Viitorul, mai 1913 (Anul 7, nr. 1875-1907)

1913-05-01 / nr. 1875

Amil ai șaselea- No, 1379 Linia corp 7 pa o coloană In pagina II -I . .TT­ BO bani Linia corp 7 pa o coloană în pagina IV­ . . . ... 30 bani Insertim raclama pagina DI linia . . . 2 lei bani In țară . • • In străinătate • I an an 18 Lei an an 30 Leinn­gean luni 9 Lei instate . . an an an juei................seane luni 18 Le Abonamentele încep la 1 sl 15 ale­­le­carei Ioni 5­­ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA tttercuri 4 filaiu 11Î4, BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADM­IN­IST­RAȚI­A: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA bani ADUNCIURI COMERCIALE M OM *V!Pm TO­TI VEDERI DIN MONASTIR Sus: Strada «Puntea Nea­gră». Jos: Cheiul lui Drag.. In jurul Monastirului, —­­•aș ocupat de sîrbi și pro- Q8 de bulgari — aceștia n urmă și-au COQpu­p^»* jum apucatele. ^anc B———a——————— — ——————— SILISTRA mm simbol! Reluînd o parte din decla­­­rațiunile facute de d. Ion I.­­ C. Bratianu ziaristului italiano Barzini, «La Roumanie», dă o­ interpretare pe care nu are cu­­­vintelor șefului partidului li­beral privitoare la Silistra. Drept răspuns autorizat, „In­­­dependența Român­ă", a publi­­­cat un comunicat, pe care noi l am reprodus, în care se afirma lămurit că șeful partidului li­beral n’a înțeles să facă din Si­listra singurul obiect al reven­dicărilor noastre. Se adaogă în acel comuni­cat, pentru lămurirea și mai precisă a lucrurilor, că se fă­cuse din Silistra un simbol de care erau legate prestigiul și forța Romîniei, într-un moment în care Bulgaria admitea în­treaga rectificare de frontieră cerută de noi, dar refuza ca­tegoric cedarea Silistrei. Aceasta este interpretarea exactă a declarațiunei d-lui Ion Bratianu, căreia o anume presă încearcă să’i dea, după atîta vreme, un înțeles care nu l’a avut și nici nu’l are, dar care convine acelora ce se văd izolați în acceptarea unei soluții, atît de mult în desa­­cord cu sentimentul unanim al țarei. * Silistra făcea parte din to­talul revendicărilor noastre. Silistra însemna, în întregul frontierei strategice pe care o ceream, desăvirșirea apărărei Dobrogei, fiind-că dădea pu­tința așezărei în siguranța a celui de al doilea capăt al po­dului militar peste Dunăre. Silistra, în totalul revendi­cărilor Romîniei, asigura cu adevărat stăpînirei noastre cheia Dobrogei, înlesnind apă­rarea provinciei transdanubiane împotriva fanteziilor de mîine ale șovinismului bulgar. Nu s’a înțeles, însă, nici­odată că Silistra singură, cu o zonă înconjurătoare de trei ki­lometri, înseamnă singura re­vendicare serioasă a Romîniei, înaintea căreia guvernul să poată face sacrificiul rectifi­­cărei restului de frontieră, pre­cis formulată chiar și în mi­nimul revendicărilor Romîniei. i * Nu în înțelesul acesta Si­listra era un simbol, atunci cînd d. Ion Bratianu a făcut ziaristului italian Barzini de­­clarațiunile, reamintite dăunăzi de către „La Roumanie“. Silistra era un simbol, de care era legat prestigiul și forța Romîniei, fiind­că Bulgaria ce­­dînd totul cerut de noi și re­­fuzînd în schimb cetatea du­năreană, Silistra simboliza a­tunci întregul revendicărilor romînești, care fără Silistra per­­deau o mare parte din impor­tanța lor strategica. Romînia nu a cerut o recti­ficare de frontieră oare­care numai din dorința ca să-și mă­rească teritoriul cu cîți­va ki­lometri mai mult sau mai puțin. Romînia a cerut o rectifi­care de frontieră strategică, care tocmai pentru acest cu­­vînt era una și indivizibilă de la Mare pînă la Dunăre cu Si­listra, care încheia astfel er­metic frontiera noastră dobro­geană. Reprezintînd totalul reven­dicărilor noastre, Silistra era în adevăr simbolul de care se lega prestigiul și forța Romî­niei, în înțelesul obținerei cu ori­ce