Viitorul, iulie 1912 (Anul 6, nr. 1578-1608)
1912-07-24 / nr. 1601
ANUL AL CINCILEA — No. 1601— 1 — ABONAMENTE bSBIEl in t*r* ....... nn an 18 Id jj... . .east Inni 9 Id wmaam^as In străinătate. . . . nn an 80 lei................șease Inni 18 Id Abonamentele Încep la 115 ale fiecărei luni PENTRU PREOTI SI ÎNVĂȚĂTORI PRETU ASONIMENTULUI PE JUMITATI REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA < BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACTIA: TELEFON 13^47 * ADMINISTRAȚIA : TELEFON 22/1« MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA anunciuri comerciale Linia corp pe o coloană In pagina IV . . . . . ^ bani Linia corp 7 pe o colină în pag^a IV :..............$ b*nl laserffll |1 rename pagina III Unla .... ■ • • • ■ ASE AORESI k.A ADMINISTRAȚIE SI LS A8EHTIA EMIL MELBEBT5 MARTI 24 IULIE 1913 barai Spre vremuri bune Dmil C. Dimitriu demonstra necesitatea urgentă a unei reforme electorale largi. Paralel cu activitatea partidului conservator pe terenul jocurilor la noroc partidul național-liberal se preocupă de marea chestiune a reformei electorale la noi. Evoluția politică a ajuns la punctul cînd se cere imperios o schimbare a unui sistem de participare la viața publică, sistem ciudat în care cei chemați să participe nu sunt numai decît nici cei mai eminenți, sunt și prea puțini. Un reflex al acestor preocupări de ordin înalt îl găsim în activitatea cercului de studii sociale, anexat partidului nostru, și în care s’a studiat ca într’o adevărată Academie politică, marea problemă a lărgirei dreptului de vot. O contribuție din cele mai fericite la rezolvarea acestei probleme, o găsim în studiul meticulos și bine gîndit al d-lui C. D. Dimitriu, fost deputat și fost prefect de Dâmbovița care luînd ca bază a cercetărilor d-sale județul pe care atîta de bine l-a condus și în care trăește, a ajuns la conclusiuni ce pot fi generalisate fără teama de a greși. Astfel aflăm că la o populațiune de 25 B.042 locuitori cît are județul Dâmbovița după recensămîntul din 1910, „rămîn în țifră rotundă 50.000 cetățeni majori cari nu iau parte la viața politică”. Prea mulți rămași dincolo de mulți cetăței în care se agită destinele României! D-nul C. Dimitriu observă mai departe: „Mai caracteristic este faptul că sub acest regim doctori, magistrați, artiști, avocați pe cari profesiunea lor i-ar sili să domicilieze la țară, votează la Cameră indirect, dacă pe lîngă titlul lor nu au și un venit funciar de la 300 lei în sus. După cum vedem sistemul actual electoral pune un deosebit accent pe cens, în parguba valorei intelectuale, totdeauna vitreg tratată de legiuitor. „Dar chiar privilegiul averei este admis numai în favoarea proprietăței, cu înlăturarea celor care au învestit inteligența lor în industrie și în întreprinderi comerciale sau financiare. La Cameră un mare capitalist, un mare industriaș nu este admis să voteze în acelaș colegiu cu proprietarul unui colț de pămînt de 30 de hectare. Și dacă la începutul vieței noastre Constituționale valoarea funciară a proprietăței presupunea o capacitate pentru alegătorul care izbutea să obțină un venit de 1.200—2.000 lei anual, astăzi creșterea venitului funciar dă putința celui dintîi mic proprietar, să treacă înaintea aceluia care și-a închinat o viață întreagă științei sau aceluia care a profesat cu strălucire nediscutată în cariera sa.