Viitorul, ianuarie 1913 (Anul 7, nr. 1762-1788)
1913-01-24 / nr. 1781
Axau! ai WO.— 1781 r 1......... ............ ■0«TMgS^J!’.-m«g bani A BON AMEHTE In țar» . . . . . an an 18 Lei................sease luni 9 Lei In Etr.inătate . . an an 30 Lei................sease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 1B ale fiecărei luni REDACȚIA 81 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI Î7—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/4 TEGISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE IV SI, ÎNAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE „ A Voi fi: Linia corp 7 pe o coloană în pagina III .... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV J ...... 80 bani Inserții si reclame pagina III linia ......... 2 lei Străinii despre noi Revista ilustrată engleză „The Graphic“ dă acest închipuit instant nea al unei seneisi e «ar unei cnut ianița Dobrogei : „Un bulgar susred e cecetat de un ofițer român. Scena acasta n’a existat desigur decit în de cantorul»i Iui „The_Graphic“._______________________________ UN RĂZBOIU ROHAHC BULGAR In trei rînfhiri Bulgaria a voit să profite de etaziune si să sară asupira Turciei: in 190$, după revouțiunea din Iulie, in 1909 după lovitura de stat a lui Abdul-Hamid, și în 1910 după revoltele din Albania și Macedonia. Regimul june turc prevenit a hotărit să-și răzbune. De aceea a început serios a reorganiza armata și a face toate pregătirile spre a ataca pe Bulgari înainte. In acelaș scop, el a căutat să dobîndească alianța Rominiei, care avea interesul de a împedica mă nrea Bulgariei prin anexarea Macedoniei. Dar, sub povara enormelor greutăți ce au intervenit în 1909 și 1910, regimul june-turc a fost copleșit și răsturnat. Noul regim a venit și a rămas încomplectă necuuoștință de planul și pregătirile Junilor Turci. Astfel, el este surprins de războiul actual cu totul nepregătit. Ordinul de mobilizare al armatei urmează după eliberarea unui contingent de 140 mii oameni cari se găseau încă pe drum și cari sunt astfel pierduți pentru mobilizare. ^ V • In cele trei ocaziuni din 1908, 1009 și 1910, Regele Ferdinand al Bulgariei s-a opus cu toată greutatea lui la cererea de războiu a Bulgarilor contra Turciei. Pentru aceea, Bulgarii l-au somat și l-au amenințat cu răsturnarea. In 1910, Regele nu i-a putut înfrâna deep printr’o serioasă sperietură. Profitînd de tratativele de la București și Constantinopole relative la Vacutum și alte chestiuni economice, a dat o telegramă de la Constantinopol unui ziar francez, prin care asigură, că între Turcia și Romînia s’a încheiat o convențiune militară. Atîta a fost, de ajuns. Toată presa europeană a dovedit cu această ocaziune,că o asemenea convențiunie ar avea mari foloase atît pentru Turcia, cît și pentru Romînia. Bulgaria era strînsă între două forțe. Europa vedea mijlocul de a asigura statu-quo și echilibrul în Balcani. Bulgarii s’au astîmpărat și Regele Ferdinand a răsuflat. Dar în 1912, Regele Ferdinand este din nou împins la războiu, și acum cedează. Bulgaria realizează alianța balcanică, și declară războiu Turciei. Remîniă famine stăpînă pe acțiunea ei. Dacă Bulgaria n’a căpătat din partea Rominiei o declarațiune formală de neutralitate, Romînia poate oricină sa intervină și să declare războiu Bulgariei. Motivul mare și recunoscut de Europa întreagă, nu poate fi decît aceea al echilibrului și al naționalităților în Peninsula balcanică. Motivul se precizează și se concretizează în crearea unui Stat independent albano-macedonean în spatele Bulgariei și Serbiei. Ce poate fi simplu, mai logic și mai natural, decît această singură și unică soluțiune a problemei