preț a întregei frontiere strategice de la Mare la Du­năre cu Silistra, dar nu numai Silistra. Salutul II și 11... PRINȚUL CAROL LA ROMA. A. S. R. Prințul Carol călătorește în Italia. In țara artei și a frumosului, în acel colț de pămînt unde nobila latini­tate trăește în milenara ei vigoare, și unde ori­ce cetate e un capitol din is­toria eternei frumuseți, prințul român călătorește, îmbogățindu-și sufletul său de elită cu mirajul celei mai desăvir­­șite civilizații și celei mai vechi culturi. Primirea oficială, ce i s'a făcut în Roma, a fost o cinste de care toți ro­­mînii se simt adinc pătrunși. Iar entusiasmul sincer al populațiu­­nei italiane, care a însoțit primirea o­­ficialâ, dovedește cît de adinei sunt le­găturile de singe dintre cele două po­poare , dintre poporul mic de la Du­năre care e reprezentat prin­ Augustus Messager, și poporul cel șnarg care prin Regele său primește cu dragoste și cinste pe al nostru iubit Prinț. Entusiasmul cu care a fost primit în Cetatea Eternă. Prințul venit din provincia lui Traian, afecțiunea ce i s'a arătat de către toate persoanele marcante cu care El a venit în contact, ne dovedește că există un geniu al ra­­­selor care unește­­ cu­­ gâturi indisolu­bile pe aceia cari au­ o comună origină și aceiași strămoși, și că lingă diplo­­m­ația rece, alături de oficialitatea se­veră, stă sufletul acela cald, stau im­boldurile inimei cari fac reala unire dintre popoare. Poporul italian, sincer și entusiast, nobil prin origina lui, nobil prin se­lecta apreciere a tot ce e frumos, prii­mind pe Alteța­ Sa­­ Regală Prințul Ca­rol al Romîniei,­­cu pompei, cu iubire, cu entusiasm, ne-a­­ dovedit că ne iu­bește, și că sferele înalte, împreună cu poporul de jos se unesc în același gînd și intr’o unică simțire pentru a îmbră­țișa pe Prințul care vine din Romînia în Roma. Gestul nobil al nobilei Italin­, este elocvent. El este o chezășie a armoniei indisolubile Ce leagă pe urmașii vechi­lor coloniști ai lui Traian de Cetatea Eternă, de p avântul latinităței care ne-a creat...­­ — -- — ZAVRACURI Broșura „Viitorului** Citim în ziarul d-lui Bădăran: „Ni se spune că „Viitorul“ va scoate în broșură discursul d-lui Carp dela Se­nat ți a d-lui Filipescu dela Eforie“. I s’a spus greșit și de aceea „Presa* este și de data aceasta prost informată. „Viitorul“ va scoate în adevăr o bro­șură dar nu cu discursul d-lui Carp nici cu acel al d-lui Filipescu, ci cu nenumă­ratele afaceri ale d-lui Bădărău. Realitatea d-lui Arion „Epoca* vorbește în numărul de ieri de realitatea d-lui C. C. Arion față de d-nul P. Carp. „Epoca* poate fi liniștită. Suntem po­zitiv informați, [din sursă autorizată, că d. C. C. Arion nu a ieșit. Afaceri personale Ziarul d-lui Marghiloman spune că în acțiunea d-lui Carp contra guvernului, nu e vorba de interesele Romîniei, ci de in­terese politice personale. Suntem de acord. D-l P. Carp ține să împiedece cu orice «preț afacerile perso­nale ale miniștrilor prea deoediați. HOTE Aristizza la Paris Eram informați și noi—dar „Rampa” revine cu amănunte — despre frumoasa sărbătoare romînească de la Paris în care eroina aplaudată a fost d-na Aristizza Romanescu, care se află de mai mult timp în capitala Franței. Corespondentul „Rampei“, d-na Matei Rusu comunică entusiasmul ce-a provo­cat chiar printre francezi cari nu știau romînește, declamarea d-nei Aristizza Ro­­manescu, al cărui glas vibrator și dulce, a entusiasmat auditorul prin „Noapte bună !“ și „Somnoroase Păsărele­­“ A dat concursul d-șoarele Alica Cocea, Florica Cocea, Mioara Georgescu, d-nii Soerata Barozzi și d-șoara Barozzi, sora tînărului virtuos, d-șoara Romanitza, d-l Mihail Vulpescu; a urmat, apoi, dansuri Națio­nale care au provocat un adevărat delir. „Entusiasmul ajunsese, spune corespon­dentul din Paris, așa de mare, că publi­cul din balcon batea din palme tactul și striga în gura mare îndemnînd pe ju­cători și jucătoare.