Viitorul, ianuarie 1913 (Anul 7, nr. 1762-1788)

1913-01-24 / nr. 1781

Axau! ai WO.— 1781 r 1......... ............ ■0«TMgS^J!’.-m«g bani A BON AMEHTE In țar» . . . . . an an 18 Lei................sease luni 9 Lei In Etr.i­nătate . . an an 30 Lei................sease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 1B ale fie­cărei luni REDACȚIA 81 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI Î7—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/4 T­EGISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE IV SI, ÎNAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE „ A Voi fi: Linia corp 7 pe o coloană în pagina III .... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV J ...... 80 bani Inserții si reclame pagina III linia ......... 2 lei Străinii despre noi Revista ilustrată engleză „The Graphic“ dă acest închipuit instant nea al unei se­ne­isi e «ar u­nei cnut ia­nița Dobrogei : „Un bulgar susred­ e ce­cetat de un ofițer rom­ân. Scena ac­asta n’a existat de­sigur de­cit în de cantorul»i Iui „The_Graphic“.____________­­­­­___________________ UN RĂZBOIU ROHAHC BULGAR In trei rînfhiri Bulgaria a voit să profite de etaziune si să sară asu­pira Turciei: in 190$, după revo­­uțiunea din Iulie, in 1909 după lovitura de stat a lui Abdul-Hamid, și în 1910 după revoltele din Al­bania și Macedonia. Regimul june­ turc prevenit a ho­­tărit să-și răzbune. De aceea a în­ceput serios a reorganiza armata și a face toate pregătirile spre a ataca pe Bulgari înainte. In acelaș scop, el a căutat să do­­bîndească­­ alianța Rominiei, care avea interesul de a împedica mă nrea Bulgariei prin anexarea Ma­cedoniei. Dar, sub povara enormelor greu­tăți ce au intervenit în 1909 și 1910, regimul june-turc a fost co­pleșit și răsturnat. Noul­ regim a venit și a rămas în­complectă necuuoștință de pla­nul și pregătirile Junilor Turci. Ast­fel, el este surprins de războiul actual cu totul nepregătit. Ordinul de mobilizare al armatei urmează după eliberarea unui contingent de 140 mii oameni cari se găseau încă pe drum și cari sunt ast­fel pier­duți pentru mobilizare. ^­­ V • In cele trei ocaziuni din 1908, 1009 și 1910, Regele Ferdinand al Bulgariei s-a opus cu toată greuta­tea lui la cererea de războiu a Bulgarilor contra Turciei. Pentru aceea, Bulgarii l-au somat și l-au amenințat cu răsturnarea. In 1910, Regele nu i-a putut în­frâna deep printr’o serioasă sperie­tură. Profitînd de tratativele de la București și Constantinopole rela­tive la­ Vacutum­ și alte chestiuni economice, a dat o telegramă de la Constantinopol unui ziar francez, prin care asigură, că între Turcia și Romînia s’a încheiat o conven­­țiune militară. Atîta a fost, de ajuns. Toată presa europeană a dovedit cu această ocaziune,­că o asemenea convențiunie ar avea mari foloase atît pentru Turcia, cît și pentru Romînia. Bulgaria era strînsă între două forțe. Europa vedea mijlocul de a asigura statu-quo și echilibrul în Balcani. Bulgarii s’au astîmpărat și Re­gele Ferdinand a răsuflat. Dar în 1912, Regele Ferdinand este din nou împins la războiu, și acum cedează. Bulgaria realizează alianța bal­canică, și declară războiu Turciei. Remîniă famine stăpînă pe ac­țiunea ei. Dacă Bulgaria n’a căpătat di­n partea Rominiei o declarațiune formală de neutralitate, Romînia poate ori­cină sa intervină și să declare războiu Bulgariei. Motivul mare și recunoscut de Europa întreagă, nu poate fi decît aceea al echilibrului și al naționa­lităților în Peninsula balcanică. Motivul se precizează și se con­cretizează în crearea unui Stat independent albano-macedonean în spatele Bulg­ariei și Serbiei. Ce poate fi simplu, mai logic și mai natural, de­cît această singură și unică soluțiune a problemei ac­tuale ? Numai această soluțiune ar pu­tea să asigure pe deplin stăpîni­­rea Dobrogei și rolul României. Numai acest motiv ar fi un ul­timatum de război a Bulgariei. Cine atunci în această țară a năs­cocit numai condițiunea rectifi­­cărei fruntariei Dobrogei ?! . . .