Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)

1913-06-03 / nr. 1908

Anul al aeaselaa— Ro. 1908 5 Luni 3 Iunie 1313 >. ' vRkI gt 1.1- ABONAMENTE 31 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ‘ ANUNCHJRI COMERCIALE ' 1­0Zii In­t*r» . 7. .. an an 18 Lei .... . «mm Iun! 9 Lei $L BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina in .... 1. 60 bani «. ..7 In «trainătate . . an an 30 Lei................seara Ioni 18 Se REDACȚIA • TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚII • TELEFON 35/70 I­o­ni*” Pe 0 coloană în pagina IV.................30 bani DAnî Abonamentele încep la 1­­1­16 ale île­ chrei luni " • ^nuSCREELE NU SE INAPOUZa“^" UTM I Insertu ** r,cf*ma PsS,a* 111 *»»................................ 2 lei­­ "** Vederi din Silistra Foto­­. Voinețifi: Sus : Drumul spre Varna . Jos : Strada Penitenciarului, in față: Penitenciarul. îelegrama Țarului ȚARUL RUSIEI IMPUNE SERBIEI ȘI BULGARIEI AR­BIT­RAGIUL ÎN LITIGIUL CARELE DESPARTE Depeșa prin care Țarul Rusiei cere, în mod cominatoriu, regilor Serbiei și Bulgariei să primească cu supunere arbitrajul său în ches­tia ținuturilor macedonene pe cari și le dispută ambele țări, e actul diplomatic cel mai important din tot timpul războiului balcanic. Acest act dovedește că Rusia părăsește rezerva pe care a păstra­t-o în cursul acestui războiu și că Țarul își arogă de fapt un drept pe care aliații sîrbo-bulgari i l-au acordat numai în mod virtual. Gestul Țarului Nicolae mai a­­rată că Rusia își atribue un drept de hegh­emonie și de control asu­pra țărilor balcanice, iar supune­rea Bulgariei și Serbiei dovedește că aceste țări îi recunosc acest drept. Faptul nu trebue să surprindă. Rusia pare a fi făurit aliata bal­canică, sub egida ei morală a fost deslănțuit războiul contra Turciei; Rusia neoficială a dat un concurs efectiv armatelor aliate; panslavis­mul a fost un sprijinitor puternic al pretențiunilor statelor balcani­ce; e dar drept și firesc ca Rusia, oblăduitoarea acestor stat, să in­tervină atunci cînd crede că a­­lianța lor e primejduită de dis­pute. Depeșa Țarului a scăzut în mod simțitor posibilitățile războiului dintre Serbia și Bulgaria. Ambele state nu chibzuesc azi decît asupra modului și a condi­­țiunilor în care să primească ar­bitragiul Țarului, ceea ce e proba cea mai evidentă a destinderei ra­porturilor din Balcani. Depeșa Țarului mai dovedește că oricare ar fi încercările Tri­plei Alianțe de a atrage în orbita ei măcar una din țările balcanice, Rusia, și cu ea Tripla înțelegere și-a asigurat în Balcani o prepon­derență greu de înlocuit. Adevărul e că țările balcanice sunt legate de Triplă înțelegere nu numai prin datoria de recunoștință pentru concursul pe care­­ l au a­­­vut deja ea în cursul războiului contra Turciei, ci și prin convin­gerea că un concurs efectiv nu pot avea decât de la Tripla înțelegere. Prin forța ei propulsivă, Tripla înțelegere a dovedit că poate da un ajutor eficace statelor subor­donate ei, pe cînd Tripla Alianță, care, are numai o forță statică, n’a putut salva statul quo bazat pe integritatea Turciei europene. Acest adevăr apare în mod lu­minos statelor balcanice și nu e de mirare, deci, dacă ele pleacă ure­chea de partea Triplei înțelegeri. Dar această constatare implică alta. Turcia nu mai există azi în Eu­ropa. Configurația geografică a teritoriilor sale europene a fost redusă la cea mai simplă expresie. Iar în puținul ce i-a mai rămas în Europa o atîta desordine și de­­sagregare, că Turcia nici nu mai poate conta ca prezentă în Euro­pa. Asasinarea lui Mahmud Șef­­ket, cel mai bun fiu al Turciei de azi, a dovedit pînă la evidență a­­ceastă desagregare. Altădată, nu mai departe decit acum un an, a­­sasinarea unui mare vizir, însoți­tă mai ales de adevărate morbidi­tăți politice, ar fi deșteptat te­meri și neliniști în Europa. Dar războiul balcanic, sfîșiind in bu­căți Turcia europeană, a luat orice valoare evenimentele din Constan­­tinopol. Pînă și Dardanelele au pierdut din importanța lor, de cînd An­glia, pînă mai deunăzi gardiana morală a acestei strîmtori, arată nepăsare în această chestiune.