Viitorul, august 1913 (Anul 7, nr. 1967-1997)

1913-08-01 / nr. 1967

Anul «I •••«el«»«» y? f B REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA ir5 BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMIW8TATIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Joi I August 1813 Linia corp 7 pa o colosal In pagina III 50 »»«11 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV 80 bani Inserții si reclame pagina III linia , , , 2 lei bani bani ABONAMENTE tu țari TV • • . unan 18 Lsi »■#■«#. *mm lași 9 Lei In strabiltate . . an an 80 Lei..............Jeane Iani 18 La Abonamentele încep la 1­­ l lB ale fie­cărei Ioni 1 IN FAȚA TURTUCAIEI Yad­ul regal «Ștefan cel Mare» staționînd In port. mitoarea lume balkanică. DISCURSUL D-LOR VENIZELOS ȘI TONDEF ARATA ROLUL ROMÂNIEI ÎN POLITICA NOUA BALCANICA i Banchetul oferit de Primăria Capitalei delegaților pentru pa­pe — oaspeții noștri și anunțăto­rii buni ai timpurilor mai bune— a dat prilej d-lor Venizelos și Ton­dei a rosti cuvîntări cari pe cît sunt de elogioase pentru noi, pe atîta sunt de bine prevestitoare a unei politici de înțelegere reci­­­procă. Primul delegat elen a ținut sa releveze în termeni deosebit de măgulitori rolul jucat de Romî­­nia în acest conflict: „Mulțumită ei — a spus d. Ve­nizelos — am ajuns la o pace ca­re pentru că nu consacră nici ex­ces, nici nedreptate trebue consi­derată ca o pace trainică. Marea lege a popoarelor cari voiesc să trăiască libere și pros­­perînde — legea echilibrului — a găsit aci pentru Orientul Eu­ropei formula sa și aplicația ei. Dar marea operă săvîrșită sub auspiciile Romîniei a produs un alt efect de o importanță mai lar­gă, poate pentru viitorul popoa­relor noastre“. Sunt zori buni ai unei noui po­litice fecunde pentru toate sta­tele balcanice cari se întrevăd în aceste cuvinte calde, ale primu­lui delegat elen. Și această unire a statelor bal­canice este și mai categoric for­­­mulată de d. Venizelos prin cu­­­vintele: „Mi se pare în mod clar că pri­ma noastră datorie e să realizăm într’un mod practic amiciția a că­rui principiu Pam proclamat a­­tît de solemn. Am zărit interesele cari ne sunt comune. Cel mai bun mijloc­­ de a le satisface este de a ne în­țelege în privința lor într’un spi­rit de împăciuire, de imparțiali­tate și de a înmulți între noi toa­te legăturile de unire și de soli­daritate“ La aceste declarațiuni atît de mult inspirate de sentimente de pace, de armonie, de buna contra­tim­itate în luptă de comună pro­presare a statelor din orientul Europei, au venit nu mai puțin caldele declarațiuni ale d-lui Ton cel, care a reușit în mod foarte discret să evite amintirea neplă­cutelor timpuri, destul de recen­te cînd Bulgaria era departe de a ne fi prietenă, și să facă din cu­­vîntarea sa o declarațiune de bu­nă înțelegere și de recunoștință față de Romînia.­­ Caracteristice au fost cuvinte­le d-lui Toncel ,,că națiunea bul­gară, în vremuri cînd nu exista încă Bulgaria, Bucureștii au fost azilul tuturor patrioților, cari lu­crau pentru creațiunea ei“.­­ Aceste constatări venite din partea delegatului bulgar au de­sigur importanța lor. Ele con­sfințesc în chip aproape oficial sentimentele de recunoștință ale bulgarilor față de noi, sentimen­te cari se întemeiază pe o realita­te istorică. I­­ Timpurile grele au trecut. Gra­ție puterei noastre,­­ Romînia a r reușit să împace pe învrăjbiții de ieri, să pună calmul zilelor bune peste durerile încă recente ale Războiului, neînțelegerilor și ten­dințelor de ură. ce într’o mai puternică soli­daritate, pentru a putea astfel să progreseze intern, și să adao­ge la succesul armelor, succesul mai greu și mai lent al unei or­ganizații interne serioase. Pe pămîntul înroșit de atîtea lupte, unde națiunile au trăit me­reu cu frica zilelor de mîine, și în nesiguranța viitorului, unde barbarii s’au comis destule, acu­ma se întinde calmul dătător de bune speranțe. Romînia poate fi mîndră că a contribuit cu atîta putere la realizarea acestei păci fericite, și că rolul ei este recu­noscut de toate marile puteri, ca și de statele balcanice cari văd în noi­ un stat tutelar al Balcanici­lor. Cuvîntările d-lor Venizelos și Toncei sunt astfel caracteristice, și sunt menite a rămâne în agita­ta istorie a Balcanilor ca decla­rațiuni cu fecunde resultate pen­tru mai tîrziu.