Viitorul, aprilie 1913 (Anul 7, nr. 1848-1873)

1913-04-01 / nr. 1848

Anni al eaageiS«- No. 1848 a-—n-naiîftl bani ABONAMENTE In țar* ~T* . . an an 18 Lei ■ . . ■ ■ le»M luni 1 Lei In străinătate .. an an 80 Lei.................șease luni 18 Le Abonamentele Încep la 1 «1 15 ale fie­cărei luni REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA:: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Luni 1 Aprilie 4819 Linia corp 7 pe o coloană In pagina III .... TV 60 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV : . . ... 30 b­ani Inserții și reclame pagina 111 linia 2 lei 5 bani Immormîntarea regelui Georas- Vaporul «Amfitrite» In care au fost aduse la Pireu rămășițele pămintești ale regelui George. înjosirea parlamentului Inwaiați a_cir cula!«. GUVERNUL ACTUAL 0 FABRICA ACTIVA FACE DIN DE LEGI. Țările tinere în mari ale apusului ?iu introduse au care instituțiile au fost mai b t­i­­nevoe de­ o în­treagă educație a publicului, pen­tru că ceea­ ce este importat de aiu­rea să fie respectat și să fie bine asimilat. Parlamentarismul—minunata for­mulă englezească prii care parti­ciparea cetățenilor la viața statului se poate face fără ca ei­­ să-și lase ocupațiile — are, mai mult <de­cât ori­care altă instituție, nevoe de respect în țările acelea mai ales unde nu există, ca în Anglia, tra­diția lui. *Și acel respect al parlamentaris­mului treime să vină tocmai de la sferele conducătoare, de la frunta­șii oîeței iuduice, de la aceia cari sunt ținuți,să­ facă legătura între cul­tura apusului și tinerețea culturei noastre politice. Guvernul actual,— continuare fidelă în direcția aceasta a celui precedent—nu face însă de­cît să înjo­ească parlamentul, să generalizeze în marele public, idea nenorocită și periculoasă pentru viața socială, că adunările legiui­toare sunt simple biurouri de în­registrare a actelor guvernului, și că "ele sunt fabrice de legi. Dar ce lovitură mai adâncă putea fi dată parlamentului, decât atunci cînd se aduceau în discuție, și se votau cu o electrică repeziciune legi organice, cari cer studii și pre­­gătiri, în timpul cînd opoziția se re­trăsese din parlament? Același sistem și aceiași nenoro­cită concepție despre rolul și me­nirea parlamentului, o înălinim și la guvernul actual. Legi organice, reforme cari ar cere pentru a da roade, pregătiri îndelungate și de­­sinteresate, reforme cari cer tim­puri tihnite și momente mai puțin tulburi, se aduc în parlament,­ și trec prin el cu o iuțeală care nu face decit să se întrevadă și mai bine scopul celor ce le propun. Se face o lege pentru crearea unei Academii de comerț, cu un personal didactic alcătuit după bu­nul plac al ministrului, și se vo­tează într’o grăbită ședință de noapte! Se trece o lege creatoare a unei societăți de mari proprietari, cari primesc drept recompensă a soli­­darit­ței lor interesate, suma de 150.000­ lei anual din partea ace­lui Stat care nu dă solidarizării țăranilor în obștii premii bănești,— și se trece legea cu o iuțeală care face să se simtă aâtă nevoe avea autorul legei de tăcere, și de mis­ter ! Legea care transformă o so­cietate politică într’o societate sus­ținută cu banii Statului—cum este acea a «Societăței pentru încura­jarea agriculturei»—de sigur că avea nevoe să treacă pin parlament cu iuțeala unei scrisori in cutia de poștă, numai că parlamentul rămîne înjosit și cu o degradare morală atunci, cînd miniștri fac din majorități niște companii fără vo­ință și fără gînduri proprii, ascul­tătoare pasive a ordinelor venite