­­ Așa fiind peninsula balcanică a ajuns un domeniu unde politica Triplei înțelegeri se va exercita fără nici o contrapondere. Depeșa Țarului Nicolae și ascul­tarea ce i se dă la Sofia și Belgrad au pus în relief această stare de lucruri. Constatarea e din acelea cari dau loc la reflexii. ------------xx-------— sita Motlî și Crafinită** Modul cum se distribue această medalie constitue aproape un caraghioslîc. Se știe că pentru a se răsplăti actele de bravură ale polițiștilor și ale jandarmilor rurali, ministrul de interne a înființat o medalie pe ca­re a denumit-o­ „Bărbăție și Credin­ță“. Această medalie se putea acor­da și militarilor cari, în diferite o­­caziuni ar fi dat d­ovada de acte de bărbăție. In loc însă ca acordarea medaliei să se mențiM în cadrul restrîns al scopului, pentru care a­ fost înfiin­țată, a început să serve drept sa­tisfacția vanitoșilor cari vopse­a-și vedea hainele ornate cu cît mai mul­te decorațiuni. Așa in ultimul timp ziarele au publicat liste ehilometrice de per­soane cărora li s’au acordat meda­lia „Bărbăție și Credință“ fără ca nici un sfert din aceste persoane să fi meritat pe drept această distinc­­țiune. Intre alții am văzut decorați cu medalia „bărbăției“ pe toți direc­­torii și subdirectorii de serviciu din ministerul de finanțe. Nu avem­ nimic de zis contra ace­stor funcționari superiori, de altfel destul de meritași, dar, mă rog, de ce acte de bărbăție au dat dovadă pentru a merita această medalie ? Nu cumva înseamnă un act de bravură de curaj, ca să fii funcțio­nar integru, sfi’ti faci datoria și să’ti vezi de treabă . N’am­ fi avut nimic de zis dacă acestor meritoși funcționari li s’ar fi acordat chiar Marile Cordoane a­­le „Stelei“ sau „Coroanei“ Romîniei, dar medalia bărbăției. Mă rog, de ce ?­­ ,a Ceea ce e mai nostim însă e că printre cei decorații cu medalia „Bărbăție și Credință“, e și un dis­tins membru al baroului bucureș­­tean, avocat și jurisconsult apreciat și pe deasupra persoană foarte sim­patică. Am fi înțeles ca acestui distins avocat să i­ se fi dat „Steaua“, „Co­roana“, Ordinul „Carol I“, chiar în cele mai înalte grade dacă poftiți, și le-ar fi meritat fiindcă calitățile sale de om de legi îl fac demn pen­tru asemenea distincțiuni, dar me­dalia „Bărbăției“....? Pentru ce mă rog ! Și cel puțin dacă această re­cunoaștere a bărbăției, i ar fi venit ceva mai de timpuriu, cu cîțiva ani mai în urmă. Ba nu rău, nu e caraghioslîc, cum se acordă medalia „Bărbăție și Cre­dință" ?■———x----------—• BIDMITHESTER ZIARDI D-LUI BADARAU AFIRMA CA NOI AM PE­­RICLITAT INTERESE­LE STATULUI! Afacerea Berman Juster-Bădărău ar începe să devie umoristică,­­ în felul cum e prezentată acuma de or­ganul personal al ministrului ins­trucției, dacă nu ar fi vorba de un*­utrese însemnate materiale ale Sta­tului, cari sunt în joc. Nu mai vor­bim de interesele morale, căci ele nu mai contează sub o administra­ție ca aceea a d-lui Bădărău... Ziarul d-lui Bădărău a reușit să descopere un fapt pur și simplu sensațional : dacă în momentul de față interese mari ale­ Statului sunt compromise în afacerea Bădărău­­.Juster, vina nu e a ministrului lu­crărilor publice care a dat un a­­vans de 400.000 lei amicului