­ ­oxo­ De acuma încolo statele balca­ j - ■ - .oxo-----------­pice trebue să trăiască din cm foi jjjing Diplomația Si BANCHETELE Conferința păcei din București ca orice adunare diplomatică a avut un mare răsunet în lumea marilor restaurante, știut fiind că există un strîns raport între arta lui Talley­rand și arta lui Yates, între fineta lui Metternich și fineta cerului gu­­rei de care e legată filosofia lui Brillat-Savarin. Se zice că Napoleon socotea ca un factor important al succesului său,, nu numai dibăcia strategică, dar și abilitatea bucătarului său, și ma­rele general care de obiceiu mînca pe fugă — cum ni-l descrie istorio­graful său Masson — avea „mese de aparat“ care întrecea în savoare pe ale vechiului Lucullus. Romînia a tinut să fie la înălți­mea rolului său diplomatic oferind banchete servite cu un lux, cu o ra­finare, cu o artă, care pune „apă la gură" celor ce citesc numai „me­­nu“-urile bogatelor mese. Și orice părere am avea în tim­puri normale, despre luxul nostru, sunt unele împrejurări cînd el șade frumos și prinde bine. Somptuosi­­tatea sălilor de restaurant, rafina­mentul serviciului, otelurile noastre care egalează pe cele mari din occi­dent, eleganța îmbrăcămintei noas­tre, toată sclipeala aceasta e o ad­­mirablă mise en scene a unei întru­niri internaționale. S’a zis pe vremea războiului ru­so-japonez — că japonezii nu pot trece în rîndul marilor popoare de­oarece sunt prea sobri. Marile civi­lizații sunt formate de popoarele sensuale, luxurioase, cu gusturi nu­meroase, sensuale și luxoase. Baby­­lonul, Atena, Parisul dovedește a­­ceastă teză. Din acest punct de vedere, luxul nostru, gustul de a trăi bine, lustrul și aparența sclipitoare, — estetica ce o pune în tot felul ei de a fi cla­sa superioară, face ca Romînia să treacă în rîndul țărilor de mare ra­finare. Luxul servește și el la ceva: creiază o largă circulație a averilor, și în același timp spune repede și visibil gradul de cultură la care am ajuns. Și fără puțin „teatru“, viața ar fi prea mediocră ! Petronius. O mare pripelire MĂSURIL­E­ȘUATE CONTRA HOLERE! NU SE POT APLICA Nici odată țara noastră n’a fost așa de expusă, ca pînă acum, să fie copleșită de holeră din toate părțile. Abia s’au declarat câteva cazuri în­tr’o singură localitate și molima s’a întins cu o repeziciune uimitoare în numeroase localități din țară. Noi am dat alarma încă de mult asupra acestei primejdii ce ne ame­nința și am insistat să se ia măsuri urgente și eficace, spre a nu fi lă­sați pradă groaznicului flagel. Totul însă a fost în zadar, căci cei din ca­pul directiunei sanitare nici nu s’au sinchisit de așa ceva. Ei au cu totul alte interese de împlinit acolo, decit să vegheze la sănătatea populațiu­­nei. Onorabila direcțiune are de rea­lizat afaceri ceva mai rentabile de­cît să se ocupe cu luarea și aplica­rea măsurilor sanitare. Ceea ce se petrece la Direcția sa­nitară se repercutează în toată tara. Dacă direcția e proastă, apoi prost merg toate lucrurile. In județe, de pildă, nu se face aproape nimic. Chiar acolo unde se iau oarecari măsuri, nu se pot aplica, tot din cau­za vncuriei și neprevederei direcțiu­nei sanitare. Administrațiile județe­ne și comunale nu știu ce