Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)

1913-10-01 / nr. 2028

if cilnic sau de natură să jicnească­­ interesele mijlocitorilor.­­ Acesta este un argument mai mult pentru ce nu se poate invoca res­ponsabilitatea morală a comitetului Bursei cînd ar exercita controlul, păci de răspundere materială nici nu poate fi discuțiune, întrucît din nici un text de lege nu rezultă că îndatorirea de supraveghere și con­­trol din partea comitetului Bursei, are ca sancțiune o responsabilitate civilă de daune, pentru operațiunile de Bursă încheiate și supuse contro­lului acestui comitet,­­ Dealtfel în cazul Hurmuz de în­dată ce comitetul Bursei a fost se­sizat de o plîngere formală el și-a făcut imediat complect datoria, cît despre faptul că comitetul putea cu­noaște mai dinainte situația d-lui Hurmuz, ci poate fi invocat de ori­cine numai de creditorii d-lui Hur­muz— nu —întrucît ei cei dinții au fost în măsură să cunoască mai bi­ne ca oricine jena lui de a le aco­peri diferențele de curs, și răspun­de garanțiile, de la prima dată cînd El n’a putut face lichidarea în mod regulat și complect. — Este adevărat că dv. ați voit să împăcați creditorii d-lui Hurmuz cu 20 la sută ! — In interesul prestigiului Bursei, al solidității și seriozității operațiu­nilor noastre de Bursă, am socotit că ar fi fost bine ca evenimentele cari au provocat, scăderile brusce, mari și neașteptate la efecte și ac­țiuni, să nu lase în Bursă urme at­ît de triste, ca f­au­ martiul unui mijlo­citor oficial, care fie din impruden­ță, fie din nechibzuintă, sau inexpe­­rientă a putut fi surprins și nevoit să alerge la expediente spre a’și sal­­va situatiunea. i In acest scop, cînd am fost însăr­cinat să verific situația d-lui Hur­muz, am încercat un aranjament cu creditorii săi, recurgînd la toate com­­binatiunile și modalitățile care i-ar fi putut mări activul, și unii din co­legii mei de la Bursă știu că la un moment dat am recurs chiar la un ajutor eventual din partea noastră, spre a îndestula cît mai mult pe cre­ditori. Din nefericire unii dintre credi­tori au fost intransigenți neaccep­­­tînd nici o reducione, iar alții au subordonat aranjamentul in cotă, de condiția c­a d. Hurmuz să continue să rămînă mijlocitor și pe viitor, ce­­ea ce era imposibil. Așa fiind n’am [putut aduce la îndeplinire bunele [mele hiten ti­mu și cu tot regretul a Trebuit să renunț la ele. ! — O ultimă întrebare : Este ade­vărat că aveți intențiunea să pro­puneți înființarea unei camere sin­­­dicale la Bursa noastră? ! — Ideea aceasta am împărtășit’o înnora din membrii comitetului Bur­sei, și i­’am sfătuit și cu unii din colegii mei de la Bursă. Cred că rea­lizarea acestei idei depinde exclusiv­­ de voința agenților și de concursul­­ băncilor. Cînd asupra acestei ches­tiuni vom avea o înțelegere între­­ noi, voi ruga pe d. ministru al co­merțului să o introducă în lege. I — Și din ce fonduri s’ar putea fa­­ce la noi o casă sindicală ?­­ — Sînt destule — citez cîteva numai­ prelevmente asupra culsu­ril­or age­nt­i­­i­lor și sindiculu­i, contribuții­ cu poane­­lle efectelor depuse de agenți ca ga­­­ranție, la stat, venituri rezultând din ju­mbre speciale la toate operațiunile­­ de Bursă, și cred că băncile nu s’ar [da în lături la un­­ ajutor pe cale de [donațiune, căci c­e ar fi cele dinții ajrase la adăpostul oricăror riscuri [din operațiunile încheiate cu agen­­­ții, QÎnd s’ar înființa o asemenea ca­rsă sindicală. Răzvan M­ersul H­olerei — Comunicat «sfidal— Jud. Brăila. — In 13 comune, , conf. noi 6, morți 2, vindecați 4. ■. Jud. Constanța. — In 4 comune,­­ conf. noi 2, morți 1. Jud. Ialomița. — In 17 comune, conf. noi 6, morți 4. Jud. Mehedinți. — In 5 comune, conf. noi 6, morți 5, vindecați 1. T.