său in­solvabil .Juster, ci a noastră, cari prin campania ce am dus’o, am pro­vocat declararea in stare de fali­ment a aceluiași Juster. . Trebue să aibe cineva tupeul și inconștienta, d-lui Bădărău pentru ca să facă o asemenea afirmație ca­raghioasă. . . . „ Cum ? Dacă interese materiale în­semnate ale Statului sunt primej­duite,— e vorba de«" o suma de­­ 111­­mătate de milion — vinovat nu e mi­nistrul care calcă legea contabilita­te"] Statului și dă un avans absolut rejustificat unui furnizor deocinat, ci chiar cei cari denunță ilegalitatea si afacerea scandaloasă?... Din această stupida af­irma­tie ve­­d­e însă un lucru: prin­ și d. Bíiua­­rău mărturisește prin ziarul său ca în adevăr interesele Statului sunt foarte primejduite. Acuma înțelegem de ce s’a ferit atît de mult d. Bădărău să ia si răs­punderea materială a acestei afaceri după ce, cu atîta desinvoltura si cu­raj, o luase pe cea... morala.­­ E vorba de o pierdere de o­­ îim­a­­tate de milion, si doar d. Bauaran­ nu e ministru al tarei ca sa piarda, ci tocmai ca să câștige cît m­ai mult, în dauna visteriei Statului și a mo­ralei publice... PifSa Si Elfi SI • :: „â cui e vina?"; DE D-NII EMIL NICOLAU ȘI MIHAIL MOFFIL " £ — 1 ■— CI In casa artistului loan Livescu, s’a citit zilele trecute, într’un grup de actori și ziariști noua piesă a d-lor Emil Nicolau și Mihail Mo­ra, cu titlul „A cui e vina?“ o piesă modernă foarte vie, plină de acțiune, în care se discută într-o formă de animat dialog dramatic problema socială a căutărei pater­nitatei. Aceasta e marea problemă pen­tru a cărei soluție favorabilă, lup­tă și oamenii de legi și oamenii de inimă, moraliști și legiuitori, dar a cărei tranșare definitivă a fost dat Franței idealiste și generoase să o realizeze. Știm că un nou proces votat de senatul francez,— sub inspirația campaniei inimoase condusă de Victor Margueritte și de alți literați­­—admite căutarea patern­ității. In jurul acestei probleme cu o latură sentimentală atît de ome­nească, d-nii Emil Nicolau și Mi­hail Mora au scris piesa lor, care e rezistă, fără a fi greoaie, și e gravă, fără totuși ca această gra­vitate să strice întru­cîtva frumu­sețea ei artistică. Subiectul piesei e următorul: Un mare avocat, Christea Zimbru, are o fată, Viorica, rămasă din căsătoria sa cu o femee ce a mu­rit lăsînd numai tatălui grija de a o crește. Zimbru ia în casă pe o tinără fată orfană, Silvia Brateș, spre a­ îngriji de Viorica. Dar în curînd institutoarea săracă va că­dea în mrejele ce i se întinde Zim­bru. In acest timp un tînăr avo­cat, secretar al lui Zimbru, tip simpatic și fire sinceră se îndră­gostește de Silvia. Fata, însă, re­fuză o căsătorie care ar face­ fe­ricită, dar ar crea bărbatului ei rușinea de a-și lua ca tovarășă pe o ființă nedemnă de el... In acest timp fructul dragostei cu Zimbru nu mai poate fi tăinuit. Ea devine mamă, neputînd suporta o rușine și ar fi pătat viata, ei fiu gîndu- i la nefericirea unui „copil din flori se hotărăște a’și omorî copilul. Crima se descoperă. Ea ajunge la Curtea cu jurați. Marele avocat Zimbru o roagă să o apere, pe fe­meia care o iubește, pe asasina co­piil­ul­ui său. Dar aceeași ofertă o face și tînărul avocat Alexandru Neagoe, al cărui sprijin ea îl pri­mește. In urma unei strălucite ple­doarii, în care avocatul arată pe­ricolul social al femeilor înșelate, al copiilor fără tată legal, Curtea achită pe sărmana Silvia Brateș. Actul final — piesa are trei ac­te bine legate— conține desnodă­­mîntul dramei. Alexandru Neagoe­­a în căsătorie pe Silvia care in­tră astfel cu fruntea nepătată în societatea din care unele­ prejudi­cii era atît de gata s’o elimine, și s’o facă o epave a vieței. Piesa are o nuanță filosofică, și poetică în acelaș timp. Cu dialog viu, cu mișcare și cu conflicte dramatice meșteșugit alcătuite, ea reține încordată atențiunea, și va fi una din piesele de succes din li­teratura noastră dramatică nu destul de bogată în piese bune. „A cui e vina!