actuale ? Numai această soluțiune ar putea să asigure pe deplin stăpînirea Dobrogei și rolul României. Numai acest motiv ar fi un ultimatum de război a Bulgariei. Cine atunci în această țară a născocit numai condițiunea rectificărei fruntariei Dobrogei ?! . . . Se știe, existența Turciei în Europa a ajutat existența Rominiei în Valea Dunărei. Altminteri, Romînia ar fi fost supusă, — cu toată vitejia ei seculară,— fie de Austria, care, cînd a putut, i-a luat Bucovina,—fie de Rusia, care, cînd a putut, i-a luat Basarabia. Testamentul politic al lui Ștefan Cel Mare totdeauna s-a adeverit. Astăzi, în locul Turciei din Europa se ridică un alt stat puternic, care, pe lângă că rupe echilibrul din Balcani, nu ne va sprijini nici față de Rusia, nici față de Austria. Niciodată Bulgaria nu ne va permite să ne mărim în orice direcțiune. Din contra, ea va căuta să ne micșoreze, spre a ne răpi Dobrogea și a domina ea în Orientul Europei. Este clar evident, că în locul Turciei micșorate, trebue să se creeze un alt stat, care să restabilească echilibrul rupt și să asigure viața diferitelor naționalități. Dar, s’ar putea obiecta, că acum este prea târziu,—că Turcia a cedat deja Macedonia, care va fi împărțită între aliați, — că fruntariile Albaniei se trag deja de către Puteri. La aceasta răspundem, că tocmai asupra acestei împărțiri a Macedoniei, care urmează a se face, România poate să declare războiu Bulgariei. Precum războiul, care nu s’a sfârșit încă, a a adus această stare de lucruri, în momentul de față, între aliați și turci, tot așa războiul de mâine* între România* și Bulgaria va trebui să aibă de motiv și de rezultat crearea unui stat albanio-macedonean în spatele Bulgariei. Fiecare războiu cu drepturile lui. Astfel, este sigur, că dacă România s’a hotărât a face războiu Bulgariei, cheltuind câteva sute de milioane și perzând 100 de mii de sodați ea nu se va mulțumi, dacă va învinge, numai cu rectificarea fruntariei sau luarea cadrilaterului, ci va impune ca condițiune capitală echilibrul și dreptul naționalităților, prin așezarea, statului albano macedonean. Dacă Bulgaria nu va admite rectificarea fruntariei cu Silistra, războiul va avea desigur acest scop. Cine dar zice Silistra, zice Macedonia. zsLwamm Se’nșeală Epoca scrie : „Călărașii, d-1 Banu și ziarul pe care-l conduce au căpătat parcă și halucinații... Văd pe Pascal Toncescu pretutindeni“. Epoca se înșeală grozav. Este un joc cel puțin unde nici d-1 Banu, nici Viitorul și mai cu seamă nici Călărașii nu pot să-l vadă pe d -l P. Toncescu: Parlamentul. Oricât de halucinat ar fi cineva, în parlament nu-l mai poate vedea pe d-l Pascal Toncescu. Cum ? Tot în Epoca citesc, relativ la propaganda anti-națională a unui spion bulgar: •Spionul bulgar care perora, în cârciuma din piața Amzii își făcea datoria, dar și noi Românii trebue să ne-o facem pe-a noastră 4. Cum ? Desigur, făcând politica d-rului Rakowicki 1 Aghiuță Scrisoarea ÎMPĂRATULUI WILHELM CĂTRE REGELE CAROL A. S. I. Principele EUiel a adus M. S. Regelui din partea împăratului Wilhelm următoarea scrisoare: Preși ilustre și puternice Principe, iubite vere și fr.ti. Legăturile strînse și cordiale de familie ce unesc Casele Noastre, mă fac să dau din inimă o deosebită Însemnătate sincerei părți ce iau la sfinta ceremonie ce se va săvîrși Duminica viitoare. Am Însărcinat dar, în acest scop pe fiul Meu A. S. R. Principele Eittel Friederic, de a înmîna Maiestății Voastre Steaua de Mare Comandor a Ordinului Casei Mele de Hohenzollern. Rog pe Maiestatea Voastră a primi aceste Însemne cu prilejul jubileului Meu de 25 ani de Domnie, ce se va sărbători în cursul anului acesta, ca