Viitorul, august 1913 (Anul 7, nr. 1967-1997)
1913-08-01 / nr. 1967
Anul «I •••«el«»«» y? f B REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA ir5 BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMIW8TATIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Joi I August 1813 Linia corp 7 pa o colosal In pagina III 50 »»«11 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV 80 bani Inserții si reclame pagina III linia , , , 2 lei bani bani ABONAMENTE tu țari TV • • . unan 18 Lsi »■#■«#. *mm lași 9 Lei In strabiltate . . an an 80 Lei..............Jeane Iani 18 La Abonamentele încep la 1 l lB ale fiecărei Ioni 1 IN FAȚA TURTUCAIEI Yadul regal «Ștefan cel Mare» staționînd In port. mitoarea lume balkanică. DISCURSUL D-LOR VENIZELOS ȘI TONDEF ARATA ROLUL ROMÂNIEI ÎN POLITICA NOUA BALCANICA i Banchetul oferit de Primăria Capitalei delegaților pentru pape — oaspeții noștri și anunțătorii buni ai timpurilor mai bune— a dat prilej d-lor Venizelos și Tondei a rosti cuvîntări cari pe cît sunt de elogioase pentru noi, pe atîta sunt de bine prevestitoare a unei politici de înțelegere reciprocă. Primul delegat elen a ținut sa releveze în termeni deosebit de măgulitori rolul jucat de Romînia în acest conflict: „Mulțumită ei — a spus d. Venizelos — am ajuns la o pace care pentru că nu consacră nici exces, nici nedreptate trebue considerată ca o pace trainică. Marea lege a popoarelor cari voiesc să trăiască libere și prosperînde — legea echilibrului — a găsit aci pentru Orientul Europei formula sa și aplicația ei. Dar marea operă săvîrșită sub auspiciile Romîniei a produs un alt efect de o importanță mai largă, poate pentru viitorul popoarelor noastre“. Sunt zori buni ai unei noui politice fecunde pentru toate statele balcanice cari se întrevăd în aceste cuvinte calde, ale primului delegat elen. Și această unire a statelor balcanice este și mai categoric formulată de d. Venizelos prin cuvintele: „Mi se pare în mod clar că prima noastră datorie e să realizăm într’un mod practic amiciția a cărui principiu Pam proclamat atît de solemn. Am zărit interesele cari ne sunt comune. Cel mai bun mijloc de a le satisface este de a ne înțelege în privința lor într’un spirit de împăciuire, de imparțialitate și de a înmulți între noi toate legăturile de unire și de solidaritate“ La aceste declarațiuni atît de mult inspirate de sentimente de pace, de armonie, de buna contratimitate în luptă de comună propresare a statelor din orientul Europei, au venit nu mai puțin caldele declarațiuni ale d-lui Ton cel, care a reușit în mod foarte discret să evite amintirea neplăcutelor timpuri, destul de recente cînd Bulgaria era departe de a ne fi prietenă, și să facă din cuvîntarea sa o declarațiune de bună înțelegere și de recunoștință față de Romînia. Caracteristice au fost cuvintele d-lui Toncel ,,că națiunea bulgară, în vremuri cînd nu exista încă Bulgaria, Bucureștii au fost azilul tuturor patrioților, cari lucrau pentru creațiunea ei“. Aceste constatări venite din partea delegatului bulgar au desigur importanța lor. Ele consfințesc în chip aproape oficial sentimentele de recunoștință ale bulgarilor față de noi, sentimente cari se întemeiază pe o realitate istorică. I Timpurile grele au trecut. Grație puterei noastre, Romînia a r reușit să împace pe învrăjbiții de ieri, să pună calmul zilelor bune peste durerile încă recente ale Războiului, neînțelegerilor și tendințelor de ură. ce într’o mai puternică solidaritate, pentru a putea astfel să progreseze intern, și să adaoge la succesul armelor, succesul mai greu și mai lent al unei organizații interne serioase. Pe pămîntul înroșit de atîtea lupte, unde națiunile au trăit mereu cu