu n.Simion Mîndrescu profesor la Facultatea de litere D. Simion Mîndrescu a fost printre cei dinții, căruia i-am solicitat un interview asupra conflictului universitar, urmînd a publica în cursul acestei anchete părerile și ale prietenilor și ale adversarilor d-lui I. Bogdan. Convorbirea cu profesorul dela Here am avut’o alaltă ori in cursul unei lungi vizite, pe care am făcut’o d-lui Mîndrescu în locuința d-sale din Aleea Blank. Convorbirea nu a eșit din cadrul conflictului universitar, la care d. Mîndrescu a luat o parte activă, propunînd și susținînd candidatura d-lui I. Bogdan. Redăm convorbirea cu d-sa în întregimea ei, rămînînd să înregistrăm apoi și răspunsurile cari se vor da declarațiunilor d-lui Mîndrescu, dacă răspunsuri se vor produce. — Știm, domnule profesor, că ați fost printre aceia, cari ați propus candidatura d-lui Ion Bogdan la rectorat și cari l’ați susținut pînă în ultimul moment, cerîndu-i să rămînă la postul său. Am crezut deci nimerit ca după d-nii Disescu, Râdulescu-Motru și Sihleanu să vă rugăm să ne spuneți și cuvîntul d-stră în această chestiune. —«Mă pun cu plăcere la dispoziția «Viitorului»,— ne-a spus d. Mîndrescu, cu atît mai mult, cu cît devărul în chestia rectoratului a fost ocolit cu multă dibăcie de cei interesați în cauză». «Am fost acela care a făcut primă propunere pentru candidatura d-lui Bogdan la rectorat și am făcut-o cuonvingerea, că aduc un serviciu Universităței noastre, luptind pentru candidatura unui coleg, care ca profesor și decan a fost timp de 20 de ani numai și numai în serviciul învățămîntului nostru superior. Știind bine, că în urma înțelegerei dintre profesorii liberali și conservatori-democrați o candidatură independentă are puțini sorți de isbîndă,—și am atâit dreptate, dovadă candidatura d-lui Babeș—am făcut totul, ca d Bogdan să fie primit pe lista noastră. Și de oarecs, în urma declarațiilor d-lui Disesiu, nu mai sunt obligat să păstrez o tanume discrețiune, voiu spune tot ce știu. „Mi s'a cerut ca d. Bogdan sapi dea demisia din partidul conservator sau sâ scrie măcar o scrisoare Unui coleg oarecare, prin care să decide, că nu mai e conservator. M m opus acestei propuneri nedemne și m’am oprit la propunerea acceptabilă, ca d. Bogdan să viziteze pe șeful paridului național-liberal, pentru ca pe această cale lista întreagă să’și poată înlesni concursul tuturor profesiilor liberali. D. Bogdan s’a executat. Nu mi-an dat seamă, că acest demers al d-lui Bogdan a fost pus la cale, ca să se împiedece numirea sa ca rector sau să se aibă un punct de sprijin in lupta de răsturnare în caz de confirmare. Faptul, că d. Bogdan a trecut pe la d. I. Brătianu, s’a considerat ca o crimă, iar faptul, că d. Șisescu a luat parte la banchetul in onoarea d-lui ministru de instrucție publică, în preajma confirmărei noului rector, ca un simplu act de prietenie ! «D. Disescu afirmă în intervievare ce ați publicat, că, știe cu siguranță că «d. Bogdan a fost și la d. T.ks Ionescu, atît în scop politic, cît și pentru alegere». Și eu știu pozitiv că lucrul nu este adevărat. De altfel văd, că și d. Dissescu nu acest lucru în răspunsul ci Bogdan. Dar chiar *"tru cît e una; era pur fi — Se susține, că revocarea d-lui Bogdan este numai o urmare a scrisorei d-sale, pe care a publicat-o în «Epoca». Ce credeți în această chestiune, d-le profesor? «Sunt cu totul de altă părere. Campania de răsturnare începuse înnainte de scrisoarea d-lui Bogdan ba chiar înainte ca să fi