o dovadă a celei mai înalte stime și sincere prietenii cu care sunt întotdeauna, Al Maiestatei Voastre din Var și Frate. Wilhelm 1913 ianuarie 30 st. n. I. R. Colaborarea este perfects DE ROSTARE INTERPFLAREA D-LC! SENATOR BURILEANU După cum se știe în ședința de Sîmbătă a Senatului, d. Burileanu, senator și profesor universitar al facultăței de științe din București, a adrerat o interpelare d-lui ministru al instrucțiunei, întebînd la ce necesitate corespunde înființarea catedrei de studii bizantine, pe lingă facultatea de litere din București, catedră înființată chiar în contra părerilor Senatului universitar. D. Burileanu, care este un fruntaș conservator-democrat a întrebat pe d. ministru al instrucțiunei dacă nu crede că e momentul să vie cu un proect de lege ca să reguleze situația acestei catedre, adică să o desființeze ea nefiind necesară învățămiîntului. Interpelarea d-lui Burileanu își are cîntecul ei și înseamnă un atac direct la adresa fostului ministru al instrucțiunei și fruntaș junimist d. C. C. Arion, autorul înființărei catedrei de studii bizantine. Se știa că d. C. C. Arion a avut ca principal colaborată, în alcătuirea reformei sale universitare, pe d. C. Litzica, fostul director al învățămîntului secundar și superior din ministrul instrucțiunei. Ca o recompensă pentru această colaborare, d. Aron a creat catedra de studii bizantine special pentru d-l Litzica, cu toate că atît opnsiiul profesoral al facultății respective cî și Senatul universitar din București, s’a pronunțat contra înfiițarei acestei catedre. Imediat ce legea a fost promulgată, d. Arion s’a grăbit să și numească protejatul ca titular la catedra ci înființase. Această chestiune de senator Burileanu vroește s’o aducă in discuția Senatului și știința de Vineri în care se va desvolta interpelarea promite a fi cît se poate de interesantă. Cu acest prilej s’a dovedit încă odată cît de cimentat este sentimentul sincerei colaborări între cele două nuanțe conservatoare, care se află la guvern. iar lemnele de foc CHESTIUNEA A FOST DIN DISCUTATA IN CONSILIUL COMUNAL Din cînd în cînd Consiliul comunal al Capitalei acorda cite cinci minute de dezbatere <chestiunei lemnelor, se fac promisiuni și declarații, pentru ca apoi tosă reintre în stare normală. De ată-dată însă dacit,vvițiunile făcute de d. dr. C. Istrati, primarul Capitalei, au o însemnătate mai na e. In adevăr, la intervențiunea unui consilier comunal, care a subliniat scumperea enormă a lemnelor de foc, primarul Capitalei a răspuns, arătând că la intervențiunile făcute pe lângă Ministerul domeniilor, de către primărie, această autoritate a răspuns prin... temporizare. E lucru învederat și recunoscut că depozitele de lemne ale primăriei n'au putut satisface nici măcar a zecea parte din cantitatea de lemne cerută de populația nevoiașe. Primăria n’a avut la dispoziție de l i un stoc foarte redus de lemne. Acuma, se anunță că parcela de pădure, pusă la dispoziția primăriei de ministerul domeniilor, s’a terminat, și cu toate că autoritatea comunală a făcut din vreme toate întervențile necesare, ministerul domeniilor «... a temporizat rezolvarea acestei chestiuni». Așa fiind, primăria a rămas pur și simplu fără lemne, atît pentru serviciile sale, cît și pentru școli, din pricina șicanelor ce i se fac de la ministerul domeniilor. D-rul Istrati a făgăduit că va interveni din nou, prin ministerul de interne. Decit, pînă cînd se vor rezolva toate aceste interveniri oficiale, prin filiala biroterației, va veni soarele de April și va încălzi gratis pe cei nevoiași... Cel puțin pentru anul viitor dacă se vor pregăti lucrurile mai serios ! nove Legenda