să facă, iar medicii de județe și orașe se sbat în zadar căci nu au mijloace de a combate holera și celelalte epide­mii. Direcția­ dă ordin să se interneze bolnavii în infirmerii fără să știe măcar că în aceste localități nici nu există infirmerii. Cînd medicii pri­mari de județ cer personal medical și sanitar, precum și mijloace pen­tru medicamente și instalare de in­firmerii, direcția sanitară le răspun­de să facă cum pot, căci nu le poa­te da nici un ajutor ! Cu o asemenea direcțiune sanita­ră ne putem aștepta la cea mai mare­­ primejdie, așa că nu vom fi de­loc surprinși dacă flagelul holerei se va întinde de la o margine la alta a țarei. O grea și o mare răspundere apasă asupra ministerului de interne. ------------xx-----------­ On ajuns sî pjezeptazi 20.000 DE SOLDAȚI SU­NT REȚINUȚI IN CONDIȚII DEPL­ORABILE IN JURUL CAP HALEI Deși retrimiterea la vatră a tru­pelor rămase ca parte sedentară a început, militarii chemați pentru o eventuală apărare a Capitalei, ca armă de cetate — circa 29.000 oameni — sunt ținuți încă mobili­zați în niște condițiuni higienice deplorabile. Lipsiți în cea mai ma­re parte de îmbrăcăminte, dormind mai toți sub cerul liber sau în ba­răci de frunze, bîntuiți de feluri­te maladii stomac­ale și de altă natură, acești oameni sunt vădit expuși flagelului holerei, mai ales cu bine­voitorul concurs al muște­lor țânțarilor, care sunt recunos­cute ca unul din cele mai pericu­loase instrumente pentru răspîndi­rea contagiunilor. Se pare că aceste trupe sunt ți­nute sub arme (?) pentru a execu­ta anumite lucrări, care trebuiau să fie de decenii gata și în cea mai perfectă stare și pentru care în trecut s’au cheltuit sume însem­­nate. Astfel cum aceste lucrări acum se execută, fără personal teh­nic și materialele trebuincioase, ele nu pot răspunde întru nimic scopu­lui pentru care au fost determi­nate. Sperăm că autoritățile militare vor lua măsuri în consecință pen­tru înlăturarea acestui nonsens, mai ales în împrejurările sanitare actuale. --------------exo------------­ Sfirsitul operei generoase ACT­IVITATEA AJUTORA­REA FAMILIILOR LUPTA­­TORILOR S’A ÎNCHEIAT Opera patrioticii de solidaritate națională, întreprinsă cu atîta su­flet și muncă neobosită, de către comitetul central de sprijin „Fami­lia Luptătorilor“, imediat după de­cretarea mobilizărei armatei, a avut un succes strălucit. Abia a apucat să se constitue acest comitet — care s-a bucurat de o încredere imensă, începînd cu Familia Regală pînă la cel mai umil cetățean — și îndată au început să curgă subscrierile din toate părțile. La comitetul central de sprijin și-au depus obolul lor, cu o grabă și o încredere de cea mai mare lau­dă, instituțiile financiare și econo­mice, întreprinderile industriale și comerciale, precum și mii de persoa­ne din toate treptele sociale. A fost o dărnicie și un elan, o generozita­te și o bunătate de suflet tot așa de mari ca și elanul scumpei noastre armate care a sburat la chemarea țărei, să-și facă d Aoria pe cîmpul de onoare. Opera aceasta patriotică a „Fa­miliei Luptătorilor“ va lua și ea sfîr­­șit, peste­ cîteva zile, odată cu înce­perea demobilizării armatei noas­tre. Ultima distribuire de ajutoare bănești, pe care o va face comitetul central de sprijin către familiile os­tașilor mobilizați, va fi între 1—15 August, pentru prima b­enzină a a­­cestei luni. Considerîndu-se că pî­nă atunci toată rezerva armatei va fi demobilizată, „Familia Luptători­­lorlor“ își va încheia astfel una din cele mai frumoase și mai mărețe o­­pere de solidaritate națională din cire s’au văzut pînă acum la noi. _ înainte de a încheia aceste rîn­­duri, se cuvine să aducem cele mai bine meritate laude tuturor doam­nelor și domnilor din comitetul cen­tral de sprijin, pentru această