Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)
1913-06-03 / nr. 1908
Anul al aeaselaa— Ro. 1908 5 Luni 3 Iunie 1313 >. ' vRkI gt 1.1- ABONAMENTE 31 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ‘ ANUNCHJRI COMERCIALE ' 10Zii Int*r» . 7. .. an an 18 Lei .... . «mm Iun! 9 Lei $L BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina in .... 1. 60 bani «. ..7 In «trainătate . . an an 30 Lei................seara Ioni 18 Se REDACȚIA • TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚII • TELEFON 35/70 Ioni*” Pe 0 coloană în pagina IV.................30 bani DAnî Abonamentele încep la 1116 ale île chrei luni " • ^nuSCREELE NU SE INAPOUZa“^" UTM I Insertu ** r,cf*ma PsS,a* 111 *»»................................ 2 lei "** Vederi din Silistra Foto. Voinețifi: Sus : Drumul spre Varna . Jos : Strada Penitenciarului, in față: Penitenciarul. îelegrama Țarului ȚARUL RUSIEI IMPUNE SERBIEI ȘI BULGARIEI ARBITRAGIUL ÎN LITIGIUL CARELE DESPARTE Depeșa prin care Țarul Rusiei cere, în mod cominatoriu, regilor Serbiei și Bulgariei să primească cu supunere arbitrajul său în chestia ținuturilor macedonene pe cari și le dispută ambele țări, e actul diplomatic cel mai important din tot timpul războiului balcanic. Acest act dovedește că Rusia părăsește rezerva pe care a păstrat-o în cursul acestui războiu și că Țarul își arogă de fapt un drept pe care aliații sîrbo-bulgari i l-au acordat numai în mod virtual. Gestul Țarului Nicolae mai arată că Rusia își atribue un drept de heghemonie și de control asupra țărilor balcanice, iar supunerea Bulgariei și Serbiei dovedește că aceste țări îi recunosc acest drept. Faptul nu trebue să surprindă. Rusia pare a fi făurit aliata balcanică, sub egida ei morală a fost deslănțuit războiul contra Turciei; Rusia neoficială a dat un concurs efectiv armatelor aliate; panslavismul a fost un sprijinitor puternic al pretențiunilor statelor balcanice; e dar drept și firesc ca Rusia, oblăduitoarea acestor stat, să intervină atunci cînd crede că alianța lor e primejduită de dispute. Depeșa Țarului a scăzut în mod simțitor posibilitățile războiului dintre Serbia și Bulgaria. Ambele state nu chibzuesc azi decît asupra modului și a condițiunilor în care să primească arbitragiul Țarului, ceea ce e proba cea mai evidentă a destinderei raporturilor din Balcani. Depeșa Țarului mai dovedește că oricare ar fi încercările Triplei Alianțe de a atrage în orbita ei măcar una din țările balcanice, Rusia, și cu ea Tripla înțelegere și-a asigurat în Balcani o preponderență greu de înlocuit. Adevărul e că țările balcanice sunt legate de Triplă înțelegere nu numai prin datoria de recunoștință pentru concursul pe care l au avut deja ea în cursul războiului contra Turciei, ci și prin convingerea că un concurs efectiv nu pot avea decât de la Tripla înțelegere. Prin forța ei propulsivă, Tripla înțelegere a dovedit că poate da un ajutor eficace statelor subordonate ei, pe cînd Tripla Alianță, care, are numai o forță statică, n’a putut salva statul quo bazat pe integritatea Turciei europene. Acest adevăr apare în mod luminos statelor balcanice și nu e de mirare, deci, dacă ele pleacă urechea de partea Triplei înțelegeri. Dar această constatare implică alta. Turcia nu mai există azi în Europa. Configurația geografică a teritoriilor sale europene a fost redusă la cea mai simplă expresie. Iar în puținul ce i-a mai rămas în Europa o atîta desordine și desagregare, că Turcia nici nu mai poate conta ca prezentă în Europa. Asasinarea lui Mahmud Șefket, cel mai bun fiu al Turciei de azi, a dovedit pînă la evidență