frica zilelor de mîine, și în nesiguranța viitorului, unde barbarii s’au comis destule, acuma se întinde calmul dătător de bune speranțe. Romînia poate fi mîndră că a contribuit cu atîta putere la realizarea acestei păci fericite, și că rolul ei este recunoscut de toate marile puteri, ca și de statele balcanice cari văd în noi un stat tutelar al Balcanicilor. Cuvîntările d-lor Venizelos și Toncei sunt astfel caracteristice, și sunt menite a rămâne în agitata istorie a Balcanilor ca declarațiuni cu fecunde resultate pentru mai tîrziu. oxo De acuma încolo statele balca j - ■ - .oxo-----------pice trebue să trăiască din cm foi jjjing Diplomația Si BANCHETELE Conferința păcei din București ca orice adunare diplomatică a avut un mare răsunet în lumea marilor restaurante, știut fiind că există un strîns raport între arta lui Talleyrand și arta lui Yates, între fineta lui Metternich și fineta cerului gurei de care e legată filosofia lui Brillat-Savarin. Se zice că Napoleon socotea ca un factor important al succesului său,, nu numai dibăcia strategică, dar și abilitatea bucătarului său, și marele general care de obiceiu mînca pe fugă — cum ni-l descrie istoriograful său Masson — avea „mese de aparat“ care întrecea în savoare pe ale vechiului Lucullus. Romînia a tinut să fie la înălțimea rolului său diplomatic oferind banchete servite cu un lux, cu o rafinare, cu o artă, care pune „apă la gură" celor ce citesc numai „menu“-urile bogatelor mese. Și orice părere am avea în timpuri normale, despre luxul nostru, sunt unele împrejurări cînd el șade frumos și prinde bine. Somptuositatea sălilor de restaurant, rafinamentul serviciului, otelurile noastre care egalează pe cele mari din occident, eleganța îmbrăcămintei noastre, toată sclipeala aceasta e o admirablă mise en scene a unei întruniri internaționale. S’a zis pe vremea războiului ruso-japonez — că japonezii nu pot trece în rîndul marilor popoare deoarece sunt prea sobri. Marile civilizații sunt formate de popoarele sensuale, luxurioase, cu gusturi numeroase, sensuale și luxoase. Babylonul, Atena, Parisul dovedește această teză. Din acest punct de vedere, luxul nostru, gustul de a trăi bine, lustrul și aparența sclipitoare, — estetica ce o pune în tot felul ei de a fi clasa superioară, face ca Romînia să treacă în rîndul țărilor de mare rafinare. Luxul servește și el la ceva: creiază o largă circulație a averilor, și în același timp spune repede și visibil gradul de cultură la care am ajuns. Și fără puțin „teatru“, viața ar fi prea mediocră ! Petronius. O mare pripelire MĂSURILEȘUATE CONTRA HOLERE! NU SE POT APLICA Nici odată țara noastră n’a fost așa de expusă, ca pînă acum, să fie copleșită de holeră din toate părțile. Abia s’au declarat câteva cazuri într’o singură localitate și molima s’a întins cu o repeziciune uimitoare în numeroase localități din țară. Noi am dat alarma încă de mult asupra acestei primejdii ce ne amenința și am insistat să se ia măsuri urgente și eficace, spre a nu fi lăsați pradă groaznicului flagel. Totul însă a fost în zadar, căci cei din capul directiunei sanitare nici nu s’au sinchisit de așa ceva. Ei au cu totul alte interese de împlinit acolo, decit să vegheze la sănătatea populațiunei. Onorabila direcțiune are de realizat afaceri ceva mai rentabile decît să se ocupe cu luarea și aplicarea măsurilor sanitare. Ceea ce se petrece la Direcția sanitară se repercutează în toată tara. Dacă direcția e proastă, apoi prost merg toate lucrurile. In județe, de pildă, nu se face aproape nimic. Chiar acolo unde se iau oarecari măsuri, nu se pot aplica, tot din cauza vncuriei și neprevederei direcțiunei sanitare. Administrațiile județene și comunale