mă­reață și neuitată operă. Munca des­fășurată cu acest prilej de către d-nii D. Hagi Teodoraky, N. Zanne, S. Prager, dr. N. I. Angelescu, Chr. D. Staicovici și ceilalți membri din comitetul de acțiune, precum și pro­fesorii și medicii dispensarului, cari au dat concursul lor valoros a­­cestui comitet va rămîne de apuluri ca o pildă vie de devotament și ab­­negațiune. -------------0X0------------­ Greșelile serviciului sanitar militar Autoritățile militare supe­­rioare trebue să stabilea­scă responsabilitățile Cu regret trebue să constatăm—și cînd facem această constatare ne facem ecoul întregei opinii publi­ce, — că serviciul sanitar al arma­tei nu și-a făcut pe deplin datoria în evenimentele prin care am tre­cut.Observațiunea noastră nu trebue să supere pe nimeni căci în defini­tiv e mult mai bine să constați gre­șelile și să le îndrepți, decit să le a­­coperi și astfel răni să se perpetue­ze.Dacă ofițerii și întreaga trupă combatantă nu are nimic să-și re­proșeze din punct de vedere al înde­plinirei datoriei, serviciul sanitar militar nu poate să aibă această mîn­drie. S’au făcut greșeli neertate. Am­bulanțele militare au fost insufi­cient aprovizionate, iar măsurile­ de prevedere, cele mai elementare chiar, nu au fost luate. Așa de pildă, vom cita un singur caz caracteristic. Intr’un regiment de infanterie de rezervă un soldat a făcut un acces la gît, în partea ex­terioară, care trebuia să fie imediat operat. După ce medicul regimen­tului a găsit cu mare greutate un bisturiu, cînd a voit să procedeze la operațiune s-a constatat că ambulan­ța regimentului nu poseda nici un strop de vre­un desinfectant, subli­mat corosiv sau altul, jin schimb în­să ambulanța avea picioroange, spe­­teze de lemn și benzi de cauciuc pen­tru fracturi și alte lucruri mai pu­țin folositoare. La alte ambulante a lipsit cu to­tul chinina sau alte medicamente, absolut necesare unei armate în campanie. Despre măsurile preventive con­tra holerei, nu mai vorbim, ele au fost așa de slabe în­cât aproape n’au existat. Autoritățile militare superioare, trebue să cerceteze foarte serios, cum au mers treburile cu serviciul sa­nitar militar pentru ca cel puțin în viitor să nu se mai repete asemenea fapte regretabile. —----------0XC------------­ECOURI I­­okai-Anzeiger, francofob, se plînge de mn treJe număr de aviatori e&nu fac câs­toria la Berlin și frec a­­tente autoritățile asupra peri­plului ce’l presintă, Je aducem aminte de faimosul doc­tor Matei cu omeopatia Iii, ridi­culizat de revista «N- z din ce n? vremuri avusese at'ta su­’.re*. 0 meopati?—stabilită la bsze știii’ț­­­inut-reîn­vistă și un congres inter­nat­onal ținut acuma, la Buxelles, dovedește intensul ce i-l poa­rtă sa­vanții. Ictuslmente s’ u­re un congres de med­cică la Londra. Medicul fran­cez Chauffard a ținut o cuvîntare despre prognosticul in boale, d­ar a făcut mare efect in imensul auditor. * -------------------------------- .| BULETIN ZILNIC Situația Internațională - FAPTE ȘI COHESTIUR - Ideia revizuirea tratatului de la București mai preocupă în mod i­­zolat unele Puteri, oare­cari con­­versațiuni diplomatice au fost an­gajate, dar nădejdea Bulgarilor, de a vedea pusă la cale revizuirea păcei de la București, nu se va rea­liza, e aproape sigur. Franța și Ger­mania se opun cu hotărâre. ■ Ang­lia își condiționează atitudinea de o acțiune generală a Puterilor singură Italia nu s’a hotărât încă dacă trebue să fie de partea Pute­rilor occidentale, cari nu vor re­vizuirea, sau de partea Austriei și Rusiei, cari o cer. în asemenea împrejurări convo­carea unei conferințe europene pentru revizuirea păcei de la Bu­curești e problematică, așa că Bul­garilor nu le rămâne de­cît să se resemneze. El se resemnează cu greu și ordinul de zi adresat de re­gele Ferdinand armatei sale, care vorbește de strîngerea stindarde­lor pentru zile mai glorioase, e o nouă fanfară de războiu. Bulgarii nu­ renunță la ideia unei revanșe. Ei speră să intre în alianță cu Turcii și cu Albanezii spre a da o lovitură Grecilor, și Sîrbilor. In caz de izbîndă, Turcii ar relua in­sulele Egee de pe litoralul asiatic, Albania s-ar mări în dauna Ser­biei și Muntenegrului, iar Bulga­rii ar lua regiunile Cavala, Salo­nicul, Monastirul, Dehrida, Cocea­na și Iștip.