apărut în Monitor decretul de numire. Acei, cari duceau lupta, erau siguri de izbîndă, căci aveau de partea lor pe d. Arion, ministru ad-interim la instrucție. Să mă explic. Se știe, că d. Ario a fost în contra confirmărei domnului Bogdan ca rector al Universității noastre. Cum însă d-nul Bogdan era susținut de majoritatea miniștrilor și de persoane marcante din partidul conservator, d-l Arion s’a văzut nevoit, după ezitare de a lunii, să-l confirme, l’a confirmat insă, știind bine, că în scurtă vreme va avea prilejul sau să-i primească demisia, sau să-l revoace. Au urmat «lămuririle» d-lui Dissescu cu motivele, pentru cari d-l Bogdan trebuia să demisioneze, și răspunsul d-lui Bogdan. Răspunsul d-sale a fost numai un prilej binevenit pentru facultatea de drept să se supere oficial pe noul rector, dovadă că supărarea a continuat și după ce d-l Bogdan a declarat în scris, că n’a avut intenția să ofenseze pe nici un coleg; a fost un prilej binevenit, ca prin analogie— "vorba unui coleg—să se supere și o parte din profesorii facultății de medicină și din alte motive unii colegi de la facultatea de științe. Decanii acestor trei facultăți împreună cu reprezentanții în senatul universitar ai facultăților de drept și medicină au refuzat, cu autorizația colegilor, de a mai lua parte la ședințele senatului universitar. Facultatea de litere nu avea decan. In acest timp d. Boroianu, decanul facultăței de teologie și administratorul Casei Bisericilor, venea regulat la senatul universitar, știind că ședință nu se va putea ține, fiind-că În lipsa decanului de la litere, nu se putea forma majoritate cu prezența d-sale. Am ales decan pe d. Bianu și cu toții speram, că de aci înainte senatul universitar va putea ține ședințe Ne-am înșelat. La prima convocare a lipsit d. Boroianu a întrebat dacă va veni la a doua convocare a declarat, că nu poate veni, fiindcă prietenii, cari l'au pus în fruntea Casei Bisericilor, nu-l lasă sâ ia parte!! Nu sîntem îndreptățiți să numărăm printre acei prieteni oculți și pe d. Arion ? Dacăci cele ce au urmat sunt suficientă dovadă. D. Bogdan în calitate de rector, bazîndu-se pe art. 91, alin. 2, care sună astfel: Membrii senatului universitar cari în timp de șase luni vor lipsi, ori din ce cauză, cinci ședințe de la senat, or fi considerați de drept demisiit din această însărcinare, iar sunt și decani, vor fi consii demisionați și din decanat, considerat demisionați pe dom- Dissescu, V. Urseanu, T. Io- V. Bibeș și Istrati, și a deministra aplicarea legei, pe e so numească a d-sale. D-loc să-și aplice legea, a nesocotit hotărîrea rectorului, cerîndu-i demisia. D-l Bogdan, în conștiință că a fost în perfectă legalitate și că nu și-a făcut decit datoria, sprijinit pe de altă parte de un număr însemnat de profesori, cari i-au înmânat o adresă cerîndu-i să rămînă la postul său,orice s’ar întîmpla, nu trebuia și nu putea să demisioneze. D-1 Arion a fost consequent pînă la sfîrșit, l’a revocat, făcînd un raport de revocaare, pe care cred că ar fi putut iscăli și d-l Dissescu, fără să îndrepteze sau să mai adauge nimic. Pentru mine un lucru e cert: Duplicitatea d-lui Arion a adus și alimentat conflictul universitar. Și cu siguranță partizanii d-sale îi vor cînta osanale pentru priceperea și tactul, cu care a rezolvat conflictul universitar». — Și ce urmări credeți, că va avea teroarea rectorului? «Răspund la această întrebare cu proverbul: Cine seamănă vînt, culege furtună. In interesul