“ O reprezentație, deci, cu totul reușită, în care arta a fost în­de­ajuns slăvită pentru ca Francezii presenți să aibă o i­­dee dreaptă despre simțul de frumos al romînilor, despre putința lor de­ a înțele­ge și a crea viața estetică. Dar această sărbătoare a artei romî­nești, in mijlocul Parisului, a avut o parte de umbră. La ea nu a asistat dom­nișoara Văcărescu, ale cărei opere fă­ceau tocmai un punct din program,­­ și nu a asistat nici ministrul Romîniei la Paris, invitat personal de marea noastră artistă. Nici un alt reprezentant al oficia­­lităței romînești la Paris nu s’a scoborît din înălțimea sinecurelor lor pînă acolo ca să-și întrerupă ocupațiile, pe care încă nu le-au început­, spre a asista la o ser­bare romînească cinstită cu talentul u­­nei Aristizze Romanescu . Corespondentul român din care culegem aceste date informative are aparența de-a se indigna, de această desconsiderare a artei romînești, pornită tocmai de la aceia cari ar trebui, cel puțin de formă, să pară că se interesează de romînească artă! Aceasta ne face să credem că acest com­patriot e foarte tînăr sau foarte idealist... In ambele cazuri cuvintele sale nu pot avea gravitatea mediocrităței pretențioase și solemne. Oare un înalt funcționar al statului, oare elita noastră,—aristrocrația slujbelor mari, a averei, sau a blazonu­lui — n’avea altă ocupație mai utilă de­cit să­ se ocupe de artă, de teatru romî­­nesc, de actorii romîni, de piesele romî­nești ? Dar de ce oare, la Paris, această elită și această oficialitate, ar încuraja arta noastră, cînd ea este aceași cu elita din țara, care știm că ocolește în mod admirabil, acel teatru în care cîți­va naivi se obstinează a face din limba noastră, o limbă artistică? Iată de ce noi socotim că din punct de vedere logic, oficialitatea din țări străine, trebue lăudată pentru spiritul de consecvență de care dă dovadă în toate împrejurările... Și nu înțelegem a blama tocmai cea­ ce ar trebui relevat ca o notă bună a spiritului logic de care dă dova­dă o parte din îmbuibata noastră elită... Petronius. Terorizarea minoritatei PREȘEDINTELE CAMEREI LA CUVINTUL UNUI MEM­BRU AL OPOZIȚIEI Ca­tul actualei sesiuni paria­­ să se manifesteze în Ca­­rcături de netolerantă, de oritătei fată de minoritate, denr de Sâmbătă e dovadă i, actuala Cameră e în pro­punere... »i trist este că tocmai un r­ i­ cad. Cantacuzino-Pașcanu,— un bărbat al cărui temperament flegma­tic părea a-l feri de atitudini pătimașe, — este acela care, cu concursul majori­­tăței, a căutat să nesocotească drepturile precise, regulamentare, ale minoritatii liberale. E o banalitate să se mai reamintească cum în parlamentele constituționale li­bertatea cuvîntului e sfîntă, inviolabilă. In totdeauna, sjrie toate regimurile, par­lamentul român ți-a făcut o onoare din respectarea absolută a dreptului de a vorbi. A fost dat d-îu­ Cantacuzino-Pașcanu președintele actual al Camerei, să calce această libertate a cuvîntului, punînd la vot un proiect de lege asupra căruia un deputat al opoziției, d. I. T. Ghica, vorbea încă ț­ bh.­și sfințise obicețiunile. .g. nOH*lift dűcnifi vntnmu­l os l di*. cufie, recunoașterea personalităței mo­rale a unei societăți, se zice, de propa­gandă catolică. Și chestia în sine era destul de însemnată, întru­cît se călca in mod fățiș regulamentul Camerei, care cere ca asemenea proiecte să fie însoțite de statutele societăței respective. Dar și mai însemnată e chestie­ de principiu, desconsiderarea ce se arată o­­poziției, al cărei rol e tocmeac să contro­­leze lucrările Camerei. De aceea declarația d-lui Vintilă Bra­tianu că, în caz de recidivă, opoziția se va retrage de la desbaterile viitoare, pre­cum și protestările energice ale întregei opoziții liberale, erau foarte îndreptă­țite. Să sperăm că asemenea acte regreta­bile de terorism nu se vor mai repeta. fiiliațla Jila Mirculești PENTRU D-L MINISTRU C. C. ARION Ni se scrie dl.