de pe banca comandanților — mi­niștri ! Iar legea cea mai importantă. Bugetele statului au venit in ulti­mul moment și au fost votate în așa chip în­cît a produs generala deși inutila protestare a minorităței din parlament. Și pentru ca acest tablou al par­lamentului conservator să fie și mai bine pictat, notăm, că în pu­ținele zile ce-a mai rămas pînă la închiderea lui vor trebui să se vo­teze încă 22 de legi, cari așteaptă din teancurile de dosare eșirea lor din rîndul hîrțurior inerte, spre a deveni mijloace de îngreunare a dife­bugetului și de satisfacere a ritelor pofte personale. Parlamentul cu modul acesta de­cade, iar decăderea lui inseamă o lacună morală în viața acestui stat. Legile sunt expresiunile curentelor sociale ale unei vremi, sunt concre­­tizările desideratelor, glodurilor ma­ture și bunelor voințe pe cari cei pregătiți le pun spre­ a face în nu­mele țărei și pentru țară, legile de care ea are nevoe. Dar ce valoare poate avea o lege care e făcută pentru a mulțumi pe un om, pen­tru a satisface o serie de interese, sau pentru a crea arme politice?. Și ce însemnătate mai poate avea parlamentul, în ochii cetățenilor, când este o formă fără viață,­ o pa­radă fără înțeles, un simulacru­ po­litic, fără temeiu politic, un joc de teatru sub care se ascund interese, pofte, și tendințe atriole personale? Educația publică e adine jicnită. Procedeul guvernului de a face din parlament o jucărie politică, in care gile se votează, fără discuție, cu lămuriri date în cîteva cuvinte de însuși autorii lor, și nu ședințe de noapte, este un procedeu fără­ pre­cedent, dar care va crea precedente: guvernele rele vor găsi în tristele exemple ale legilor fabricate de a­­cest guvern, încurajări ale pornirilor celor mai rele, și ale tendințelor celor mai lipsite de grija banului și binelui public. Și de­sigur într’o țară cu veștminte­ occidentale atât de recent procurate, se înțelege u­­șor ce periculos­e disprețul guver­nului actual pentru tinărul nostru parlamentarism. GR. TAUȘAN PARLAMENT BOTE Savanții si diplomația In jurul articolului d-lui P. Eliade din „Le Correspondant* Cel ce va scrie emoționanta pagină de istorie diplomatică romînească, va trebui să până la locul de cinste cele scrise de d. Pompiliu Eliade în marea și vechea revistă „Le Correspondant“ din Paris, cu privire la Siliseră. In timp ce opinia publică franțuzească era atit de puțin edificată asupra dreptu­rilor noastre, cind presa parisiană era atit de prolivnică — cu foarte rari și ono­rabile ex opțiuni — cauzei noastre, arti­colul d-lui Pompiliu Eliade a fost mai mult decit o contribuție la lămurirea unei probleme diplomatice ; el a fost o ple­doarie de mare greutate în areopagul opiniei publice europene. Intr’un stil la care ar rîvni orice universitar și orice doct francez, compatriotul nostru dis­cută și luminează, reliefează și contu­rează drepturile noastre istorice, politice și sociale. Intr’un stil svelt și viciu, plin de ima­gini și de spirit, în fraze cari se deose­­b­se de morfinicele argutii diplomatice, d-nul Pompiliu Eliade lămurește pe Fran­cezi despre adevărata situație a noastră, despre le­gitimitatea cerințelor românești, și cu­ o autoritate ce-o dă și situația sa oficială, și cunoștințele cu intelectualii francezi, și trecutul său de emerit diplo­mat al celei mai franțuzești școale din țara Franțuzească, d-l Pompiliu Eliade vorbind intr’o mare revistă în felul cum a vorbit ne-a făcut un real serviciu nouă. Intelectualii noștri trebue să fie cam­pionii