­­ Se știe, existența Turciei în Europa a ajutat existența Rominiei în Valea Dunărei. Altminteri, Ro­mînia ar fi fost supusă, — cu toată vitejia ei seculară,— fie de Aus­tria, care, cînd a putut, i-a luat Bucovina,—fie de Rusia, care, cînd a putut, i-a luat Basarabia. Testamentul politic al lui Ștefan­ Cel­ Mare totdeauna s-a adeverit. Astăzi, în locul Turciei din Eu­ropa se ridică un alt stat puternic, care, pe lângă că rupe echilibrul din Balcani, nu ne va sprijini nici față de Rusia, nici față de Austria. Nici­odată Bulgaria nu ne va per­mite să ne mărim în orice direc­țiune. Din contra, ea va căuta să ne micșoreze, spre a ne răpi Do­­brogea și a domina ea în Orientul Europei. Este clar evident, că în locul Tur­ciei micșorate, trebue să se creeze un alt stat, care să restabilească e­chilibrul rupt și să asigure viața di­feritelor naționalități. Dar, s’ar putea obiecta, că a­­cum este prea târziu,—că Turcia a cedat deja Macedonia, care va fi împărțită între aliați, — că frunta­riile Albaniei se trag deja de către Puteri. La aceasta răspundem, că tocmai asupra acestei împărțiri a Mace­doniei, care urmează a se face, Ro­mânia poate să declare războiu Bulgariei. Precum războiul, care nu s’a sfârșit încă, a a adus această stare de lucruri, în momentul de față, între aliați și turci, tot așa războiul de mâine* între România* și Bulga­ria va trebui să aibă de motiv și de rezultat crearea unui stat al­­banio-macedonean în spatele Bul­gariei. Fiecare războiu cu drepturile lui. Astfel, este sigur, că dacă Ro­mânia s’a hotărât a face războiu Bulgariei, cheltuind câteva sute de milioane și perzând 100 de mii de so­dați ea nu se va mulțumi, dacă va învinge, numai cu rectificarea fruntariei sau luarea cadrilateru­lui, ci va impune ca condițiune capitală echilibrul și dreptul­ na­ționalităților, prin așezarea, statu­lui albano macedonean. Dacă Bulgaria nu va admite rec­tificarea fruntariei cu Silistra, răz­boiul va avea de­sigur acest scop. Cine dar zice Silistra, zice Ma­cedonia. zsLwamm Se’nșeală Epoca scrie : „Călărașii, d-1 Banu și ziarul pe care-l conduce au căpătat parcă și haluci­nații... Văd pe Pascal Toncescu pretu­tindeni“. Epoca se înșeală grozav. Este un joc cel puțin unde nici d-1 Banu, nici Vii­torul și mai cu seamă nici Călărașii nu pot să-l vadă pe d -l P. Toncescu: Parla­mentul. Ori­cât de halucinat ar fi cineva, în parlament nu-l mai poate vedea pe d-l Pascal Toncescu. Cum ? Tot în Epoca citesc, relativ la propa­ganda anti-națională a unui spion bulgar: •Spionul bulgar care perora, în câr­ciuma din piața Amzii își făcea datoria, dar și noi Românii trebue să ne-o facem pe-a noastră­ 4. Cum ? De­sigur, făcând politica d-rului Rakowicki 1 Aghiuță Scrisoarea ÎMPĂRATULUI WILHELM CĂTRE REGELE CAROL A. S. I. Principele EUiel a adus M. S. Regelui din partea împăratului Wil­helm următoarea scrisoare: Preși ilus­tre și puter­nice Principe, iubite vere și fr.ti. L­egăturile strînse și cordiale de familie ce unesc Casele Noastre, mă fac să dau din inimă o deo­sebită Însemnătate sincerei părți ce iau la sfi­nta ceremonie ce se va săvîrși Duminica viitoare. Am Însărcinat dar, în acest scop pe fiul Meu A. S. R. Principele Eittel Friederic, de a înmîna Ma­iestății Voastre Steaua de Mare Comandor a Ord­i­­nului Casei Mele de Ho­­henzollern. Rog pe Maiestatea Voastră a primi aceste Însemne cu prilejul jubileului Meu de 25 ani de Dom­nie, ce se va sărbători în cursul anului acesta, ca o dovadă