* Intr’o țară în care tocmai este nevoe de-a se da impuls culturei intelectuale, se stabilește tocmai inferiorități legale pentru cei ce sunt numai culți, fără a fi bogați! Aceasta nici echitabil nici util nu poate fi pentru buna orînduire a statului nostru. Se impune astfel o reformă radicală a unui sistem electoral care se întemeiază pe unichitate și pe stricită concepțiune a rolului cetățenesc Ia stat. D-nul C. Dimitriu se oprește la colegiul unic, condus din toți cetățenii romîni cu știință de carte și reprezentarea proporțională. Această formulă prepară sufragiul universal. Actualele colegii unite ne dau în toată țara 101.264 alegători. După d. C. Dimitriu 7 la sută din întreaga populațiune sunt în măsură să exercite dreptul de vot. Dacă se aplică acest procent la întreaga populație a țărei de 6.966.002 ajungem la 490.000 de cetățeni cu știință de carte. S’ar adăuga astfel la actualii votanți, toți știutori de carte, contopindu-se într’un colegiu unic. Sistemul propus de d-l C. Dimitriu este un pas mare făcut pentru cucerirea dreptului de vot pentru toți cetățenii. Partidul național-liberal își face o datorie sacră de a pregăti marea reformă electorală, care va răspunde cerințelor epocei, necesităților naționale, și fazei politice actuale. A venit timpul ca la viața statului romînesc să participe toți, să participe mai ales acele elemente sănătoase cari reprezintă rezerva de viață cinstită a acestui neam. Desfinul electoral, și abuzul de putere guvernemental, vor dispare odată cu dispariția dualismului dintre cei puțini, cari au voce în stat și cei mulți ce nu o au. Ii este dat partidului liberal a fi profetul timpurilor mai bune, călăuza vremurilor noui ale acestei țări. GR. TAUSAN. Un imperiu Franco-englez Londra și Parisul au găzduit zilele acestea mai mulți membri ai cabinetului canadian, în frunte cu primul ministru. Miniștrii canadieni au mers întîi la Londra spre a se înțelege cu guvernul puternic asupra participării Canadei la înarmările navale ale Angliei. E vorba ca Domeniul Canadei să construiască pe fiecare an trei dreadnoughturi pe care să le încorporeze în flota britanică. Pe urmă miniștri canadieni s-au dus la Paris spre a afirma acolo sentimentele de prietenie ale Canadei pentru Franța. Se știe că Domeniul Canadei a fost întîi o posesiune franceză. Pe urmă el a devenit, prin forța armelor, o colonie engleză. Dar Canada are azi o populațiune franceză de două milioane, care crește necontenit prin emigrări și nașteri. Această populațiune trăește în cei mai buni termeni cu populațiunea britanică. Această colaborare se manifestă pînă și în alcătuirea ministerelor canadiene, care de regulă au în sinul lor francezi și englezi. De cînd cu înțelegerea cordială dintre Franța și Anglia, care înțelegere a pus capăt tuturor rivalităților din trecut, colaborarea francoengleză din Canada e și mai vie, mai accentuată, mai solidară. Anglia nu e nicidecum geloasă de simpatiile canadienilor francezi pentru Patria mamă. La rândul ei Franța, a cărei expansiune economică a devenit o necesitate, își îndreaptă ochii spre Canada. Ea găsește acolo un teren din cele mai prielnice, nu numai simpatiile unei mari părți din populațiune ci și bogățiile imense care așteaptă capitalul francez spre a fi puse în valoare. Canada are o întindere mai mare ca a Europei. Populația ei care la jumătatea veacului al 18-lea, cînd țara a fost cucerită de Francezi, era de 70.000 locuitori, e azi de 8 milioane. Peste o generație va fi de 20 milioane și sporul ei va urma o progresie geometrică. E evident de pe acum ce mare importanță va cîștiga Canada în cursul veacului acesta. întinderea ei, bogățiile sale, aptitudinile locuitorilor săi, o vor face un imperiu din cele mai înfloritoare. Va fi un imperiu plămădit de cele două națiuni mai civilizate din lume, de Englezi și Francezi, cari în Canada se complectează și se stimulează în cea mai perfectă armonie. IWSTAMTAIVEE PRENSUL FURIOS Fără comentarii. VARA LA IAȘI IASUL STAȚIUNE CLIMATERICA ODINIOARA SI ACUM.—LA PRUT !—SCULENI SI UNGHENI. BĂILE STRUNGA SI REPEDEA.ÎMPREJURIMILE IAȘULUI.