­Severin, lazaret, conf. 2. Jud. Ort. —­In 4 comune, conf. noi 1, vindecați 4. Jud. E­ Sarpt. — In 3 comune, conf. noi 2, morți 1,­­vindecați 6. Jud. Romanați. — In 16 comune, conf. noi 9, morți 5, vindecați 4. Caracal, lazaret, morți 1. Jud. Teleorman.— In 18 comune, conf. noi 4, morți 2, vindecați 4. Jud. Vlașca. — In 14 com., conf. noi 12, morți 3, vindecați 2, spit. Giurgiu, conf. noi 1, morți 1. Terit. Ocupat. — In 5 comune, conf. noi 1, morți 1, vindecați 1. Bolnavii de holeră din întreaga țară: cazuri vechi 660, confirmări noi 73, morți 33, vindecați 64, ră­mași 36, din cari 213 în jud. Dolj. Director general, Minovici •'ar­aTOamg- „Satoria poIîmiailor sta in cooperație“ spâne d. Si o. popovici-lipa PACOSTEA PODGORENILOR.—ANGROSIȘTII DE VINURI EXPLOATEAZĂ ȘI PE PODGORENI ȘI PE CARIJUMARL­­FALSIFICATORII DE VINURI AJUNȘI MILIONARI. — VIN ZAREA TRECUT FACUTA DEA DREPTUL DE LA PRODU­CATOR LA NEGUSTOR. — LEACUL RÂULUI CEL MARE STA NUMAI IN COOPERAȚIE. Am vorbit deunăzi de situatiu­­nea foarte grea în care se află podgorenii, din cauza angrosiștilor de vinuri, și toate suferințele pe care le îndură. Chestiunea fiind de actualitate și mai ales de foarte mare însem­nătate pentru viticultorii noștri, am crezut că este bine să arătăm nci părerile unui distins econo­mist, d. N. D. Popovici-Lupu, care a bine-voit să ne dea oare­cari a­mănunte în această privință. * Podgorenii trec prin foarte mul­te necazuri, în afară de cheltueli­­le destul de mari, pînă cînd își văd via culeasă și strugurii transfor­mați în vin. —■ De aci încolo, ne spune d. Po­­novici­ Suma, începe greutatea și grija cea mare. — Care sunt aceste greutăți și griji ? am întrebat noi. — Altă dată, ne-a răspuns­­ d-sa, se duceau negustorii la podgorii, se tocmeau și se ajungeau din preț, dădeau arvună, trimeteau vasele lor și apoi reveneau și ei în toamnă la cules, de vedeau ce fel de marfă li se pregătește. Așa că vînzarea se făcea dea dreptul de la producător la cîrciumar iar între podgorean și consumator era un singur negustor, cel adevărat. Acum podgorenii au pe capul lor o mare pacoste, pe așa numiții angrosiști, negustori cu ridicata, cari cumpără cantități mari și le depun în depozite sau în așa zi­sele rampe de vinuri. -T­- Va să zică acești angrosiști sunt o nenorocire ? — Tocmai. Fiind­că acești an­grosiști sunt puțini la număr, se înțeleg lesne între dînșii și nu-și­­fac nici o concurentă. Pe de o parte ei se codesc la cumpărare și dau prețuri mici producătorilor iar pe de alta țin­ foarte mult la preț fată de cîrciumarii mici, cari sunt nevoiți să cumpere dela dîn­șii, căci n’au încotro. Se vede deci de aci că și produ­cătorul și cîrciumaru­l sunt abso­lut la discreția angrosistului.­­ Discuțiunea noastră a trecut a­­poi asupra chestiunei falsificărei vinurilor, chestiune de care depunn de viața sau pieirea podgorenilor. — Astă primăvară, a spus d. Po­­povici-Lupa, s’au descoperit în București foarte mari cantități de vinuri falsificate. După cum știm­­, falsificatorii erau tocmai angro­siștii, cari dintr’un butoiu de vin curat, făceau două de cel dres. Ia­tă în mina cui stă soarta angro­siștilor și a cîrciumarilor, precum și sănătatea consumatorilor. Iată pentru ce podgoreanii nu progresează iar consumatorul bea vin scurp, prost și falsificat, pe cînd Angrosistul se îmbogățește cu o repeziciune uimitoare. Sînt unii din acești angrosiști cari au făcut averi de milioane în cîțva ani, nu­mai prin falsificări îndrăznețe de vinuri. Podgorenii, a continuat d. O. Po­­povici-Lupu, s’au plîns în congre­sul lor din Septembrie 