universităței ași dori să n’am dreptate. * Aceasta e ultima observație pe care Mîndrescu a făcut-o în cursul interesantei d-sale convorbiri. ALEX. MAVRODI. Campania prezidențială în Statele Unite Campania prezidențială din Statele Unite își urmează cursul, fără să se poată prevede, măcar cu aproximație, rezultatul. La candidaturile d-lor Taft și Roosevelt, a venit să se adauge cea a d-lui Woodrow Wilson, candidatul partidului democrat, înaintea acestuia a trebuit să se elaseza d. Bryan, candidatul de trei ori blac bulat al acestui partid. Partidul democrat pune azi candidatura d-lui Wilson, guvernatorul statului New Jersey, fiindcă nu mai vrea să facă o încercare inutilă cu candidatura lui Bryan și fiindcă Wilson, prin valoarea lui personală, legitimează multe speranțe de succes. Wilson, înainte de a fi administrator superior, a fost om de știință. A scris un însemnat tratat politic, iar ca profesor la Universitatea din Princenton și-a cucerit o mare reputațiune. După Theodor Roosevelt este omul cel mai bine văzut în Statele Unite, unde cultura începe a avea un mare ascendent. Candidatura lui îi va atrage sufragiile cercurilor intelectuale. Apoi Wilson mai este un mare democrat. Programul lui s mult mai înaintat ca a lui Roosevelt, care,“de cind s’a separat de Taft, caută să dea partidului republican un program înaintat. Faptul că partidul republican e azi rupt în două — de o parte partizanii lui Roosevelt, de alta cei ai lui Taft, — deschide perspective mari candidaturei lui Wilson. Bryan n’o va putea combate, fiindcă el, în repeți la rînduri, a aprobat fără nici o rezervă programul lui Wilson. Așadar partidul democrat se va prezintă unit la urna prezidențială din Noembrie viitor, ceea ce nu va fi cazul partidului republican. Nu e exclus însă ca acest partid, văzînd puținele șanse ale lui Roosevelt și ale lui Taft, să scoată la iveală candidatura unui outsider, unui al treilea care să întrunească marea majoritate a voturilor republicane. Cum acest partid are preponderența în cele mai multe state ale fervatiei americane, e posibil ca din final sau a se leagă viitorul președinte al Statelor Unite. Ziarele GUVERNAMENT .’.'SI ifljpratiiro Ultima hotărîre a înaltei Curți de Casație, în procesul tramvaielor, a avut asupra creerilor celor ce scriu și inspiră ziarele guvernamentale, o influență mult mai dezastruoasă decit chiar căldurile caniculare de 40 de grade. Spunînd ca și clienții doctorului Babeș, neputincioși că își văd înfierat necugetatul lor act, dictat de ură meschină personală, sau năpăstuit cu insultele cele mai triviale, chiar asupra celui mai înalt magistrat al țărei. Primul Președinte al înaltei Curți de Casație și Justiție. Ziarul guvernamental «Seara», în numărul de ori, vorbind despre deciziunea Curței de Gasție, printre alte elucubrații, scrie următoarele : «Procesul juridic a fost terminat cu deplinul triumf material al liberalilor. Procesul moral rămîne însă deschis. Acel proces nu-l judecă, nici Bosie-Algiu, nici cîrciumarul-magistrat Bagdat,—îl judecă, lumea cinstită, nep trnitorie a cărei conștiință e neprihmmă și voiniciS^ryeîdy). ~ Citind rățoelele celor de la foile guvernamentale, nu cam știi ce să faci, să te indignezi, să rîzi sau să-i compătimești. Cel mai bun lucru ce putem face deocamdată, e să recomadăm celor ce insultă în chip atît de trivial cea mai înaltă magistratură a țarei, să se supue cît mai neîntârziat unei cure antirabice la institutul d-lui dr. B Leș. Evenimentele