“ întrunește toate condițiile unei piese ü idese foar­te reușită. Bacă­u. Emil Nicolau, care este un muncitor pe teatru destul de cunoscut nu mai are ne­­voe de elogii, mărturisim că tre­bue să relevăm­ talentul d-lui Mi­hail Mora, care a reușit să se ma­nifeste din prima sa lucrare dra­matică, cu aspectele unui bun psiholog, unui abil scriitor de tea­tru. Avem bine motive să sperăm că în Mihail Mora noi vom avea scriitor de teatru din cei mai V I Emil Nicolau D-l Mihail Mora bine reputați. Cît privește pe d. Emil Nicolau, d-sa a ajuns a fi un autor specializat în teatru, incit laudele pentru piesa cea nouă sînt inutile Auditor -XAw e# Eventualitatea unui războiu sâr­­bo-bulgar dispare încet-încet de la orizont. Primind reprimanda țarului, sîrbii și bulgarii nu mai știu ce mină să ia. Trebue să accepte arbitrajul ța­rului, dar ca doi adversari cărora li se poruncește să emane disputa, se retrag voci ferind și arătîndu’și pumnii. Bulgarii continuă să ceară sîrbi­­lor să evacueze teritoriile pe cari le au ocupat în Macedonia, iar sîrbii răspund că de vreme ce e vorba de arbitrajul țarului, chestiunea nici nu trebue discutată acum. Aceeași polemică are loc în ce privește demobilizarea armatelor respective. Bulgarii cer ca sîrbii să înceapă intîia, iar sîrbii nu se gră­besc de loc să dea acest exemplu. E însă de prevăzut că în urma re­comandați­unei puterilor, care con­­cordă cu atitudinea Rusiei, demo­bilizarea armatelor din Balcani se va face simultan de către toate sta­­tele cari s’au războit. dIDZA POLITICA MN UNGARIA Iată în ce mod comentează „Ro­mânul“ din Arad, starea lucruri­lor din Ungaria : „încremeniți în cadrele înguste ale intereselor de clasă și de rasă, săturați cu desăvîrșire de ideolo­gia învechită a lumei feudale, con­ducătorii politici ai Ungariei, fie guvernamentali, fie opoziționali, cari aproape cu toții sunt descen­denții feudalilor dinainte de 1848, n’au înțeles, pentru că n’au putut să înțeleagă rostul marilor prefa­ceri din statul lor, ci au crezut că nouile îndemnuri sufletești ce pul­sează în massele largi ale țării se pot încadra și pentru m­ai departe în organizațiile de pînă azi ale partidelor lor istorice. Vrînd ne­­vrînd, în scopul acesta, partidele politice maghiare cînd ajung în opoziție își întineresc programele cu pretențiile sumei nouă, care îm­pinge statul ungar spre prefacerea inevitabilă cerută de duhul vre­mii“. Dar ajunse la putere, uită ope­ra de întinerire. CONFLICTUL SÂRBO-BULGAR Of­iciosul „Mir“ declară că arbitra­jul împăratului Rusiei, în limitele stabilite de tratatul sîrbo-bulgar, e singurul mijloc demn și cinstit de a asigura pacea, nu poate să fie pa­ce în afară de executarea tratatului. In ceea ce privește desconcentra­rea, cum o cer sîrbii, tocmai cînd știm cum se țin de angajamente, nu putem să o primim fără să avem garanții că drepturile noastre incon­testabile nu vor suferi nici o atinge­re. Această garanție e evacuarea de către sîrbi a teritoriilor despre care tratatul interzice orice contestație. Sa ne dea Serbia această garanție și desconcentrarea va urma numai de­cît. „Bulgaria“ organul partidului d-lui Daneț, spune că telegrama îm­păratului Niculae e clară și nu lasă nici o îndoială că cere restabilirea desăvîrșită a raporturilor și în­fiin­țarea de garnizoane mixte în locali­tățile contestate. Toate ziarele celelalte