Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)
1913-10-01 / nr. 2028
if cilnic sau de natură să jicnească interesele mijlocitorilor. Acesta este un argument mai mult pentru ce nu se poate invoca responsabilitatea morală a comitetului Bursei cînd ar exercita controlul, păci de răspundere materială nici nu poate fi discuțiune, întrucît din nici un text de lege nu rezultă că îndatorirea de supraveghere și control din partea comitetului Bursei, are ca sancțiune o responsabilitate civilă de daune, pentru operațiunile de Bursă încheiate și supuse controlului acestui comitet, Dealtfel în cazul Hurmuz de îndată ce comitetul Bursei a fost sesizat de o plîngere formală el și-a făcut imediat complect datoria, cît despre faptul că comitetul putea cunoaște mai dinainte situația d-lui Hurmuz, ci poate fi invocat de oricine numai de creditorii d-lui Hurmuz— nu —întrucît ei cei dinții au fost în măsură să cunoască mai bine ca oricine jena lui de a le acoperi diferențele de curs, și răspunde garanțiile, de la prima dată cînd El n’a putut face lichidarea în mod regulat și complect. — Este adevărat că dv. ați voit să împăcați creditorii d-lui Hurmuz cu 20 la sută ! — In interesul prestigiului Bursei, al solidității și seriozității operațiunilor noastre de Bursă, am socotit că ar fi fost bine ca evenimentele cari au provocat, scăderile brusce, mari și neașteptate la efecte și acțiuni, să nu lase în Bursă urme atît de triste, ca fau martiul unui mijlocitor oficial, care fie din imprudență, fie din nechibzuintă, sau inexperientă a putut fi surprins și nevoit să alerge la expediente spre a’și salva situatiunea. i In acest scop, cînd am fost însărcinat să verific situația d-lui Hurmuz, am încercat un aranjament cu creditorii săi, recurgînd la toate combinatiunile și modalitățile care i-ar fi putut mări activul, și unii din colegii mei de la Bursă știu că la un moment dat am recurs chiar la un ajutor eventual din partea noastră, spre a îndestula cît mai mult pe creditori. Din nefericire unii dintre creditori au fost intransigenți neacceptînd nici o reducione, iar alții au subordonat aranjamentul in cotă, de condiția ca d. Hurmuz să continue să rămînă mijlocitor și pe viitor, ceea ce era imposibil. Așa fiind n’am [putut aduce la îndeplinire bunele [mele hiten timu și cu tot regretul a Trebuit să renunț la ele. ! — O ultimă întrebare : Este adevărat că aveți intențiunea să propuneți înființarea unei camere sindicale la Bursa noastră? ! — Ideea aceasta am împărtășit’o înnora din membrii comitetului Bursei, și i’am sfătuit și cu unii din colegii mei de la Bursă. Cred că realizarea acestei idei depinde exclusiv de voința agenților și de concursul băncilor. Cînd asupra acestei chestiuni vom avea o înțelegere între noi, voi ruga pe d. ministru al comerțului să o introducă în lege. I — Și din ce fonduri s’ar putea face la noi o casă sindicală ? — Sînt destule — citez cîteva numai prelevmente asupra culsurilor agentiilor și sindicului, contribuții cu poanelle efectelor depuse de agenți ca garanție, la stat, venituri rezultând din jumbre speciale la toate operațiunile de Bursă, și cred că băncile nu s’ar [da în lături la un ajutor pe cale de [donațiune, căci ce ar fi cele dinții ajrase la adăpostul oricăror riscuri [din operațiunile încheiate cu agenții, QÎnd s’ar înființa o asemenea carsă sindicală. Răzvan Mersul Holerei — Comunicat «sfidal— Jud. Brăila. — In 13 comune, , conf. noi 6, morți 2, vindecați 4. ■. Jud. Constanța. — In 4 comune, conf. noi 2, morți 1. Jud. Ialomița. — In 17 comune, conf. noi 6, morți 4. Jud. Mehedinți. — In 5 comune, conf. noi 6, morți 5, vindecați 1. T.Severin, lazaret, conf. 2. Jud. Ort. —In 4 comune, conf. noi 1, vindecați 4. Jud. E Sarpt. — In 3 comune, conf. noi 2, morți 1,vindecați 6. Jud. Romanați. — In 16 comune, conf. noi 9, morți 5, vindecați 4. Caracal, lazaret, morți 1. Jud. Teleorman.