Viitorul, martie 1913 (Anul 7, nr. 1817-1847)

1913-03-01 / nr. 1817

r Z é.' < V mor fi 4L marii« * * *8*3A Bai »I seas-lea— Hor. 1817 P­rîm se treîse să nu ședea Slasir. CHESTIUNEA GRANIȚEI DINTRE DOBROGEA SI BULGARIA A RAMAS NE­TRANSATA DELA 187B PINA A­STA­ZI, la cite­va numere trecute am a­­rătat peripețiile prin care a trecut la 1878—79,­ delimitarea granițelor care separau D­obrogea, provincia ce se anexa Rombati în schimbul Basarabiei ce-i era răpită, de prin­cipatul vecin Bulgaria. „Nu poate intra in min­tea nimă­nui că Europa imegind României Dobrogea­ i-a dat o posesiune ilu­zorie; o prag­iî , ei o pare veșnic să­­ fie temeri în țară de a-i fi răpită. Dacă Europa, în congresul de la Berlin, a admis principiul ca intre provincia ce se anexa României și Principatul vecin, să nu fie o gra­niță strategică, a Înțeles ca acest f"!nc­pi’’ s*■ [UNK]­ aplica ambelor țări și acest fapt rezultă nu numai din condițiunea expresă pusă de Con­gres, ca ambele țări să vadă toate fortificațiile pe cari le aveau pe­­ granițe, — con­dițiun­a care a fost îndeplinită­­ numai de Romînia dar chiar din declarațiunile princi­pelui Gortchakot, plenipotențiarul Rusiei în congresul de la Berlin cari vorbind despre avan­tagele ce se dă­deau României, în schimbul Basa­rabiei, spunea: «Recunoașterea independenței sa­le ; d­­strugerea fortarețelor care ii «amenința siguranța; stipulațiu­­­nea în favoarea ei de anexiuni e­­­ventuale cari i-ar mări teritoriul «și cari i-ar asigura afară de a­­ceasta și Delta Dunărei... etc.». Protocoalele congresului de la Berlin dau impresia evidentă că, la 1878 Europa a înțeles să dea Ro­­miniei o provincie, care să fie a ei și s’o poată apăra la ori­ce e­­vent­uali­tate. Mare o gre­șeala care s’a comis însă a fost că congresul dela Berlin nu a luat o deci­ziuna hotărîtă asupra fruntariei dintre Dobrogea și Bul­garia. Ne­pronun­țându-se categoric, congresul a lăsat chestiunea mai mult în suspensie și mai curând sau mai tîrziu, ea­­ trebuia să fie pusă pe tapet. Hotărârea cabinetului din Viena, de la 1880, asupra graniței dintre Dobrogea și Bulgaria, cum titlul de mediațiune* obligatoria nu putea fi di finitivă, pentru­ că atunci toto res­tul treburilor diplomatice ar fi fost răsturnat. Tractatul de la Berlin a deter­minat pentru fruntaria romano— bulgară numai un principiu și un mod de execuțiune; principiul l-a proclamat el insu­și,—tractatul,— iar modul de execuțiune l-a încre­dințat unei comisiuni. Propunerea d-lo­r Waddington plenipotențiarul Franței și Corii plenipotențiarul Ita­liei, de a se anexa României,, Si­­listra și împrejurimile, n-a fost nici respinsă nici admisă de Congres, fiind lăsată în suspensiune; și faptul reeso iarăși destul de evdem­ din protocoalele congresului. Modul de execuțiune, al princi­piului stabilit de congres, adică a­­vizul comisiunei de delim­itare, a fost pus la o parte, principiul n-a fost mai puțin maltratat, iar granița presupusă ca definitivă, și hotărîtă de cabinetul din Viena este in afară de stipulat,iuni. " Și dacă lucrurile s-au petrecut astfel nu es­te foarte natural a se pune întrebarea. Era posibil ca un singur cabinet, chiar dacă sub forma de corespondentă era de acord cu celelalte cabinete, sa se substitue unui congres în care erau repre­zentate toate puterile Europei? De­sigur că nu. Tractatul de la Ber­lin nu putea fi modificat de­cit printr-un alt tractat, ori acest nou tractat n’a avut ființă.