­­ Dar acestea toate sunt vise ale megalomaniei bulgare. Chiar da­că­ cei din Sofia ar încerca înfăp­tuirea lor, aceasta nu se va putea face de­cît în cinci­sprezece—două­zeci de ani, căci până atunci nici Bulgaria, nici Turcia, nici Alba­nia nu vor putea fi puse pe picior de războiu. PACEA DE LA BUCUREȘTI. UN COMENTAR MV APPEAL ,„Românul“ din Arad comentează astfel încheierea păcei de la Bu­cur­ești: „Romînia n’a tratat pe Bulgari cu rigoarea pe care de­sigur ar fi meritat’o, înălțată la rangul așa de glorios de mare stat civilizator și pacificator, rang care aduce a­­âta onoare întregei suflări nești. Romînia nu i-a zdrobit pe Bulgari, nu i-a micșorat deși pu­tea s’o facă!) ci i-a salvat așa zi­cînd. Fără intervențiunea așa de plină de fapte nobile, generoase, a Romîniei, Bulgaria ar fi fost mult mai mult lovită și îngenunchiată. Sîrbii și Grecii ar fi făcut-o să plă­tească mult mai scump mișeleasca trădare și cruzimile barbare săvîr­șite de Bulgari. Dar Romînia, pu­tere imparțială, justă, Romînia ca­re pînă în ziua de astăzi reprezin­tă generositatea nobilă care carac­­teriză rassa latină, Romînia a er­­tat cu o mărinimie demnă de ad­mirat și de imitat mișeria bulgă­rească, și a intervenit în mod im­partial. In definitiv rezultatul conferen­ței din București va fi satisfăcă­tor atît pentru noi Romînii cît și pentru echilibrul balcanic și cel european. Se vor trage în mod de­finitiv frontierele noui, lărgite, a­­le statelor balcanice și vom putea spera că felul cum s’a făcut repar­­tițiunea de teritorii prin conferin ,..la București va mulțumi pe toți. In ori­ce caz, mai bine decit s ,a re­z­olvat conflictul balcanic nu s ar­ fi putut rezolva. Romîniei îi revine m­eritul mare, istoric, de a fi fost arbitra justă într’un con­flict care a costat atîta singe și ca­re a a putut să fie rezolvat de că­tre cancelariile europene! Din punct de vedere pur romî­­nesc rezultatul așa de favorabil al conferinței din București este un nou și mare pas în spre realizarea idealurilor noastre scumpe. În­treaga Europă a rămas surprinsă de admirațiune în fața colosalei desfășurări de forțe a Romîniei și a putut să aprecieze admirabila în­trebuințare, strategică și diploma­tică, a acestor forțe. Dorim ca aces­te calități ale tânărului și deja gloriosului stat român să fie puse de aci înainte numai în serviciul idealului național!.... Ceea ce se va face. REVIZUIREA TRATATULUI DIN BUCUREȘIT—-----------­Presa austriacă, în unison, cera revizuirea tratatului de la Bucu­rești. Ea anunță că contele Bercin­told va începe în curînd o acționa diplomatică în acest sens. Austria se bizue pe acordul ei cu Rusia spre a­ cere favorizarea Bulgariei. Guvernul din Viena va declara că de vreme ce cele două puteri inte­resate în Balcani sunt de acord își anume chestii, celelalte Puteri nu au dreptul moral de a se împo­trivi revizuirei tratatului de la București. E însă îndoelnie dacă acțiunea­ contelui­ Berch­told va avea răsunet la Paris și la Berlin. Deocamdată Austria insistă să obțină adesiu­nea Germaniei la ideia de revizui­­re, lăsînd rușilor grija de a con­­verti guvernul francez. Se poate prezice totuși că acțiu­nea austro-rusă va eșua, celelal­­te Puteri nevoind să-și tulbura liniștea și interesele de dragul Bulgariei. Oii