— In 18 comune, conf. noi 4, morți 2, vindecați 4. Jud. Vlașca. — In 14 com., conf. noi 12, morți 3, vindecați 2, spit. Giurgiu, conf. noi 1, morți 1. Terit. Ocupat. — In 5 comune, conf. noi 1, morți 1, vindecați 1. Bolnavii de holeră din întreaga țară: cazuri vechi 660, confirmări noi 73, morți 33, vindecați 64, rămași 36, din cari 213 în jud. Dolj. Director general, Minovici •'araTOamg- „Satoria poIîmiailor sta in cooperație“ spâne d. Si o. popovici-lipa PACOSTEA PODGORENILOR.—ANGROSIȘTII DE VINURI EXPLOATEAZĂ ȘI PE PODGORENI ȘI PE CARIJUMARLFALSIFICATORII DE VINURI AJUNȘI MILIONARI. — VIN ZAREA TRECUT FACUTA DEA DREPTUL DE LA PRODUCATOR LA NEGUSTOR. — LEACUL RÂULUI CEL MARE STA NUMAI IN COOPERAȚIE. Am vorbit deunăzi de situatiunea foarte grea în care se află podgorenii, din cauza angrosiștilor de vinuri, și toate suferințele pe care le îndură. Chestiunea fiind de actualitate și mai ales de foarte mare însemnătate pentru viticultorii noștri, am crezut că este bine să arătăm nci părerile unui distins economist, d. N. D. Popovici-Lupu, care a bine-voit să ne dea oarecari amănunte în această privință. * Podgorenii trec prin foarte multe necazuri, în afară de cheltuelile destul de mari, pînă cînd își văd via culeasă și strugurii transformați în vin. —■ De aci încolo, ne spune d. Ponovici Suma, începe greutatea și grija cea mare. — Care sunt aceste greutăți și griji ? am întrebat noi. — Altă dată, ne-a răspuns d-sa, se duceau negustorii la podgorii, se tocmeau și se ajungeau din preț, dădeau arvună, trimeteau vasele lor și apoi reveneau și ei în toamnă la cules, de vedeau ce fel de marfă li se pregătește. Așa că vînzarea se făcea dea dreptul de la producător la cîrciumar iar între podgorean și consumator era un singur negustor, cel adevărat. Acum podgorenii au pe capul lor o mare pacoste, pe așa numiții angrosiști, negustori cu ridicata, cari cumpără cantități mari și le depun în depozite sau în așa zisele rampe de vinuri. -T- Va să zică acești angrosiști sunt o nenorocire ? — Tocmai. Fiindcă acești angrosiști sunt puțini la număr, se înțeleg lesne între dînșii și nu-șifac nici o concurentă. Pe de o parte ei se codesc la cumpărare și dau prețuri mici producătorilor iar pe de alta țin foarte mult la preț fată de cîrciumarii mici, cari sunt nevoiți să cumpere dela dînșii, căci n’au încotro. Se vede deci de aci că și producătorul și cîrciumarul sunt absolut la discreția angrosistului. Discuțiunea noastră a trecut apoi asupra chestiunei falsificărei vinurilor, chestiune de care depunn de viața sau pieirea podgorenilor. — Astă primăvară, a spus d. Popovici-Lupa, s’au descoperit în București foarte mari cantități de vinuri falsificate. După cum știm, falsificatorii erau tocmai angrosiștii, cari dintr’un butoiu de vin curat, făceau două de cel dres. Iată în mina cui stă soarta angrosiștilor și a cîrciumarilor, precum și sănătatea consumatorilor. Iată pentru ce podgoreanii nu progresează iar consumatorul bea vin scurp, prost și falsificat, pe cînd Angrosistul se îmbogățește cu o repeziciune uimitoare. Sînt unii din acești angrosiști cari au făcut averi de milioane în cîțva ani, numai prin falsificări îndrăznețe de vinuri. Podgorenii, a continuat d. O. Popovici-Lupu, s’au plîns în congresul lor din Septembrie 