­ ■ Pi nvni a se modifica tractatul de la Paris, în ceea ce privea neutra­litatea Mărei Negre, n’a fost de a­­juns numai un schimb de cores­pondență diplomatică, între Rusia și cabinetele din Europa ci a fost nevoe de un alt tractat, tractatul de la Londra din 13 Martie 1871. Ast­fel stînd lucrurile, este foarte natural ca astăzi cînd se produce o nouă schimbare în orient, ches­tiunea graniței dintre Dobrogea și Bulgaria să revie pe tapet, iar pu­terile întruni­te în conferință, să reia firul lucrărilor de la 1878. Așa fiind Romînia nu reven­dică Silistra în numai de dragul de a răni ceva vecinilor săi, ei pentru că consideră această posesiune ca un drept al său. Romînia revendicînd S'listra, nu cere de­cît să se tranșeze defini­tiv un proces, care a stat suspen­dat t­ip de- 35 ani de zile. La 1878, puterile Europei ascul­­tînd propunerile plenipotențiarilor Franței și Italiei de a ceda Romi­niei și S'listra, nu a respins formal propunerea, ci au lăsat-o în sus­­p. fis­e,­­ deși mai toate puterile erau de acord, dacă nu in formă cel puțin un fond pentru aceste propuneri. Astăzi, chia Bulgaria sa mă­rește ditr­ un Chip destul de consi­derabil, Europa era obligațiunea de a îndrepta greșeala și nedreptatea de la 1878. Dacă Europa a voit la 1878, ca Bobrogea să aparțină pentru tot­deauna Romîniei, trebue să-și rati­­fice inten­țiunea și pe linsă provin­cia ca­re s-a* anexat la 1878, sa se gândească, astăzi , după 35 de ani, ca a sosit vremea să ne dea și cheia acestei provincii. Dobrogea fără Silistra este un pericol permanent pentru Rondnia și o ea și o cadă pe care o posedă cineva, dar cheia casei este la alt­cineva. Ipocrizie „crisiliMer DUPĂ CE ATACA PE D-I BA DARA­U, ZIARUL JU­­NANITE SE PREFACE I­­NOCENT . Ziarul înainte își închipuie că ipocri­zia sa cusută cu ață albă îi acopere in­­tensiunile­­ adevărate. Acest ziar de nu­anță conservatoare de cîtă­va vreme duce o adevărată campanie în­potriva d-lui Bădăran, ministrul lucrărilor publice, pe care-l acuză că, in tovărășia unor evrei din Moldova, învîrtește o sumă de afaceri mai mult sau mai puțin co­recte. Negreșit, ziarul conservator are pru­dența să nu ia direct asupra­ și acuza­­­țiunile pe cari le publică în contra mi­nistrului lucrărilor publice, ci le pre­zintă, ca fiind «calomnii» cari ar circula prin culoarele teatrelor sau prin alte localuri publice. Ori­cina își dă seama însă că faptul da a cannetiza­­ gt 4e a­ da publcităței așa zisele calomnii. c c<­ important. "Și de sugur nu din dragoste ș i simpatie pen­tru d. Bădăran face aceasta ziarul ,/iî«­­intet. De altfel această impresiune o are chiar d. Bădăran personal, care in organul tău a făcut cîte­va urmii foarte trans­parente la «creștineasca» îngrijire pe care o au cei de la­,■« înainte» spre a opri răs­­pîndirea calomniilor. In intim al 4-lui Bădărău, întîlnind pe« un redactor al nostru, i-a spus că ministrul lucrărilor publica știe cine sunt persoanele cari « atacă cu citita ipocri­zia prin a înainte». Sunt persoane cari au fost nu de mult d­e cele mai stenite relațiuni cu d-sa, și cari au a­vut deci prilejul să știe multe... Fapt sigur e că d. Bădărău e foarte afectat de această campanie «sui-generis» pe care un ziar conservator o duce îm­potriva d-sale, pe eterna te­mă a aface­rilor puse la cala cu ajutorul unor evrei din Moldova mai