s’a împlifît Torçii mispisi VOUĂ FIGURAȚIE GEOGRA­FICA ÎN BALCANI In urma conflictului balcanic noua situație geografică a țărilor respective se prezintă astfel: Turciei, îi rămîne din fostul ei teritoriu european de 170.000 chi­lometri pătrați cu peste 6 milioa­ne locuitori numai 20.000 chilon pătrați cu 1.400.000 locuitori in­clusiv Constantinopolul. Bulgaria scăzînd teritoriul Tur­­tucani-Dobrici-Balcic, cîștigă în total 33.000 kil. p. cu S00 de mii lo­cuitori. Serbia cîștigă 32.000 kilom. p. cu 1.100.000 locuitori. Muntenegru se mărește cu 7 mii khilom­ p. și 230.000 locuitori. Grecia cîștigă 45 mii chilom. p. cu 1.520.000 locuitori. Principatul Albaniei va avea o extindere de 32.000 chilom. p. cu 880.000 locuitori. Conform acestei statistice, state­le din răsăritul Europei se pre­zintă în noua lor formațiune cu următoarele teritorii și popula­­țiuni: Romînia 138.000 chilom. p. și 7 mii. 260 mii locuitori (pînă acum 131 mii chilom. p.) Bulgaria 129 mii chilom. p. (?) și 4.600.000 locuitori (pînă acum 96 mii chilom. p.) Serbia 80 mii chilom. p. cu 3 mii. 600 mii locuitori (pînă acum 48 mii chilom. p.) Grecia HO.OGo chilom. p. și apro­ximativ 4 milioane locuitori (pînă acum 65 mii chilom. p.) Muntenegru 16 mii chilom. p. și 480.000 locuitori (pînă acum 9ooo chilom. p.) ----- --------XX----------------­ ,sEie Temps“ inTITM'Ti'.Ti II MîilL DE MI MARELE ZIAR FRANCEZ DFSAP’OSI ASENTIMEN­TUL DE RUSIA L’AR FI DAT AUSTRIEI DE A SE REVIZUI TRATATUL. Reproducem — cu mici omisiuni — articolul de fond din „Le Temps“ de-o extremă importanță, atît prin modul cum susține că tratatul din București nu trebue revizuit, cit și prin deosebirile de păreri ce expri­mă între Franța și Rusia. „Falsa manevră, ale cărei ur­mări periculoase presa franceză le semnalează de cîteva zile într’una, a început. Austro-Ungaria tine să se revizuiască tratatul de pace de la București și pentru a face acea­sta ea găsește la Roma indiferen­tă, la Berlin dezaprobare, în timp ce Rusia îi oferă un concurs neaș­teptat. Această situațiune parado­xală se pretează la oarecari comen­tarii“. Pentru ce dorește Viena revizui­rea tratatului de la București? In realitate, diplomația Austro- Ungară n’are de­cit un scop: Să ia hipotecă la Sofia. Dacă ea ar mărturisi, desbaterea ar fi mai limpede. Dar în lipsa mărturisirei sale noi avem faptele. In fata Ser­biei și a Greciei pe care le boico­tează din pricina Albaniei, cabine­tul din Viena voește să clădească o Bulgarie infeodată care va fi în Balcani avangarda austro-ungară. Astfel revizuirea își va lua tot înțelesul. Ea va fi făcută mai pu­țin încă pentru Bulgari decit con­tra Sîrbilor și a Grecilor. Ea va fi o operațiune de politică generală, bine sau rău concepută, dar clar desfășurată. Se visează un Balcan triplician constituit din Bulgaria, din Turcia și de va fi posibil și Român­ia, care dealtfel va fi poate, mai mult decit s’ar crede, geloasă de independența sa. Noi rugăm presa austro-ungară care ne-a reproșat o ostilitate care nu e în­ intențiile noastre, de-a re­ține că nu contestăm dreptul con­telui Berchtold de a face această politică, dacă o crede bună. Noi constatăm numai că o face și că făcînd-o el vizează nu un scop eu­ropean, dar un scop austriac. Aci încă nu e nici o surpriză, căci din luna Noembrie 1912 el a refuzat de a se asocia la declarația de desin­­teresare sugerată de d. Poincaré. El își-a rezervat facultatea de a ur­mări scopi particulare. De acea­stă facultate el usează astăzi“... „Cum în aceste condiții, după multe luni de neîncredere și de bă­nuială, Ballplatz-ul beneficiază sprijinul Rusiei? Este o chestiune, care pentru sensul comun, are pro­porțiile unei enigme. Motivele Ru­sia­le împrumută Vienei; ele sunt aceleași­ echilibru