a ce­lei mai înalte stime și sincere prie­tenii cu care sunt în­totdeauna, Al Maiestatei Voastre din Var și Frate. Wilhelm 1913 ianuarie 30 st. n. I. R. Colaborarea este perfects DE ROST­ARE INTER­­PFLAREA D-LC! SENA­TOR BURILEANU După cum se știe în ședința de Sîm­­bătă a Senatului, d. Burileanu, senator și profesor universitar al facultăței de științe din București, a adrerat o inter­pelare d-lui ministru al instrucțiunei, în­­t­ebînd la ce necesitate corespunde înfiin­țarea catedrei de studii bizantine, pe lingă facultatea de litere din București, catedră înființată chiar în contra părerilor Sena­tului universitar. D. Burileanu, care este un fruntaș conservator-democrat a între­bat pe d. ministru al instrucțiunei dacă nu crede că e momentul să vie cu un proect de lege ca să reguleze situația a­­cestei catedre, adică să o desființeze ea ne­­fiind necesară învățăm­iîntului. Interpelarea d-lui Burileanu își are cîn­­tecul ei și înseamnă un atac direct la a­­dresa fostului ministru al instrucțiunei și fruntaș junimist d. C. C. Arion, autorul în­ființă­rei catedrei de studii bizantine. Se știa că d. C. C. Arion a avut ca principal colaborată, în alcătuirea refor­mei sale universitare, pe d. C. Litzica, fostul director al învățămîntului secun­dar și superior din minist­­rul instrucțiunei. Ca o recompensă­ pentru această cola­borare, d. A­ron a creat catedra de stu­dii bizantine special pentru d-l Litzica, cu toate că atît opnsi­iul profesoral al facultății respective cî­ și Senatul uni­versitar din București, s’a pronunțat con­tra înfii­­țarei acestei catedre. Imediat ce legea a fost promulgată, d. Arion s’a grăbit să și numească proteja­tul ca titular la catedra c­­i înființase. Această chestiune de senator Burileanu vroește s’o aducă in discuția Senatului și șt­iința de Vineri în­ care se va­ des­­volta interpelarea promite a fi cît se poate de interesantă. Cu acest prilej s’a dovedit încă odată cît de cimentat este sentimentul sincerei colaborări între cele două nuanțe con­servatoare, care se află la guvern. iar lemnele d­e foc CHESTIUNEA A FOST DIN DISCUTATA IN CON­SILIUL COMUNAL Din cînd în cînd Consiliul comunal al Capitalei acorda cite cinci minute de dezbatere <chestiunei lemnelor, se fac pro­misiuni și declarații, pentru ca apoi to­­să reintre în stare normală. De a­tă-dată însă dacit,­vvi­țiu­nile făcute de d. dr. C. Istrati, pr­imarul Capitalei, au o însemnătate mai­ na e. In adevăr, la intervențiunea­ unui consilier comu­nal, care a subliniat scumperea enormă a lemnelor de foc, primarul Capitalei a răspuns, arătând că la intervențiunile făcute pe lângă Ministerul domeniilor, de către primărie, această autoritate a răs­puns prin... temporizare. E lucru învederat și recunoscut că de­pozitele de lemne ale primăriei n'au pu­tut satisface nici măcar a zecea parte din cantitatea de lemne cerută de popu­lația nevoiașe. Primăria n’a avut la dis­poziție de l i­ un stoc foarte redus de lemne. Acuma, se anunță că parcela de pă­dure, pusă la dispoziția primăriei de mi­nisterul domeniilor, s’a terminat, și cu toate că autoritatea comunală a făcut din vreme toate întervenți­le necesare, ministerul domeniilor «... a temporizat rezolvarea acestei chestiuni». Așa fiind, primăria a rămas pur și simplu fără lemne, atît pentru serviciile sale, cît și pentru școli, din pricina și­canelor ce i se fac de la ministerul do­meniilor. D-rul Istrati a făgăduit că va inter­veni din nou, prin ministerul de inter­ne. De­cit, pînă cînd se vor rezolva toate aceste interveniri oficiale, prin filiala biroterației, va veni soarele de April și va încălzi gratis pe cei nevoiași... Cel puțin pentru anul viitor dacă se vor pregăti lucrurile mai serios ! nove Legenda