1912, ținut la Iași, împotriva acestei stări de lucruri; ei se plîng mereu și a­­cum cerînd guvernului să ia mă­suri de îndreptare. Neapărat că guvernul ar fi putut face mult și chiar este dator să ia măsuri strașnice în contra falsificatorilor. Pînă acum însă nu vedem luîn­­du-se nici o măsură, cu toate că falsificatorii au fost prinși cu can­tități colosale de vin falsificat. • — Ce credeți că ar trebui să facă podgorenii spre a scăpa­ de cala­mitatea angrosiștilor și în special a falsificatorilor de vinuri ? — Ajutorul cel mai de seamă, a răspuns distinsul nostru econo­mist, trebue să vie dela ei singuri, adică dela podgoreni. — ,In ce fel ? — In fiecare podgorie să se în­ființeze tovărășii, cooperative sau sindicate viticole, în care să intre toți podgorenii, mic și mare. Sco­pul acestor societăți să fie de a înființa pepiniere de vițe altoite și pomi roditori ; de a-și procura toate cele trebuincioase pentru ex­ploatarea vii­lor; de la vinde în comun, sau cel puțin, de­ a împie­dica pe cei nevoiași să vîndă prea ie­frea, dîndu-le avansuri asupra recoltei și vinului lor. La fiecare podgorie pare să fie o federală, pare să se alimenteze cu fondurile necesare de la Cen­trala. Nemuritorul Spiru Haret, în nemărginitul lui dor de bine pentru cei nevoiași, a înființat Banca Viticolă din București. Poate că această bancă ar primi rolul de centrală a federalelor vi­ticole. Casa centrală a băncilor și cooperativelor sătești are grijă și de tovărășiile viticole, dar este mai bine să existe pentru acestea o centrală deosebită. Ori­cum ar fi, a încheiat d. Po­­povici-Lupu, leacul răului cel ma­re de care suferă podgorile, stă numai în cooperație. Gh. Corn poteca > — ----------0X0---------——» Un bust poitților ■ Iyuosji Suma din urmă lei 1825.30 Mg. Geo, Li din Iași 40.— ■ --------------pxo——----«*— Eco tin­amice și fiismci â o­uiricultu­ră — Comerț — Industrie Lipi ii Ilfilfi In toți anii s’au semnalat mize­riile suferite de agricultorii noștri în epoca recoltelor lor, din caua­­ lipsei de vagoane suficiente și mai­­ cu deosebire din cauza relei repar­tiții a vagoanelor existente și dis­ponibile printre stațiunile ce le re­clamau. In anul acesta neajunsuri­le sunt și mai mari și au adus la așa disperare pe agricultori și co­mercianți, incit aceștia au început să protesteze mai sgomotos și să facă interventiuni mai energice.­­ Rezultatul acestor demersuri du­pă cum observă cu multă drep­tate „România Agricolă“ — putea fi de mai înainte cunoscut, făgă­ Idueli că se va studia chestiunea și că se vor întrebuința toate posibi­litățile de remediere, ba, chiar în­­ceputuri de satisfacție; dar,­­« aco­­lo# timp, ridicări semnificative­­ din umeri cu aluzii la cererile de credite pe­­tru­ înmulțirea și perfec­ționarea utilajului căilor ferate, credite cari nu s’au votat însă. Ne găsim, prin urmare, într’un cerc vițios, multă bunăvoință și prea puțină treabă efectivă. Cu toate acestea răul nu e nici nou, nici incidental. Problema transporturilor e veche și statorni­că. Și nu poate fi rezolvată, decit cu o tăetură eroică, cu o sumă im­portantă, pentru a se obține func­ționarea a tuturor ramurelor de transport, de care depinde viito­rul economic al țării De aceiași părere a fost și d. C. G. Pietraru în conferința ce a des­voltat nu de mult la Cercul de stu­dii al partidului nationali-liberal, cînd a susținut că trebuie, înainte da toate, să se elaboreze un pro­gram complect de toate lucrările necesare pentru complectarea dife­ritelor servicii de transport și să se avizeze in același timp la mij­loacele necesare pentru executară lor. Va trebui pentru aceasta sute de milioane, dar nu toate într'oda­tă. Se va ști însă că cu suma stabi­lită se poate ajunge în cîțiva ani la o soluție definitivă. Mulți se vor speria de marile cheltueli ce com­portă un program general de su­tă. Se va ști însă că cu suma stabi­­lul cîrpelilor de astăzi. Există însă­ și oameni mai în­drăzneți și cari știu că, în toate ță­rile și în toate timpurile, după o serie de lucrări mari de utilitate publică, veniturile au crescut ast­fel încît au întrecut toate prevede­rile. TRANSACȚIILE DE CEREA­LE.