—SERILE DE VARA LA IAȘI. Să nu pară lucru exagerat dacă în cele ce vom înșira aicea vom pune în evidență calitățile Iașului, ca stațiune climaterică și chiar balneară, dacă nu pentru lumea străină dar cel puțin pentru lumea din oraș și județ, care neputîndu-se plasa pentru vreme îndelungată la o stațiune mai depărtată este silită să-și facă «sezonul mort» pe loc. Pentru streinul care s-a abătut o singură dată pe la Iași, pozițiunea geografică a orașului ca și a județului este cea mai bună dovadă că Iașul ar putea deveni o stațiune climaterică excelentă. Ar putea deveni — dacă la Iași n’ar lipsi spiritul de inițiativă, și mai cu seamă inițiativa particulară. Din cauza acestei lipse Iașul a decăzut din ce în ce mai mult și astfel a pierdut și din puținele bunuri ce le avea cu ani în urmă și cari făceau ca Iașul să fie centrul principal al Moldovei, după cum Bucureștii a fost centrul principal al Munteniei. N’au trecut mulți ani de cînd Iașul avea stațiuni climaterice și balneare în chiar cuprinsul său, stațiuni cari atrăgeau multă lume nu numai din oraș și județ dar și orașele și județele învecinate. Astfel vom aminti numai două din aceste principale stațiuni cari au fost bine cunoscute și apreciate pentru vilegiaturiștii din regiunea Moldovei : vorbim de stațiunile băilor de'a Strunga și a celor de pe dealul Repedea, cari cu ani în urmă erau vizitate în timpul verei, și unde vizitatorii aveau nu numai locuri pitorești de odihnă dar și băi folositoare, remediabile pentru anumite maladii. Băile Strunga, situate în apropiere de Tîrgul Frumos, au fost pe vremuri conduse de regretatul profesor universitar doctor Manolescu și ele au fost reputate pentru bolnavii de ochi. Multă lume din toate părțile țării venea la Strunga anume pentru boli de ochi, în afară de numeroși vizitatori cari găseau acolo, stațiune climaterică excelentă și un loc de refugiu convenabil, prin faptul că stațiunea era aproape de oraș și condițiunile de ospitalitate erau foarte convenabile. Gurînd însă băile de la Strunga, cărora nu s-a dat o direcțiune sănătoasă, au decăzut și încercarea de a le ridica la ceia ce a fost nu a reușit, tot din cauza lipsei unei bune administrațiuni. La Strunga s’ar putea face însă o stațiune excelentă—dacă s’ar găsi oameni de inițiativa care să ce trebue să facă. Acelaș lucru cu băile de la Repedea, care sunt situate într’o pozițiune încîntătoare în apropierea orașului și unde s’ar putea face lucruri mari, dacă lașul n’ar lipsi de inițiativă. Alte stațiuni mai mici au fost și sunt și acuma, dar mai abandonate ca în anii anteriori, Sculenii și Unghenii. Ambele sate sunt situate pe malul Prutului și ani de zile mulți ieșeni și-au făcut rereatul acolo, în timpul verei, avînd băile de Prut și o ospitalitate comodă și ieftină. Sculenii, aproape de Iași, era un centru principal pentru ieșeni în timpul verei, cari făceau excursiuni de plăcere pe un drum pitoresc și cari remîneau acolo cîteva săptămini în timpul verei. Unghenii de asemenea a fost și este și acum un loc de atracție pentru ieșeni. Unghenii au avantajul căi legate de Iași și de Unghenii ruși prin rețeaua liniei ferate. In timpul verei circulă trenurile de plăcere care poartă lumea în viligiatură... Din inițiativa „Societății de gimnastică și sport“ din Iași s’au instalat acolo cabine speciale pentru băi— și s’ar putea face din această localitate o stațiune admirabilă, dacă s’ar găsi oameni cari să nu fie lipsiți de spiritul de inițiativă și energia necesară. In afară de aceste localități Iașul are o serie de împrejurimi cum nu au multe orașe și județe din țară. Fără a face o descriere a acestor locuri încîntătoare și a frumuseților pitorești, vom cita numai cele mai principale regiuni din județul Iași, și anume : Regiunele Socolei, Galițtei, și a Copoului, renumite nu numai prin frumusețea locurilor dar și prin clima și prin viile lor, cele mai principale regiuni viticole ale Iașului. In aceste locuri multe familii, și chiar multi bolnavi, ar putea găsi repausul necesar în timpul verei, ele avînd și avantajul că sunt situate în apropiere de oraș. Pentru escursii mai apropiate, și pentru distracții în serile de vară, ieșenii mai au cîteva localități reputate, la barierile orașului. Așa cităm «La Trei Sarmale» o localitate situată pe Socola, unde multă lume petrece admirabil, «La Leagănul Fluturului) o altă localitate în apropiere de oraș