1912, ținut la Iași, împotriva acestei stări de lucruri; ei se plîng mereu și acum cerînd guvernului să ia măsuri de îndreptare. Neapărat că guvernul ar fi putut face mult și chiar este dator să ia măsuri strașnice în contra falsificatorilor. Pînă acum însă nu vedem luîndu-se nici o măsură, cu toate că falsificatorii au fost prinși cu cantități colosale de vin falsificat. • — Ce credeți că ar trebui să facă podgorenii spre a scăpa de calamitatea angrosiștilor și în special a falsificatorilor de vinuri ? — Ajutorul cel mai de seamă, a răspuns distinsul nostru economist, trebue să vie dela ei singuri, adică dela podgoreni. — ,In ce fel ? — In fiecare podgorie să se înființeze tovărășii, cooperative sau sindicate viticole, în care să intre toți podgorenii, mic și mare. Scopul acestor societăți să fie de a înființa pepiniere de vițe altoite și pomi roditori ; de a-și procura toate cele trebuincioase pentru exploatarea viilor; de la vinde în comun, sau cel puțin, de a împiedica pe cei nevoiași să vîndă prea iefrea, dîndu-le avansuri asupra recoltei și vinului lor. La fiecare podgorie pare să fie o federală, pare să se alimenteze cu fondurile necesare de la Centrala. Nemuritorul Spiru Haret, în nemărginitul lui dor de bine pentru cei nevoiași, a înființat Banca Viticolă din București. Poate că această bancă ar primi rolul de centrală a federalelor viticole. Casa centrală a băncilor și cooperativelor sătești are grijă și de tovărășiile viticole, dar este mai bine să existe pentru acestea o centrală deosebită. Oricum ar fi, a încheiat d. Popovici-Lupu, leacul răului cel mare de care suferă podgorile, stă numai în cooperație. Gh. Corn poteca > — ----------0X0---------——» Un bust poitților ■ Iyuosji Suma din urmă lei 1825.30 Mg. Geo, Li din Iași 40.— ■ --------------pxo——----«*— Eco tinamice și fiismci â ouiricultură — Comerț — Industrie Lipi ii Ilfilfi In toți anii s’au semnalat mizeriile suferite de agricultorii noștri în epoca recoltelor lor, din caua lipsei de vagoane suficiente și mai cu deosebire din cauza relei repartiții a vagoanelor existente și disponibile printre stațiunile ce le reclamau. In anul acesta neajunsurile sunt și mai mari și au adus la așa disperare pe agricultori și comercianți, incit aceștia au început să protesteze mai sgomotos și să facă interventiuni mai energice. Rezultatul acestor demersuri după cum observă cu multă dreptate „România Agricolă“ — putea fi de mai înainte cunoscut, făgă Idueli că se va studia chestiunea și că se vor întrebuința toate posibilitățile de remediere, ba, chiar începuturi de satisfacție; dar,« acolo# timp, ridicări semnificative din umeri cu aluzii la cererile de credite petru înmulțirea și perfecționarea utilajului căilor ferate, credite cari nu s’au votat însă. Ne găsim, prin urmare, într’un cerc vițios, multă bunăvoință și prea puțină treabă efectivă. Cu toate acestea răul nu e nici nou, nici incidental. Problema transporturilor e veche și statornică. Și nu poate fi rezolvată, decit cu o tăetură eroică, cu o sumă importantă, pentru a se obține funcționarea a tuturor ramurelor de transport, de care depinde viitorul economic al țării De aceiași părere a fost și d. C. G. Pietraru în conferința ce a desvoltat nu de mult la Cercul de studii al partidului nationali-liberal, cînd a susținut că trebuie, înainte da toate, să se elaboreze un program complect de toate lucrările necesare pentru complectarea diferitelor servicii de transport și să se avizeze in același timp la mijloacele necesare pentru executară lor. Va trebui pentru aceasta sute de milioane, dar nu toate într'odată. Se va ști însă că cu suma stabilită se poate ajunge în cîțiva ani la o soluție definitivă. Mulți se vor speria de marile cheltueli ce comportă un program general de sută. Se va ști însă că cu suma stabilul cîrpelilor de astăzi. Există însă și oameni mai îndrăzneți și cari știu că, în toate țările și în toate timpurile, după o serie de lucrări mari de utilitate publică, veniturile au crescut astfel încît au întrecut toate prevederile. TRANSACȚIILE DE CEREALE.