diplomatică Cunoașteți pe faimoșii jandarmi ai lui Offenbach... Vin totdeauna la pericol, dar după ce el a trecut, sosesc mereu la locul crimei, după ce criminalul a trecut granițele, sunt constanți cu ei înșiși, căci niciodată nu vin când e nevoe. Diplomații sunt și ei un fel de jandarmi de operă bufă, că ei rezoluți unele lor grave, solemne și ambigue ca oracolele pytice, vin totdeauna ca să rezolve ceea ce fusese rezolvat de alții mai dinainte; iar atunci cînd gravii diplomați previn ei evenimente și voesc ei sa facă istoria, popoarele se grăbesc să o facă ele... Un tratat ulterior, ținut cu fast și ostentație, va ratifica le fast accompli, în urma unor minuțioase, savante și academice discuțiuni, urmate de banchete copioase și de promenade recreative. Și astfel lumea merge cum vrea ea, după legile fatale cari conduc societățile. Neamurile își fac ele istoria ce le convin și de care sunt vrednici, iar diplomaților ornați cu fireturi, încărcați de slavă, le rămâne sarcina de-a sancționa prin fraze pompoase și desiderate poetice, ceea ce aceste popoare au făcut cu de la ele putere ! Și niciodată nu a eșit mai în evidență acest rol decorativ și van al diplomației decât în actualul conflict balcanic. Uniți în cuget, solemnii diplomați au decretat că statu-quo e o persoană abstractă dar augustă, un fel de soră de caritate la patul „omului bolnav“, de care nimeni nu se poate atinge ! Realitatea, însă, o cunoaștem. Respectabilul statuquo a dispărut în neființă de unde nimeni nu se va reîntoarce. Diplomații, solemni, gravi și serioși, dau din cap cu mult subînțeles: „Știam noi că va fi așa ?“ De fapt, cei cari știu mai puțin din ceea ce are să se facă în lume sunt tocmai diplomații, cari pleacă de la convingerea greșită că istoria o face calculul rece, iar nu entusia unul popular, și că popoarele pot să asculte de frazele savante ale diplomaților, iar nu de pornirile calde ale inimei lor . Petronius BULETIN ZILNIC Situația internațională — FAPTE ȘI COMENTARII - Așadar avem din nou războiu, în momentul cind scrim aceste rânduri, ne-a sosit o știre care ne vestește reluarea efectivă a ostiliăților și nici o știre care să anunțe reînceperea tratativelor de pace. Europa trăește ceasuri grele. Puterile și-au dat siința să impedice reînceperea războiului, dînd sfaturi atît la Constantinopol, cit și la Sofia. Dar Bulgarii n’au voit să asculte. Bulgarii urmăresc desigur un plan de mai înainte fixat, cu un concurs care nu se vede, dar fără de care atitudinea lor nu s’ar explica. Urmăresc ei ca, printr’un marș asupra Constantinopolului, să pună pe tapet chestiunea Dardanelelor ? Întrebarea e permisă. Pentru cazul unei înfrângeri, ei sunt de pe acum asigurați, căci Ruria a declarat că va interveni, dacă armata otomană, victorioasă, va călca pe teritoriul bulgar. Dar în acest moment orice presupunere e hazardată. # TFIBOPHLF C”CFPITE DE SÎRBI Guvernul din Belgrad își propune să nume!'S'’ă un guvernator însărcinat special cu administrația nouilor teriitorii cucerite de la Turci. Guvernatorul, care își va avea sediul la Uskueb, va fi numit în persoana principelui Arsen Karagheorghevii, vărul regelui Petre. Guvernatorului i se vor atașa trei consilieri, numiți dintre foștii miniștri ai Serbiei. Vechea Serbie, cucerită de la Turei, va avea un regim excepțional, care va dura un număr de ani, pînă ce va fi asimilită și încorporată regatului Sîrb. O mulțime de chestiuni locale vor îngreuna adminitrația teritoriilor cucerite. Așa bunăoară bulgarii din vechea Serbie, sprijiniți de guvern ă din Sofia, cer școli naționale și alte drepturi speciale. Sub raportul religios, ei cer să fie puși sub autoritatea