iu seamă că chestiu­nea furniturii de lemne a fost adusă și in Cameră de d-l N. Fleva. HOTE , Devostan­i nuni țarc Un reprezentant al națiunii, d. senator Gussi ne-a adus la cunoștință un fapt care dovedește concepțiunea curioasă, sta­rea de educația înapoiată da care dau do­vadă chiar și aceia cari stau în fruntea conexelor. Astfel consiliul comunal din Galați a hatorit, ne spune d. Gussi, a tăia­t zborii din parcul orașului dunărean, des­­ființînd o­ podoabă care, în orice țară din lama eșua din fata barbariei, o respec­tată și iubită. D-l Tafte Ion­escu, a cău­tat să apere ciudata hotărîre a edililor din Galați, spunînd că intenția lor este a creia un parc englez, pe ruinele arborilor distruși . Arborii sunt respectați în alte țări, ca niște zeități­ silvestre: ei sunt o ornamen­tație estetică, la care alma mater a mun­cit secole pentru a-i produce spre delec­tarea oc­chilor, pentru armonizarea idealu­­r­lor noastre de frumos cu realitățile de care ne lovim. Și tocmai poema arborelui, care ne evocă melancolia porderei eterne, cînd își apleacă ramurile întristate și vo­ioșia plopilor ce iși arată trufia față de Cor, și toată armonia de verdeață, cit­­iind, toată eu ogam­­ia arborilor, este lăsată pradă celui dintîin barbar rătăcit în lu­mea modernă. Contra acestor devastări a operei naturei, se ca de a opune o îigă de rezistență compusă din toți iubitorii naturei. " In alte țări există societăți pentru pro­tecția aspectelor frumoase ale naturei; la noi o astfel de societate ar avea și un alt rol, acela de­ a resista pe toate căile contra barbarilor ce nu știa să prețui­scă podoabele ce­le mai de preț ale naturii, minunații arbori. In Franța, Ducele de Orleans a fost a­­menințat de partizanii săi politici cînd s-a auzit că vrea să-și parceleze un minunat parc din jurul Parisului. La noi, însă, se găsesc edili, cari mai poartă și ironi ca­ nume de părinți ai orașelor, cari să dis­trugă oazele de sănătate, pauzele de în­­cîntare a ochiului, în mijlocul banalelor strade, și antelor orașe din țară. Destul este faptul că Bucureștii au ră­mas orașul cel mai nefericit lip­sn­du-i ori­ce... vagetație, ori­ ce pădure în veci­nătate, și aceasta din pricina sălbaticei devastări din trecut. Cel puțin acuma, cînd trăim în alte timpuri de presupusă civilizație, se cuvine a respecta arborii, polii divinei frumuseți pa un pămînt ce iar fi atîta de urît fără ei, fără flori și fără covoarele verzi pictate de fea Pri­măvara! Petronius MONUMENTE DE ARTA RUSEȘTI Catedral Troitzk?" Neprețuitul monument de artă, catedrala «Troitzky», era să fie complet distrus acum de curund de foc. In catedrala «Troitzky» se aflau obseete rare de­ o mare valoare, unele chiar lucrate de Țarul Pe­tru cel Mare. Ilustrația noastră reprezintă catedrala «Troitzky»,—care e construită din lemn—după incendiu. OPERE SOFALE Baratele Dficker traun ceruri de rizMu pentru fireslesi. O DONAȚIE PREȚIOASA FĂCUTĂ SANATO­RIULUI DE LA FILARET. Un comitet da doamna din Cspitală, sub preșidenția d-nai Sabina dr. G. Cantacuzino, a adunat un fond prin subscripția publici pentru cumpărare de baraje sistem Dö­ker din Germa­nia. Printre generoșii subscriitori fi­gurează și Banca Națională cu 20.000 lei. Aceste baraca sunt foarte bune pen­tru cântarea răniților în oseuri de răz­boi sau peni­it internarea bolnavilor pontagioși, mai ales a celor bolnavi de tuberculoză