— La noi în țară, cu toate că prețurile sunt mici, se încheie acum mai multe transacțiuni atît pentru trebuințele locale cît și pertru export. Mulți agricultori sunt forțați să vînză fie pentru că nu au unde să păstreze toate cantitățile de cari dispun, fie că sunt siliți, din motive financiare, să-și reguleze pompturile cu băncile sau să plătească arenzile și celelalte obligațiuni. Creditul este, apoi, iarăși restrins din cauza noilor tulburări din Balcani xx.......—» _ . CĂRȚI NOI CLASUL CU OSTAS -------, I JOS „HATÎRUL“ ÎN ARMATA „DIN PACATELE NOASTRE“ de General AL. MUSTATZA La redacția ziarului nostru, ne-a sosit o broșură de 16 pagini, iscălită de id. General Al. Mustață. Titlul acestei broșuri este: „Din păcatele noastre“. Intr’un timp" cînd toți ne întrecem ca să ne ridicăm osanale, un militar, superior, un General, vine și ne vorbește deschis, cu o sinceritate și francheță demnă de un ostaș, despre păcatele“, corpului din care și d-sa face parte. D. General Mustață, deschide tuturor oamenilor cinstiți un ochi de geam, prin care se pot vedea „păcatele“ semnalate de d-sa. Și pe cerceveaua acestui geam, d-sa a gravat următorul dicton: „Video meliora pro bogne, deteriora sequor“... Apoi cu o adevărată energie, autorul broșurei, se ridică de la început împotriva ..molimei hatârurilor“, care bintue rîndurile ofițerilor. Din această pricină, corpul ofițeresc are o seamă de scăderi. „Chiar recenta noastră intervenție militară în Balcani deși nu a fost un război propriu zis, totuși a dat la iveală multe din neajunsurile isvorîte din molima ce bîntue în armată“. Cea mai mare parte dintre membrii corpului ofițeresc, sunt lipsiți de „puterea morală“, „acel fluid care electrizează masele, le înflăcărează și le face capabile de cele mai strălucite acte de bravură și de eroism“. Această floare aleasă, nu răsare însă decit acolo unde există „o aleasă educațiune a sufletului“, care „la noi lasă foarte mult de dorit“. Această educație,se reduce „la un pium desiderium“, căci „lupta pentru a fi“ și „puterea hatîrurilor“, pervertește simțul moral și întunecă conștiințele. „Foarte puțini deci, aleg calea spinoasă, dar cinstită a nxinoei, pe cînd marea majoritate recurge la protecție, la hatîr“. Și iată că ofițerii de astăzi, „nu mai respectă nimic în urmărirea scopului lor; nici camaraderie, nici demnitate, nici scrupule, nici un sentiment ostășesc, moral, nimic nu se respectă față de necesitatea de a răzbate, de a ajunge, de a parveni“. Foarte mulți, datorită protecției și hatîrurilor, reușesc din nenorocire, să treabă înaintea celor meritoși, să ajungă la situațiuni, în care anemicul lor capital cunoștințe nu este decit tangențial acelui cerut de importanța situațiunei la care au ajuns“. Astfel se creiază în armată „categoria semidocților“, care constitue „o stînjenire în desvoltarea instituțiunei și în pregătirea tehnică a armatei pentru război“. Hatîrurile și protecțiile sunt în floare cînd este vorba de avansări, de numiri de inspectori, de mutări și la examenele școlilor militare. Atunci „se produc lupte homerice și se desfășoară toată arta militară și diplomatică a timpului, pentru smulgerea foloaselor Tirmurite“. Pentru înlăturarea acestor rele, împotriva cărora d. General Mustață se ridică cu toată energia cere: 1) Să se lucreze mai mult la formarea caracterului moral al ofițerilor. 