această desagregare. Altădată, nu mai departe decit acum un an, asasinarea unui mare vizir, însoțită mai ales de adevărate morbidități politice, ar fi deșteptat temeri și neliniști în Europa. Dar războiul balcanic, sfîșiind in bucăți Turcia europeană, a luat orice valoare evenimentele din Constantinopol. Pînă și Dardanelele au pierdut din importanța lor, de cînd Anglia, pînă mai deunăzi gardiana morală a acestei strîmtori, arată nepăsare în această chestiune. Așa fiind peninsula balcanică a ajuns un domeniu unde politica Triplei înțelegeri se va exercita fără nici o contrapondere. Depeșa Țarului Nicolae și ascultarea ce i se dă la Sofia și Belgrad au pus în relief această stare de lucruri. Constatarea e din acelea cari dau loc la reflexii. ------------xx-------— sita Motlî și Crafinită** Modul cum se distribue această medalie constitue aproape un caraghioslîc. Se știe că pentru a se răsplăti actele de bravură ale polițiștilor și ale jandarmilor rurali, ministrul de interne a înființat o medalie pe care a denumit-o „Bărbăție și Credință“. Această medalie se putea acorda și militarilor cari, în diferite ocaziuni ar fi dat dovada de acte de bărbăție. In loc însă ca acordarea medaliei să se mențiM în cadrul restrîns al scopului, pentru care a fost înființată, a început să serve drept satisfacția vanitoșilor cari vopsea-și vedea hainele ornate cu cît mai multe decorațiuni. Așa in ultimul timp ziarele au publicat liste ehilometrice de persoane cărora li s’au acordat medalia „Bărbăție și Credință“ fără ca nici un sfert din aceste persoane să fi meritat pe drept această distincțiune. Intre alții am văzut decorați cu medalia „bărbăției“ pe toți directorii și subdirectorii de serviciu din ministerul de finanțe. Nu avem nimic de zis contra acestor funcționari superiori, de altfel destul de meritași, dar, mă rog, de ce acte de bărbăție au dat dovadă pentru a merita această medalie ? Nu cumva înseamnă un act de bravură de curaj, ca să fii funcționar integru, sfi’ti faci datoria și să’ti vezi de treabă . N’am fi avut nimic de zis dacă acestor meritoși funcționari li s’ar fi acordat chiar Marile Cordoane ale „Stelei“ sau „Coroanei“ Romîniei, dar medalia bărbăției. Mă rog, de ce ? ,a Ceea ce e mai nostim însă e că printre cei decorații cu medalia „Bărbăție și Credință“, e și un distins membru al baroului bucureștean, avocat și jurisconsult apreciat și pe deasupra persoană foarte simpatică. Am fi înțeles ca acestui distins avocat să i se fi dat „Steaua“, „Coroana“, Ordinul „Carol I“, chiar în cele mai înalte grade dacă poftiți, și le-ar fi meritat fiindcă calitățile sale de om de legi îl fac demn pentru asemenea distincțiuni, dar medalia „Bărbăției“....? Pentru ce mă rog ! Și cel puțin dacă această recunoaștere a bărbăției, i ar fi venit ceva mai de timpuriu, cu cîțiva ani mai în urmă. Ba nu rău, nu e caraghioslîc, cum se acordă medalia „Bărbăție și Credință" ?■———x----------—• BIDMITHESTER ZIARDI D-LUI BADARAU AFIRMA CA NOI AM PERICLITAT INTERESELE STATULUI! Afacerea Berman Juster-Bădărău ar începe să devie umoristică, în felul cum e prezentată acuma de organul personal al ministrului instrucției, dacă nu ar fi vorba de un*utrese însemnate materiale ale Statului, cari sunt în joc. Nu mai vorbim de interesele morale, căci ele nu mai contează sub o administrație ca aceea a d-lui Bădărău... Ziarul d-lui Bădărău a reușit să descopere un fapt pur și simplu sensațional : dacă în momentul de față interese mari ale Statului sunt compromise în afacerea Bădărău.Juster, vina nu e a ministrului lucrărilor publice care a dat un avans de 400.000 