diplomatică Cunoașteți pe faimoșii jandarmi ai lui Offenbach... Vin totdeauna la pericol, dar după ce el a trecut, sosesc mereu la lo­cul crimei, după ce criminalul a trecut granițele, sunt constanți cu ei înșiși, căci nici­odată nu vin când e nevoe. Diplomații sunt și ei un fel de jandarmi de operă­ bufă, că ei rezoluți unele lor grave, solemne și ambigue ca oracolele pytice, vin totdeauna ca să rezolve ceea­ ce fu­sese rezolvat de alții mai dinainte; iar atunci cînd gravii diplomați previn ei e­­venimente și voesc ei sa facă istoria, po­poarele se grăbesc să o facă ele... Un tratat ulterior, ținut cu fast și os­tentație, va ratifica le fast accompli, în urma unor minuțioase, savante și acade­mice discuțiuni, urmate de banchete co­pioase și de promenade recreative. Și ast­fel lumea merge cum vrea ea, după legile fatale cari conduc societățile. Neamurile își fac ele istoria ce le convin și de care sunt vrednici, iar diplomaților ornați cu fireturi, încărcați de slavă, le rămâne sarcina de-a sancționa prin fraze pompoase și desiderate poetice, ceea ce aceste popoare au făcut cu de la ele putere ! Și nici­odată nu a eșit mai în evidență acest rol decorativ și van al diplomației de­cât în actualul conflict balcanic. U­­niți în cuget, solemnii diplomați au de­cretat că statu-quo e o persoană abstractă dar augustă, un fel de soră de caritate la patul „omului bolnav“, de care ni­meni nu se poate atinge ! Realitatea, însă, o cunoaștem. Respectabilul statu­­quo a dispărut în neființă de unde ni­meni nu se va reîntoarce. Diplomații, so­lemni, gravi și serioși, dau din cap cu mult subînțeles: „Știam noi că va fi așa ?“ De fapt, cei cari știu mai puțin din ceea ce are să se facă în­ lume sunt toc­mai diplomații, cari pleacă de la convin­gerea greșită că istoria o face calculul rece, iar nu entu­sia­ unu­l popular, și că popoarele pot să asculte de frazele sa­vante ale diplomaților, iar nu de porni­rile calde ale inimei lor . Petronius BULETIN ZILNIC Situația internațională — FAPTE ȘI COMEN­TARII - Așa­dar avem din nou­ războiu, în momentul cind scrim aceste rân­­duri, ne-a sosit o știre care ne vestește reluarea efectivă a os­tili­ăților și nici o știre care să anunțe reînceperea tratativelor de pace. Europa trăește cea­suri grele. Puterile și-au dat siința să impedice reînceperea războiului, dînd sfaturi atît la Constantinopol, cit și la Sofia. Dar Bulgarii n’au voit să asculte. Bulgarii urmăresc de­sigur un plan de mai înainte fixat, cu un concurs care nu se vede, dar fără de care atitudinea lor nu s’ar explica. Urmăresc ei ca, printr’un marș asupra C­onstantinopolului, să pu­nă pe tapet chestiunea Dardane­­lelor ? Întrebarea e permisă. Pen­tru cazul unei înfr­ângeri, ei sunt de pe acum asigurați, căci Ruria a declarat că va interveni, dacă armata otomană, victorioasă, va călca pe teritoriul bulgar. Dar în acest mom­ent ori­ce presupunere e hazardată. # TFIBOPHLF C”CFPITE DE SÎRBI Guvernul din Belgrad își propune să nume!'S'’ă un guvernator însăr­cinat special cu administrația noui­­lor teriitorii cucerite de la Turci. Gu­vernatorul, care își va avea sediul la Uskueb, va fi nu­mit în persoana prin­cipelui Arsen Karagheorghevi­­i, vărul regelui Petre. Guvernatorului i se vor atașa trei consilieri, numiți dintre foș­tii miniștri ai Serbiei. Vechea Serbie, cucerită de la Turei, va avea un regim excepțional, care va dura un număr de ani, pînă ce va fi asimilită și încorporată regatului Sîrb. O mulțime de chestiuni locale vor îngreuna admini­trația teritoriilor cu­cerite. Așa bună­oară bulgarii din vechea Serbie, sprijiniți de guvern ă din Sofia, cer școli naționale și alte drepturi speciale. Sub ra­portu­­l religios, ei cer să fie puși sub autoritatea