B­racile Dö bar au o lungime de 15 metri, o lărgime de 5 m. și o în­­nălțime de 365. Sunt larg aerisite și foarte bine ventilate. In caz de frig, sa pot introducă soba pentru încălzit. Baracele au niște panouri demonta­­bile așa incit se­ poț improvișa verande pentru cură da ser. Io fie­ esta din a­­cesta baraca încap 20—22 de paturi. Pentru tuberculoși, fiind navoc de un cuba; mai mare de aur;pentru fie­care bolnav, se pot pune 40—12 paturi. In interiorul fie­carei barace se mai pot face camere de izolare, pentru cazuri cînd cineva din cei internați este bol­nav mai gst«1»­Sistem­ul acesta de baraca este foarte mult utilizat în Europa, pentru îngri­­j­irea bolnavilor­ de tuberculoză. La Grabov­see, în Germania, este una din cele mai frumoase instalațiuni de asemenea baraje, în care se inter­nează bolnavii tuberculoși. Baracele acestea sunt așezate în mijlocul pădu­ri»:. Rezultatele pa cari le au­ dat, a­­supra celor îngrijiți acolo, sunt exca­­leate.• Din fondul adunat prin subscripție publică, d­na S bina dr. C. Cantacu­­sino a cumpărat din Germania șeaptă baraje sistem Dö ker, care au fost dej­a aduse în­ țară. Prațul fie­cărei din aceste baraje este de 8000 lei așa că în tota­l au costat­ 56.000 lei. Comitetul, în frunte cu d-na Canta­­cuzino, s’a­ gîndit că aceste baraje ar fi de mare folos pentru căutare­a bol­navilor da tuberculoză și a hotărît sa le ofere Locru­­ței pentru profilaxi contra tuberculozei, spre a fi instalate la sanatoriul de la Filaret. In afară de ba­rac­ele propriu zis, co­mitetul da doamne va proemis și tot moniliarul trebuincios. Comitetul va îngriji a proc­­ia,­ma cît va fi posibil, fondurile necesare pentru întreținerea și buna funcționare a baracelor. Societatea pentru profilaxia contra tu­erculozei a primit această prețioasă dopațiuna cu cel mai mare entuziasm și cu o adînca recunoștință. A rămas acum să se dispună asu­pra modalităței de organizare, pentru punerea in funcțiune a baracelor. A­­ceste barace vor fi instalate separat pa vastul teren al sanatoriului de la Filaret. In ba­racele Docker vor fi primiți și instalați bolnavi de tuberculoză cu le­ziuni deschise­,ș­i cu bacaili în spntă, o»ru prezintă un pericol de contagiune. Condițiile de admitere în aceste ba­raca vor fi tot cele existente azi pen­tru sanatoriu. Fapta aceasta nobilă, care desvă­­luiște un suflet de o extremă delica­teță și un gimlierit de cel mai curat și înalt patriotism, este cu atît mai da laudă, cu cit inițiativa privată pen­tru opere de binefacere, de umanita­rism și solidaritate socială sunt foarte rara la noi. In țara noastră toți așteaptă dela Stat și numai dela Stat. Pentru orice nevoi și orice fel de instituțiuni de folos public se recurge numai la Vi­steria țarai care este nevoită să aibă grija de toate necazurile și durerile omenire:. Chiar societatea pentru profilaxia contra tuberculozei, —­ care adu­ce ser­­vicii aga de mari omenirei suferinde și redă familiilor sărmane atîtea suta și mii de brațe de muncă, — este sus­ținută aproape exclusiv din fondurile Statului. D-l prof. dr. Petrici­ Galiui, preșe­dintele societății a luptat din toată inima și cu mult mi­ziasm pînă cînd să vadă asigurată existența acestei in­­stituțiuni. Pină în gustul Robii și patriotic, al d-nei Sabina dr. C. Ganisenzico și al doamnelor care au i surit la strânge­rea fondului pentru cumpărarea baro­ce­ ar Dii i­er, uiîpp’l­: au s’a gîndit sa via în ajutorul atîtor nenorociți bol­navi, «am­ foarte a­deșea mor cu zile, din lipsa unei îngrȚiri bune. Să sperăm că i­îBativa privată va încape să-și înțeleaț­i și la noi marele ei rol social ca la­oată lumea civili­zată. Gh. N. Gampoteca. luge­tele D. ministru de finanțe și și-a îndeplinit fugodu­iala făcuții Camerei . In ședința Camerei ido, Sîmbăta 16 Fe­bruarie. d. Vintila Di­r­ianu, în calitate de membru al com­isi­­ei bugetare a ru­gat pa d. ministru c­a finanțe să i răs­pundă dacă nu crede că bugetele trebu­ie aduse în desbaterea p­alamentului cit mai neîntârziat. Și d. Bratianu a motivat necesitatea ca bugetele să fie carcelate mai din vreme și mai cu temeiu do ^omisiunea bugetară Ie actualele împrejuri­ri externe bugetere noastre au nevoie de o remaniere aproape radicală. D. ministru de fișar­­e în răspunsul său a recunoscut regitivit­atea cererii d-lui Brătianu și a făgâdit­ că va face cele mai sefioase sforțări 'î ntru a aduce bu­getele chiar în cursa!­'ptămînei ce urma. Săptămîna aceea s'­a m­eheiat și acum suntem la mijlocul unei alta săptămâni, fără ca d. ministru d. finanța să-și fi în­deplinit făgăduiala.­­Sforțările“ d-sala %’au fost, se pare, destul de mari, iar întocmirea bugetelor mai­­ abtorioasă chiar decît credea d-sa... Dacă această își ar­olare, în orice caz preju­diciabilă unei serioase studieri a bu­getului, ar fi pricinu­it­­ă numai de silin­țele ca să se esch­idă cheltuelile inutile, tot ar fi ceva. După informațiunila noastre însă, cu toate declarațiunile de principia făcute tot de d. Marghiloman în Cameră, că gu­vernul, cunoscinia sevoile țârei nu va veni cu cheltueli inutiri,—se pare că bu­getul nu e tocmai în acest spirit. E de­ nădăjduit c­reel puțin la sfirșitul acestei săptâml­i ,sforțările­ d-lui Mar­ghiloman vor fi înspro­nate de succes, și vom avea în sfîrșit proiectul de buget ge­neral al statului pe exercițiul viitor. Pasul cel mai însemnat spre destâmlirea situației internațio­nale a fost făcut: Austro-Unga­ria și Rusia concediază simultan trupele lor, mobilizate la frontie­ra galițiană. Comunicatul identic, publicat de cele două guverne, anunțând desmobilizarea, se­ atribue inten­țiilor pacifice ale Împăratului Franz-Iosif și Țarului Nicolae. Adevărul e că aceste intenții corespund perfect intereselor ce­lor două țări cari nu se pot a­­ventura întriun războiu și care, din această cauză, au căutat sâ se înțeleagă. Înțelegerea e de sigur, desâvîrșită. Ea privește atitudinea celor două Puteri în chestia albaneză, care atinge atît de aproape chestiunea sîrbească. Izbânda pare a fi de partea Au­stro-Ungariei. Austro-Ungaria a obținut ca noua Albanie Indepen­dentă să fie cît mai mare, cuprin­­zînd și orașul Scutari, pentru cu­cerirea căruia Muntenegrenii luptă cu atâta îndârjire. Interesele di­nastiei Iul­frikija n'au putut tul­bura pacea Europei. Aceste inte­rese au fost jerfite, cu asentimen­tul regelui Italiei, ginerele rege­lui Nichita. In schimb România a obținut oare­care avantegii pentru Serbia și asigurarea din partea cabine­tului din Viena, că monarh­ia hab­­sburgică nu va ave­a o atitudine dușmănoasă față de Sârbi. Acordul austro-rus, ca toate a­­cordu­rile, e de natură a mulțum­i ambele părți, nu lipsă de ceva mai bun. Destinderea provocată de dhó­sul se va lăți peste toată Europa, căci celelalte Puteri, rivale au și mai puțin dorința