2) Să se îngrădească baticul prin lege. 3) O lege care să stabilească definitiv înaintările în armată. 4) Legi pentru restrîngerea mutărilor în armată și 5) măsuri drastice pentru respectarea dreptății in aplicarea legilor și regulamentelor. „Aceste îndreptări în armată se impun în mod absolut, pentru cimentarea forței, care constitue pîrghia capitală a izbîndei pe cîmpul de onoare și care ne întărește chezășia, că tunul romînesc nu va suna în pustiu, cînd armata va fi chemată să-și facă datoria. Să se ia aminte ! !... I. Irimescu-Cîndești ------------------------0X0----------------------- M la societatea VOIIJDIlOR COMERCIALI DIN ROMÂNIA Eri Duminică 29 crt. Societatea Voiajorilor Comerciali din Robiînia a ținut ședință plenară sub preșidentia d-lui Leonida Piorkowsky. Comitetul a votat 26 de înscrieri noi, respingînd două cereri. D. I. G. J avară, directorul «fomerțului de la Ministerul Industriei a fost numit membru de onoare. Societatea a acordat ultimul termin hotelierilor și restauratorilor din provincie, ca pînă la 15 octombrie să prezinte comitetului tarifele, însoțite de rabatul ce doresc a acorda societarilor, cari se vor legitima cu cartea de membru pe anul curent. Lista complectă a hotelurilor și restaurantelor aprobate și recunoscute de societate, se va publica într’un almanach, care va apare în decursul lunei Noembrie și care almanach se va distribui gratuit, tuturor societăților similare din străinătate. Constatîndu-se că unii din șefii de tren tolerează jocul de cărți prin vagoane, societatea a intervenit din nou la direcțiunea căilor ferate, cu rugămintea de a repeta circulara dată în această privință. Secțiunea medico-farmaceutică a societății, va începe a funcționa pe ziua de 20 Octombrie, iar biroul de plasare pe ziua de 28 Octombrie cînd sediul va fi strămutat în noul și spațiosul local din strada Lipscani No. 88. Viitoarea ședință va avea loc Duminică 6 Octombrie crt. la sediul societății din str. Smîrdan 49. — cînd se va vota noul statut și se va decide data tinerei primului congres al voiajorilor comerciali. A APĂRUT: .111 HUI !! Mo. 7—8 !! !! !! J. Sub direcția d-lor: J - ni C. Stere ți Dr. I. Cantacuzino ! !! ADMINISTRAȚIA: ! !! Strada Golia No. 52. — Iași ! 9a_x\| ■»*»>’*■ Mișcarea artistică-literară t Cei an in 1913 In poezia poplnrii --------- - — Un autor anonim — Trebue să recunoaștem că poporul, chiar atunci cînd se manifestă în domeniul artei, este cu mult mai modest, decit autorii care de cele mai multe ori, semnează fără să se manifeste cu nimic propriu zis. Campania din vara aceasta, a dat prilejul nenumăraților noștri Tirței să brodeze nesfîrșite versuri patriotice, care — de ce n’am declara cu toată francheța ! — ca orice lucru de comandă, n’au atins nici unele nivelul intelectual de unde își iau sborul cu adevărat nu numai Vulturii de pe drapelele tarei, dar și vulturul mult mai dificil al inspirației poetice. Nu vrem să facem critica personală a nici unei producții patriotice cu data anului 1913. Voim însă, ca alături de stocul publicat pînă azi prin diferite reviste literare, și ca să fim sinceri, chiar în rubrica de față, să publicăm și o poezie cu adevărat populară și patriotică — o poezie pe care n’a semnat o nimeni, pe care nu știm cine a dat-o la lumina zilei, dar pe care sdidații din companiile 3 și 4 din regimentul 51 de rezervă, o cîntau la întoarcerea lor în Galați. Desigur că autorul sau dacă vreți, autorii ei, trebuesc căutați printre acești soldați care au purtat laolaltă și răniți și pana, și avîntul patriotic și inspirația poetică. [ j~ ^ Și acum să-i ascultăm: * Foae verde avrăanască ’ Colea ’n țara bulgăreasc* A sosit armata noastră. N’a sosit s’o prăpădească Și-a sosit s’o liniștească astă rămîe românească, Dar nu toată, jumătate ! Că-așa scrie sfînta Carte!,! ’ • ț Foae verde, fii mătasă. 