nu știu ce să facă, iar medicii de județe și orașe se sbat în zadar căci nu au mijloace de a combate holera și celelalte epidemii. Direcția dă ordin să se interneze bolnavii în infirmerii fără să știe măcar că în aceste localități nici nu există infirmerii. Cînd medicii primari de județ cer personal medical și sanitar, precum și mijloace pentru medicamente și instalare de infirmerii, direcția sanitară le răspunde să facă cum pot, căci nu le poate da nici un ajutor ! Cu o asemenea direcțiune sanitară ne putem aștepta la cea mai mare primejdie, așa că nu vom fi deloc surprinși dacă flagelul holerei se va întinde de la o margine la alta a țarei. O grea și o mare răspundere apasă asupra ministerului de interne. ------------xx----------- On ajuns sî pjezeptazi 20.000 DE SOLDAȚI SUNT REȚINUȚI IN CONDIȚII DEPLORABILE IN JURUL CAP HALEI Deși retrimiterea la vatră a trupelor rămase ca parte sedentară a început, militarii chemați pentru o eventuală apărare a Capitalei, ca armă de cetate — circa 29.000 oameni — sunt ținuți încă mobilizați în niște condițiuni higienice deplorabile. Lipsiți în cea mai mare parte de îmbrăcăminte, dormind mai toți sub cerul liber sau în barăci de frunze, bîntuiți de felurite maladii stomacale și de altă natură, acești oameni sunt vădit expuși flagelului holerei, mai ales cu binevoitorul concurs al muștelor țânțarilor, care sunt recunoscute ca unul din cele mai periculoase instrumente pentru răspîndirea contagiunilor. Se pare că aceste trupe sunt ținute sub arme (?) pentru a executa anumite lucrări, care trebuiau să fie de decenii gata și în cea mai perfectă stare și pentru care în trecut s’au cheltuit sume însemnate. Astfel cum aceste lucrări acum se execută, fără personal tehnic și materialele trebuincioase, ele nu pot răspunde întru nimic scopului pentru care au fost determinate. Sperăm că autoritățile militare vor lua măsuri în consecință pentru înlăturarea acestui nonsens, mai ales în împrejurările sanitare actuale. --------------exo------------ Sfirsitul operei generoase ACTIVITATEA AJUTORAREA FAMILIILOR LUPTATORILOR S’A ÎNCHEIAT Opera patrioticii de solidaritate națională, întreprinsă cu atîta suflet și muncă neobosită, de către comitetul central de sprijin „Familia Luptătorilor“, imediat după decretarea mobilizărei armatei, a avut un succes strălucit. Abia a apucat să se constitue acest comitet — care s-a bucurat de o încredere imensă, începînd cu Familia Regală pînă la cel mai umil cetățean — și îndată au început să curgă subscrierile din toate părțile. La comitetul central de sprijin și-au depus obolul lor, cu o grabă și o încredere de cea mai mare laudă, instituțiile financiare și economice, întreprinderile industriale și comerciale, precum și mii de persoane din toate treptele sociale. A fost o dărnicie și un elan, o generozitate și o bunătate de suflet tot așa de mari ca și elanul scumpei noastre armate care a sburat la chemarea țărei, să-și facă d Aoria pe cîmpul de onoare. Opera aceasta patriotică a „Familiei Luptătorilor“ va lua și ea sfîrșit, peste cîteva zile, odată cu începerea demobilizării armatei noastre. Ultima distribuire de ajutoare bănești, pe care o va face comitetul central de sprijin către familiile ostașilor mobilizați, va fi între 1—15 August, pentru prima benzină a acestei luni. Considerîndu-se că pînă atunci toată rezerva armatei va fi demobilizată, „Familia Luptătorilorlor“ își va încheia astfel una din cele mai frumoase și mai mărețe opere de solidaritate națională din cire s’au văzut pînă acum la noi. _ înainte de a încheia aceste rînduri, se cuvine să aducem cele mai bine meritate laude tuturor doamnelor și domnilor din comitetul central de