susțin ace­laș punct de vedere. Noul cabinet bulgar va răspunde azi notei sîrbești. Se asigură în loc competent că se va refuza revizuirea cerută de sîrbi și se va stărui asupra menținerei tratatului; în fine se va declara că desconcentrarea cerută de Serbia va depinde de condescendent* oabimU Im din Belgrad. , asasinatul politic bin CONSTANT!VOPol Constantinopol, 1 Imite, — Cei ai­restați într’o casă din Pera simțit căpitanul Cethez Ki­azim l­eg, loco­tenentul de pompieri AU- 8ess *» Chevki. I Lupta care s’a încins Ut strada Piz­­ren din Vera a revoluționat între­­­gul cartier din Pera. * Alaltăeri, poliția a fost înștiințată ca acolo erau găzduiți trei dintre­ criminali care au tras asupra lui Mahmud Șefk­et. Casa aparținind unui supus englez, s-a cerut autoriz­­area, consulatului englez care a fosti accidistă. De la orele doua, ofițerii și agenții poliției au căutat­ să intri, în această casă, cei trei criminali au tras mai multe focuri de revolt­ver Browning, rănind pe agrormis­­tul guvernatorului militar din Cona­­tantinopol, Samuel beg șî­­ un jud& de instrucție. 4 Atunci trupele au înconjurat casa și au deschis un foc viu; bandiții au ripostat și numai după o împot­ Muire de două ceasuri cei trei asa­sini au fost arestați și transportați la Stambul sub escortă. | BULETIN ZILNIC Situația internaționala ----------------------immessr----------------------­ — FflPTS SI CONEHTAIUI — mmmum O culme O culme pentru un guvern obu­­siv. Să dea medalia Bărbăției, d-lui Pavel Brătășanu. O casă ospitalieră D. Gr. Cantacuzino afirmă că fiind om politic poate primi în casa sa pe orice om compromis. Aflăm că în urma acestei hotărîri o parte din deținuții de la Văcărești vor fi găz­duiți în casele „omului politic“. Acs. -------------xx-------------­ un nou succes al lal Ulirea Ziarele au relatat, în amănunțimi, accidentul aviatorului Vlaicu. Bucu­­r­eștenii au trăit cîteva clipe de groa­ză de team­a unei noui și mari ne­­norociri, unei reeditări a cazului Carnida. Din fericire pentru inge­niosul inventator și aviația romî­­nească, accidental nu a avut alte ur­mări decit stricarea neînsemnată a unei roți a aparatului. Dar accidentul acesta a adus­ o și mai mare încredere a tuturor în a­­paratul Vlaicu, care a făcut dovada superioară a stabilităței sale. E de notat mai ales împrejurarea gravă că motorul a încetat să func­ționeze în timpul unui viraj scurt. E știut de cei specialiști că o pană a motorului în asemenea operațiune e fatală , aeroplanul fii­nd prea a­­plecat într’o parte se răstoarnă, e­­chilibrul ne mai putind fi menținut prin tracțiunea motorului. Vlaicu executase jumătate din vi­raj cînd motorul a încetat funcțio­narea. Cu toate acestea, grație sis­temului său, aparatul nu și-a pier­dut stabilitatea și a dat posibili­tate pilotului să zboare planat o dis­tanță de 2 Mm., deși se afla la o înăl­țime numai de 350 m, foarte pri­­mejdioasă cînd e vorba de zbor pla­­nat deasupra orașului. Dovada superiorităței aparatului lui Vlaicu s’a făcut. Surprins de pana motorului deasupra Capitalei și în timpul unui viraj scurt, Vlai­­cu a aterisat în condițiuni superioa­re și dacă locul accidentat unde a aterizat n’ar fi fost acoperit de lu­cerna, desigur că n'am fi înregis­trat nici mica stricăciune a m­ono­­planului. . Felicităm călduros pe aviator, ca­re dintr’un accident, care ar fi fost fatal oricărui alt aparat de zburat, a știut să facă pentru el și aparatul său un nou și mare succes. Gnu -----------------sx—----------­ FARERI LIBERE Și nu pe Situația noastră în conflictul bal­canic a luat o nouă întorsătură : Austria cit și partizanii politicei triplice, văzînd că nici o dată nu