­ Mărculești, jud. Ialo­mița, că locuitorii acestei comune s’au consfătuit pentru ca să protesteze contra schimbului de proprietate proiectat între Stat și d-l Dimitrie Seceleanu, fostul se­nator. Locuitorii doresc ca pe toate căile legale să intervie la biuroul Camerei,și­­ a d-1 ministru C. Arien ca să oprească în­făptuirea acestui schimb, care este cu totul în contra intereselor Statului și al lor. D. proprietar, deși atitudinea locuito­rilor a fost liniștită și demnă, dar temîn­­du-se că va avea răsunet, a denunțat-o Prefecturei de Ialomița, aceasta ca o in­­stigațiune contra sa, iar Prefectura a de­legat pe Administratorul de plasă cu cer­cetarea.­La această cercetare d. Admi­nistrator a fost nevoit să constate că nu­­miții locuitori n’au făcut alt­ceva de­cît să uzeze de dreptul de consfătuire și pe­tiționare garantat de Constituție și nu a putut lua nici o măsură contra lor, cum spera d. proprietar. Prin acest schimb, d. Seceleanu voește a lua peste 1200 pogoane din 2 moșii ale Statului vecine cu a d-sale, suprafață formată din luncă irigabilă care leagă cu Ialomița mai multe mii de hectare, cari nici odată nu vor mai putea fi irigabile fără această legătură. Locuitorii doresc să facă și dînșii iri­­gațiuni și Statul îi pune în imposibili­tate da a-și ajunge vre-o­dată acest vis al lor dacă ar face definitiv procesul de lege ce se găsește, trecut prin Senat și în curs la Cameră» Prin acest schimb, d. Seceleanu urmă­rește acapararea terenurilor ce se pot ușor iriga spre a împiedica pe locuitori să facă și ei lucrări similare, ca ast­fel să aibă brațele disponibile numai pentru munci la d-sa pe moșie. Credem și noi că d-l ministru al dome­niilor va avea în vedere deprecierea ce se aduce moșiilor cărora li se înstrăinează accesul la rîul Ialomița și nu va lipsi pe locuitori de drepturile lor legitime in fa­voarea d-lui D. Seceleanu. Statul este dato­r să parceleze aceste lunci, să facă lucrări de irigare și să le predea locuitorilor contra plații costului lor, căci numai pe această cale s’ar încu­raja munca intensivă și am putea să spe­răm la vulgarizarea irigărilor, cari să ne puc la adăpost de anii secetoși. Nu cu lucrările cîtorva mari proprietari va pro­spera țara, ci cu introducerea lor in masa populațiunei. D EStifl­ intr-un articol al lui Ckmanceau pu­blicat în L’Hocame libre . Franței îi trebue încă 450.000 de soldați pentru a sta la nivelul armatei germane. Acest nu se poate rea­liza fără serviciu­ de trei ani. Un agent de poliție francez numit Sébilla a refuzat premiul de 15.000 fr. oferit de guvernul belgian pen­tru prinderea banditului Wilnjart, motivînd refuzul, că el și ajutorii săi și-au făcut numai datoria. Sufragetele engleze devin din ce în ce mai violente. Ele au dat foc zilele trecute uneia din cele mai frumoase biserici din Londra: Simtă Catarina. Biserica a fost transformată în ruine. G­azeta Germaniei de Nord socotește efectivul armatei germane la 6410KX­ oameni, dar statistica oficială, cum afirmă Le Temps ne dă 652.376 oameni, pe cînd armata franceză acti­­vă este de 432.286 soldați și ofițeri. La Berna s’a întrunit ori o con­ferință comună a Parlamentarilor germani și francezi cari tind la o apropiere între aceste două națiuni. Conferințele a deșteptat cu energie agitațiile șovinismului și demago­giei, cari împing la războiu în am­bele țări, și s’a rostit pentru înlă­turarea tuturor conflictelor dintre Franța și Germania. Acele conflicte care nu vor putea fi regulate pe cale diplomatică, să fie deferite