unui Mitropolit bulgar cu reședința la Uskrelo. Se zice că guvernul din Belgrad a da celui din Sofia asigurări formale în această privință. Dar naționaliștii Sîrbi sunt indignați de prea micile drepturi acordate Bulgarilor cari, aer un fel de exteritorialitate. ASEDIUL ADRIANOPOLULUI După tote probabilitățile, reluarea ostilităților se face prin asedierea Adrianopolului. Pentru Bulgari, cucerirea acestei cetăți este de cea mai mare importanță, pentru că odată Adrianopolul luat, dispare pentru Turci posibilitata de a se opune cedărei sale. După părerile specialiștilor militari, garnizoana turcească din Adrianopol numără 35 000 de oameni , ceea ce îi mărește valoarea e faptul că e comandată de un șef energic ca generalul Sukin Pașa. Bulgarii vor porni în contra Adrianopolului cu o armată de 100 000 oameni. Ei sunt gata sa jertfească acolo după declarația generalisimului Savof, 50 000 de oameni. La Ceatalgea nu sunt dispuși să reînceapă ostilitățile. Dar e de presupus că Turcii nu vor sta în inacțiune la Ceatalgea. Ei vor lua ofensiva pentru ca în cazul norocos să poată veni în ajutorul armatei turcești de la Adrianopol. Socialiștii militari sunt de părere că Bulgarii joacă o carte periculoasă la Adrianopol. DCLARAȚIILE MARELUI VIZIR Telegraful ne-a transmis rezumatul importantelor declarații pe care Marele Vizir Mahmud Șefbet Pașala a făcut unui reprezentant al ziarului <sNeuevreie Presses. Iată, după ziarul vienez, textul pasagiului principal al acestori declarații: Când credeam, că stăm în ajunul încheierii păcii, am fost surprinși de denunțarea armistițiului, care a zădarnicit toată truda Puterilor mari. Dar și așa e bine. Conștiința noastră e liniștită. Bulgaria va avea să răspundăm în fața lumii pentru hotărârea ei, ea poate sa provoace un războiu general. Noi am cedat sute de mii de kilometri pătrați și acum eram gata să cedam și malul drept al Măricei împreună cu stațiunea căii ferate Karagaci. Nam voit să păstrăm decât cetatea, încă neînvinsă, cu locwle ei sfinte. Cum poate fi Bulgaria atit de nesățioasă, ca pentru 40 kilometri pătrați să răpească onoarea dușmanului ei eroic, și să arunce în flăcări Europă întreagă ? Eu și noul guvern am fost pătrunși de dorința de pace. Am dovedit aceasta, când la sfatul Puterilor mari, am cedat 75 la sută și ne-am reținut numai 25 la sută. In astfel de împrejurări trebue să facă concesiuni reciproce. Dacă Europa va suporta în liniște procedeul Bulgarilor, atunci ea va fi responsabilă pentru urmări. Acum trebue să ne apărăm onoarea și în consecință am luat dispoziții, ca să putem relua războiul. Poporul turcesc adânc nemulțumit de concesiuinile crea mari făcute de noi, acum va fi,proprii însufloți** $ **^ Monopolul statului . la școlli D-1 MOTRU CREDE CA NUMAI CLERICALISMUL E UN PERICOL DE CARE STATUL DEMOCRATIC SE POATE TEME D-1 Rădulescu-Motru, publică în „Nous Revistă Romina“ un articol : „Statul și Școala“ care va trbui cu atît mai mult să ne atragă atenția cu cît din ce se lămurește și spiritul ce a dominat alcătuirea profetului de reformă a învățămîntului secundar. D-l Rădulescu-Motru face constatarea că în materie de învățămînt, partidele politice liberale, radiale și socialiste din apusul Europei au susținut monopolul statului, pe cînd partidele conservatoare au fost din potrivă pentru libertatea învățămîntului. Lucrul acesta deși s’ar părea neînțeles din punctul de vedere doctrinar, are totuși o explicare din punct de vedere practic. In apus partidele înaintate au susținut monopolul statului, pentru ca sa poată „combate școala clericală. Prin școli de stat se urmărea astfel distrugerea școlilor clericale. Domnul Motru