situată pe dealul Galata. «La Viața Lungă» situată în aleile Copoului, și numeroasele grădini din Tătărași,—între care cităm vestitul «Picior de Paris» — Socola și Nicolina, cari de asemeni atrag pe ieșeni în zile de sărbătoare. Toate însă aceste locuri nu sunt vizitate așa cum ar trebui să fie dacă localurile ar fi altfel întreținute și dacă li s-ar da o altă directivă. Așa însă, în cea mai mare parte ieșenii rămîn locului și nu se deplasează, ei mulțumindu-se în serile de vară cu spectacolele de cinematograf și cu muzicile de prin berăriile situate în șir în Piața Unirei... Din cele ce am înșirat însă pînă aicea se poate deduce că lașul are tot ce ar trebui să aibă ca el să fie un oraș de stațiuni climaterice și balneare. Aviz acelora cari au spiritul inițiativei ! Araid LOCUINȚE IEFTINE Meritul Guvernului „EPOCA“ LAUDĂ GUVERNUL PENTRU O OPERĂ CREATĂ DE LIBERALI. Am schițat ori în scurte cuvinte activitatea bine-făcătoare a «Societătei pentru construirea de locuințe ieftine și sănătoase», creată de partidul liberal. In fata rezultatelor admirabile date de această instituție numai în doi ani de funcționare, nu am mai relevat calomniile și atacurile cu cari întreaga presă conservatoare și în special «Epoca» a gratificat nu de mult această societate. Socoteam că nu e bine să reînviem o polemică, din care nu ar reeși decît un lucru foarte cunoscut și de mult dovedit; acela că adversarii noștri atacă fără nici un scrupul chiar cele mai binefăcătoare instituțiuni economice, numai fiind că ele sunt creațiunea partidului liberal. De altfel chiar «Epoca» a recunoscut acum în urmă că la societatea locuințelor ieftine se muncește serios și dezinteresat, și a făcut, în mod tacit mea culpată a atacat această instituție acuzînd-o că nu caută decît beneficii mari și jetoane de prezentă pentru membrii consiliului de administrație. Mărinimia noastră a dat însă curaj Epocei și Minervei două ziare guvernamentale cari, nu numai că nu mai critică azi societatea locuințelor, dar au început să aducă laude nemăsurate... miniștrilor conservatori pentru activitatea acestei societăți.. Nu putem lăsa nerelevată această tendință puțin reală. Dacă se vor construi o mie de locuințe pentru lucrătorii căilor ferate și ai regiei, meritul întreg este al societății, care a dat nenumărate dovezi de felul cum știe să-și îndeplinească menirea. Vor ziarele guvernamentale să bată monedă din faptul că un ministru conservator a primit înțelegerea pe care i-a oferit-o de-a gata societatea? N’are decît. Asta nu înseamnă însă că meritul punerei în practică al unei idei salutare trebue să și-l însușească un ministru care se poate lăuda cel mult cu faptul că n’a refuzat un aranjament folositor pentru micii slujbași și lucrători ai Statului. A primi o idee bună, e desigur lăudabil. Meritul însă e al acelora cari au conceput-o și au pus-o în practică. 0 otravă bănoasă DE CÎND S’A INTRODUS. TUTUNUL IN ȚARA NOASTRĂ. ITERGR. SE CONSUMĂ LA NOI ANUAL ȘI CE VENIT AMICE STATULUI. A. CU IN CUBva mm saiaului d.dr. G. Marinescu, într’o comunicae pe care o zăcea la Academie, sp nea sus și tare : „Fumind și bind ne otrăvim Cuoate acestea producțiunea acestei plane atît de otrăvitoare crește considerabil din an în an, ceea ce dovedește că și numărul fumătorilor crește în aceiași proporție. Că în adevăr crește numărul fumătorilor, poate oricine constata această afirmațiune. Nu cred că nu va interesa, mai ales pe fumătorii care și-au făcut din atmn un tovarăș care-1 ajută să străungă greutățile vieței, de a ști cînd a fost adus aici la noi și prin ce împrurări a trecut de atunci și pînă aici. Ca multe alte obiceiuri șî apucături c oari ne iubim astăzi cînd civilizați occidentului ne acopere și pe noi ... poalele vestmîntului ei. Turcii ne-au învățat la tutun și tot ei au adus ap ji q veacul al XVII. Cele mai frumoase varietăți de tutun, renumit chiar in acele vremuri, le dădea lunca Siretlui. Cu toate că se cultiva la noi