tri­bunalului arbitrar de la­ Haga. Conferința interparlamentară de la Berna, deși nu reprezintă un corp constituit cu sancțiuni eficace, nu are totuși caracterul vag și uto­pic al conferințelor pentru pace cari se întrunesc regulat în fiecare an. La acestea din urmă, asistă de regulă oameni politici, scriitori și »Ko­minuri ro»TO7ontiiii TA «uri. după ce oficiază la congres în onoarea păcei, se întorc în țara lor și nu opun nici o rezistență curentelor războinice. La conferința interparlamentară de la Berna au fost reprezentate numai două națiuni, de către oameni cari vor sincer pacea între Germania și Franța și caii, prin calitatea lor parlamentară, pot contribui în mod efectiv la împiedicarea unei acțiuni războinice. Importanța conferinței din Berna răsare mai ales din marele număr al delegaților. Au asistat 218 par­lamentari, dintre care 33 membri ai Reichstagului, 164 deputați și 21 se­natori francezi. Numărul mare al delegaților fran­cezi dovedește că națiunea franceză mutilată în 1870 și care e acuzată că prin șovinismul ei amenință pa­cea generală, stă de fapt în primele rînduri ale pacifismului. E acesta un semn de bun augur pentru liniștea Europei. DUȘMĂNIA SÎÎtBO BULGARA. — O ALIANȚA "sIRBO ROMÎNEASCA Dușmănia sîrbo-bu­lgară " ia creș­­tere. Indignați de atitudinea Bulgari­lor, Sirhii își caută alianțe și prietenii. «Mali Jurnal» din Belgrad merge până a preconiza în eh seria unei alianțe in­tra Serbia, Ron­înia și Turcia pen­tru împărțirea Bulgariei. Pe baza a­­cestei alianța susține «Mali Journal». Adrianopolul va reveni Turciei, par­tea de vest a Bulgariei împreună cu Sofia, va fi a Serbiei,­­ iar partea de est a Romîniai. SITUAȚIA INTERNA A AL­BANIEI Situația interni .. Albaniei e deplo­rabilă. Războiul a făcut ravagii îngro­zitoare. Mii de oameni au prit in floarea vîrstei, luptind. Alții, tot atît de numeroși, au fost măcelăriți. Avutul Albanezilor a fost prădat, cînd de Turci, cînd de Sirii. Câmpurile au ră­mas nelucrate. In țară e o sărăcie fără seamăn. Articolele de import au atins prețuri fabuloase. Chilogramul de za­hăr costă S lei; chilogramul de cafea se plătește cu 16 lei. Guvernul provi­­zor își da toate silințele să îndrepte râul, dar e neputincios. N’are bani, n'are oameni. Impozitele, cari, în­tot­deauna au fost rău percepute și în contra căror Albanezii au făcut două revoluții, de la sancționarea Constitu­ției turcești, nu produc nimic. Guver­nul provizor se gîndește să reorgani­zeze administrația. In ce privește men­ținerea ordinei, va aduce o jandarme­rie internațională. Dar cu spiritul re­bel al Albanezilor opera acestei jan­darmerii va fi nespus de grea. TURCII ȘI CHESTIA ALBANIEI In Turcia sunt d­ouă curente cu pri­vire la Albania. Unele cercuri sunt de părere ca Turcia să adere la propu­nerea Rusiei, care cere ca Albania să devină o provincie autonomă guvernați, ut un wan comisar mic, swj ourtru­­nxtatea Sultanului. Zisele cercuri văd în acceptarea acestei propuneri un rest al prestigiului turcesc în Europa pre­cum și dreptul Turciei de a-și depune cuvîntul în unele afaceri europene. Alte cercuri inși, mult mai­ largi, sunt adversare ori­cărei suzeranități turcești asupra Albaniei, susținând că Turcia trebue să aibă cel mai puțin contact în Europa. Toate relele de cari a suferit imperiul otoman, relevă că a a­ceste certuri, provin din cauza bucuis­curilor pe cari le-a avut în Europa și o bună politică turcească cere ca oto­manii să se retragă cu­ mai mult din­ Europa, concentrîndu-și toată activita­tea în Asia mică. Aceste cercuri re­clamă chiar strămutarea capitalei tur­cești în Asia, la Aleppo sau Damasc, adică în centrul imperiului. Acest curent n'are nimic xenofob. El izvorăște din convingerea că există o in­compatibilitate între concepția turcească și