vor putea lupta cu opinia publică romî­­nească revoltată în contra unei a­­lianțe cu Bulgaria împotriva­­ Ser­­biei și că toată țara se cutremură lă ideia că vom putea fi tîriți de Artm­­iria într’un războiu ce ar însemna distrugerea noastră ca stat și ca neam au întors lucrurile și, încearcă acum o nouă lovitură. De unde pînă acum Bulgarii erau asigurați de la Berlin și Viena, că R­omînia dorește să-i ajute în schim­bul liniei Turincasa-Balcic sau că în cazul cel mai rău vom cămine neutri; acum dimpotrivă, față de imposibi­litatea creată prin rezistența noas­tră, toată presa austriacă a schim­bat de față. Ea pare a fi luat în mi­nă interesele Romîniei a se fi făcut interpreta celor mai ascunse aspira­­ți­unii și susceptibil­iăți ale noastre, sondează opinia publică dela noi, o găsește cu totul inamică Bulgariei și amică Serbiei, ne dă oare­ și cum dreptate, acuză pe bulgari că nu s’au purtat frumos cu noi, în afacerea Si­­listrei și traiubitează sus și tare că în cazul unui război între aliați noi vom mobiliza în contra Bulgariei. Să nu ne amăgească însă această nouă atitudine a Austriacilor, nici marele interes ce ne poartă de cîtă­­va vreme, nici probele de simpatie și de amiciție ce ne dau fie prin dis­cursuri, fie pe la recepțiunile de escursioniști romîni căci toate ace­stea nu sunt de­cit niște simple în­­cercări de a ne încătușa recîștigîn­­du-ne încrederea acum cînd părem a le scăpa din mîinii, iar măgulirile lor nu tind desigur decit la o nouă păcăleală, dupe cum șarpele unge mai intîiu cu salivă prada ce vrea s’o înghită. Și care poate fi păcăleala proce­­jată. Mai intîiu trimbițarea mobilizărei noastre, este un avertisment dat bul­garilor de care aceștia se vor folosi și văzînd că Austria nu ne-a putut convinge să’i ajutăm să strivească ție sîrbi, voi­ ceda poate, și se vor împăca. Intr’adevăr bulgarii, știu bine că nu în București ei la Viena sau Berlin au să se intereseze de vor să afle ce atitudine vom adopta noi în viitorul conflict balcanic iar de acolo, ei sunt ținuți în curent cu mersul opiniei noastre publice și cu planurile ce le avem așa că amica noastră Austria joacă față de noi rolul celui ce se preface prieten cu altul numai spre a’i putea trăda planurile. d­ar noi în acest răstimp nu gă­sim nimic mai bun de făcut decât să trimitem o circulare celor șase reprezentanți la București a mari­lor puteri, în care le spunem că nu vom putea rămâne cuminți într’un viitor război ce ar isbucni în Bal­cani și că nu suntem înțeleși cu Bulgaria, aceasta întocmai după cum un copilaș își anunță guver­nantele de mai înainte de ce are să facă, sau un fricos strigă „luați-l dupe mine că’l omor“, că doar s’or împăca statele balca­nice față de a­­menințările noastre lipsindu-ne ast­fel de nevoia de a intra într’un răz­boi.Și dacă în locul acestei circulări am fi făcut o alianță cu Serbia, a­­lianță formală­­ și hotărâtă, am fi creat evenimentele de care avem ne­voe pentru ajungerea scopului nos­tru, căci aceasta este datoria oame­nil­or de stat, în­­ loc de a le fi înlătu­­rat după cum am făcu­t. Dar, noi prin circulara trimisă cât și prin a­­titudinea noastră nehotărâtă, am pus pe Bulgari pe gînduri fără ca cel puțin să fi luat fățiș partea Ser­­biei, iar rezultatul va fi că aliații de ori se vor reîmpăca poate, ce­dând fiecare câte ceva, sau primind arbitrajul țarului, iar noi.... vom fi perdut trenul din nou, batjocoriți de Bulgari pentru atitudinea noastră nechibzuită și lașă, disprețuiți de Sârbi cari nu au putut conta pe noi și ridiculizați de toată Europa pentru politica noastră de ramoliți înainte de vreme și de incapabili. de C. ni. Fundați­a a u A doua păcăleală