1 " Lăsai copii, lăsai casă, Iar * Lăsai nevastă frumoasă * De copii inima-i arsă. ! • ^ Si iar verde foae lată * Mă duc dragă la armată " * Și te las plîngînd la poartă Stînd eu lucrurile baltă , f Foae verde iarbă grasă , Fa Silistra cea frumoasă Cît ai fost tu de făloasă Ai rămas în mina noastră Ura, Ura, să trăiască Regele, s’o stăpînească, împărat s’o stăpînească Pe ostași să-i pomenească!« Recunoască oricine, că în simplicitaea lor, versurile de mai sus, atîrnă cu mult mai greu decît mulțimea strofelor inutile și a rimelor bogate, cu care anume poeți și-au acoperit pentru un moment istoric sărăcia inspirației și sinceritatea impusă de circonstanțe. Actorul Albert Besnard autorul noului plafond de la „Comedia franceză“ a plecat la Roma, pentru a-și lua în primire postul de director al Academiei franceze de la Vila Medicis, în locul pietorului Carolus Durand care după cum se știe a demisionat. . Paul Fort prințul poeților franncezi și-a reluat întrunirile literare în care se dă cetire bucăților ce urmează să fie publicate în revista sa „Vers et prose“. Viitorul număr al revistei va fi închinat lui René Guil. K La noi și in străinătate — i P vj I ificate comune In Ardeal ca și la noi se simte lipsa culturei sufletului în afară de școală Un confrate de peste munți, d. Gheorghe Jianu, în „Progresul“ din Orăștie semnalează un rău de care nu suntem streini nici noi Romînii de dincoace. Cu multă dreptate, d. Jianu spune: „In alte țări mai înaintate în cultură societatea e socotită ca factorul cel mai de seamă al progresului. In afară de școală, de biserică, mai ales la popoarele germane, societatea, prin diferitele ei reuniuni, a făcut minuni întru ușurarea traiului, înspre care tinde în general cultura omenească. La noi, la Romîni, însă, școala, abia eșind din zăvoarele ciaslovului, și-a dat de alte zăgazuri și mai strașnice; biserica deasemenea nici pînă astăzi n’a ajuns să înțeleagă pe deplin rostul întru a cultiva înțelepciunea, ci mărginindu-se numai întru a dezmerda urechea credincioșilor preotul român cîntînd trăgănat, c 3 pînă și evanghelia, în loc să o cintească și explice temeinic, n’a izbutit a promova religiozitatea, sosind și pînă în ziua de azi, în veacul luminelor, a se cultiva frica de Dumnezeu numai prin bigotism și datinei vechi păgînești. Încolo de vr’o altă stăruință de înțelepțire a maselor, prin alte mijloace sociale, la noi — nu se pomenește. Astfel societățile noastre culturale, dela înjghebarea lor pînă astăzi, nu sunt decit prilejuri de strălucire pentru antestătătorii (conducători N. R.) lor, fără a-și extinde în măsură cuvenită activitatea lor binefăcătoare și asupra maselor anonime. In afară de mulțimea analfabeților, dacă ne-am pune să examinăm cu deamănuntul, am afla și între cărturarii romîni, că mulți, de tot mulți, nu știu scrie corect romînește, ortografia fiind pentru dînșii o deprindere banală, care nu le aduce nici vază, nici averi. Ba am constatat că la noi, la cești de dincoace de munți, sînt cîți și mai cîți oameni cu situații, cari nu știu să-și scrie nici numele cum se