drepturilor noastre naționale, nu numai savanții de cabinet, căci munca de laborator și de bibliotecă trebue tot­deauna să fie aservită unui ideal na­țional. Domnul Eliade e unul dintre acești buni și adevărați cărturari și literați. Petroclus PROBLEMA CIRCULAȚIEI LA NOI IN JURUL ACCIDENTELOR TRAMVAIULUI COMUNAL De cînd s’au pus tram­vaele oorau­­nale in circulațiune, unele ziare au căutat să facă un cap de acurațiune împotriva lor, din faptul ei s’au in­­tîm­plat accidente pe lini­le acestui tramvaiu. Nu vrem să relevăm aci pa­tima care prevede la baza acuzațiunilor ce se aduc societ­­ei tramvaelor co­munale. Vrem numai să arătăm că dacă se Întimplă accidente atât de dese, ele se datoresc în mare parte și lipsei e­­ducațiuniei cirtulației, educație care s’a făcut cu multa greutăți și sacrificii în marile orașe streine. Problema circulațiunei publice s-a pus mai ritos odată cu iugrămădirea pop­ulațiunii în orașe și înmulțirea mijloacelor de transport repezi, odată cu apariția tramvaelor electrice și a automobilelor. Și până atunci, vehiculele cu cai provocau mulțime de accidente, dintre cari multa mortale. Bineințeles, acci­­dentala au crescut proporțional cu in­­trod­uoe­ea noun­or mij­oace da tran­sport, în măsura aceasta, în­cît ajun­gem la Londra să avem numai la un singur punct al unei străzi in cinci ani 11.193 persoane rănite, adică 2.240 pe an, la cari trebue să adăugăm 127 uoși. F­ță de acest procent de accidente, autoritățile au luat măsuri cari să a­­juta circulațiunei și să apere pe pie­toni. Unul din cei cari s’au ocupat cu pro­blema circulațiunei și ale cărei măsuri au dat rezultate foarte bune a fost William­ Phelps Eno. Acesta a studiat ani de-a ri­ dat problema înlesu­rei circulațiunei și a reușit a forma un sistem care a fost adoptat in mai toate orașele mari din străinătate. * La noi, la București, deși circula­țiu­nea s’a mărit mult, nu s’au luat în­destul masuri în vederea educațiunei publicului și a conducătorilor de ve­­­­hicule. Se pare că pe autorități­le au sur­prins pe nepregătite noua mare cir­culație de pe străzile Capitalei. Cu toate acestea, cu chiu cu vai, s’a reușit în parte să se reglementeze cir­­culațiunea pe calea Victoriei — deși și pe această primă arteră de circula­­țiune se întimplă une­ori neorindueli nepermise și cari au dispărut cu to­tul in orașele mari occidentale. Afară de reglementarea circulației pe calea Victoriei, la noi nu s-au luat măsuri suficiente pentru extinderea sistemului și pe cele­lalte artere prin­cipale de comunicație. De aceia auto­ritățile au fo­t surprinse cind au în­ceput să cir­ule tramvaele electrice pe străzi cari erau aproape cu totul ne­­supravegheate. Pe aceste străzi nici publicul nu s’a obicinuit să păstreze o regulă in cir­­culatiune. Buna oară — adică educa­­țiunea circulației — nu apărea de­cît odată cu pășirea în calea Victoriei. Curios lucru, in adevăr, să știi si te păz ști și să păstrezi ordine in calea Victoriei și cum ai pășit in s'r.da Ga­broveni de pildă, să uiți tot ceea ce frica de a fi stiléit te învățase în ca­lea Victoriei. Și în acest fapt se vede firea puțin ordonată a romicului. Acelaș lucru îi putem spune de con­­ducâtorii veri­culu­­i. Ordonați și pre­văzători în calea Victoriei, unde sunt supraveghiați, ei devin nepăsători și obraznici în celelalte artere de circu­lație. Lipsa de control in eiroucțiune din partea autorităților e dar una din pri­­cinele de căpetenie ala accident­lor ne­numărate ce se petrec zilnic in Capi­tală. Ori, avind