— La noi în țară, cu toate că prețurile sunt mici, se încheie a­­cum mai multe transacțiuni atît pentru trebuințele locale cît și per­­tru export. Mulți agricultori sunt forțați să vînză fie pentru că nu au unde să păstreze toate cantită­țile de cari dispun, fie că sunt si­liți, din motive financiare, să-și re­guleze pompturile cu băncile sau să plătească arenzile și celelalte o­bligațiuni. Creditul este, apoi, ia­răși restrins din cauza noilor tul­­burări din Balcani xx.......—» _ . CĂRȚI NOI CLASUL CU­ OSTAS -------, I JOS „HATÎRUL“ ÎN ARMATA „DIN PACATELE NOASTRE“ de General AL. MUSTATZA La redacția ziarului nostru, ne-a sosit o broșură de 16 pagini, iscăli­tă de id. General Al. Mustață. Titlul acestei broșuri este: „Din păcatele noastre“. Intr’un timp" cînd toți ne întrecem ca să ne ridicăm osanale, un militar, superior, un General, vine și ne vor­bește deschis, cu o sinceritate și francheță demnă de un ostaș, despre păcatele“, corpului din care și d-sa face parte. D. General Mustață, deschide tutu­ror oamenilor cinstiți un ochi de geam, prin care se pot vedea „păca­tele“ semnalate de d-sa. Și pe cer­­ceveaua acestui geam, d-sa a gravat următorul dicton: „Video meliora pro bogne, deteriora sequor“... Apoi cu o adevărată energie, auto­rul broșurei, se ridică de la început împotriva ..molimei hatârurilor“, ca­re bintue rîndurile ofițerilor. Din a­­ceastă pricină, corpul ofițeresc ar­e o seamă de scăderi. „Chiar recenta noastră intervenție militară în Bal­cani deși nu a fost un război propriu zis, totuși a dat la iveală multe din neajunsurile isvorîte din molima ce bîntue în armată“. Cea mai mare parte dintre mem­brii corpului ofițeresc, sunt lipsiți de „puterea morală“, „acel fluid care electrizează masele, le înflăcărează și le face capabile de cele mai stră­lucite acte de bravură și de eroism“. Această floare aleasă, nu răsare însă decit acolo unde există „o alea­să educa­țiu­ne a sufletului“, care „la noi lasă foarte mult de dorit“. A­­ceastă educație,­­se reduce „la un pium desiderium“, căci „lupta pen­tru a fi“ și „puterea hatîrurilor“, pervertește simțul moral și­ întunecă conștiințele. „Foarte puțini deci, a­­leg calea spinoasă, dar cinstită a nxinoei, pe cînd marea majoritate recurge la protecție, la hatîr“. Și ia­tă că ofițerii de astăzi, „nu mai res­­pectă nimic în urmărirea scopului lor; nici camaraderie, nici demnita­te, nici scrupule, nici un sentiment ostășesc, moral, nimic nu se respec­tă față de necesitatea de a răzbate, de a ajunge, de a parveni“. Foarte mulți, datorită protecției și hatîru­rilor, reușesc din nenorocire, să trea­bă înaintea celor meritoși, să ajun­gă la situațiuni, în care anemicul lor capital cunoștințe nu este de­cit tangențial acelui cerut de impor­tanța situațiunei la care au ajuns“. Astfel se creiază în armată „catego­ria semidocților“, care constitue „o stînjenire în desvoltarea instituțiu­­nei și în pregătirea teh­nică a ar­matei pentru război“. Hatîrurile și protecțiile sunt în floare cînd este vorba de avansări, de numiri de inspectori, de mutări și la examenele școlilor militare. A­­tunci „se produc lupte homerice și se desfășoară toată arta militară și di­plomatică a timpului, pentru smul­gerea foloaselor Tirmurite“. Pentru înlăturarea acestor rele, împotriva cărora d. General Musta­ță se ridică cu toată energia cere: 1) Să se lucreze mai mult la formarea caracterului moral al ofițerilor. 