sprijin, pentru această măreață și neuitată operă. Munca desfășurată cu acest prilej de către d-nii D. Hagi Teodoraky, N. Zanne, S. Prager, dr. N. I. Angelescu, Chr. D. Staicovici și ceilalți membri din comitetul de acțiune, precum și profesorii și medicii dispensarului, cari au dat concursul lor valoros acestui comitet va rămîne de apuluri ca o pildă vie de devotament și abnegațiune. -------------0X0------------ Greșelile serviciului sanitar militar Autoritățile militare superioare trebue să stabilească responsabilitățile Cu regret trebue să constatăm—și cînd facem această constatare ne facem ecoul întregei opinii publice, — că serviciul sanitar al armatei nu și-a făcut pe deplin datoria în evenimentele prin care am trecut.Observațiunea noastră nu trebue să supere pe nimeni căci în definitiv e mult mai bine să constați greșelile și să le îndrepți, decit să le acoperi și astfel răni să se perpetueze.Dacă ofițerii și întreaga trupă combatantă nu are nimic să-și reproșeze din punct de vedere al îndeplinirei datoriei, serviciul sanitar militar nu poate să aibă această mîndrie. S’au făcut greșeli neertate. Ambulanțele militare au fost insuficient aprovizionate, iar măsurile de prevedere, cele mai elementare chiar, nu au fost luate. Așa de pildă, vom cita un singur caz caracteristic. Intr’un regiment de infanterie de rezervă un soldat a făcut un acces la gît, în partea exterioară, care trebuia să fie imediat operat. După ce medicul regimentului a găsit cu mare greutate un bisturiu, cînd a voit să procedeze la operațiune s-a constatat că ambulanța regimentului nu poseda nici un strop de vreun desinfectant, sublimat corosiv sau altul, jin schimb însă ambulanța avea picioroange, speteze de lemn și benzi de cauciuc pentru fracturi și alte lucruri mai puțin folositoare. La alte ambulante a lipsit cu totul chinina sau alte medicamente, absolut necesare unei armate în campanie. Despre măsurile preventive contra holerei, nu mai vorbim, ele au fost așa de slabe încât aproape n’au existat. Autoritățile militare superioare, trebue să cerceteze foarte serios, cum au mers treburile cu serviciul sanitar militar pentru ca cel puțin în viitor să nu se mai repete asemenea fapte regretabile. —----------0XC------------ECOURI Iokai-Anzeiger, francofob, se plînge de mn treJe număr de aviatori e&nu fac câstoria la Berlin și frec atente autoritățile asupra periplului ce’l presintă, Je aducem aminte de faimosul doctor Matei cu omeopatia Iii, ridiculizat de revista «N- z din ce n? vremuri avusese at'ta su’.re*. 0 meopati?—stabilită la bsze știii’ținut-reînvistă și un congres internatonal ținut acuma, la Buxelles, dovedește intensul ce i-l poartă savanții. Ictuslmente s’ ure un congres de medcică la Londra. Medicul francez Chauffard a ținut o cuvîntare despre prognosticul in boale, dar a făcut mare efect in imensul auditor. * -------------------------------- .| BULETIN ZILNIC Situația Internațională - FAPTE ȘI COHESTIUR - Ideia revizuirea tratatului de la București mai preocupă în mod izolat unele Puteri, oarecari conversațiuni diplomatice au fost angajate, dar nădejdea Bulgarilor, de a vedea pusă la cale revizuirea păcei de la București, nu se va realiza, e aproape sigur. Franța și Germania se opun cu hotărâre. ■ Anglia își condiționează atitudinea de o acțiune generală a Puterilor singură Italia nu s’a hotărât încă dacă trebue să fie de partea Puterilor occidentale, cari nu vor revizuirea, sau de partea Austriei și Rusiei, cari o cer. în asemenea împrejurări convocarea unei conferințe europene pentru revizuirea păcei de la București e problematică, așa că Bulgarilor nu le rămâne decît să se resemneze. El se resemnează cu greu și ordinul