lei amicului său insolvabil .Juster, ci a noastră, cari prin campania ce am dus’o, am provocat declararea in stare de faliment a aceluiași Juster. . Trebue să aibe cineva tupeul și inconștienta, d-lui Bădărău pentru ca să facă o asemenea afirmație caraghioasă. . . . „ Cum ? Dacă interese materiale însemnate ale Statului sunt primejduite,— e vorba de«" o suma de 111mătate de milion — vinovat nu e ministrul care calcă legea contabilitate"] Statului și dă un avans absolut rejustificat unui furnizor deocinat, ci chiar cei cari denunță ilegalitatea si afacerea scandaloasă?... Din această stupida afirmatie vede însă un lucru: prin și d. Bíiuarău mărturisește prin ziarul său ca în adevăr interesele Statului sunt foarte primejduite. Acuma înțelegem de ce s’a ferit atît de mult d. Bădărău să ia si răspunderea materială a acestei afaceri după ce, cu atîta desinvoltura si curaj, o luase pe cea... morala. E vorba de o pierdere de o îimatate de milion, si doar d. Bauaran nu e ministru al tarei ca sa piarda, ci tocmai ca să câștige cît mai mult, în dauna visteriei Statului și a moralei publice... PifSa Si Elfi SI • :: „â cui e vina?"; DE D-NII EMIL NICOLAU ȘI MIHAIL MOFFIL " £ — 1 ■— CI In casa artistului loan Livescu, s’a citit zilele trecute, într’un grup de actori și ziariști noua piesă a d-lor Emil Nicolau și Mihail Mora, cu titlul „A cui e vina?“ o piesă modernă foarte vie, plină de acțiune, în care se discută într-o formă de animat dialog dramatic problema socială a căutărei paternitatei. Aceasta e marea problemă pentru a cărei soluție favorabilă, luptă și oamenii de legi și oamenii de inimă, moraliști și legiuitori, dar a cărei tranșare definitivă a fost dat Franței idealiste și generoase să o realizeze. Știm că un nou proces votat de senatul francez,— sub inspirația campaniei inimoase condusă de Victor Margueritte și de alți literați—admite căutarea paternității. In jurul acestei probleme cu o latură sentimentală atît de omenească, d-nii Emil Nicolau și Mihail Mora au scris piesa lor, care e rezistă, fără a fi greoaie, și e gravă, fără totuși ca această gravitate să strice întrucîtva frumusețea ei artistică. Subiectul piesei e următorul: Un mare avocat, Christea Zimbru, are o fată, Viorica, rămasă din căsătoria sa cu o femee ce a murit lăsînd numai tatălui grija de a o crește. Zimbru ia în casă pe o tinără fată orfană, Silvia Brateș, spre a îngriji de Viorica. Dar în curînd institutoarea săracă va cădea în mrejele ce i se întinde Zimbru. In acest timp un tînăr avocat, secretar al lui Zimbru, tip simpatic și fire sinceră se îndrăgostește de Silvia. Fata, însă, refuză o căsătorie care ar face fericită, dar ar crea bărbatului ei rușinea de a-și lua ca tovarășă pe o ființă nedemnă de el... In acest timp fructul dragostei cu Zimbru nu mai poate fi tăinuit. Ea devine mamă, neputînd suporta o rușine și ar fi pătat viata, ei fiu gîndu- i la nefericirea unui „copil din flori se hotărăște a’și omorî copilul. Crima se descoperă. Ea ajunge la Curtea cu jurați. Marele avocat Zimbru o roagă să o apere, pe femeia care o iubește, pe asasina copiilului său. Dar aceeași ofertă o face și tînărul avocat Alexandru Neagoe, al cărui sprijin ea îl primește. In urma unei strălucite pledoarii, în care avocatul arată pericolul social al femeilor înșelate, al copiilor fără tată legal, Curtea achită pe sărmana Silvia Brateș. Actul final — piesa are trei acte bine legate— conține desnodămîntul dramei. Alexandru Neagoea în căsătorie pe Silvia care intră astfel cu fruntea nepătată în societatea din care unele prejudicii era atît de gata s’o elimine, și s’o facă o epave a vieței. Piesa are o nuanță filosofică, și poetică în acelaș timp. Cu dialog viu, cu mișcare și cu conflicte dramatice meșteșugit alcătuite, ea reține încordată atențiunea, și va fi una din piesele de succes din literatura noastră dramatică nu destul de bogată în piese bune. „A cui e vina!