de a se ciocni acum, înțelegerea austro-rusă a alun­gat norul cel mai greu de pe ce­rul Europei. DIFERENDUL ROMÂNO -BULGAR Se comun­i­ S din Berlin că ambasa­dorii­­ din Petersburg nu ar intra in cercetarea diferendului romîno- bulgar de­cît spre sfirșitul septimb­ei viitoare. Abia atunci va sosi în Capitala Rusiei dl. II-leaser, noul ambasador al Franței, în lipsa caruia forul ambasadorilor e incomplect. Bacă mediațiunea pentru încheerea pacii balcanice va ajunge la bun re­zultat, ambasadorii din Petersburg isi vor­ spune puterea în­ conflictul româno­­bulgar, în chiar ziua închreerei păcii balcanice, inten­sa lor fiind de a pro­voca o destindere generală. UN DISCURS AL MARChI­ZULUI SAN GIULIANO in cursul desbaterii bugetului depar­­tementului de externe, ministrul de ex­terne, marchizul Sin Giuliano răspun­­zînd senatorilor Cimporeale și Garafa, a făcut cîte­a declarații refer­toare la situația actuală internațională. Pute­rile­—a spus ministrul prin faptul că năzuesc să accelereze încheierea păcii în Balcani dovedesc că ele voesc totodată să asigura pacea europeană. Echilibrul in Marea Adriatică îl asigură execu­tar­ea loială a înțelegerii dintre Austro- Ungaria și Italia Intre guvernele a­­cestor state domnește o înțelegere și în­credere perfectă. Ministrul e de părere că Albania trebue să primească ast­fel de granițe iicit desvoltarea și înflori­rea ei să fie facilitate. Balcanul e al balcanilor, aceasta e unica formulă a soluției și în aceasta Ban GiuHo,no vede executarea principiului de naționalități Desi executarea acestei formule im­p­­­punn dificultăți, aceste pot fi înlăturate prin bunăvoință reciprocă. Toate puterile s­unt pentru menținerea statului-fluo teritorial în M­area Medi­terană. Relațiile dintre Ma­ri Frtunț* sunt:cordiale [UNK] RAPORTURI» E AN ©» O­FRAMUO­DER­M»*F. Ziarele din Vi­na «se a<ese <Apro&pe în extenso discursul swsi de lordul Asquith cu psaz­a dezbaterei Nesognului Troțiunui englez. Din arcel discurs re­producem următorul fnttmsiu care arată în mod pregnant situația Europei și în­deosebi raport­urile An§t« cu celelalte puteri. „Grupările politice a te Puterilor, a zis primul ministru echipei, rămin ne­­s­chimbate." Relațiile Albiei­ cu Franța și cu Rusia nu sunt azi mai cordiale ca în trecut. Ținem• foarte mult la prie­tenia cu aceste state. Totu­­l. 'O' schimb'irs « minunit, dacă se poate aptribuin la schhmbare. D și cele două grupări m­wpena rămin neștirbite, o apropiere »'* făcut Muși între dinsele. Puterile — printre cari și Anglia —­ cari n'au hVerese îmi b­ate­ze Balcani, au căutat un târim ic fasselif­ere pen­tru toți. In această existare ne am în­­tânit cu dorința identici­i Germaniei, cu care am­ lucrat în pa­reet csrord. A­­ceastă colaborare n'a FEenia­t numai de­­taliile diplomatice și care este două țări, el a trezit intra din sens­m, o reciprocă încredere, care, sper, nu dam mult timpi. Acest pasagiu al disrmcmkoi lui As­­guild a fost mult apliiat de membrii Camerei Comunelor. RELUAREA OSTITO­ARILOR In Balcani a început 4es­tterul. Bar opera primaverei în­toc­m­es ducă vs* ^ selie, aduce îngrijorarea aței viscolele și ploile înselînd, armatele beligerante vor putea reîncepe opertunite războinice, văr­sind singe și Mámé tmrezans de leșuri. In deosebi asediul aérimscochilzii se anunță ermcen. Bulga ná toistuc efectul capitulărei lanțuri și fHnește rușine ce n'au