2) Să se îngrădească baticul prin lege. 3) O lege care să stabilească defini­tiv înaintările în armată. 4) Legi pentru restrîngerea mutărilor în ar­mată și 5) măsuri drastice pentru respectarea dreptății in aplicarea le­gilor și regulamentelor. „Aceste îndreptări în armată se impun în mod absolut, pentru cimen­tarea forței, care constitue pîrghia capitală a izbîndei pe cîmpul de o­­noare și care ne întărește chezășia, că tunul romînesc nu va suna în pus­tiu, cînd armata va fi chemată să-și facă datoria. Să se ia aminte ! !... I. Irimescu-Cîndești ------------------------0X0-----------------------­ M la societatea VOIIJDIl­OR COMER­CIALI DIN ROMÂNIA Eri Duminică 29 crt. Societatea Voiajorilor Comerciali din Robiî­­nia a ținut ședință plenară sub pre­șidentia d-lui Leonida Piorkows­ky. Comitetul a votat 26 de înscrieri noi, respingînd două cereri. D. I. G. J avară, directorul «fomer­țului de la Ministerul Industriei a fost numit membru de onoare. Societatea a acordat ultimul ter­min hotelierilor și restauratorilor din provincie, ca pînă la 15 octom­brie să prezinte comitetului tarife­le, însoțite de rabatul ce doresc a acorda societarilor, cari se vor le­gitima cu cartea de membru pe a­­nul curent. Lista complectă a hotelurilor și restaurantelor aprobate și recunos­cute de societate, se va publica în­tr’un almanach, care va apare în decursul lunei Noembrie și care al­manach se va distribui gratuit, tu­­turor societăților similare din străi­nătate. Constatîndu-se că unii din șefii de tren tolerează jocul de cărți prin vagoane, societatea a intervenit din nou la direcțiunea căilor fera­te, cu rugămintea de a repeta cir­culara dată în această privință. Secțiunea medico-farmaceutică a societății, va începe a funcționa pe ziua de 20 Octombrie, iar biroul de plasare pe ziua de 28 Octombrie cînd sediul va fi strămutat în no­ul și spațiosul local din strada Lipscani No. 88. Viitoarea ședință va avea loc Duminică 6 Octombrie crt. la se­diul societății din str. Smîrdan 49. — cînd se va vota noul statut și se va decide data tinerei primului congres al voiajorilor comerciali. A APĂRUT: .111 HUI !! Mo. 7—8 !! !! !! J. Sub direcția d-lor: J - ni C. Stere ți Dr. I. Cantacuzino !­ !! ADMINISTRAȚIA: ! !! Strada Golia No. 52. — Iași ! 9a_x\| ■»*»>’*■ Mișcarea artistică-literară t Cei­ an in 1913 In poezia poplnrii --------- - — Un autor anonim — Trebue să recunoaștem că popo­rul, chiar atunci cînd se manifestă în domeniul artei, este cu mult mai modest, de­cit autorii care de cele mai multe ori, semnează fără să se manifeste cu nimic propriu zis. Campania din vara aceasta, a dat prilejul nenumăraților noștri Tirței să brodeze nesfîrșite ver­suri patriotice, care — de ce n’am declara cu toată francheța ! — ca ori­ce lucru de comandă, n’au a­­tins nici unele nivelul intelectual de unde își iau sborul cu adevărat nu numai Vulturii de pe drapelele tarei, dar și vulturul mult mai di­ficil al inspirației poetice. Nu vrem să facem critica perso­nală a nici unei producții patrioti­ce cu data anului 1913. Voim însă, ca alături de stocul publicat pînă azi prin diferite reviste literare, și ca să fim sinceri, chiar în rubrica de față, să publicăm și o poezie cu adevărat populară și patriotică — o poezie pe care n’a semnat o ni­meni, pe care nu știm cine a dat-o­­ la lumina zilei, dar pe care sd­­­i­dații din companiile 3 și 4 din re­­­­gimentul 51 de rezervă, o cîntau la întoarcerea lor în Galați. Desigur că autorul sau dacă vreți, autorii ei, trebuesc căutați printre acești soldați care au pur­tat laolaltă și răniți și pana, și a­­vîntul patriotic și inspirația poetică. [ j~ ^ Și­ acum să-i ascultăm: * Foae verde avrăanască ’ Colea ’n țara bulgăreasc* A sosit armata noastră. N’a sosit s’o prăpădească­­ Și-a sosit s’o liniștească as­tă rămîe românească, Dar nu toată, jumătate ! Că-așa scrie sfînta Carte!,!