unui Mitropolit bulgar cu reședin­ța la Uskrelo. Se zice că guvernul din Belgrad a d­a celui din Sofia asigurări forma­le în această privință. Dar naționaliștii Sîrbi sunt indi­gnați de prea micile drepturi acordate Bul­garilor cari, aer un fel de exteritoria­­litate. ASEDIUL ADRIANOPOLULUI După tote probabilitățile, reluarea os­tilităților se face prin asedierea Adria­­nopolului. Pentru Bulgari, cucerirea a­­cestei cetăți este de cea mai mare im­portanță, pentru că odată Adrianopo­­lul luat, dispare pentru Turci posibi­­litat­a de a se opune cedărei sale. După părerile specialiștilor militari, garnizoana turcească din Adrianopol numără 35 000 de oameni , ceea­ ce îi mărește valoarea e faptul că e coman­dată de un șef energic ca generalul Sukin Pașa. Bulgarii vor porni în contra Adria­­­nopolului cu o armată de 100 000 oa­meni. Ei sunt gata sa jertfească acolo după declarația generalisimului Savof, 50 000 de oameni. La Ceatalgea nu sunt dispuși să re­­înceapă ostilitățile. Dar e de presupus că Turcii nu vor sta în inacțiune la Ceatalgea. Ei vor lua ofensiva pentru ca în cazul norocos să poată veni în ajutorul armatei tur­cești de la Adrianopol. So­cialiștii militari sunt de părere că Bulgarii joacă o carte periculoasă la Adrianopol. DCLARAȚIILE MARELUI VIZIR Telegraful ne-a transmis rezumatul importantelor declarații pe­ care Marele Vizir Mahmud Șefb­et Pașa­la a făcut unui reprezentant al ziarului <sNeue­vreie Presses. Iată, după ziarul vienez,­­ textul pasagiului principal al acestor­i declarații: Când credeam, că stăm în ajunul­­ încheierii păcii, am fost surprinși de­ denunțarea armistițiului, care a zădar­­­nicit toată truda Puterilor mari. Dar și așa e bine. Conștiința noastră e li­­­­niștită. Bulgaria va avea să răspundăm în fața lumii pentru hotărârea ei, ea poate sa provoace un războiu general. Noi am cedat sute de mii de kilo­metri pătrați și acum eram gata să ce­dam și malul drept al Măricei împre­ună cu stațiunea căii ferate Karagaci. Nam voit să păstrăm decât cetatea, încă neînvinsă, cu locwl­e ei sfinte. Cum poate fi Bulgaria atit de nesă­țioasă, ca pentru 40 kilometri pătrați să răpească onoarea dușmanului ei­ eroic, și să arunce în flăcări Europă întreagă ? Eu și noul guvern am fost pătrunși de dorința de pace. Am do­vedit aceasta, când la sfatul Puterilor mari, am cedat 75 la sută și ne-am reținut numai 25 la sută. In astfel de­ împrejurări trebue să facă concesiuni reciproce. Dacă Europa va suporta în liniște procedeul Bulgarilor, atunci ea va fi responsabilă pentru urmări. Acum trebue să ne apărăm onoarea și în consecință am luat dispoziții, ca să putem relua războiul. Poporul tur­­­­c­esc adânc nemulțumit de concesiu­­­i­nile crea mari făcute de noi, acum va f­i,prop­rii însufloți** $ **^ Monopolul statului . la școlli D-1 MOTRU CREDE CA NUMAI CLERICALISMUL E UN PERI­COL DE CARE STATUL DEMO­CRATIC SE POATE TEME D-1 Rădulescu-Motru, publică în „Nous­ Revistă Romina“ un articol : „Statul și Școala“ care va tr­bui cu atît mai mult să ne atragă atenția cu c­ît din ce se lă­murește și spiritul ce a dominat­­ alcă­tuirea profetului de reformă a învățămîn­­tului secundar. D-l Rădulescu-Motru face constatarea că în materie de învățămînt, partidele po­litice liberale, radiale și socialiste din apusul Eu­ropei au susținut monopolul statului, pe cînd partidele conservatoare au fost din potrivă pentru libertatea în­vățămîntului. Lucrul acesta deși s’ar pă­rea neînțeles din punctul de vedere doc­trinar, are totuși o explicare din punct de vedere practic. In apus partidele îna­intate au susținut monopolul statului, pentru ca sa poată „combate școala cle­ricală. Prin școli de stat se urmărea ast­fel distrugerea școlilor clericale. Domnul