de zi adresat de regele Ferdinand armatei sale, care vorbește de strîngerea stindardelor pentru zile mai glorioase, e o nouă fanfară de războiu. Bulgarii nu renunță la ideia unei revanșe. Ei speră să intre în alianță cu Turcii și cu Albanezii spre a da o lovitură Grecilor, și Sîrbilor. In caz de izbîndă, Turcii ar relua insulele Egee de pe litoralul asiatic, Albania s-ar mări în dauna Serbiei și Muntenegrului, iar Bulgarii ar lua regiunile Cavala, Salonicul, Monastirul, Dehrida, Coceana și Iștip. Dar acestea toate sunt vise ale megalomaniei bulgare. Chiar dacă cei din Sofia ar încerca înfăptuirea lor, aceasta nu se va putea face decît în cincisprezece—douăzeci de ani, căci până atunci nici Bulgaria, nici Turcia, nici Albania nu vor putea fi puse pe picior de războiu. PACEA DE LA BUCUREȘTI. UN COMENTAR MV APPEAL ,„Românul“ din Arad comentează astfel încheierea păcei de la București: „Romînia n’a tratat pe Bulgari cu rigoarea pe care desigur ar fi meritat’o, înălțată la rangul așa de glorios de mare stat civilizator și pacificator, rang care aduce aâta onoare întregei suflări nești. Romînia nu i-a zdrobit pe Bulgari, nu i-a micșorat deși putea s’o facă!) ci i-a salvat așa zicînd. Fără intervențiunea așa de plină de fapte nobile, generoase, a Romîniei, Bulgaria ar fi fost mult mai mult lovită și îngenunchiată. Sîrbii și Grecii ar fi făcut-o să plătească mult mai scump mișeleasca trădare și cruzimile barbare săvîrșite de Bulgari. Dar Romînia, putere imparțială, justă, Romînia care pînă în ziua de astăzi reprezintă generositatea nobilă care caracteriză rassa latină, Romînia a ertat cu o mărinimie demnă de admirat și de imitat mișeria bulgărească, și a intervenit în mod impartial. In definitiv rezultatul conferenței din București va fi satisfăcător atît pentru noi Romînii cît și pentru echilibrul balcanic și cel european. Se vor trage în mod definitiv frontierele noui, lărgite, ale statelor balcanice și vom putea spera că felul cum s’a făcut repartițiunea de teritorii prin conferin ,..la București va mulțumi pe toți. In orice caz, mai bine decit s ,a rezolvat conflictul balcanic nu s ar fi putut rezolva. Romîniei îi revine meritul mare, istoric, de a fi fost arbitra justă într’un conflict care a costat atîta singe și care a a putut să fie rezolvat de către cancelariile europene! Din punct de vedere pur romînesc rezultatul așa de favorabil al conferinței din București este un nou și mare pas în spre realizarea idealurilor noastre scumpe. Întreaga Europă a rămas surprinsă de admirațiune în fața colosalei desfășurări de forțe a Romîniei și a putut să aprecieze admirabila întrebuințare, strategică și diplomatică, a acestor forțe. Dorim ca aceste calități ale tânărului și deja gloriosului stat român să fie puse de aci înainte numai în serviciul idealului național!.... Ceea ce se va face. REVIZUIREA TRATATULUI DIN BUCUREȘIT—-----------Presa austriacă, în unison, cera revizuirea tratatului de la București. Ea anunță că contele Bercintold va începe în curînd o acționa diplomatică în acest sens. Austria se bizue pe acordul ei cu Rusia spre a cere favorizarea Bulgariei. Guvernul din Viena va declara că de vreme ce cele două puteri interesate în Balcani sunt de acord își anume chestii, celelalte Puteri nu au dreptul moral de a se împotrivi revizuirei tratatului de la București. E însă îndoelnie dacă acțiunea contelui Berchtold va avea răsunet la Paris și la Berlin. Deocamdată Austria insistă să obțină adesiunea Germaniei la ideia de revizuire, lăsînd rușilor grija de a converti guvernul francez. Se poate prezice totuși că acțiunea austro-rusă va eșua, celelalte Puteri nevoind să-și tulbura liniștea și interesele de dragul