­ ’ • ț Foae verde, fii mătasă. 1 " Lăsai copii, lăsai casă, I­a­r * Lăsai nevastă frumoasă * De copii inima-i arsă. ! • ^ Si iar verde foae lată *­­ Mă duc dragă la armată " * Și te las plîngînd la poartă Stînd eu lucrurile baltă­ , f Foae verde iarbă grasă ,­ Fa Silistra cea frumoasă Cît ai fost tu de făloasă Ai rămas în mina noastră Ura, Ura, să trăiască Regele, s’o stăpînească,­­ împărat s’o stăpînească Pe ostași să-i pomenească!« Recunoască ori­cine, că în sim­­­plicitaea lor, versurile de mai sus, atîrnă cu mult mai greu de­cît mul­țimea strofelor inutile și a rime­lor bogate, cu care anume poeți și-au acoperit pentru un moment istoric sărăcia inspirației și since­ritatea impusă de circonstanțe. Actorul Albert Besnard autorul noului plafond de la „Comedia franceză“ a plecat la Roma, pen­tru a-și lua în primire postul de director al Academiei franceze de la Vila Medicis, în locul pietoru­lui Carolus Durand care după cum se știe a demisionat. . P­aul Fort prințul poeților fra­nn­cezi și-a reluat întrunirile lite­rare în care se dă cetire bucă­ților ce urmează să fie publica­te în revista sa „Vers et prose“. Vii­torul număr al revistei va fi în­chinat lui René Guil. K La noi și in străinătate — i P vj I ificate comune In Ardeal ca și la noi se simte lipsa culturei sufletului în afa­ră de școală Un confrate de peste munți, d. Gheorghe Jianu, în „Progresul“ din Orăștie semnalează un rău de care nu suntem­ streini nici noi Romînii de dincoace. Cu multă dreptate, d. Jianu spune: „In alte țări mai înaintate în cul­tură societatea e socotită ca facto­­­­rul cel mai de seamă al progresu­­­lui. In afară de școală, de biserică, mai ales la popoarele germane, so­­­­cietatea, prin diferitele ei reuniuni, a făcut minuni întru ușurarea tra­iului, în­spre care tinde în general cultura omenească. La noi, la­­ Romîni, însă, școala, abia eșind din zăvoarele ciaslovului, și-a dat de alte zăgazuri și mai straș­nice; biserica deasemenea nici pînă astăzi n’a ajuns să înțeleagă pe de­plin rostul întru a cultiva înțelep­ciunea, ci mărginindu-se numai în­tru a dezmerda urechea credincioși­lor preotul român cîntînd trăgănat, c 3 pînă și evanghelia, în loc să o ci­­­n­tească și explice temeinic, n’a izbu­­­­tit a promova religiozitatea, sosind­­ și pînă în ziua de azi, în veacul lu­­minelor, a se cultiva frica de Dum­nezeu numai prin bigotism și dati­­nei vechi păgînești. Încolo de vr’o altă stăruință de înțelepțire a mase­lor, prin alte mijloace sociale, la noi — nu se­­ pomenește. Astfel societățile noastre cultura­le, dela înjghebarea lor pînă astăzi, nu sunt decit prilejuri de strălucire pentru antestătătorii (conducători N. R.) lor, fără a-și extinde în măsură cuvenită activitatea lor binefăcătoa­re și asupra maselor anonime. In afară de mulțimea analfabeți­lor, dacă ne-am pune să examinăm cu deamănuntul, am afla și între cărturarii romîni, că mulți, de tot mulți, nu știu scrie corect romîneș­­te, ortografia fiind pentru dînșii o deprindere banală, care nu le aduce nici vază, nici averi. Ba am consta­tat că la noi, la cești de dincoace de munți, sînt cîți și mai cîți oameni cu situații, cari nu știu să-și­ scrie nici numele cum se cade