“ întrunește toate condițiile unei piese ü idese foarte reușită. Bacău. Emil Nicolau, care este un muncitor pe teatru destul de cunoscut nu mai are nevoe de elogii, mărturisim că trebue să relevăm talentul d-lui Mihail Mora, care a reușit să se manifeste din prima sa lucrare dramatică, cu aspectele unui bun psiholog, unui abil scriitor de teatru. Avem bine motive să sperăm că în Mihail Mora noi vom avea scriitor de teatru din cei mai V I Emil Nicolau D-l Mihail Mora bine reputați. Cît privește pe d. Emil Nicolau, d-sa a ajuns a fi un autor specializat în teatru, incit laudele pentru piesa cea nouă sînt inutile Auditor -XAw e# Eventualitatea unui războiu sârbo-bulgar dispare încet-încet de la orizont. Primind reprimanda țarului, sîrbii și bulgarii nu mai știu ce mină să ia. Trebue să accepte arbitrajul țarului, dar ca doi adversari cărora li se poruncește să emane disputa, se retrag voci ferind și arătîndu’și pumnii. Bulgarii continuă să ceară sîrbilor să evacueze teritoriile pe cari le au ocupat în Macedonia, iar sîrbii răspund că de vreme ce e vorba de arbitrajul țarului, chestiunea nici nu trebue discutată acum. Aceeași polemică are loc în ce privește demobilizarea armatelor respective. Bulgarii cer ca sîrbii să înceapă intîia, iar sîrbii nu se grăbesc de loc să dea acest exemplu. E însă de prevăzut că în urma recomandațiunei puterilor, care concordă cu atitudinea Rusiei, demobilizarea armatelor din Balcani se va face simultan de către toate statele cari s’au războit. dIDZA POLITICA MN UNGARIA Iată în ce mod comentează „Românul“ din Arad, starea lucrurilor din Ungaria : „încremeniți în cadrele înguste ale intereselor de clasă și de rasă, săturați cu desăvîrșire de ideologia învechită a lumei feudale, conducătorii politici ai Ungariei, fie guvernamentali, fie opoziționali, cari aproape cu toții sunt descendenții feudalilor dinainte de 1848, n’au înțeles, pentru că n’au putut să înțeleagă rostul marilor prefaceri din statul lor, ci au crezut că nouile îndemnuri sufletești ce pulsează în massele largi ale țării se pot încadra și pentru mai departe în organizațiile de pînă azi ale partidelor lor istorice. Vrînd nevrînd, în scopul acesta, partidele politice maghiare cînd ajung în opoziție își întineresc programele cu pretențiile sumei nouă, care împinge statul ungar spre prefacerea inevitabilă cerută de duhul vremii“. Dar ajunse la putere, uită opera de întinerire. CONFLICTUL SÂRBO-BULGAR Oficiosul „Mir“ declară că arbitrajul împăratului Rusiei, în limitele stabilite de tratatul sîrbo-bulgar, e singurul mijloc demn și cinstit de a asigura pacea, nu poate să fie pace în afară de executarea tratatului. In ceea ce privește desconcentrarea, cum o cer sîrbii, tocmai cînd știm cum se țin de angajamente, nu putem să o primim fără să avem garanții că drepturile noastre incontestabile nu vor suferi nici o atingere. Această garanție e evacuarea de către sîrbi a teritoriilor despre care tratatul interzice orice contestație. Sa ne dea Serbia această garanție și desconcentrarea va urma numai decît. „Bulgaria“ organul partidului d-lui Daneț, spune că telegrama împăratului Niculae e clară și nu lasă nici o îndoială că cere restabilirea desăvîrșită a raporturilor și înființarea de garnizoane mixte în localitățile