in vedere această lipsă de control, plus puțina educațiune a publicului de felul cum să circule, ac­cidentele tramvaelor comunale se ex­plică ușor. E chiar de mirare că aceste accidente n’au avut urmări mai grave. Personal am văzut conducători de ve­­hi­ule, moțăind pe capră, lăsînd friu liber cailor, vîrindu-se cu vehiculul intre două tramvae electrice, ai căror wath nani au făcut sforțări teribile ca să înlătura o nenorocire sigură. De­sigur, ziarele cari și-au făcut o specialitate în a ataca șoc, tramvaelor comut­ate, ar fi tes­­tat accidentul — dacă s’ar fi petre­cit— pe dos, af­u­­zînd pe Waihmann cari nu erau de loc vinovațî. Mai multă grijă dar din partea pie­tonilor și mai mulți atențiune la conducătorii de v­hi­cule—va ajuta la limitarea ac­identelor atât de dese până acum. A­tfel vis­­ăm să facem ex­periență pe însuși propriu nostru cont. Să luăm pildă de la cei din m­iile orașe strei»« și să falrem C" birjarii noștri, cari numai­­ Space­ au văzut mai multe trăsuri sfărâm­te și caii slâj­iți sau uciși au început a pricepe că nu-i permis să st­amdeze pe linibe tram­vaiului electr­o, fără se fi urechea a­­mintită la semnalul de alarmă. Edu îsți­unea circulațiunei au fă­­cut-o azi birjarii noștri pe propriul lor cont. Să fie de folos cel puțin celorlalți conducători de vehicule și nouă, pie­tonilor. V. I. Asediul Scutarilor a fost între­rupt, o dovadă că presiunea Eu­ropei nu e o vorbă goală. Mun­­tenegrul recalcitrant s’a Înduple­cat — de cînd a văzut că Rusia nu-l susține. Hrbii au înțeles și ei că nu trebue să-și vîre mîinile in foc spre a scoate castane pentru regele Mkk­a. De altfel reg­ele Ni­­kka va avea castane, sub altă formă, sub forma unui împrumut amortizabil in principiu, dar ale căror anuități nu le va plăti, fără supărare pentru creditori. Partea urîta a afacere­ e că Europa va supraveghea întrebuințarea îm­prumutului, pe care îl destinează unor lucrări folositoare pentru întregul regat muntenegrean. Dar Europa nu e atit de haină ca să nu lase și regelui Nikita un mic provizion. Altfel se strică tocmeala, fi­șa dar orașul Scutari a fost scăpat de urgia muntenegreană de Europa care Își cumpără cu bani liniștea de care are nevoe. Celelalte state balcanice fiind la rîndul lor mulțumite, pacea cu Turcia e o chestie de cîteva zile. BLOCAREA COASTELOR MUNTE­NEGRENE Guvernele francez și englez au tri­mes instrucții cu text identic coman­danților vaselor franceze și engleze din apele muntenegrene în diastia b­asadei, și anume: 1. Vasele de războia să blocheze coastele muntenegrene da la Antivari pînă la gura riulții Drina. 2. Prin blocare să se împiedece de­­b­rcarea de trupa și munițiuții de răz­boi(), de­oare­ce aceste sunt a se con­sidera ca materii de contrabanda. 3. Blocada începe după 3 z­le de­­s remiterea noii de către reprezentan­ții marilor puteri guvernului munte­negrean. REZISTENȚA MU­NTENEGRULUI La Londra mai ales s’a st­ruit pen­tru luarea celor mai energice măsuri contra regelui Nichita și a aliaților săi Sirbi. Anglia nu­ știe de glumă înd e vorba de prestigiul ei po­litic, ci în ast­fel de ca­zuri sa imediat face uz de puterea armată. La Salonic se îmbarcaseră trupe sîrbești pe 18 va­­poare grecești cu destinația de a pleca în ajutorul muntenegrenilor la Scu­tari, dar ele au fost iarăș debarcate. Și aceasta a urmat la un semn al An­gliei, care a dat să înțeleagă că va bombarda vasele de transport. Anglia a mai cerut ca Austro-Un­­garia să fia autorizată ca să bombar­deze Belgradul cu hotárúle ei