putut fice ce au făcut Grecii, vor sa-,n mo.leza energie­i strieind Adria­n HULETIN­ ZILNIC Situația internațîonală — FAPTE îi QUIEKTABH - -x. Prima noapte petrecută în Silis­­tra, a fost un adevărat chin pen­tru mine. Faptul că a doua zi, trebuia nea­părat să pîce la Silistra, sau că pă­răsesc orașul unde nu mai puteam rămîne fiind suspectat, m’a făcut să nu dorm aproape toată noaptea. Mii de gânduri dintre care unele sinistre îmi frământa mintea. Să­­ dec la Dofoftei sau să părăsesc Su­­­stra erau singurele soluții ce mai puteam alege. Cum insă investigațiunile mele, erau abia la început mă hotărăsc să merg la Dobrici, ori ce s’ar în­­d­m­pla cu atît mai mult cu cit a­­nunțasem redacția în mod indirect de plecarea mea”. Nici un zgomot sau signal nu tulbură monotonia nopței, al cărei văl acoperea orașul în sinul căruia clocotește o vie agitațiune și nesi­guranța zilei de mîine, care poate îi va aduce­­ drept dar, ghiulelele sau o ocupațiune rem­înă. A bea spre ziuă adorm puțin. A doua zi dimineața, căruța cu care trebuia să plec la Dobrici aș­tepta afară. Mă îmbrac în grabă și după ce achit nota hotelierului ei in stradă. Aci mă așteptau căruțașii împreu­nă cu nedespărțitul meu însoțitor din ajun, spionul bulgar. După ce îi strecor discret în mînă 10 lei-prețul serviciului ce mi-a făcut găsindu-mi poștalionul, mă urc în căruță și pornesc la drum, însoțit—«pentru ochii supe­riorilor» pină afară din oraș de inofensivul meu spion­­ul­ Șoseaua ce merge la Dobrici e binișor întreținută și trece la înce­putul ei, în imediată apropriere de poalele fortului bulgar Arto-Tabia. In partea stingă a șoselei în a­­fară din oraș, se a­flă cazarma re­gimentului 31 de infanterie cu gar­nizoana în Silistra, o clădire mo­dernă construită de curînd în două etaje. Șoseaua nu parcurge un drum drept, fiind mai mult întortocheată, din cauza numeroaselor dealuri pe lingă care trece, apropiindu-se la k­ilometrul 2 foarte mult de gra­nița romană. De pe șosea în dreptul fortului Arto-Tabia, se distinge bine lucră­rile cu care sunt ocupați soldații și care la trecerea mea lucrau la niște întărituri pasagere de păm­ânt, protejate însă de puternice ziduri de piatră.­­ La poalele fortului sunt o mul­țime de grămezi de piatră, care sunt ridicate sus în desagi purtați de catîri. Trecînd de fort mă uit înapoi să observ că și în partea de sud a redutei s’au efectuat noi întărituri care însă pare complect terminate. Gurile de tur­uri se observă de asemenea si sunt în număr de 9. * Depărtîndu-ne o distanță oare­care, căruțașul care în urmă am aflat că e de­zertor din armata ro­mina, stabilit insă in Bulgaria de peste 35 de ani, unde are familie și doui băeți la războiu, știind din spusele agentului secret bulgar că sunt român, mă Întreabă cam ce se aude în Romînia despre Silistra. La răspunsul meu că nu știu ni­mic, eu ocupîndu-mă cu comerțul iar nu cu politica, căruțașul începe să-mi povestească în cuvinte sim­­ple dar sincere, suferințele ce in­dura Rominii din Bulgaria de la autorități, cari ii persecută în mod îngrozitor. Mi a mai spus că după cine a auzit și el de la bulgari, aceștia nu vor ceda Siliseră de bunăvoe, opu­­nindu-se euforia la ocuparea ei, în care scop au adus numeroase tru­pe la granița romînească. «Ai să vezi d-ta—continuă căru­țașul — câtă armată avem să întîl­­nim în satele pe unde trecem și mai ales la Gurbanar, Acadălar