zice astfel: „Monopolul statului în materie de învățămînt, nu este așa dar cîtuși de puțin un ideal al democrației, ci este cel mult o tactică bună pentru moment, pentru a înfige clericalismul“. Concluzia la care tinde astfel d-l Motru este: lntru cît la noi nu avem un „pericol clerical“, evident că monopolul statului n’are nici o rațiune de a fi, în învățămînt. La aceste considerațiuni interesante, emise de d. Motru, noi am replica următoarele : Dacă monopolul Statului e necesar pentru a apăra educația cetățenească de sectarismul și pasiuna cerieală , oare numai acet pericol există și numai contra lui Statul trebue să lupte ? Dar oare într’o țară în care părinții nu se interesează de educația copiilor, și în care ei nu văd in școale decît fabrici de diplome și certificate, nu este periculos a lua din mina Statului învățămîntul? Cu moravurile de la noi, este deci de temut ca institutele private să nu devină — atunci cînd vor fi asimilate cu lieele Statului — niște pepiniere de nulități sociale asvîrîite în viața socială, grație indulgenței unor directori de școli private. Iată de ce noi Credem că orice proect de lege care ar săbi puterea Statului în materie de învățămînt este mai ales la noi, și mai ales în actuala fază de cultură, inoportun și dăunător. G. T. Citiți în «VIITORUL» Crima ai» DE LA 2 FEBRUARIE Calea Moșilor de PANAIT MACRI r SCRISOARE DIN ROMA Cum tată presa volM diferendul roulup ROMÂNIA ȘI CONFLAGRAȚIA EUROPEana . O DECLARAȚIE A MINISTRULUI BULGARIEI DIN ROMA (De la corespondentul nostru particular) Roma, 17 Ianuarie.—Gând a început să se vorbească de pretențiile teritoriale ale României, cari fac obiectul actualului conflict româno-bulgar, opinia publică italiană a fost destul de ostilă cererilor pe cari le formula România, și le considera ca nedrepte. Pe atunci însă, tot spiritul public italian era entuziasmat de victoriile L gei balcanice. Insă încetul cu încetul, a început să se vadă că actualele revendicări teritoriale române nu sunt decât o îndreptare de graniță, așa cum fusese propusă în cor greșul din Berlin de delegații Italiei, Austrei și Franciei, și atunci presa italiană a început dacă nu să ne fie parte, dar cel puțin să discute mai serios această chestiune, într’o manieră care uneori ne era favorabilă, și nu rare ori a apărut în presa italiană fraza aceasta: că România are drept la o compensație teritorială, lucrul nu este de tăgăduit. Dar tratativele de la Londra dintre d. Danev și ministrul nostru de interne s’au sfîrșit, d. Tica Ionescu s’a întors în țară, și ne mai avînd sorginți de știri, presa italiană văzînd diferendul romîno-bulgar nerezolvat de cei doi oameni politici din Londra, a început să discute acest diferend, dîndu-i fiecare ziar o altă soluție. Astfel, în fiecare zi aproape, se vorbește cînd de intrarea Rominiei în Liga Balcanică, cînd de trecerea Rominiei de partea Turciei, cind de cedarea Silistrei, cînd de ocuparea militară din partea Rominiei a zonei de la Sudul Dobrogei, în sfîrșit, se discută toate posibilitățile in cari s’ar putea rezolva conflictul. Soluțiile pe cari ziarele italienești le dau aplanărei diferendului sunt toate motivate de delicateța chestiunei, care în momentul de față, constitue cheia păcei europene, căci în opinia publică italiană atitudinea României este acela care va hotărî pacea sau ponflagrația generală din Europa. Romînia ar fi ca un fel de balanță : intră în ligă contra Turciei? atunci ar însemna că trace de partea Triplei înțelegeri; ia partea Turciei contra Bulgariei? atumii ar fi contra Triplei înțelegeri. Și într’un caz, și într’altul, neutralitatea actuală a României stabilește echilibrul