concepția europeană, și că e mai bună o­ separație de­cit o conviețuire a lor. ORGANIZAREA ALBANIEI Proed­ul Austro-Ungariei referitor l organizarea Albaniei, prezintat reuniu­­nei ambasadorilor din Londra, cuprinde următoarele dispozițiunei: Albania devine principat autonom sun stăpînirea unui principe străin. Suve­ranitatea sultanului nu se va eat Unde de loc asupra Albaniei. Ordinea, va fi păzită de cătră jandarmeria interna­țională. Serbia va primi un port liber. De alungul Albaniei se proectează cons­truirea unei linii ferate internaționale, care să lege Serbie cu un port neuitat internațional. Capitala Albaniei va fi Valona sau probabil Scutari. > eULETIN ZILHSQ Situația internațională - FAPTE $1 CSMBITARH - msar­i­ mmm Ministrul lucrărilor publice intră în fondurile împrumu­tului de 400 milioane Sub nici un guvern și sub nici un ministru nu s'a pomenit la departamen­tul lucrărilor publice, scandalul și jaful la care asistă azi funcționarii mari și mici ai acestui minister. Nici­odată nu­­ s-a putut închipui cine­va că un mi­nistru, un sfetnic al Coroanei, poate să de capabil de utila îndrăzneală și poate să se dedea la tot soiul de afaceri ne­curate cu atâta lipsă de jenă și de ru­șine. D. Bădărău lucrează la minister mai mult noaptea și aproape totdauna pe ascuns. D-sa este cel mult însoțit de vre-un om de afaceri și foarte rar re­curge la explicațiile vre-unui funcționar superior. Cînd acest funcționar se în­­tîmplă să spue ministrului că ceea­ ce vrea să facă nu se poate, de­oare­ce se opune și legea și regulamentul, d. Bă­dărău îl apostrofează, îl concediază și nu-l mai cheamă nici odată să lucreze cu dînsul. Dacă vre-un funcționar se prezintă ministrului cu vre-o chestiune de servi­ciu, d. Bădărău se uită pe sub sprin­tene la acel funcționar și-l suspectează pentru lucrurile cele mai curente și ne­însemnate. La vederea vre-unui deviz despre vre-o lucrare, ministrului îi stră­lucesc ochii și nu vede în acea lucrare de­cit realizarea unei noui afaceri. O chestiune însă de o mare gravitate este și următoarea : Deși nu s’a votat încă împrumutul de 105 milioane pentru căile ferate, d. mi­­nistru Bădărău a început să pue la cale diferite lucrări și întreprinderi cu samsa­rii și oamenii d-sa­e de afaceri. Se afirmă cu siguranță că d. Bădărău ar fi făgăduit și angajat deja,—în con­­tul împrumutului de 405 milioane — lu­­crări în valoare de mai multe zeci de milioane. După cum se vede, ministrul lucrări­­or publice intră cu nădejde in fondu­rile împrumutului pentru căile ferate. Noi dăm alarma și prevenim pe toți, cei cari se reped să se înfrupte din a­­cest împrumut, să fie cu mare băgare de teamă căci nu se știe ce li se poate in­­împla. STATISTICA TENDENȚIOASĂ in Süll­am ti BBEBSIRSBifii 3­56.833, a avut Suitorii si Fliisilsl­iii falsu­l — CÎTE­VA DATE EXPLICATIVE Biruințele repurtate de Bulgari pe cîmpu­l de luptă au făcut pe unii din fiii acestui popor să-și piardă capul cu totul. Realitatea lucrurilor nu-i împiedică ca să vadă în mare, ce e abia mie, și vice­versa cînd e vorba de cei ce nu le sunt prieteni. Cine a pășit acum de cit­va timp în țara de mai jos de Dunăre a avut prilejul să cu­noască pînă unde ajunge grando­mania bulgărească. Se spuneau acolo lucruri extra­ordinare. Pînă mai era politiciani cu vază în Bulgaria susțineau că «Bulgarii sunt gata și ori­cînd să înfrîngă trufia romînească» și nu rare ori s­e afirma că «3—4 zile a­jung pentru ca armatele glorioase să pună stăpînire pe Dobrogea» noastră. înfumurarea vecinilor noștri nu le lăsa timp să și scruteze con­știința și să facă "socoteala puteri­lor lor,"azi foarte reduse. Lucrurile însă s’au mai schimbat acum. Dușurile reci ale neînțelege­rilor cu Grecia și Serbia au f­ăcut și pe fiii Ba­lcan­ului să vadă la ce se reduc