este că chiar unea războiul isbucnește în Bal* cam, cu toate prevenirile Ansi rieh cu toate indiscresiunile condamna* inli îi­le guvernului nostru și cu­ toată telegrama tarului, noi totuși vom răm­i ne neutri. < Poporul va fi din nou amăgit­ prin atitudinea Don quichoteasca ce o va­ lua guvernul în circuit­stan* tu, prin declare'"’e ce se va face­­ mrași­enii că sintem­ gata pentru ori­ce eventualitate și că vom lua o­ parte activă în conflict sau prin­ chiar o mobilizare, mobilizare de zahăr, permisă de Austria, pentru al liniști opinia noastră publică, sub o îndatorire insă de a nu trece Dună­­reii și după ce Bulgarii vor f­i da mai înainte asigurați de inofensiv Min­tea noastră. Dar indignarea opiniei publice va fi atunci calmată precum și ultimele Ie svârcoliri ale patriotismului nos* bn prin procedări de asemenea na­­tură sau prin declarații regale ca» cea pe care M. S. Regele se zice că­ ar f­i făcut’o ministrului Austriei» lucru de care mă îndoesc însă șî lucru de care mă îndoesc însă și în care spune­ că „regretă că nu poate da Austriei un răspuns agreabil dan că de astă dată interesele Austro* Ungariei sunt opuse de ale Romi*­niei (cînd au fost oare altfel) si tara nu va admite nici odată ca Serbia și Grecia să fie înăbușite în favoarea Bulgariei". Toate acestea seamănă însă să trompere cu paradele martia­­le și cu asigurările că „glasul Ro­­mâniei va fi ascultat“ din trecutul râsboi si este de temut ca să nu is-, prăvim și de rîndul acesta cu vre-o Silistră ca cea a protocolului a că­­­rui precupetire nu s’a terminat în? că si care nu este altceva decât un sat învechit ce’l avem de cumpărat cu bani noi de la Bulgari, precum­­ niste forturi ce au devenit inofen­­sive la o așa mică distantă de front tărie. Și cred că așa cum stau lu*<­erurile vom eși și mai învinși decât Turcii d­in întregul conflict haleai­nic, căci vom fi si umiliți ei rușinați fără măcar a ne fi bătut. Ce ne rămâne deci de făcut ? Ne rămâne să comitem mai putî­i­ne indiscretiuni si mai multă a­ctiu­ne, să nu ne mai lăsăm a fi tratat­ ca o femee ce așteaptă pe „le plus of­front“ pentru a-si vinde ajutorul sau complezenta sa; să punem capăt politicei de lașități și umiliri 81 dacă mai e vreme să ne aflăm în mod hotărît cu Serbia contra Bul­­­gariei căci avem aceleași interese și aceiași dușmani. Rusia ne va sprijini căci aceșt­ia sprijină pretențiile Serbiei contra Bulgariei aliata Austriei. Să încheem cu Ser­­bia și Grecia un tratat de alianța ofensivă și defensivă în care să și prevadă și viitorul. "­­ Să fim gata de războiu și să știim de acuși de suntem pregătita de nu au sosit obuzierele și munițiile din străinătate, de sunt adevărate sau nu cele ce se sponesc despre o afa­­cere a puștilor, ca să nu se­ mai poat­efi șopti mai apoi, ca de rândul trei cât cum e­i nu am intervenit de­oa­­rece am fost pregătiți. .­­ Să nu permitem ca nouă chestiuni de politică internă să se puc pe tai­pet tocmai acum cum s’au pus în trecutul război, adică tocmai în mo­mentul în care avem nevoe de cât mai mare liniște internă și de chu­­zuință. Să nu sustragem atenția ni­mică îndreptată în afară în sub­­dezbinările din guvern și luptele­ pentru șefie. , A Să fim iubitori de neam­ și gata la ori­ce sacrificii a vieței noastre și a intereselor noastre. Este m­­omen­tul ca să sacrficăm pentru țară distingem între salvarea țarei și in­­teresul nostru personal sau de paffi tid ca să nu merităm mai apoi sorti tinta poetului roman care zicea despre un popor ce ne semăna noul că pentru a-si salva viata si-au sa­­crificat însăși isvoarele acestei­­ vieți, adică patria. * Propter vitam vivendi perdeg causae! ' xx- I

Next