contestate. Toate ziarele celelalte susțin acelaș punct de vedere. Noul cabinet bulgar va răspunde azi notei sîrbești. Se asigură în loc competent că se va refuza revizuirea cerută de sîrbi și se va stărui asupra menținerei tratatului; în fine se va declara că desconcentrarea cerută de Serbia va depinde de condescendent* oabimU Im din Belgrad. , asasinatul politic bin CONSTANT!VOPol Constantinopol, 1 Imite, — Cei airestați într’o casă din Pera simțit căpitanul Cethez Kiazim leg, locotenentul de pompieri AU- 8ess *» Chevki. I Lupta care s’a încins Ut strada Pizren din Vera a revoluționat întregul cartier din Pera. * Alaltăeri, poliția a fost înștiințată ca acolo erau găzduiți trei dintre criminali care au tras asupra lui Mahmud Șefket. Casa aparținind unui supus englez, s-a cerut autorizarea, consulatului englez care a fosti accidistă. De la orele doua, ofițerii și agenții poliției au căutat să intri, în această casă, cei trei criminali au tras mai multe focuri de revoltver Browning, rănind pe agrormistul guvernatorului militar din Conatantinopol, Samuel beg șî un jud& de instrucție. 4 Atunci trupele au înconjurat casa și au deschis un foc viu; bandiții au ripostat și numai după o împot Muire de două ceasuri cei trei asasini au fost arestați și transportați la Stambul sub escortă. | BULETIN ZILNIC Situația internaționala ----------------------immessr---------------------- — FflPTS SI CONEHTAIUI — mmmum O culme O culme pentru un guvern obusiv. Să dea medalia Bărbăției, d-lui Pavel Brătășanu. O casă ospitalieră D. Gr. Cantacuzino afirmă că fiind om politic poate primi în casa sa pe orice om compromis. Aflăm că în urma acestei hotărîri o parte din deținuții de la Văcărești vor fi găzduiți în casele „omului politic“. Acs. -------------xx------------- un nou succes al lal Ulirea Ziarele au relatat, în amănunțimi, accidentul aviatorului Vlaicu. Bucureștenii au trăit cîteva clipe de groază de teama unei noui și mari nenorociri, unei reeditări a cazului Carnida. Din fericire pentru ingeniosul inventator și aviația romînească, accidental nu a avut alte urmări decit stricarea neînsemnată a unei roți a aparatului. Dar accidentul acesta a adus o și mai mare încredere a tuturor în aparatul Vlaicu, care a făcut dovada superioară a stabilităței sale. E de notat mai ales împrejurarea gravă că motorul a încetat să funcționeze în timpul unui viraj scurt. E știut de cei specialiști că o pană a motorului în asemenea operațiune e fatală , aeroplanul fiind prea aplecat într’o parte se răstoarnă, echilibrul ne mai putind fi menținut prin tracțiunea motorului. Vlaicu executase jumătate din viraj cînd motorul a încetat funcționarea. Cu toate acestea, grație sistemului său, aparatul nu și-a pierdut stabilitatea și a dat posibilitate pilotului să zboare planat o distanță de 2 Mm., deși se afla la o înălțime numai de 350 m, foarte primejdioasă cînd e vorba de zbor planat deasupra orașului. Dovada superiorităței aparatului lui Vlaicu s’a făcut. Surprins de pana motorului deasupra Capitalei și în timpul unui viraj scurt, Vlaicu a aterisat în condițiuni superioare și dacă locul accidentat unde a aterizat n’ar fi fost acoperit de lucerna, desigur că n'am fi înregistrat nici mica stricăciune a monoplanului. . Felicităm călduros pe aviator, care dintr’un accident, care ar fi fost fatal oricărui alt aparat de zburat, a știut să facă pentru el și aparatul său un nou și mare succes. Gnu -----------------sx—---------- FARERI LIBERE Și nu pe Situația noastră în conflictul balcanic a luat o nouă întorsătură : Austria cit și partizanii politicei triplice, văzînd