oriental, liniș­tea Macedoniei, toate acestea prin atribuția Bulgariei a unui oraș grecesc ocupat de trupele grecești. Aceasta nu e serios. In fond singura rațiune care de­termină Rusia, iat-o: „Nu putem să nu fim mai bul­­garofili decit Viena“. Astfel diplo­mația se resignează de-a regula al­titudinea sa după acea a puterei care eri o bănuia mai mult decit pe oricare alta? Astfel ea se con­damnă la condiția precară — tot a­­șa de periculoasă în politică ca și la războiu­l de-a fi condusă („ma­­nceuvre“) de un adversar în loc de a’l conduce? Este de nevoe, deci, de-a constata că această concepție extraordinară predomină la St. Petersburg. Dar se­ cuvine a adăuga că ea nu este unanim împărtășită-Avem sub ochi o scrisoare pe car­­are ne-a adresat-o unul din șefii cei mai însemnați ai armatei rusești. El semnalează pericolul pe care îl ignorează guvernul său. El arata că Balcanii din 1913 sunt cu totul deosebiți de aceia din 1878 și ada­ugă: „La Petersburg domnește o e­­roare în ce privește acordul cu Viena. Oare învoindu-se asupra Cavalei interesele rusești și aus­triace au devenit concordante în întreaga Peninsulă ? Desigur nu. Mîine divergintele vor apare, și­ în acea zi noi vom fi înstrăinat pe Sîrbi și pe Greci, singurii cari prin poziție geografică, prin aspirații naționale, prin interesele lor poli­­­­tice, sînt foarte legate de politica­­ rusească și de aceea a triplei înte­­­­legeri“.­­ Aceste cîteva rînduri dovedesc evidenta. Cum oare această eviden­­tă scapă guvernului imperial? Ca Rusia să aibă grija de-a me­naja pe Bulgaria nenorocită, acea­sta se înțelege și Franța împărtă­șește acest sentiment. Dar e o limi­tă în totul. Bulgaria de mai mulți ani e majoră. E imposibil a o tra­ta ca minoră. Ea are responsabili­tatea actelor sale, și nu e în pute­rea nimănui de a o sustrage“. I ... Și cine poate vorbi de distra­­­gerea Bulgariei atunci cînd teri­toriul ei este mărit, cînd ea obți­­ne două porți la marea Egee, cînd­­ ea e susținută de Europa întreaga în revendicarea Adrianopolului și a Thraciei?“... „Apare așa dar că po­­­­litica rusă actuală rezultă dintr’un­­­ spirit de impulsie și de imitație , care rare­ori e profitabil și ade­­­­sea e dezastros. Rusia urmează­­ Austria... pentru a urma pe Aus­tria și nimic mai mult. Și-o ur­mează unde? Intr’un impas. Căci [ cererea de revizuire — și va conve­­­ni la aceasta și presa austro-unga­ră— nu poate avea nici o urm­are de­oarece nici­odată nu va obține unanimitatea puterilor“... Ar rămîne atunci ca Austria și ca Rusia să ia cu forța Cavala Gre­ciei, da­r Rusia care n’a voit să tri­­meată vase la Scutari; Rusia pe care atîtea legături o atașează di Muntenegru „singurul său prie­ten“ cum zicea altădată Alexan­dru II. Rusia care a luptat pas d­e pas la conferința de la Londra con­tra închiderei Adriaticei Sîrbilor* Rusia care a recunoscut din tim­­pul reuniunei de la Petersburg ca coastele Egeei sunt grecești, și nu bulgărești; Rusia care înaintea ul­timului războiu a adresat celor res­ponsabili un atît de solemn­ aver­tisment— Rusia poate ea risca­­ o astfel de nebunească aventură? Profund conșcienți de a ne fi ins­­pirat ca totdeauna de grija vie a cauzei franco-ruse, noi considerăm consecințele extreme dar probabili ale politicei în care Austria speria să atragă pe Rusia și noi consta« râm pe aliații noștri de a o consfi­­dera tot astfel.­­ „Dacă un mare imperiu, zicea lift tr’o zi prințul de Bu­llow, formuleaa­ză exigențele sale, el trebue cu ne­cesitate să urmărească ou ori« preț satisfacția sa“. Această satisfacție cu orice preț Rusia nu poate, nu trebue să o ur­mărească, si de aceea tradițiile, an­gajamentele sale, interesele sale se silesc să accepte așa cum e, trata­tul din București“, ---------------axe--------——

Next