de la Semlin și cu monitoarele de pe Du­năre, ca pedeapsă pentru nesupunerea Serb­ei la dorința marilor puteri. CERTURILE DINTRE ALIAȚI Aceia cari ce complac in lăsarea dă știri alarmante, anunță ca imin­at îm­bucnirea unui conflic intre aliații bal­canici. Toate aceste știri sunt exagerate. E adevărat că intre alț­ii nu h­­rănește acea unire care tubre ca existe între camarazi de arme, dar tot atît de ade­văr ca rivalitățile dintre dirci nu vor duce azi la un conflict serios. Intre Bul­­g­ari și Greci și între b­ulgari și Sirbi ex sud neînțelegeri privitoare la viitoa­rea fixare a frontierelor respective. Bulgarii pretind Salonicul și Monasti­­rul, dar nici Grecii nu vor să cedeze pe cei dinții, nici Sîrbii pe cel de al doi­lea. Probabil ca se va institui un ar­bitru care va face împărțeala trifre «•' hnți a teritoriilor cucerite. De aci nu urmează ca în viitor nu vor fi conflicte între Greci, Bulgari și Sirbi, de­oare­ce repartizarea etnică a populațiilor respective nu corespunda diviziunilor geografice stabilite pentru moment. BULETIN ZIUA­Q Situația internațională - FAPTE SI COMENTAM] - Ci­i cu un­m cuvenite statului — D. Victor Filoti a des­­mințit ceea­ ce am afir­mat noi — După cum se știe, acum cît­va timp am arătat cum d. Victor Filotti, secretar general al ministerului industriei și co­merțului, pusea« la cale o formidabilă a­­facere și anume concesionarea față de un particular, a rec­evențMor de petrol, cu­venite statului de la diferitele exploatări petrolifere. S­p țineam atunci că d. Filotti a făcut chestie personală din această a­­facere și că n’a convenit să mai râm­înă , la ministerul industriei și com­uțulrii, în urma conflictului ce îl avusese cu d. Xe­­nopol, de cît cu condițiunea de a i se da, deplina satisfacție in această afacere. In urma celor arătate de noi, d. Filotti s’a grăbit să ne desmintă, printr’o scri­soare pub­icată în ziare și prin care a­­firma că fiu s'a gîndit nici odată și nu s’a gîndit nimeni să concedeze dreptul de redevență cuvenit statului. Dar iată că n’a trecut nici o lună de zile și cele ce am afirmat noi, s’au adeve­rit pe deplin. In urma înțe­gerei ce se stabilise d-î Xenopol, s’a grăb­t să-i dea d-lui Filotti satisfa­ție, dar nu i-a dat’o de­cît pe ju­mătate, căci în loc să concezioneze re­­devențale, fără nici o so­ma,litate, s’a a­­pucat să întocmească un proect de lege, ca să poată fi la adăpostul unui para­van. Ori, nu aceasta vroia d-l Filotti, ci sa era prea grăbit și nu putea aștepta votarea unui proect de le­ge , de aci un nou conflict între ministrul industriei Și secretarul său g­neral. Conform sistemului practicat și în pri­mul conflict, d-l Vi­tor Filotti și-a luat un nou concediu­ pe ziua de 1 Aprilie, de­și nu s’a întors d­e­cît de vr -o 20 de zile dintr’un alt concediu ce-l avusese. De data ae­asta însă d-l Filotti, a de­cla­­rat că nu se va mai întoarce la postul ce-l ocupă. S­utem siguri ca d-l Filotti se va grăbi din nou sa­ ne desmintă , îl avertis m insă, să bage bine de seama să nu pă­țească ca in prima desmințire. Toate chestiunile politice, sociale și economice, vor fi discu­tate, de oameni competenți, în 99 l­ Revista Ce­cului de Studii al Partidului Național-Liberal Revistă politică, socială și economică, care va apărea la 1 Aprilie, in editura institutului de editură și arte grafice «FLACĂRA». «DEMOCRAȚIA» va fi condusă de un comitet alcătuit din d-nii: Em. Porumbaru, Vintilă I. Brătianu, I. Procopiu, G. Danielopol, I. G. Duca și C. Banu. «DEMOCRAȚIA« va costa