Motru zice astfel: „Monopolul statului în materie de învățămînt, nu este așa dar cîtuși de puțin un ideal al democrației, ci este cel mult o tactică bună pentru moment, pentru a înfi­ge clericalismul“. Concluzia la care tinde ast­fel d-l Motru este: lntru cît la noi nu avem un „peri­col clerical“, evident că monopolul sta­tului n’are nici o rațiune de a fi, în în­vățămînt. La aceste considerațiuni interesante, emise de d. Motru, noi am replica urmă­toarele : Dacă monopolul Statului e necesar pentru­ a apăra educația cetățenească de sectarismul și pasiun­a c­­erieală , oare numai ac­et pericol există și numai con­tra lui Statul trebue să lupte ? Dar oare într’o țară în care părinții nu se interesează de educația copiilor, și în care ei nu văd in școale de­cît fabrici de diplome și certificate, nu este periculos a lua din mina Statului învățămîntul? Cu moravurile de la noi, este deci de temut ca institutele private să nu de­vină — atunci cînd vor fi asimilate cu lie­ele Statului — niște pepiniere de nu­lități­ sociale asvîrîite în viața socială, grație indulgenței unor directori de școli private. Iată de ce noi Credem că ori­ce proect de lege care ar s­ăbi puterea Statului în materie de învățămînt este mai ales la noi, și mai ales în actuala fază de cul­­tură, inoportun și dăunător. G. T. Citiți în «VIITORUL» Crima ai» DE LA 2 FEBRUARIE Calea Moșilor de PANAIT MACRI r SCRISOARE DIN ROMA Cum tată presa v­olM diferendul roulu­p ROMÂNIA ȘI CONFLAGRAȚIA EUROPEana . O DECLARAȚIE A MINISTRULUI BULGARIEI DIN ROMA (De la corespondentul nostru particular) Roma, 17 Ianuarie.—Gând a început să se vorbească de pretențiile terito­riale ale României, cari fac obiectul actualului conflict româno-bulgar, o­pinia publică italiană a fost destul de ostilă cererilor pe cari le formula România, și le considera ca nedrepte. Pe atunci însă, tot spiritul public italian era entuziasmat de victoriile L gei balcanice. Insă încetul cu înce­tul, a început să se vadă că actualele revendicări teritoriale române nu sunt de­cât o îndreptare de graniță, așa cum fusese propusă în cor greșul din Berlin de delegații Italiei, Austr­ei și Franciei, și atunci presa italiană a început dacă nu să ne fie parte, dar cel puțin să discute mai serios această chestiune, într’o manieră care uneori ne era favorabilă, și nu rare ori a apărut în presa italiană fraza aceasta: că România are drept la o compen­sație teritorială, lucrul nu este de tă­găduit. Dar tratativele de la Londra dintre d. Danev și ministrul nostru de in­terne s’au sfîrșit, d. T­­ica Ionescu s’a întors în țară, și ne mai avînd sor­­ginți de știri, presa italiană văzînd di­ferendul romîno-bulgar ne­rezolvat de cei doi oameni politici din Londra, a început să discute acest diferend, dîn­­du-i fie­care ziar o altă soluție. Astfel, în fie­care zi aproape, se vorbește cînd de intrarea Rominiei în Liga Balca­nică, cînd de trecerea Rominiei de partea Turciei, cind de cedarea Silis­­trei, cînd de ocuparea militară din par­tea Rominiei a zonei de la Sudul Do­brogei, în sfîrșit, se discută toate po­sibilitățile in cari s’ar putea rezolva conflictul. Soluțiile pe cari ziarele italienești le dau aplanărei diferendului sunt toate motivate de delicateța chestiunei, care în momentul de față, constitue cheia păcei europene, căci în opinia publică italiană atitudinea României este acela care va hotărî pacea sau ponflagrația generală din Europa. Romînia ar fi ca un fel de balanță : intră în ligă contra Turciei? atunci ar însemna că trace de partea Triplei înțelegeri; ia partea Turciei contra Bulgariei? atumii ar fi contra Triplei înțelegeri. Și într’un caz, și într’altul, neutralitatea actuală a României stabi­lește echilibrul păcei, și