romînește, necum să se mai avînte și în alte sfere ale limbii materne. Așa, după zisa lor, rămîne în sarcina profeso­rilor, ziariștilor și a altor ză­ naturi intelectuali, cari nu se pot căra în cazul boerilor, cari încă n’o slăbesc cu intelectualismul. Așa s’a introdus la noi Romînii credința deșartă, că „cine’i boer, e și cuminte“... Perfect adevărat. O constatare ca­re merită în deosebi luarea aminte este felul cum și-au înțeles aposto­latul lor, preoții noștri și —după d. I Jianu — și cei de dincolo. La frații noștri de peste munți, găsim totuși în multe sate preoți cari nu s’au mărginit numai la cîntarea „pe nas“ a evangheliei. De ciți­va ani și la noi, în țară, au răsărit preoți cu adevărat luminători ai satelor. Dar, în general, preoți­mea noastră este asa cum bine o caracterizează d. l Jianu în „Progresul“. ^ j Constatările d-lui Jianu sunt ade­­­vărate nu numai la preoți. In felul , însăși al educațiunei noastre se re­­­­simte lipsa unei îndrumări sănătoa­­­­se spre o activitate culturală epeia­n­tă. Nu trebue să părăsim cultiva­­­­rea sufletului odată ce pășim de pe­­ băncile școalei. In afară de școală , trebue dezvoltată în mase dorința­ de a se asocia nu numai în vederea­­ unui imediat­­ scop practic ci și pen­­­­tru plăcerile superioare pe cari le dă reuniunile culturale. In direcțiunea aceasta la noi e mult de muncit și sperăm că ini­țiatori inimoși nu vor lipsi a se a­­răta cu­ de curînd. --------------exo-------------­ % , 1r—m- ■ [UNK] DIN LUMEA ÎNTREAGA Pentru a simpli­ cearta. O TÎNARA SE ARUNCA DE LA STAGIUL AL CINCILEA ÎMPREUNA CU COPILUL SAU. . . Cu cît progresăm intelectuali­­cește, cu cît forțăm mai mult cree­­rul, — creatorul atîtor minuni, — rezistența n­oastră se micșorează­­ și de multe ori observăm indivizi pe cari cea mai mică durere, cea mai mică contrazicere îi fac să se gîndească la sinucidere. Să fie a­­ceasta o lege fatală a progresu­lui ! Lipsa de energie, ușurința cu ca­re astăzi omul își pune capăt vie­ții te face să te gândești cu grije la viitor. Zilnic, atît la noi cît și în străi­nătate, vin vești de sinucideri în­fiorătoare, care te îngrozesc și te înduioșează în acelaș timp,­­ a­­tunci cînd cunoști motivul pentru care și-a întrerupt firul vieții un om căruia senzibilitatea bolnăvi­cioasă i-a dat o soluție nenorocită unei dureri sau supărări trecă­toare. Un exemplu din multe altele : In Paris, o tînără, ținînd strîns la sin un copilaș de cîteva luni, s’a aruncat dela etajul al cincilea. E înfiorător ! Și cu toate aces­tea, cauza sinuciderea e atît de ba­nală : o simplă ceartă. D-na Jeanne Coquerel, soția Ți­nui muzicant dela Opera Comică, lucra într’un mare magazin din Paris. Dînd naștere unui băețel, se consacră creșterea acestuia și pă­răsi lucrul. Din nenorocire, nu se putea înțelege cu soacra și cu cum­­nata­ sa, cu cari trăia în aceiași lo­cuință. Deseori izbucneau certuri între ele și în cele din urmă d-na Coquerel spuse soțului său să a­­leagă între­­„mamă și soție“. Pentru a evita eventualele cer­turi soțul rugă pe soția sa să se în­toarcă la lucru. Ery, cel mai bun mijloc prin care certurile erau în­lăturate. D-na Coquerel se supuse dorin­ței bărbatului său, reluă lucrul, dar gîndurile îi erau veșnic la mi­cuțul de acasă, pe care-l iubea cum poate iubi o mamă bună. Toa­tă ziua era tristă, abătută, lucrul nu mai mergea ca altădată. In sta­rea aceasta de nervi, gîndul că nu poate avea mereu lingă ea copila­șul adorat, o făcea să plânuiască sinuciderea. Ca să fie veșnic îm­preună trebue să moară amândoi. Și planul acesta nu-i­eșea din minți: înainte de a pleca la lucru, luă copilașul în brațe, se încuie în bu­cătărie, deschise