numai 30 bani exemplara­ de 50 pagini* Abonamentul 10 lei pe an. Pentru preoții sătești și învățător* 6 lei. Administrația: Str. Cimpineamt 40, București, Funcționarii comunali La congresul din Ploești au cerut să se asigure sta­bilitatea lor. Funcționarii comunelor urbane, întru­niți în congres în zilele de 24 și 25 Mar­tie, au înaintat d-nui ministru de int­erne un memoriu în care aînt­reprins* dezide­ratele lor. Regretînd că din lipsă de spațiu nu pu­tem publica acest m­moriu în întregime, vom arăta pe scurt cam­­pund dezideratele acestor fun­ționari. Mai întîi, ei vor să se prevadă în pro­­cesul de lege pentru org­anizarea admin­s­trației centrale a ministerului de interne, ca dispozițiile acestei legi, în ce privește stabilitatea, condițiunile de numiri și pe­depse, să se aplice și fun­cioa­rilor co­munelor urbane reședințe de județ. In memoriu se arată apoi pe larg și în mod foarte documentat, motivele pentru care acești slujbași cer ca aceste dispozi­ții­­ni să-i privească și pe dînșii. Stabilitatea s'a întins mai în toate func­țiunile publi­e, așa că a rămas singurul loc de plasare al clientelei politice numai funcțiunile comunale. Față cu această lipsă de siguranță, candidații serioși nu se prezintă la slujbele de la comune, ci numai acei nepregătiți cari nu pot găsi altă ocupație. Memoriul arată însemnătatea serviciu­lui comunal, prin care trec toate actele vieței civile și starea proastă a slujba­șilor. In rezumat funcționarii comunali cer: Numirile au fie îi grădite da condițiuni de admisibilitate , să sa fixeze stabilitatea în toate funcțiunile comunale; să se stabi­lească normele dură cari pot fi avansați și să se prevadă gradați noi; disciplina să se încredințeze unei juris­dicțiuni admini­strative ; să se stab­lească prin lege func­­țiun­ile comunale, cari să nu poată fi re­duse pe cale budget­ară. Pe acest memoriu d. Take Ionescu, mi­nistru de interne, a pus următoarea re­zol­u­ți­une: " «Se va întocmi un tablou pe baza cer­cetărilor ce se vor face asupra : 1) Nu­mărul funcționarilor comunali urbani pe fie­care comună și cu salariile lor" ; 2) Titlurile ce ei posedă : 3) De cind func­ționează în serviciul comunal urban ne­întrerupt și cit au funcționat în acel se­rviciu socotind și serviciile din alte dăți. „După strîngerea acelor date se va a­­viza la măsurile de luat..“ eeousi Profesorul 81­bi, unul din cei mai mari elentr­ofani ai tiranului nos­tru și amic personal al împăratu­lui Wilhelm, a murit subit din pri­cina unei embolii a inimei. V îolanța produce violență. Pentru a protesta contra nebuniilor sufrage­­telor engleze o mare ar­cți­me de hârti ți a asvîrlit cu murdării iu participantela de la un meeting din Hyde­ Park. Ziarul Le Timp* are un articol foarte interesant întitulat Lee Platoniques in care se arată cit de platonice și de formă au fost protestările socia­liștilor germani contra impozitelor pen­tru armată. Avis socialiștilor cosmo­­poli­i f Doua MI­ CHESTIA ȚĂRĂNEASCA (1905) de HARET CRIZE DE STAT (1913) Vulgarizarea chestiunilor sociale, in­tr’o țară ca a noastră, unde conștiința interesului public este încă in fișă, prezintă tot­deauna o deos­bită insem­nitata sub difeite raporturi, la primul loc cetăț­i­i, luînd cu­noștință de problemele cari *g**a țara intr’un moment dat se deprind a în­țelega că alături de nevoile fie­căruia sunt și nevoile altora, se deprind a înțelege că nevoile mai genarcle și mai urgente Dem­esc satisfăcute în­tîiu, și astfal eu încetul sa obișnuesc a se solidariza tot