și Dobrici. Și, în adevăr,­­în toate satele, pe unde am trecut se observă grupe compacte de soldați făc­înd instruc­­ții și exerciții pe cîmp. La Curbunar, unde am luat masa se află în cartierate 4 regimente complecte de cavalerie, gata pe pi­­cior de războiu. La Acadalar 3 re­gimente de infanterie, iar la Do­­brici 5 regimente artilerie de timp. La Acadalar am mai observat că a o distanță nu tocmai mare de­­rășel s­-au ridicat întărituri de pă­­mînt susținute de piatră, făcute de tuniud, numai în scopul de a îm­­piedica intrarea armatelor române n Bulgaria. Trupe numeroase sunt cantonate si dela Dobrici înainte pină la Bal­­ckc unde actualmente se afla foarte multi soldați. Numărul total al trupelor dela framed romina, din informatu­rile ce am luat in urmă la Do­­n­ici, oraș considerat ca cartier general al armatei despre Dobro­­gca* se ridică la 32.000 oameni. Soldații cu cari am v orbit la a­­­propierea mea de Curbunar și A­­cadalar mi-au declarat că trupele au ordin să răspundă un­ tim*os la a­­tacurile forțate ale îi­ mtute. De la soldații concentrați pe linia de frontieră romîno bulgară, am a­­flat lucruri cu adevărat senzațio­nal pe cari controlindu le la Do­brici și găsindu-le exact ce le voi po­vesti m numărul vii­tor La ora 5 am sound la Dobrici, unde miora fiolam să­răcită pînă a doua zi. Ră­minerea mea In acest oraș mi-a servit mult, întru­cit grație* unei vechi cunoștințe am reușit sa pă­trund In țigăzile bulgare, unde am văzut și auzit lucruri necunoscute în România, cu toate ca ele se pe­trec la cîți­va ekilometri departe de granița*sa. Pe­ aei­ut DOBROGEA BULGARA In drum spre Dobrici un SPION BINEVOITOR.—­ÎFITARmIPILE DELA GRANIȚA ROM?N0*BULGARA. 32.000 SOL­DAȚI AFARA DOBROGEA BUL­GARA. Pred« ăreslii Imik­riffi Sferete înaLt ® bu’gar ® b ® fac nimfe pe nîms a forms în țară un curent sim «tic Teîigras Beîo ne-au adna­t cunoștință un interv­in pe o­ro­d. U »•<€?, președin­tele Sobraniei, și diplomat cel mai mar­cant al vecinilor învinuit !» la-ar fi avut cu urs iînarîst ras. Daca­­­ G «te telegrame reflecta Ca adevă'-at p­e a live rerimante do d. Dan­off, atunci are t.Dar îi expri­mat despre prete­țiuni­ e­i in tor­cu atît anal nept»î viți ca cît di« plomatul bulgar in diverse «eazirmi și-a exprimat simpatia pentru eparul român, și care a fost bărbatul e­­ a «ondua poli­­ți­a bulgară în tim­­pul îns S­el eliberărilor directe dintre noi și B 'g o. D. Dauefî ar fi spu­s că Beotralitatea, noastră, era o consecință inevitabilă a a­­­ipirei noastre de tripla nu­anță, dar ar fi adăugat ceea ce este și mu», regretabil că R­misia a pr­imit în mma ecogresului din Berlin mai mult, de a st­i sa cuvenea. Acest limbagiu este cu adevăr*4 regre­tabil din toata punctele de vedeio, die, partea mai ales a unui diplomat care tra­duc să și modereze pomi­ii­ $ să-și cîn­­tăreascâ cuvintele. De aceea ne place să vedea că inter­vievat e­tc, dacă nu în în­t­regime fali, dar în ori­ ce caz conție exag­eratL Regretări. Însă că se fa­c iia partea celor chemați tocmai a formă , opinia publică bulgărească s'mp­ti­că nouă, tot cea­ ca­re stă în puți­ni­i pent­ru a înăspri relațiile dintre ambele state. Arb­are rău­tăcioase, poesii insultate­ .■ te'etfrtevnri' ofensatoare, iată cea­ ce fac iateto tualii bulgari pentru—a se ap­op­a cu noi. A­­ci­asta este regretabil, ia trisă greșită la primal riad pentru Ba­­arifc

Next