Bulgariei. Oii s’a împlifît Torçii mispisi VOUĂ FIGURAȚIE GEOGRAFICA ÎN BALCANI In urma conflictului balcanic noua situație geografică a țărilor respective se prezintă astfel: Turciei, îi rămîne din fostul ei teritoriu european de 170.000 chilometri pătrați cu peste 6 milioane locuitori numai 20.000 chilon pătrați cu 1.400.000 locuitori inclusiv Constantinopolul. Bulgaria scăzînd teritoriul Turtucani-Dobrici-Balcic, cîștigă în total 33.000 kil. p. cu S00 de mii locuitori. Serbia cîștigă 32.000 kilom. p. cu 1.100.000 locuitori. Muntenegru se mărește cu 7 mii khilom p. și 230.000 locuitori. Grecia cîștigă 45 mii chilom. p. cu 1.520.000 locuitori. Principatul Albaniei va avea o extindere de 32.000 chilom. p. cu 880.000 locuitori. Conform acestei statistice, statele din răsăritul Europei se prezintă în noua lor formațiune cu următoarele teritorii și populațiuni: Romînia 138.000 chilom. p. și 7 mii. 260 mii locuitori (pînă acum 131 mii chilom. p.) Bulgaria 129 mii chilom. p. (?) și 4.600.000 locuitori (pînă acum 96 mii chilom. p.) Serbia 80 mii chilom. p. cu 3 mii. 600 mii locuitori (pînă acum 48 mii chilom. p.) Grecia HO.OGo chilom. p. și aproximativ 4 milioane locuitori (pînă acum 65 mii chilom. p.) Muntenegru 16 mii chilom. p. și 480.000 locuitori (pînă acum 9ooo chilom. p.) ----- --------XX---------------- ,sEie Temps“ inTITM'Ti'.Ti II MîilL DE MI MARELE ZIAR FRANCEZ DFSAP’OSI ASENTIMENTUL DE RUSIA L’AR FI DAT AUSTRIEI DE A SE REVIZUI TRATATUL. Reproducem — cu mici omisiuni — articolul de fond din „Le Temps“ de-o extremă importanță, atît prin modul cum susține că tratatul din București nu trebue revizuit, cit și prin deosebirile de păreri ce exprimă între Franța și Rusia. „Falsa manevră, ale cărei urmări periculoase presa franceză le semnalează de cîteva zile într’una, a început. Austro-Ungaria tine să se revizuiască tratatul de pace de la București și pentru a face aceasta ea găsește la Roma indiferentă, la Berlin dezaprobare, în timp ce Rusia îi oferă un concurs neașteptat. Această situațiune paradoxală se pretează la oarecari comentarii“. Pentru ce dorește Viena revizuirea tratatului de la București? In realitate, diplomația Austro- Ungară n’are decit un scop: Să ia hipotecă la Sofia. Dacă ea ar mărturisi, desbaterea ar fi mai limpede. Dar în lipsa mărturisirei sale noi avem faptele. In fata Serbiei și a Greciei pe care le boicotează din pricina Albaniei, cabinetul din Viena voește să clădească o Bulgarie infeodată care va fi în Balcani avangarda austro-ungară. Astfel revizuirea își va lua tot înțelesul. Ea va fi făcută mai puțin încă pentru Bulgari decit contra Sîrbilor și a Grecilor. Ea va fi o operațiune de politică generală, bine sau rău concepută, dar clar desfășurată. Se visează un Balcan triplician constituit din Bulgaria, din Turcia și de va fi posibil și România, care dealtfel va fi poate, mai mult decit s’ar crede, geloasă de independența sa. Noi rugăm presa austro-ungară care ne-a reproșat o ostilitate care nu e în intențiile noastre, de-a reține că nu contestăm dreptul contelui Berchtold de a face această politică, dacă o crede bună. Noi constatăm numai că o face și că făcînd-o el vizează nu un scop european, dar un scop austriac. Aci încă nu e nici o surpriză, căci din luna Noembrie 1912 el a refuzat de a se asocia la declarația de desinteresare sugerată de d. Poincaré. El își-a rezervat facultatea de a urmări scopi particulare. De această facultate el usează astăzi“... „Cum în aceste condiții, după multe luni de neîncredere și de bănuială, Ballplatz-ul beneficiază sprijinul Rusiei? Este o chestiune, care pentru sensul comun, are proporțiile unei enigme. Motivele Rusiale împrumută Vienei; ele