din Turcia UN MANIFEST AL ALBANEZILOR Camera turcească s’a ocupat, într’o ședință agitată, de recenta mișcare a Albanezilor, înainte cu ofițerii albanezi cari au dezertat din armata turcă. Spre a se cunoaște revendicările Albanezilor și platforma luptei lor, reproducem aci un mroment din manifestul lansat de orgi ciprioți, prin cari aceștia aplică atitudinea lor: «întreaga lume și în special Turcii știu ce servicii au adus Albanezii patriei otomane și constituției. Albanezii rămîn soldați fideli ai Califatului și ai Osmanismului și nimic nu va putea zdruncina convingerile lor. Albanezii desfășoară drapelul revoluțiunei nu în interesul țărei lor, ci spre a împiedica Statul otoman să cadă în prăpastie. Ei vor recurge la arme spre a combate guvernul tînăr-turc a cărui politică va aduce pe dușmanii patriei pe pămîntul scump al Otomanilor. Imperiul glorios al Otomanilor, stabilit de șase secole în Europa, e amenințat să fie năruit de greșelile cîtorva Mișcarea noastră are de scop să întroneze cu adevărat regimul constituțional care să apere drepturile fiecărui Otoman. Orice călcare a constituției e o lovitură adusă națiunei otomane. N’o vom tolera». După cum vedem Albanezii nu fac nici naționalism, nici separatism. Ei declară că vor să slujească numai interesele imperiului otoman. Un eveniment rar, într’o țară unde toată lumea voește să fie funcționar, este sărbătorirea d-lui Marinescu-Bragadir, care împlinește 70 de ani. Cu ocazia aceasta aflăm că afacerile comerciale conduse de acest meritos bărbat sunt așa de întinse că produc statului un venit de aproape șase milioane pe an. Aceasta ne arată mai bine decât orice descriere și orice comentarii, extensiunea și însemnătatea afacerilor comerciale și industriale ale d-lui D.Marinescu-Bragadiru. Dar viața acestui mare activ seamănă cu a marilor milionari americani, pornind de la ucenicia cea mai umilitoare și mai mizeră, el s’a ridicat printr’o muncă încordată, și numai pasa muncă, numai prin el însuși la situația de astăzi. Este o viață care ea însăși poate servi ca exemplu evocator și suggestiv mai ales la noi, unde activitatea liberă și independentă e mai puțin prețuită decit munca de rob în haine negre a copistului secătuit de mizerie... Pentru a fi util în lume ne cer două feluri de activități: activitatea creației teoretice, prin artă sau știință, sau activitatea practică, în comerț, ori industrie. Atît rămîne din trecerea unui om prin viață, și cu atît se alegi societatea, cu cît el s’a desfășurat, s’a cheltuit, a adăogat de la el însă ceva la patrimoniul comun. Spiritele lente și visătoare, talentele cari n’au admiratori decît în colegii de „"•a puțineri de la cafenea, cititorii cari îngrămădesc pasiv cunoștințe, fără ca de aci și iasă ceva nou, toți aceștia sunt inutilități sociale, sunt elemente a căror aspirațiune nu influențează cu nimic mediul în care au viețuit. Energicul și priceputul industriaș și comerciant, d-l Marim »en-Bragadiru este unul din acele exemple frumoase de activități rodnice și utile,—care mai ales merită să fie cunoscute, respectate și sărbătorite într’o țară unde comerțul e ia mina străinilor, și unde se crede că este mai înălțător și mai demn a face exerciții de elasticitate a șirei spinarei, decît a fi unul din factorii de temelie ai statului, cum este un Marinescu- Bragadiru. Petronius. Comisiunea monumentelor istorice dă la lumină lucruri din ce în ce mai interesante, în legătură cu trecutul arhitecturei