și fumătorii indigeni erau prea puțin, touși se importa la început, iar pest cîțiva ani exportăm noi în Turcia, Tătaria și Polonia. Tutunul aducea și în timpurile acelea venituri frumoase vistieriei domnitorului. «In veacul XVIII producea pentru domnie 4—5000 lei vechi, iar în XIX producea 50.000 lei vechi în Moldova și 0.000 în Muntenia, sumă ce provenea din «tutunărit», căci așa se numea taxa ce se percepea cultivatorilor pe pogon sau strijen. Aceste venituri, odată cu punerea în aplicare a regulamentului organic (1832) deveni impozite comunale pînă la 1863, iar de la această dată și pînă la 1864 impozit fiscal pe vînzare. Cînd la 1864 s’a făcut prima încercare de monopolizare a tutunului, încercarea n’a reușit din cauză că toți negustorii, mai toți supuși streini, s’au pus in grevă. Peste trei ani, la 1867, monopolul a fost desființat din cauza agitației pe care aceștia o făceau în țară și în străinătate, ca să se reînființeze iar la 1872. La această dată a fost cedat unei societăți franco-ungare pe timp de 15 ani. Concesionarii trebuiau să plătească statului în trei perioade de cîte 5 ani 8.000.000+9.612.000-111.534.000. Pe acea vreme producțiunea era de 2.100.000 kgr. tutun anual, iar consumul intern de 1.900.000 kgr. Neputindu-se ține de angajament li s’a reziliat contractul la 7 Aprilie 1879, luîndu-i statul asupra lui. In acest timp se observă o creștere destul de mare a veniturilor. Așa de la 20.967.053 cit erau in 1879, au crescut la 36 470.541 în 1902, la 40 404.556 în 1905, iar în 1908 ajung titru de 47.789.373. Astăzi monopolul tutunului se administrează de stat conform legei de la 1881, modificată în cîteva puncte la 28 Februarie 1887. Acesta este istoricul tutunului la noi în țară. Reese din aceste date că cu toate greutățile prin care a trecut această plantă otrăvitoare, totuși a prins rădăcini încît nu va mai putea fi smulsă nici odată din pămîntul țărei.* Că și-a întins foarte mult rădăcinile în pământul nostru adîncinduși-le tot așa de mult, ne-o dovedește destul de lămurit cantitatea de tutun ce se vinde anual. Din aceste date positive reese lămurit că an cu an această cantitate este în creștere. Dar să lăsăm să vorbească datele: «Cantitatea de tutun vindută, atît pentru consumația internă cît și pentru export, în curs de 20 ani începînd de la anul 1889(1890—cînd se cifrează la 3.081.033 kgr.—este aproape în continuă creștere ajungînd in anul 1908(1909 la 4.292.797 kgr., avînd numai în anul 1900[1901 o descreștere mai simțitoare, cînd s’a coborît la 2.940.986 kgr. Media anuală a cantităței de tutun vîndută în acești 20 ani, socotită pe perioade succesive de câte cinci ani, este : în prima perioadă (1889(1890— 1893(1894) 3.345.057 kgr., în a doua periodă (1894(1895—1898)1899) 3 mii. 538.807 kgr., în a treia perioadă (1899(1900—1903(1904) 3.540.412 kgr. iar în a patra perioadă (1904(1905— 1908(1909) 4.072.301 kgr.). Dacă la această cantitate adăugăm și celelalte fabricate ce provin din tutun, numai pentru consumația internă, pornind de la 3,742,182 kgr. în 1899, ajunge în anul 1908—1909 la 4,799,699 kgr. «Media anuală pentru acest interval, socotită pe perioade succesive de câte cinci ani, este : 36,696,315 lei 15 bani în prima perioadă și 43 milioane 015,703 lei 44 bani în ultima perioadă. Dacă în acest interval (1899—1900 1908—1909) se raportează numărul de kilograme de tutun, precum și valoarea lor corespunzătoare, la populația probabilă a fiecărui an, se obține : în primul an 1899—1900 revine pe cap de locuitor 0.618 kg. în valoare de 6.., lei, iar în ultimul an 1908—1909 revine 0.087 kg. în valoare de 7.63 lei pe cap de locuitor. Cea mai mare cantitate de tutun consumată în anul 1908—1909 în raport cu populațiunea o găsim la județul Constanța, unde se cifrează la 1.539 kg. pe cap de locuitor, iar cea mai mică la județul Gorj 0.379 kg. Cea mai mare sumă ce revine pe cap de locuitor în acelaș an 1908— 1900, o găsim la județul Ilfov (16.14 lei), iar cea mai mică la jud. Gorj (2.88 lei). Iată dar ce enorme cantități de tutun se consumă la noi în țară pe fiecare an. I. Irimescu. In corpul ziarului: Efectele iipoului: Horele statal din finala Unul care pierde 1500 lei la bulă, cere soției alți bani. Soția refuză să mai dea bani iar soțul o amenință cu revolverul.