că nici o dată nu vor putea lupta cu opinia publică romînească revoltată în contra unei alianțe cu Bulgaria împotriva Serbiei și că toată țara se cutremură lă ideia că vom putea fi tîriți de Artmiria într’un războiu ce ar însemna distrugerea noastră ca stat și ca neam au întors lucrurile și, încearcă acum o nouă lovitură. De unde pînă acum Bulgarii erau asigurați de la Berlin și Viena, că Romînia dorește să-i ajute în schimbul liniei Turincasa-Balcic sau că în cazul cel mai rău vom cămine neutri; acum dimpotrivă, față de imposibilitatea creată prin rezistența noastră, toată presa austriacă a schimbat de față. Ea pare a fi luat în mină interesele Romîniei a se fi făcut interpreta celor mai ascunse aspirațiunii și susceptibiliăți ale noastre, sondează opinia publică dela noi, o găsește cu totul inamică Bulgariei și amică Serbiei, ne dă oare și cum dreptate, acuză pe bulgari că nu s’au purtat frumos cu noi, în afacerea Silistrei și traiubitează sus și tare că în cazul unui război între aliați noi vom mobiliza în contra Bulgariei. Să nu ne amăgească însă această nouă atitudine a Austriacilor, nici marele interes ce ne poartă de cîtăva vreme, nici probele de simpatie și de amiciție ce ne dau fie prin discursuri, fie pe la recepțiunile de escursioniști romîni căci toate acestea nu sunt decit niște simple încercări de a ne încătușa recîștigîndu-ne încrederea acum cînd părem a le scăpa din mîinii, iar măgulirile lor nu tind desigur decit la o nouă păcăleală, dupe cum șarpele unge mai intîiu cu salivă prada ce vrea s’o înghită. Și care poate fi păcăleala procejată. Mai intîiu trimbițarea mobilizărei noastre, este un avertisment dat bulgarilor de care aceștia se vor folosi și văzînd că Austria nu ne-a putut convinge să’i ajutăm să strivească ție sîrbi, voi ceda poate, și se vor împăca. Intr’adevăr bulgarii, știu bine că nu în București ei la Viena sau Berlin au să se intereseze de vor să afle ce atitudine vom adopta noi în viitorul conflict balcanic iar de acolo, ei sunt ținuți în curent cu mersul opiniei noastre publice și cu planurile ce le avem așa că amica noastră Austria joacă față de noi rolul celui ce se preface prieten cu altul numai spre a’i putea trăda planurile. dar noi în acest răstimp nu găsim nimic mai bun de făcut decât să trimitem o circulare celor șase reprezentanți la București a marilor puteri, în care le spunem că nu vom putea rămâne cuminți într’un viitor război ce ar isbucni în Balcani și că nu suntem înțeleși cu Bulgaria, aceasta întocmai după cum un copilaș își anunță guvernantele de mai înainte de ce are să facă, sau un fricos strigă „luați-l dupe mine că’l omor“, că doar s’or împăca statele balcanice față de amenințările noastre lipsindu-ne astfel de nevoia de a intra într’un război.Și dacă în locul acestei circulări am fi făcut o alianță cu Serbia, alianță formală și hotărâtă, am fi creat evenimentele de care avem nevoe pentru ajungerea scopului nostru, căci aceasta este datoria oamenilor de stat, în loc de a le fi înlăturat după cum am făcut. Dar, noi prin circulara trimisă cât și prin atitudinea noastră nehotărâtă, am pus pe Bulgari pe gînduri fără ca cel puțin să fi luat fățiș partea Serbiei, iar rezultatul va fi că aliații de ori se vor reîmpăca poate, cedând fiecare câte ceva, sau primind arbitrajul țarului, iar noi.... vom fi perdut trenul din nou, batjocoriți de Bulgari pentru atitudinea noastră nechibzuită și lașă, disprețuiți de Sârbi cari nu au putut conta pe noi și ridiculizați de toată Europa pentru politica noastră de ramoliți înainte de vreme și de incapabili. de C. ni. Fundația