noastre religioase. Așa, pr-nii O. Balș și N. Ghika-Badești publică in excelentul «Buletin» al acestei comisuni, un studiu de o mare însemnătate asupra ruinelor bizantine din Mesembria. Nu facem o plăcere a rezuma aci părțile mai interesante din acest studiu. Istoria arhitecturei noastre religioase prezintă încă multe puncte obscure, cari nu prea par a se desluși prin studiile, ori cit de amănunțite, a monumentelor noastre pământene. De aci interesul de a descrie monumentele principale, din țările vecine, în legătură cu trecutul nostru. Dintre acestea, Mesembria, cu numeroasele ei ruine, atrage atenția cercetătorilor Romîni. Acolo se pot admira rămășițe din cele mai frumoase ale epocei bizantine, superioare poate celor din aceeaș vreme în Constantinopol sau Sf. Munte, pentru că au rămas neschimbate, neatinse de mina omului, unde se pot vedea pînă în detaliile lor principiile constructive și decorative. E interesant în acelaș grad ca și Mistra și genere orașele moarte. Pa o peninsulă sau mai bine o insulă, căci « unită, cu țărmul numai printr’o îngustă limbă de pămînt, micul orășel turcesc prezintă o înfățișare aproape meridională, cu străzile lui înguste și întortochiate, cu oasele în bolovani de piatră, cu catul de sus în lemn și cu balcoane proeminente îmbrăcate cu viță, cu acoperișuri joase de olane și cu grădini închise cu împrejmuiri de piatră. Poziția Massembriei, de abia legată cu continentul, a făcut ca din toate timpurile să fie o cetate de seamă, mai ales in vremea Bizantinilor a fost unul din așezămintele lor cele mai importante de pe țărmurile Mării Negre și un punct de sprijin al flotei lor. Adesea căzută în mîinile Bulgarilor și adesea reluată, a fost, în vremea Imperiului Latin de Răsărit, și în stăpînirea Venețienilor. Sub jugul Turcilor, Messembria a căzut vre-o trei luni după Constantinopol. Dovezile importanței acestui oraș în trecut sunt, odată cu resturile puternicilor ziduri ce îl apărau într’o vreme, și însemnatele biserici, cele mai multe in ruină, răspîndite pe toată suprafața lui. Se zice că ar fi fost pînă la 80 biserici. Acum sînt mult mai puține. Tray acest fapt, s’ar explica numai dacă ar fi adevărată legenda după •craste, o însemnată parte din oraș a tspirat în mare pe urma unui cujaum . Ceea ce face deosebitul vitei acestor clădiri este faptul că au rămas aproape neatinse în tot cursul veacurilor trecute de la construirea lor: e un minunat prilej de studiu al arhitecturei bizantine pînă în vremeacucerirei. Autorii studiului fac apoi o descriere a principalelor biserici din Mesembria. Mitropolia veche are forma basilicală din primele veacuri după Cristos, cu trei năvi și cu stîlpi dreptunghiulari, uniți prin arcuri în plin centru, pe două caturi. Se zice că biserica ar fi fost aceea a Latinilor în vremea stăpînirii lor. Zidăria este de piatră brută, în straturi groase, separate prin straturi orizontale de cărămizi în mai multe rînduri; arcurile sînt asemenea de cărămidă. In această biserică se găsea lespedea (acum transportată in biserica Analipsis) unei prințese Mathessa Cantacuzino PaUologhina, deodată la 1441. Mitropolia nouă se compune și ea din trei năvi, cea centrală mai ridicată ca celelalte, separația năvilor e formată prin stîlpi dreptunghiulari și prin două coloane aflate cam la partea centrală a bisericei. Sunt trei apside semicirculare cu acoperișuri semi conice mai joase ca acela al corpului bisericei. Frontoanele de la extremitățile navei centrale au o