—intervenția poliției. * an incepitau Locuitorii din cartierele mărginașe se plîng că Primăria le închide robinetele de apă fără să-i avizeze. Mai multi proprietari din șoseaua Filantropia nu se plîng că Primăria Capitalei, fără să-i avizeze, închide ore întregi, uneori aproape o zi întreagă, robinetele de apă, fără să-i avizeze. — înțelegem foarte bine, ne-a spus un proprietar, că nu e apă îndestulătoare pentru toată lumea. Dar, de ce numai cartierele mărginașe să fie nedreptățite ? Dacă rezervoriile comunei nu sunt pline, dacă apa se consumă mai mult decât în alți ani, de ce nu se întrerupe pentru cîteva ceasuri în tot orașul apa, anunțindu-se bine înțeles aceasta mai dinnainte ? «Plătim și noi apa cu același preț cu vara o plătesc și locuitorii din centrul orașului. De ce întotdeauna numai noi să fim nedreptățifi ? «Ce înseamnă această desconsiderare? Și apoi încă un lucru. Admitem că apa nu e îndestulătoare, deși acum cu comptoarele de apă nu se mai face risipa din trecut, căci fiecare metru cub consumat în plus se plătește. De ce nu suntem insă anuntați din vreme, ca să ne putem aproviziona cu cantitatea de apă ce ne lipsește ? «Credem că Primăria ar fi datoare să facă lucrul acesta. «In ce ne privește, am reclamat în dese rînduri la Primărie, dar sistemul continuă». Atragem atenția serviciului apelor de la Primărie asupra plîngerilor pe cari le primim. HOTE Medicament, s’au pedagogie ? In timpul nostru se vorbește mai mult de cît despre ori ce alt, de pedagogie , și cei mai mulți au ajuns chiar să se întrebe dacă știința creșterei copiilor nu este făcută de aceia cari au căzut la nivelul copiilor. Prea multă pedagogie ! Și cel puțin dacă ea s’ar face de cei ce cunosc pe copii ! Dar iată că pedagogul german Meumann, ia la refec chiar și pe Comenius, chiar și pe Rousseau, și pe Pestalozzi, pe motiv că tocmai ei cari s’au ocupat de copii nu-i cunosc. Au făcut ei studii asupra lor ? I-au urmat pas cu pas ? Au făcut cercetări de fiecare clipă, a vieței corporale, sufletești a copiilor ? Au cercetat raporturile dintre boală, mediu, fisic, etc., și desvoltarea intelectuală ? De fel. Pedagogii clasici, aceia pe care ne-am obișnuit a-i considera ca conducători în știința educației, au făcut pedagogie, cum ar face medicină un medic care n’ar fi fost pus niciodată în fața unor bolnavi ! La o parte, deci, cu teoriile pedagogice, produs al fanteziei și al speculației ! Să dăm toată atenția numai și numai faptelor, numai aspectelor reale pe care viața copilăriei ni le oferă. Mai ales, cercetările fisiologice și patologice trebue să treacă pe primul plan în știința pedagogică. Multe probleme de educație se elucidează prin cercetări medicale și fisiologice. Astfel este problema copiilor înapoiați. Un exemplu , Doctorul Dupuy, din Paris, ne demonstra, că mulți copii înnapoiați, cari se considerau ca infirmi ai creerului, sunt în realitate niște bolnavi corporali. Anemia, o puțină presiune arterială, intoxicația, reținerea materiilor organice care trebuesc să fie eliminate, unele lipsuri în secrețiunea glandelor tiroidiane, surenale, etc., fac ca mintea să se întunece, ca atenția să scadă, ca memoria să slăbească. Un tratament medical față de acești copii va face mai mult decit orice sistem rațional de predare ! Ne aducem aminte că la noi, d-l dr. Parhon, urmînd cercetările din apus ne demonstra că o alterare a glandelor tiroidiane produce chiar nebunia! Sufletul e o sc înteie , dar pentru ca seînteia să se producă trebue ca cremenea să fie bună, și cremenea e sănătatea deplină a corpului nostru... Iată ce nu trebue să uite pedagogii de meserie! Petroman