cade romînește, necum să se mai avînte și în alte sfere ale limbii materne. Așa, după zisa lor, rămîne în sarcina profesorilor, ziariștilor și a altor ză naturi intelectuali, cari nu se pot căra în cazul boerilor, cari încă n’o slăbesc cu intelectualismul. Așa s’a introdus la noi Romînii credința deșartă, că „cine’i boer, e și cuminte“... Perfect adevărat. O constatare care merită în deosebi luarea aminte este felul cum și-au înțeles apostolatul lor, preoții noștri și —după d. I Jianu — și cei de dincolo. La frații noștri de peste munți, găsim totuși în multe sate preoți cari nu s’au mărginit numai la cîntarea „pe nas“ a evangheliei. De cițiva ani și la noi, în țară, au răsărit preoți cu adevărat luminători ai satelor. Dar, în general, preoțimea noastră este asa cum bine o caracterizează d. l Jianu în „Progresul“. ^ j Constatările d-lui Jianu sunt adevărate nu numai la preoți. In felul , însăși al educațiunei noastre se resimte lipsa unei îndrumări sănătoase spre o activitate culturală epeiantă. Nu trebue să părăsim cultivarea sufletului odată ce pășim de pe băncile școalei. In afară de școală , trebue dezvoltată în mase dorința de a se asocia nu numai în vederea unui imediat scop practic ci și pentru plăcerile superioare pe cari le dă reuniunile culturale. In direcțiunea aceasta la noi e mult de muncit și sperăm că inițiatori inimoși nu vor lipsi a se arăta cu de curînd. --------------exo------------- % , 1r—m- ■ [UNK] DIN LUMEA ÎNTREAGA Pentru a simpli cearta. O TÎNARA SE ARUNCA DE LA STAGIUL AL CINCILEA ÎMPREUNA CU COPILUL SAU. . . Cu cît progresăm intelectualicește, cu cît forțăm mai mult creerul, — creatorul atîtor minuni, — rezistența noastră se micșorează și de multe ori observăm indivizi pe cari cea mai mică durere, cea mai mică contrazicere îi fac să se gîndească la sinucidere. Să fie aceasta o lege fatală a progresului ! Lipsa de energie, ușurința cu care astăzi omul își pune capăt vieții te face să te gândești cu grije la viitor. Zilnic, atît la noi cît și în străinătate, vin vești de sinucideri înfiorătoare, care te îngrozesc și te înduioșează în acelaș timp, atunci cînd cunoști motivul pentru care și-a întrerupt firul vieții un om căruia senzibilitatea bolnăvicioasă i-a dat o soluție nenorocită unei dureri sau supărări trecătoare. Un exemplu din multe altele : In Paris, o tînără, ținînd strîns la sin un copilaș de cîteva luni, s’a aruncat dela etajul al cincilea. E înfiorător ! Și cu toate acestea, cauza sinuciderea e atît de banală : o simplă ceartă. D-na Jeanne Coquerel, soția Ținui muzicant dela Opera Comică, lucra într’un mare magazin din Paris. Dînd naștere unui băețel, se consacră creșterea acestuia și părăsi lucrul. Din nenorocire, nu se putea înțelege cu soacra și cu cumnata sa, cu cari trăia în aceiași locuință. Deseori izbucneau certuri între ele și în cele din urmă d-na Coquerel spuse soțului său să aleagă între„mamă și soție“. Pentru a evita eventualele certuri soțul rugă pe soția sa să se întoarcă la lucru. Ery, cel mai bun mijloc prin care certurile erau înlăturate. D-na Coquerel se supuse dorinței bărbatului său, reluă lucrul, dar gîndurile îi erau veșnic la micuțul de acasă, pe care-l iubea cum poate iubi o mamă bună. Toată ziua era tristă, abătută, lucrul nu mai mergea ca altădată. In starea aceasta de nervi, gîndul că nu poate avea mereu lingă ea copilașul adorat, o făcea să plânuiască sinuciderea. Ca să fie veșnic împreună trebue să moară amândoi. Și planul acesta nu-ieșea din minți: înainte de a pleca la lucru, luă copilașul în brațe, se încuie în bucătărie, deschise