propriile lor forțe. Aceasta însă nu îi împiedică să-și plaseze unde pot și cînd pot laudele sub cari se ascund de multe ori ame­nințări deghizate. D­i acest punct de vedere tre­buie judecată și publicarea, în Ro­mânia, a unei statistici despre efec­tivul de războiu al Bulgariei și nu­mărul morților și răniților avuți. In această statistică­ s’a dat efec­tivului un număr care nu cores­punde adevărului, — număr care sperau poate vecinii noștri că nu-l l-am putea controla ușor. Poate că vor fi crezut cu fac ast­fel o spe­rietoare.... Desigur insă că n’au reușit.* In privința acestei statistici, pri­mim următoarele date de la d-1 maior Teodor Pamphile din Galați, date cari pun în evidență enormi­tatea afirmațiunei bulgărești. «Prin ziarul «Universul» de la 24 curent, ministrul legației bulgare din București, publică" — așa de dragul sumei — cifra efectivelor și pierderile armatei bulgare din ul­timul războiu. Aceste cifre ar fi : 620.000 efec­tivul armatei mobilizate, — 33.219 numărul morților și 53.467 acel al răniților. Și­ lucru curios, numitul ziar nu încheie cu nici un comentar această relație, ca și cum ea ar corespunde cu realitate­a. Să facem noi acest comentar, după un mic calcul, astfel: Populația Bulgariei, după ultimul recensămînt,atinge cifra de 4.035.575 din care scăzînd femeile, rămin 2.017.787 aproximativ. Acum, pentru a afla efectivul real al armatei bulgare din ultima cam­panie, să scădem din această din urmă cifră, pe cele de mai jos, astfel: la sută), de sex masculin . 450.001 Copiii de la 7—10 ani (cursul primar), idem, cifră oficială............................... 287.§82 Elevii de la 41—20 ani, epoca recrutărei (cursul se­cundar) idem, idem . . . i Acei cari, după ce au absolvit cursul primar și o parte din cel secundar, s’au­­ dat la alte ocupații, pînă la recrutarea lor (3,5 la sută) Adulții după etatea de 46 ani,*cari au eșit din ul­timul element al armatei, pină la adinei bătrînețe (24 la sută)..................... . . 493.634 Infirmii, bolnavii, scutiții (1 la sută).........................40.00Ș Clerul, supușii streini, musulmanii pe cari nu s'a putut compta (4,3 la autoț 59.000 Total. . . . 4.060.954 Scăzînd această cifră, după cum am spus, din tifra "populației mas­culine de mai "sus, ne va rămine 356.833 întocmai efectivul de răz­­­bo­u al armatei bulgare în care se cuprinde și cei 86.686 morți și ră­niți, fără cari vom avea pe cei 270.147 caci au fost, în cele din urmă, la Adrianopol, Cetalgea și Bulair. Dar ce și-au zis? Dacă sârbii cu o populație de 2 jum. milioane locuitori, spun că am avut in linia de bătaie 410.000 oa­­meni, pentru ce noi bulgarii cu o populație de peste 4 mili oane!.,—ca să speriem pe piciiț» de romîni­, n’am spune că am­ avut 620.000, pe picior de războiu ? Apoi urmînd aceiași proporție, după aceiași regulă de 3 simplă, putem și noi să zicem: dacă Bul­garii cu o populație de 4.035.575 au pus pe picior "da război 620.006 oameni, noi romînii cu 7.300.000 locuitori, suntem ia stare să scoa­tem 1.100.000, — ceea ce ar repre­zenta un coeficient de li? din în­­­tregul populației țărei, o imposibi­litate. Nici unul din popoarele armate," oricari le-ar fi organizația, resur­sele etc., nu poate da un coeficient mai mare ca lifm din întregul poj­pulației. As­tfel Germania, pentru a cită numai unul din ele, cu 63 milioane locuitori va putea pune in linia de bătaie un efectiv real, nu teoretici pe 4.200.000 soldați. Păstrînd clar proporția, Voto pojg­tea zice : Dacă bulgarii cu o populație de 4.035.575 locuitori, au avut 356.833 oameni pe teatrul de operație, noi cu o populație de 7.300.000 voiaj avea 636.436 combatanți, ca atare cu 284.602 mai mult că dînșii. !". Aceasta este realitatea. Teodor FampliM Maior în retragere Galați_______________

Next