formă curbă și se ridica mai sus decit acoperișul, ca la unele basilici și biserici romane (medievale) din Occident. Aci forma basilicală arată o tendință de transformare, care duce progresiv la planul în cruce. La Mistra sînt mai multe biserici cari se aseamănă în plan cu aceasta. Biserica Sf. Ion are un plan similar cu cel răspîndit la Mistra (veacurile XIII și XIV). Biserica Sf. Ion Aliturghitos, Pantocrator, Sfinții Mihail și Gavril și Sf. Paraschiva formează un grup mai omogen, cel mai important ca interes arhitectural și ca frumusețe. Biserica Sf. Ion Aliturghitos este după unul din planurile cele mai răspîndite și pe care îl găsim, afară de mici diferențe, la biserica Domnească din Curtea de Argeș, precum și la biserica Domnească din Tirgoviște, dacă exceptăm pridvorul și bolțile pronaosului. Interiorul nu prezintă nici un interes deosebit. In schimb exteriorul ne arată un tip de ornamentație de o bogăție rară. Straturile de piatră cioplită alternează cu cele de cărămidă, atît la ziduri cît și la arcade. Ornamentația suprafețelor interioare ale arcadelor oarbe și ale timpanurilor formează,—cu ajutorul cărămizilor și a marmorei lucrate în fel de fel de împodobiri, rețete, zigzaguri, damiere, împletituri, etc.,—o adevărată «marqueterie». Origina acestei bogate podoabe se găsește în epoca Paleologilor. Există chiar în Constantinopol palatul Habdomon (numit azi Tekfur-Serai) care se aseamănă foarte mult în ornamentație cu biserica din Mesembria. Biserica Pantocratorului are un plan care diferă de celelalte și pe care îl găsim la bisericile din Serbia, cu oarecari modificări. In interior pereții verticali ai turlei au formă întocmai ca la turla bisericii Curtea de Argeș. Cornișa e compusă din mici arcade pe console în piatră, proeminente; spre altar, sub cornișe, se află un alt rînd de arcade, formînd firide lungi, amintind, ca proporție, pe acele ale bisericelor lui Ștefan cel Mare. Să fi fost o înrîurire a bisericelor mesembriana asupra artei noastre religioase ? se întreabă d-nii Balș și Go ka. Nu se vede, căci dacă un detaliu sau două se regăsesc și la noi, nimic nu ne dovedește că e venit de acolo. Am va aui c& unele biserici descrise mai sus, ca plan, au mare asemănare cu biserica Domnească din Curtea de Argeș, a cărei clădire nu are o dată certă. Această din urmă este mai puțin bogată ca decorație, cu un tip de pkn mai primitiv, dar cu aceleași principii de compozițiune și construcțiune în piatră alternată cu cărămidă. Din aceiași inspirație se trag și bisericele romînești din veacul al 16-lea și chiar 17 lea, ca Bucovățul vechiu, Arnota, Căluiul— care întrebuințează cărămizi aparente în dispozițiuni variate. Aceiași tehnică o găsim, și la bisericele lui Ștefan cel Mare la Moldova : piatra cioplită, sculptată sau brunată, cu cărămizi și teracote smălțuite. Teracote și smalțuri găsim și în Muntenia la biserica Albă și Sf. Vineri din Tîrgoviște, Golești, Gobia, etc. Procedeele sunt aceleași iar formele variază după localități și după epoci. Este evident că atît bisericile mesembriene cît și monumentele din Macedonia, Muntele Athos, Grecia, Serbia, Romînia, Asia Mică, Georgia, Armenia și Rusia, pentru a nu vorbi decit cele din Orient, sînt manifestațiuni artistice pornite din acelaș sîmbure al civiliz iți unei bizantine. Ca atare, aceste manifestațiuni ne interesează în cel mai înalt grad, căci ele ne învață a cunoaște mai bine principiile cari constitue pentru noi adevărata tradiție de