fereastra și sări. Căzu pe naval, în fața portarului, care tocmai mătura. La strigătele lui sosi de Coquerel, bărbatul sinucigașei, își poate oricine închipui durerea sa cînd își văzu soția însîngerată, fără viață, ținînd strîns copilul care, printr’o întîmplare miraculoasă, a scăpat cu viață. Iată cum s’a sfîrșit o viață. Dintr’o ceartă, dintr’un motiv care putea fi lesne înlăturat, Jeanna Coquerel nu s’a gîndit decit la moarte o singura scăpare. Și dacă acesta ar fi unicul caz ! Sute și mii de sinucideri de acest fel se înregistrează zilnic, arătind cit de desprețuită e viața de unii oameni cari nu-i înțeleg rostul, cari nu pricep că sunt datori s’o păstreze, s’o întrebuințeze inteligent pentru binele întregei omeniri. Radu Soc. Traumelor Comunale BUCUREȘTI - „Societatea Comunală a Tramvaelor București“ face cunoscut că la următoarele intersecții de străzi: 1) Str. Orientului, colț cu Str. Teilor. 2) Str. Memoriei, colț cu Str. Dionisie. 3) Str. Labirint, colț cu Strada Mircea-Vodă. 4) Str. Labirint, colț cu Calea Văcărești, are instalate semnalizări optice, cami atît ziua cit și noaptea prin ajutorul unei lămpi roșii, afisează vehiculele și trecătorii ce vin pe străzile normale liniilor de tramvai, de apropierea unui vagon de o parte sau din alta. Tramvaiul cu cai, celelalte vehicule și publicul sunt rugați a fi atenți la aceste semnalizări No. 13644/E, 21 Sept. 1918. , --------------------XX------------------- Un accident ÎÎCM Editur La o mare înălțime, de-asupre hipodromului, d. locotenent Capșa a executat ori zboruri admirate de toată lumea. Pe cînd se afla la 700 de metri, aparatul a început să oscileze și s-a întors. Cu mare greutate, la 100 de metri de pămînt, ar viatorul a redevenit stăpîn pe mașina sa, evitînd astfel un nou accident. In urmă d. Capșa a ocolit hipodromul și s’a coborît pe cîmpul Băneasa. Aterizarea s’a făcut fărăi nici un pericol. ,j ,— ------—oxo--------------- - - Editura școlară „Flacăra" Istitutul de editură și arte grafice «Flacăra» a editat anulare ta următoarele cărți școlare pe cari le recomandăm cititorilor noștri cu toată căldura : SPIRIDON POPESCU G. Coșbuc, G. A Dima, D. D. PĂ PETRE I. RĂDULESCU “’“"ifSIîS. S’pT1 V’ și ION BABOI A Carte de cetire Cl. II urbană 120 Abecedar partea I-a și partea £arte de cifra Divizia n.rur’ î*‹ n „ pi„ Carte de cetire cl. III urbana 1.60 -a pentru Clasa I-a urbană Carte de cetire Divizia Iurur. 1.60 Și divizia I-a rurală. 1 leu. Carte de cetire cl. IV urbană 2.20 Spiridon Popesu, Petre I. Rădulescu, Ioan Baboia și Dumitru D. D. PATRĂȘGANU, ILIE Aritmetica Divizia I-a rurală, 0.45 LUPU, PETREI PETRESCU S de la școalele cu un singur învățător și IOAN BABOIA «.* Aritmetica Clasa I-a urbană, 0 80 Aritmetica Divizia II-a rurală, 0.80 „ Clasa II a urbană, 0.60 Gram. Clasa BI-a primară urb. 0.60 Aritmetica Divizia IlI-a rurală 0.90 * Divizia II-a rurală 0.7* „ Clasa IlI-a urbană, 0.60 Gramatica Clasa IV-a urbană 0.75 J Aritmetica Clasa IV-a urbană, 0.60 Polilunia P. Rădulescu PETRE I. RĂDULESCU și Petre I. Rădulescu . 4TPv*AmDrTi i Geografia Romîniei și a ținuturilor ȘI ALEXAINDRU 1. MUGA locuite de romîni pentru Clasa III n .. 00 n „„ primară și divizia Iii rurală. Gramatica Diviliaru P. 0.66 Anul liu, î.ion Gl. III-a urb. 0.60 G. V. CONSTANTINESCU, V. VASILESCU, P. R. PETRESCU Aritmetica Divizia III a rurală 1.00 » Clasa III-a urbană 0.60 » Clasa IV-a urbană 0.70 Comenzile se «fictibil contra-ramburs. Rabat de vinzare 25 la sută. La cerere se trimit exemplare de probă. Cererile să se «dreseze: „Flacăra“, București, strada Cimpine anu 40.