sunt aceleași echilibru oriental, liniștea Macedoniei, toate acestea prin atribuția Bulgariei a unui oraș grecesc ocupat de trupele grecești. Aceasta nu e serios. In fond singura rațiune care determină Rusia, iat-o: „Nu putem să nu fim mai bulgarofili decit Viena“. Astfel diplomația se resignează de-a regula altitudinea sa după acea a puterei care eri o bănuia mai mult decit pe oricare alta? Astfel ea se condamnă la condiția precară — tot așa de periculoasă în politică ca și la războiul de-a fi condusă („manceuvre“) de un adversar în loc de a’l conduce? Este de nevoe, deci, de-a constata că această concepție extraordinară predomină la St. Petersburg. Dar se cuvine a adăuga că ea nu este unanim împărtășită-Avem sub ochi o scrisoare pe carare ne-a adresat-o unul din șefii cei mai însemnați ai armatei rusești. El semnalează pericolul pe care îl ignorează guvernul său. El arata că Balcanii din 1913 sunt cu totul deosebiți de aceia din 1878 și adaugă: „La Petersburg domnește o eroare în ce privește acordul cu Viena. Oare învoindu-se asupra Cavalei interesele rusești și austriace au devenit concordante în întreaga Peninsulă ? Desigur nu. Mîine divergintele vor apare, și în acea zi noi vom fi înstrăinat pe Sîrbi și pe Greci, singurii cari prin poziție geografică, prin aspirații naționale, prin interesele lor politice, sînt foarte legate de politica rusească și de aceea a triplei întelegeri“. Aceste cîteva rînduri dovedesc evidenta. Cum oare această evidentă scapă guvernului imperial? Ca Rusia să aibă grija de-a menaja pe Bulgaria nenorocită, aceasta se înțelege și Franța împărtășește acest sentiment. Dar e o limită în totul. Bulgaria de mai mulți ani e majoră. E imposibil a o trata ca minoră. Ea are responsabilitatea actelor sale, și nu e în puterea nimănui de a o sustrage“. I ... Și cine poate vorbi de distragerea Bulgariei atunci cînd teritoriul ei este mărit, cînd ea obține două porți la marea Egee, cînd ea e susținută de Europa întreaga în revendicarea Adrianopolului și a Thraciei?“... „Apare așa dar că politica rusă actuală rezultă dintr’un spirit de impulsie și de imitație , care rareori e profitabil și adesea e dezastros. Rusia urmează Austria... pentru a urma pe Austria și nimic mai mult. Și-o urmează unde? Intr’un impas. Căci [ cererea de revizuire — și va conveni la aceasta și presa austro-ungară— nu poate avea nici o urmare deoarece niciodată nu va obține unanimitatea puterilor“... Ar rămîne atunci ca Austria și ca Rusia să ia cu forța Cavala Greciei, dar Rusia care n’a voit să trimeată vase la Scutari; Rusia pe care atîtea legături o atașează di Muntenegru „singurul său prieten“ cum zicea altădată Alexandru II. Rusia care a luptat pas de pas la conferința de la Londra contra închiderei Adriaticei Sîrbilor* Rusia care a recunoscut din timpul reuniunei de la Petersburg ca coastele Egeei sunt grecești, și nu bulgărești; Rusia care înaintea ultimului războiu a adresat celor responsabili un atît de solemn avertisment— Rusia poate ea risca o astfel de nebunească aventură? Profund conșcienți de a ne fi inspirat ca totdeauna de grija vie a cauzei franco-ruse, noi considerăm consecințele extreme dar probabili ale politicei în care Austria speria să atragă pe Rusia și noi consta« râm pe aliații noștri de a o consfidera tot astfel. „Dacă un mare imperiu, zicea lift tr’o zi prințul de Bullow, formuleaază exigențele sale, el trebue cu necesitate să urmărească ou ori« preț satisfacția sa“. Această satisfacție cu orice preț Rusia nu poate, nu trebue să o urmărească, si de aceea tradițiile, angajamentele sale, interesele sale se silesc să accepte așa cum e, tratatul din București“, ---------------axe--------——