artă, care a solicitat geniul nostru strămoșesc, punîndu-i temelia pe care s’a dezvoltat în urmă. Gh. N. C. H seg citi in corpul ziarului: Ioanini imn sm: cinci miniștri demisionează pe chestia tramvaelor. Propunerea d-lui Reim Răspunsul d-Sus DE LA PRIMĂRIE CAPITALA PARA EDILI PRIMARUL ȘI TOATE AJUTOARELE SALE LIPSESC DIN CAPITALĂ ceea ce se petrece la Primăria Capitalei e pur și simplu extraordinar. In momentul de față Capitala noastră este administrată de un consilier comunal, fiindcă nici Primarul, nici ajutoarele sale nu sunt la posturile lor. Nimeni nu are pretențiunea ca primarul și ajutoarele sale să nu plece în concediu. Dreptul concediu e recunoscut și micilor funcționari,—cum nu ar beneficia de el primarul și cele trei ajutoare ale sale ? Ceea ce este însă demn de remarcat este faptul că toți edilii noștri au plecat în concediu în acelaș timp. D. Dobrescu, d-nii dr. Mendonide și Ionel Protopopescu-Pake au plecat la Paris. D. Marcea Poenaru-Bordea, este un concediu de vre-o două săptămâni, și nu se va întoarce decît după 15 iulie. Fapt este că nu numai primarul, dar nici unul din ajutoarele sale nu sunt la post. S’ar crede că la mijloc este o simplă neglijență. Prea puțin îi pasă d-lui Dobrescu de interesele comunei și de modul cum vor fi administrate în timpul vacanței. Lucrul nu stă însă astfel. De fapt această plecare simultană a tuturor edililor noștri nu e o simplă coincidență, ci este voită. D-l Dobrescu n’a avut încredere să lase pe nici unul din colaboratorii săi să gereze afacerile primăriei. Fiecare din acești colaboratori, pe de altă parte, ar fi dorit să aibe mină liberă, pentru a învârti, cum vor, «afacerile» curente. Pentru a tăia scurt toate pretențiile și rivalitățile, d-1 Dobrescu a aranjat așa ca să plece toată lumea odată . Nu se poate zice că d-l Dobrescu nu e fin diplomat și că interesele comunei nu sunt bine apărate chiar înpotriva... edililor eil... ECOURI i-nul Aurel Vlaicu publică în «Ro I rurnul» din Arad descrierea aparatului inventat de d-sa din care reproducem sfîrșitul : «Din punct de vedere militar, aeroplanul nostru e cel mai propriu oricărui serviciu, deoarece: a) pilotul poate vedea în toate direcțiunile, fiind dedesubtul planurilor; a) poate plana cu viteză foarte mică, spre a observa bine terenul și după ce a făcut recunoașterea, se poate transporta cu cea mai mare iuțeală, spre a comunica, celor în drept, rezultatul ; c) grație ușurinței sale se poate ridica în cîteva minute Îi peste 1000 metri, evitînd focul inamicului sau atacul altor aeroplane dușmane (aeroplanul nostru se poate ridica pe un unghiu mai mare de 30 grade, ceea ce nici un alt aparat nu poate face), d e foarte ușor demontabil și transportabil, legat de un automobil sau furgon». íiodeie s’au inventat pentru a asjut cunde urîțeniile și infirmitățile persoajelor importante. Așa spusiine Figaro din Paris. Astfel: Purtarea trenei lungi au întrodus-o fiicele regelui Ludovic al IX-lea, de care voiau să-și acopere cu mijlocul acesta picioarele prea mari. Gulerul înalt l-a adus în modă soția regelui Filip al III-lea, pentru a-și acoperi lungimea neobișnuită a griului. Mânecile largi s’au purtat la curtea regelui Enric al III-lea, ca să ampere umerii strâmbi ai oamenilor de la curte. Regele Ludovic al XIV-lea avea o mare urmă de rană pe creștet, și de aceea a purtat perucă. Pe vremea doamnei Pompadour erau mult la modă ghetele cu tocuri înalte, doamna Pompadour fiind o femee mică de statură.