mai mult cu mie­rosul obștesc. In al douilea loc prin frămintarea problemelor curente sa po­ta ajunga la spicți­uni practice și de folos legiui­torilor noștri, iar legile născute prin colaborarea opiniunei generale sunt totdeauna cele mai potrivite realității și daci mai lesne de aplicat. De multe ori neoriivarea acestui t­ot a făcut ca unele legi să rămână în cartoanele ministerelor, sau puse în aplicare să fie suspendate ca neprac­tice, ori să ca­ră in uitare ca neințe­lese de chor organele executive­. Un alt g los care răsare din fa­mi­lia­riz­rea opiniei publice cu problemele sociale este și următorul : Suișul în general este un angajament intre au­tor și opinia publică mai ales cînd el ce scrie e un om de guvernămint. Acesta la timp va trebui să dea corp ideilor ce a filtrat în spiritul public, va trebui cum ce zice, sa se țină de cuvint. Ast­fel muz­ rnea ajunge să dis­tingă între diriguitorii săi de bună credință și art­a vânătorii de popula­rit­ate deșartă. Cu cît cei dint­iu vor fi m­i numeroși, cu atit și încrederea mulțimei în pătura cea ‘m­ridoare va fi mai mare și cu atit coli­ziunea între ace­ste două pături va fi mai reală. Condus de aceste considera­ți­uni am alăturat unul de altul cunoscutele studii sociale : Chestiunea țărăneas­ă a lui Harai (1905) , Crize de Stat a d-lui Vintilă Bratianu (1913). Ambele studii sintetizaza nevoile so­cietății noastre de astazi și sa com­­­plectează unul pe altul, indicînd pro­blemele de rezolvit , arâtind soluțiunile necesare , și înfățișind modul de acți­une ce ar putea ușura înfăptuirea a­­cestor soluțiuni. NI.ret, iară a esclude rolul Statului în realizarea reformelor privitoare la pătura rurală, se sprijină intim­ pe concursul acestei pături insăși pe care caută s'o pregătească în vederea solu­­țiunilor ce el propune. D­ivinul V. Drătanu, fără a esclude sprijinul mulțimei—rind reforma o pri­vește,—apelează la rolul Statului sau mai bine zis al pdturei conducătoare pe al cărui concurs il cere întru rea­lizarea soluțiunilor ce d-sa propune In chestiunea țărăneascâ, vedem în întregime problema Liei rurale. Idea­ 1.1 unei societăți, dună Haret este realizarea unei civilizațiuni integrale , iar înțelesul acestui cuvint e dobindi­­rea unui maximum de bună stare eco­nomică intelectuală și morală, armonie răspîndita in masa socială. Bărbatul de Stat se simțea adinc atins vii­nd distanța care ne desparte de acest ideal, totuși el credea cu pu­tință de real z t. Pentru aceasta trebuia a se pune în valoare bogăția de însușiri existente in poporul nostru și in special în cel mai puternic izvor, țărănimea noastre. „Această clasă trebuia tratată ca un corp activ, inteligent și conștient, iar nu la o masă inertă pentru care numai Statul să facă totul“. Plecând de la această ideie, Haret voește a rezolvi cha tia rurală cu a­ju­­torul pa­parului, și de aceea în soluțiu­­nile ce propune, țărănimea intervine mereu ca un factor activ. El caută a îmbunătăți soarta țăra­nului, inlesnindu-l , iar nu miluindu-l. Astfel săteanul iși va îmbunătăți starea dacă va economisi bani la banca populară, dacă se va asocia in obștii, d câ iși va respecta angajamente sa de munci agricole, dacă se va opri dela ch­eiumă și va apuca drumul școalei și al biserice. Atunci numai Statul li poate fi de un sprijin real cu legile sale: legea băncilor pop­oare, a obgii­­ilor, legea tocmelilor agricole, a Gasseî R­u’al­, a judecătoriilor etc., etc. Haret însă, în studiul său nu indică numai sor­țiunile, așteptînd transfor­marea