o acțiune ar­mată ar da începutul unui război ge­neral,— și de o conflagrație generală, a cărei urmări sunt incalculabile, se teme și Italia. Insă, cu toată teama, ni se con­fir­mă dreptul nostru de îndreptarea gra­niței, și — după cum spuneam mai sus — dacă nu ne sprijină, presa ita­liană nu ne este nici prea ostilă. Nu vorbim aci de ziarul din Milan «Il Cor­­riare della Sera», în care d-l Vico Mantegazza ne-a apărat așa de bine în pretențiile noastre, ci de presa în ge­neral, care nu cunoaște așa cum cu­noaște Mantegazza politica externă, pe romîni și dreptatea cererilor noastre. Un fapt apare foarte curios în mo­mentul actual,,pe cînd dreptul nostru de rectificare de frontieră începe să-și facă tot mai mult loc în opinia publică italiană, ministrul Bulgariei la Roma, d. Rizoli, într’o declarație pe care a făcut-o ziarului «Il Giornale d’Italia» din Roma, după ce spune că preten­țiile Rom­îniei «sunt o adevărată cerere de anexare teritorială, de o suprafață de mai multe mi de k­ilometrii, in­­clusiv o cetate. Silistra», spune că «oi ce concesiune teritorii­lă (din partea Bulgariei) este imposibilă căci în spir­șiu­­l constituției noastre, iad este vorba de o asemenea den­ație, trebue să se ceară intenția Marei Adunări N­ționale; să admitem că Adunarea s’ar convoca în acest scop, în urma, încheierei tractatului de pace; puteți să fiți sigur că nici u­n deputat nu va vota mutiliția aceasta de teritoriu, în favoarea R •mimai. Intr’un aliniat înaintea rândurîlor trai: "’use mai sus, ministrul Rîzoff a spus că dacă în chestia rectificărei frontierei­­«Romînia va recurge la­ violențe, în ceiar ce ne privește pe noi, part­ea nu este" de­cît amînată, dar «or fii doi va­­ ii bucni într’o zi, inevitable. " Ropescu Germanii din Sibiu 220 CAPI DE FAMIIS SE DESPART DE BISE­RICA ROMEI La Sibiu s’a întîmplat un fapt Care ar trebui să dea mult de gîndit Romînilor uniți de peste Carpați s- ar gătea­ sa se servească drept pildă visa primejdiei ce-i amenință. Iată despre ce este vorba: Germanii din Sibiu, membri ai comu­­­nităței bisericești romano-catolice, au țxți­nut deunăzi o adunare la care au luat­­ parte 236 parohieni capi de familie. Adu­narea, printr-o revoluțiune sprijinită de 220 voturi, a hotărit imediata eșire din sinul Bisericei romano-catolice. Motivele acestei hotărîri extraordinare sunt următoarele: Catolicii autohtoni din Sibiu au ținuți în­totdauna la respectarea păcei națio­­nale și confesionale. Ei au privit în liniște cum a fost înlăturată limba germană din toate instituțiile bisericești și școlare din Sibiu. Orfelinatul înființat de Maria Te­resa, care odinioară a fost curat german, astăzi este complect, maghiarizat. Tot așa școala elementară catolică §i-a s pierdut­ caracterul german. Din 9 predici, ținutei în cele patru biserici catolice, abia una­ se mai ține în limba germană, deși Ger­­­­manii formează majoritatea. Germanii mai spun că nu speră la oe schimbare­a stărei de lucruri­ iar dorința lor legitimă nu va fi împlinită, căci­­o­o­­zinca Bisericei catolice este, el impune, sau a răpune. De aceea, primejdia este recunoscută de toți aceia în cari mai vi­brează sentimentul național. Ei nu mai­ au ce pierde, că ei li s’a chiat totul. Un singur refugiu le-a mai rămas: Ieșirea­ din sinul Bisericei. De aceea, lozinca lor este : o r­upere de Roma> 1 „Los von Rom“! Cei 220 capi de familie, semnînd rezo­­luțiunea de mai sus, au declarat că, dacă e vorba să rămîe pentru viitor, ei și fa­miliile lor „Germani“ ori „c*tolici*, pre­feră să fie Germani și necatolici, de­cît catolici și negermani. Așa înțeleg Germanii din Ungaria na­ționalismul lor. Ar fi de dorit să medi­teze asupra acestui lucru ș­i Romînii «f=­niți din Ungari». f /

Next