a u A doua păcăleală este că chiar unea războiul isbucnește în Bal* cam, cu toate prevenirile Ansi rieh cu toate indiscresiunile condamna* inli îile guvernului nostru și cu toată telegrama tarului, noi totuși vom rămi ne neutri. < Poporul va fi din nou amăgit prin atitudinea Don quichoteasca ce o va lua guvernul în circuitstan* tu, prin declare'"’e ce se va face mrașienii că sintem gata pentru orice eventualitate și că vom lua o parte activă în conflict sau prin chiar o mobilizare, mobilizare de zahăr, permisă de Austria, pentru al liniști opinia noastră publică, sub o îndatorire insă de a nu trece Dunăreii și după ce Bulgarii vor fi da mai înainte asigurați de inofensiv Mintea noastră. Dar indignarea opiniei publice va fi atunci calmată precum și ultimele Ie svârcoliri ale patriotismului nos* bn prin procedări de asemenea natură sau prin declarații regale ca» cea pe care M. S. Regele se zice că ar fi făcut’o ministrului Austriei» lucru de care mă îndoesc însă șî lucru de care mă îndoesc însă și în care spune că „regretă că nu poate da Austriei un răspuns agreabil dan că de astă dată interesele Austro* Ungariei sunt opuse de ale Romi*niei (cînd au fost oare altfel) si tara nu va admite nici odată ca Serbia și Grecia să fie înăbușite în favoarea Bulgariei". Toate acestea seamănă însă să trompere cu paradele martiale și cu asigurările că „glasul României va fi ascultat“ din trecutul râsboi si este de temut ca să nu is-, prăvim și de rîndul acesta cu vre-o Silistră ca cea a protocolului a cărui precupetire nu s’a terminat în? că si care nu este altceva decât un sat învechit ce’l avem de cumpărat cu bani noi de la Bulgari, precum niste forturi ce au devenit inofensive la o așa mică distantă de front tărie. Și cred că așa cum stau lu*<erurile vom eși și mai învinși decât Turcii din întregul conflict haleainic, căci vom fi si umiliți ei rușinați fără măcar a ne fi bătut. Ce ne rămâne deci de făcut ? Ne rămâne să comitem mai putîine indiscretiuni si mai multă actiune, să nu ne mai lăsăm a fi tratat ca o femee ce așteaptă pe „le plus offront“ pentru a-si vinde ajutorul sau complezenta sa; să punem capăt politicei de lașități și umiliri 81 dacă mai e vreme să ne aflăm în mod hotărît cu Serbia contra Bulgariei căci avem aceleași interese și aceiași dușmani. Rusia ne va sprijini căci aceștia sprijină pretențiile Serbiei contra Bulgariei aliata Austriei. Să încheem cu Serbia și Grecia un tratat de alianța ofensivă și defensivă în care să și prevadă și viitorul. " Să fim gata de războiu și să știim de acuși de suntem pregătita de nu au sosit obuzierele și munițiile din străinătate, de sunt adevărate sau nu cele ce se sponesc despre o afacere a puștilor, ca să nu se mai poatefi șopti mai apoi, ca de rândul trei cât cum ei nu am intervenit deoarece am fost pregătiți. . Să nu permitem ca nouă chestiuni de politică internă să se puc pe taipet tocmai acum cum s’au pus în trecutul război, adică tocmai în momentul în care avem nevoe de cât mai mare liniște internă și de chuzuință. Să nu sustragem atenția nimică îndreptată în afară în subdezbinările din guvern și luptele pentru șefie. , A Să fim iubitori de neam și gata la orice sacrificii a vieței noastre și a intereselor noastre. Este momentul ca să sacrficăm pentru țară distingem între salvarea țarei și interesul nostru personal sau de paffi tid ca să nu merităm mai apoi sorti tinta poetului roman care zicea despre un popor ce ne semăna noul că pentru a-si salva viata si-au sacrificat însăși isvoarele acestei vieți, adică patria. * Propter vitam vivendi perdeg causae! ' xx- I