fereastra și sări. Căzu pe naval, în fața portarului, care tocmai mătura. La strigătele lui sosi de Coquerel, bărbatul si­nucigașei, își poate ori­cine închi­pui durerea sa cînd își văzu soția însîngerată, fără viață, ținînd strîns copilul care, printr’o întîm­­plare miraculoasă, a scăpat cu viață. Iată cum s’a sfîrșit o viață. Din­­tr’o ceartă, dintr’un motiv care putea fi lesne înlăturat, Jeanna Coquerel nu s’a gîndit decit la moarte o singura scăpare. Și dacă acesta ar fi unicul caz ! Sute și mii de sinucideri de a­­cest fel se înregistrează zilnic, a­­rătind cit de desprețuită e viața de unii oameni cari nu-i înțeleg rostul, cari nu pricep că sunt da­tori s’o păstreze, s’o întrebuințeze inteligent pentru binele întregei omeniri. Radu Soc. Traumelor Comunale­­ BUCUREȘTI - „Societatea Comunală a Tram­­vaelor București“ face cunoscut că la următoarele intersecții de străzi: 1) Str. Orientului, colț cu Str. Teilor. 2) Str. Memoriei, colț cu Str. Dionisie. 3) Str. Labirint, colț cu Strada Mircea-Vodă. 4) Str. Labirint, colț cu Calea Văcărești, are instalate semnali­­­­zări optice, cami atît ziua cit și noaptea prin ajutorul unei lămpi roșii, afisează vehiculele și trecă­­­torii ce vin pe străzile normale li­niilor de tramvai, de apropierea u­­nui vagon de o parte sau din alta. Tramvaiul cu cai, celelalte vehi­cule și publicul sunt rugați a fi a­­tenți la aceste semnalizări No. 13644/E, 21 Sept. 1918. , --------------------XX-------------------­ Un accident ÎÎCM Editur La o mare înălțime, de-asupre­ hipodromului, d. locotenent Capșa a executat ori zboruri admirate de toată lumea. Pe cînd se afla la 700 de metri, aparatul a început să os­­cileze și s-a întors. Cu mare greu­tate, la 100 de metri de pămînt, ar viatorul a redevenit stăpîn pe ma­șina sa, evitînd astfel un nou ac­cident. In urmă d. Capșa a ocolit hipo­dromul și s’a coborît pe cîmpul Bă­nea­sa. Aterizarea s’a făcut fărăi nici un pericol. ,j ,­­— ------—oxo--------------- - - Editura școlară „Flacăra" I­stitutul de editură și arte grafice «Flacăra» a editat a­­nul­are­ ta următoarele cărți școlare pe cari le recomandăm ci­titorilor noștri cu toată căldura : SPIRIDON POPESCU G. Coșbuc, G. A Dima, D. D. PĂ­ PETRE I. RĂDULESCU “’“"ifSIîS. S’pT1 V’ și ION BABOI A Carte de cetire Cl. II urbană 120 Abecedar partea I-a și partea £arte de c­ifra Divizia n.rur­’ î­*‹ n „ pi„ Carte de cetire cl. III urbana 1.60 -a pentru Clasa I-a urbană Carte de cetire Divizia Iu­rur. 1.60 Și divizia I-a rurală. 1 leu. Carte de cetire cl. IV urbană 2.20 Spiridon Popes­u, Petre I. Rădu­­­lescu­, Ioan Baboia și Dumitru D. D. PATRĂȘGANU, ILIE Aritmetica Divizia I-a rurală, 0.45 LUPU, PETREI PETRESCU S de la școalele cu un singur învățător și IOAN BABOIA «.* Aritmetica Clasa I-a urbană, 0 80 Aritmetica Divizia II-a rurală, 0.80 „ Clasa II a urbană, 0.60 Gram. Clasa BI-a primară urb. 0.60 Aritmetica Divizia IlI-a rurală 0.90 * Divizia II-a rurală 0.7* „ Clasa IlI-a urbană, 0.60 Gramatica Clasa IV-a urbană 0.75 J Aritmetica Clasa IV-a urbană, 0.60 Polilunia P. Rădulescu PETRE I. RĂDULESCU și Petre I. Rădulescu . 4TPv*AmDrTi i Geografia Romîniei și a ținuturilor ȘI ALEXAINDRU 1. MUGA locuite de romîni pentru Clasa III n .. 00­ n „„ primară și divizia Iii rurală. Gramatica Div­ili­aru P. 0.66 Anul l­iu, î.io­n Gl. III-a urb. 0.60 G. V. CONSTANTINESCU, V. VASILE­­SCU, P. R. PETRESCU Aritmetica Divizia III a rurală 1.00 » Clasa III-a urbană 0.60 » Clasa IV-a urbană 0.70 Comenzile se «fictibil contra-ramburs. Rabat de vinzare 25 la sută. La cerere se trimit exemplare de probă. Cererile să se «dreseze: „Flacăra“, București, strada Cimpine anu 40.

Next