păcei, și o acțiune armată ar da începutul unui război general,— și de o conflagrație generală, a cărei urmări sunt incalculabile, se teme și Italia. Insă, cu toată teama, ni se confirmă dreptul nostru de îndreptarea graniței, și — după cum spuneam mai sus — dacă nu ne sprijină, presa italiană nu ne este nici prea ostilă. Nu vorbim aci de ziarul din Milan «Il Corriare della Sera», în care d-l Vico Mantegazza ne-a apărat așa de bine în pretențiile noastre, ci de presa în general, care nu cunoaște așa cum cunoaște Mantegazza politica externă, pe romîni și dreptatea cererilor noastre. Un fapt apare foarte curios în momentul actual,,pe cînd dreptul nostru de rectificare de frontieră începe să-și facă tot mai mult loc în opinia publică italiană, ministrul Bulgariei la Roma, d. Rizoli, într’o declarație pe care a făcut-o ziarului «Il Giornale d’Italia» din Roma, după ce spune că pretențiile Romîniei «sunt o adevărată cerere de anexare teritorială, de o suprafață de mai multe mi de kilometrii, inclusiv o cetate. Silistra», spune că «oi ce concesiune teritoriilă (din partea Bulgariei) este imposibilă căci în spirșiul constituției noastre, iad este vorba de o asemenea denație, trebue să se ceară intenția Marei Adunări Nționale; să admitem că Adunarea s’ar convoca în acest scop, în urma, încheierei tractatului de pace; puteți să fiți sigur că nici un deputat nu va vota mutiliția aceasta de teritoriu, în favoarea R •mimai. Intr’un aliniat înaintea rândurîlor trai: "’use mai sus, ministrul Rîzoff a spus că dacă în chestia rectificărei frontierei«Romînia va recurge la violențe, în ceiar ce ne privește pe noi, partea nu este" decît amînată, dar «or fii doi va ii bucni într’o zi, inevitable. " Ropescu Germanii din Sibiu 220 CAPI DE FAMIIS SE DESPART DE BISERICA ROMEI La Sibiu s’a întîmplat un fapt Care ar trebui să dea mult de gîndit Romînilor uniți de peste Carpați s- ar gătea sa se servească drept pildă visa primejdiei ce-i amenință. Iată despre ce este vorba: Germanii din Sibiu, membri ai comunităței bisericești romano-catolice, au țxținut deunăzi o adunare la care au luat parte 236 parohieni capi de familie. Adunarea, printr-o revoluțiune sprijinită de 220 voturi, a hotărit imediata eșire din sinul Bisericei romano-catolice. Motivele acestei hotărîri extraordinare sunt următoarele: Catolicii autohtoni din Sibiu au ținuți întotdauna la respectarea păcei naționale și confesionale. Ei au privit în liniște cum a fost înlăturată limba germană din toate instituțiile bisericești și școlare din Sibiu. Orfelinatul înființat de Maria Teresa, care odinioară a fost curat german, astăzi este complect, maghiarizat. Tot așa școala elementară catolică §i-a s pierdut caracterul german. Din 9 predici, ținutei în cele patru biserici catolice, abia una se mai ține în limba germană, deși Germanii formează majoritatea. Germanii mai spun că nu speră la oe schimbarea stărei de lucruri iar dorința lor legitimă nu va fi împlinită, căcioozinca Bisericei catolice este, el impune, sau a răpune. De aceea, primejdia este recunoscută de toți aceia în cari mai vibrează sentimentul național. Ei nu mai au ce pierde, că ei li s’a chiat totul. Un singur refugiu le-a mai rămas: Ieșirea din sinul Bisericei. De aceea, lozinca lor este : o rupere de Roma> 1 „Los von Rom“! Cei 220 capi de familie, semnînd rezoluțiunea de mai sus, au declarat că, dacă e vorba să rămîe pentru viitor, ei și familiile lor „Germani“ ori „c*tolici*, preferă să fie Germani și necatolici, decît catolici și negermani. Așa înțeleg Germanii din Ungaria naționalismul lor. Ar fi de dorit să mediteze asupra acestui lucru și Romînii «f=niți din Ungari». f /