lor in legi, ci arată și mijloa­cele de acțiune care să ușureze această înfăptuire. El cruța să și popularizeze ideile, să le a propie de suflatul mu ț­ mi­i, și mij­­loacele lui în a­ce­st scop sunt ele­men­tale luminate cele mai apropiata de popor: lavățitorii în special. Prin acțiunea acestora, ideile au orice în mecanismul de uîndire al mul­­țimei așa fel, că guvernul liberal gă­­s­ește l­a 1907, terenul prepazit pentru legile sa­le, care în realitate închid la ele soluțiunile lui H­uet. Vedem din acestea, concepțiunea lui Haret în realizarea refo major privi­toare la păt­ura rurală, el caută a sa sprijini inițm­ ps concursul acestei pă­turi însă­și. Pregătind o, el voegt ® s’o facă distoinică a primi sub forma le­gilor reformele făurite de Stat. Știa­mnsă că legile se pot schimba și crea­­țiunile sale pot fi ameninț­aț j de aessa într’o ul­timă sforțare, a organizat liga „Deșteptarea". A voit prin aceasta să fix «e în str­’ flete pentru totdeauna, ideile și crea­­țiunile concepute de diosul; a voit să le transforme intr’un adevărat patri­moniu național, pe care dacă P ar a­­t­uga cineva sa-și ridice asupra-i, Ta­si ș neamul. Odată cu aceasta însă, Haret pre­­gătea tot mai mult a< rapbria mulți­­mei de pătura condu­it­oa;re­­făcea să se apropie tot mai mult de re»btat*t țința lui de a pune­­ temelia Statu­lui, cea mai deplină validarizăre a cla­selor sociale si cea mai deflina con­știință națională. P. Crlceț. VULGARIZAREA PROBLEMELOR SOCIALE TILA BRJ de VINTI BRATIANU Scumpirea traiului MASURILE LUATE"DE GU­VERN SCU­MPESC DIN CE IN CE MAI MULT TRAIUL înainte de venirea conservatorilor l*’ guvern se lăudau pr­n presă și prin în­truniri publice, c­ă vor lua măsurile cela mai eficace pentru eftinima traiului. Pe che­stia asta conservatorii au dus chiar campanie și au ațîțat b m­a, doar vor veni mai cu­rin­d la putere, măcar prin mișcări de stradă. Odată cu venirea lor la guvern, con­servatorii au luat o serie de măsuri care vor râmîne de pomină. Cine nu-și adaos aminte de faimoasele și nu mai puțin ri­dicolele reforme ale d-lui P. P. Carp? De pe urma lor au folosit toți speculan­ții iar traiul, în loc să se oftinească, s’a scumpit și mai înalt. Se vede că actualul guvern, gelos de laurii culeși de d. P. P. Carp, s’a pus cu tot dinadinsul să mai conti­nue și dînsul la comple­­tarea operei șefului exilat al conservatorilor. In adevăr, actualii miniștri, ca și ad­ministrația comunală a Capitalei, fac tot posibilul și iau tot fe­lul de măsuri—cari de cari mai vexatorii și extravagante— menite să scumpeas­ă traiul. E !e drept că și fără acesta măsuri viața e destul de grea, dar se vede ei­­guvernanții noștri, de cinci aug la bud­getul țarei, nu prea simt această greu­tate a vietei. Dimpotrivă, li se pare chiar prea ușoară. Budgetul Statului s'a prea încărcat cu tot felul de noi creați­uni și cheltueli inu­tile și scandaloase. Ac­ea­ ă umflare de cheltueli cere fără îndoială și venituri noi. Toate aceste venituri vor­­ stoarsa tot de pe spinarea să­răci­mei, cum sunt acelea privitoare la urcarea tarifului de transport pe căile ferate a călătorilor și mărfurilor, etc. Pină și primăria Capitalei a contribuit la scumpirea traiului prin taxa pe tro­tuare, care va lovi și pe cei mai mici și um­iri negustori de la cari se furnizează cu­ alimente populațiunea săracă. Iată opera pe care a făcut-o conser­vatorii în ceea­ ce privește ieftinirea tra­iului. N’am fi crezut că toat­e măsurile lor vor tinde la scumpirea și mai mult a traiului.

Next